Coperta, schiţe, hărţi şi caricaturi

Stogşoare III – trasee

1	Vîlcelul Caprelor	1 B			N. Tătulescu, I. Gheţie 1969
2	Turnul Mirajului	5 A	9		N. Tătulescu, I. Gheţie, M. Săndulescu 1970
3	Vîlcelul Turnului	LA			I. Gheţie, N. Tătulescu 1969

106. PASĂREA PHOENIX

MUNŢIl CĂPĂŢÎNII/BUILA-VÎNTURARIŢA/CLAIA STRÎMBĂ (gr. 6 A)

Cel mai important obiectiv alpin din masivul Buila-Vînturariţa este Claia Strîmbă, al cărui perete nordic se înalţă deasupra Cheilor Văii Cheia. Prin perete conduc mai multe trasee, dintre care două de maximă dificultate.

Baza este Cantonul Silvic Cheia. Intrarea în trasee se face din poiana „La livadă", spre care duce o potecă marcată cu cruce rosie. Traseul marcat cu nr. l este Pasărea Phoenix, care se desfăşoară pe 11 lungimi de coardă.

Prima porneşte în sus, traversare dreapta, în sus peste surplombă. A doua lungime: fisură, surplombă şi uşor spre dreapta. Lungimea cheie a traseului (a treia): surplombă, traversare spre dreapta, intrare în horn. Urmează căţărare liberă, brîneag spre dreapta. Lungimea a cincea, în sus spre dreapta vizînd un diedru negru şi regrupare în scăriţă. A şasea lungime de coardă este de 45 m: diedru şi surplombe succesive. Urmează în a şaptea lungime trei traversări succesive la dreapta în surplombă, traversare descendentă dreapta şi din nou fisură cu surplombă, apoi grotă. A noua lungime: traversare aeriană stînga. Lungimea a zecea cuprinde traversare stînga şi în sus. În sfîrşit, pe ultima lungime urcare pe faţă în sus, dreapta şi intrare în horn. Ieşirea din horn se poate face în două variante: I — dreapta prin hornul „Secera", spre Creasta Fotoreporterului; II — stînga două lungimi direct spre vîrf. (Descriere dupa Buletinul C.S.U.—I.P.G.G. nr. 6).

107. PĂIANJENUL GALBEN

MUNŢII CĂPĂŢÎNII/BUILA/VÎNTURARIŢA/CLAIA STRÎMBĂ
Escalada în traseul din Peretele Nordic al Clăii Strîmbe fiind artificială a necesitat 28 de zile efective în perete, cu baterea a peste 300 d'e pitoane (2 ecart'abile), acesta surplornbînd cu 10 m peste verticala bazei. Traseul se realizează în l2 lungimi de coardă. Primii 25 m nn prezintă probleme deosebite. In continuare, traseul prezintă un horn surplombant, dificil, cu pene de lemn. Următoarele două Lungimi se desfăşoară pe 60 m cu prize puţine şi multe pitoane, ajungîndu-se pînă la brîna oblică ce duce la Livada cu Mesteceni. Un prim punct, de gradul VI periculos, îl reprezintă trecerea unei stînci de 5 m, desprinsă de perete, de unde se ajunge la un loc de bivuac. Cea mai surplombantă lungime (7 m) şi a doua ca dificultate (după Păianjen) este a şasea lungime de coardă. După o fisură cu stîncă solidă se intră în „Marele J'', o lespede de 10 m desprinsă şi periculoasă, care se depăşeşte cu ajutorul unor ţevi şi al unui piton ecar-taibil, apoi se face o traversare la stînga, pe- un traseu echipat cu om piton ecartabil şi o coardă fixă de 1,50 m. Pe a şaptea lungime de coardă se depăseşte zona de maximă dificultate a traseului, numită zona Păianjenului, care se întinde pe 25 m cu pitoane subţiri. După ieşirea din zona surplombantă a Păianjenului urmează o zonă verticală bine pitonată. Ultimele două lungimi de coardă mai uşoare se abat din linia naturală a traseului (pe unde iese traseul Pasărea Phoenix) spre stînga, ieşind în creasta Clăii Strîmbe în apropierea celor două variante aie traseului Pasărea Phoenix.
108. HORNUL INGHEŢAT, TRASEUL FRONTAL, DIEDRUL CU BRAZl

MUNŢIL CĂPĂŢÎNII/BUILA-VÎNTURARIŢA/SANTINELA CHEILOR CHEII (GR. 3 A/4 A/4 B)

Santinela Cheilor Cheii, situată în faţa peretelui nordic al Clăii Strîmbe, prezintă ca şi aceasta o stîncă curată, spre deosebire de Stogşoare cu pereţii lor străbătuţi de fisuri înierbate.

Traseele au pasaje comparabile cu cele de maximă dificultate din Claia Strîmbă, producînd o mare satisfacţie prin varietatea obstacolelor. Cele trei trasee ies în Creasta Santinelei, de unde se coboară liber pe versantul nordic, spre cantonul silvic Valea Cheii.

1) Hornul Ingheţat (gr. 3 A) se desfăşoară pe trei lungimi de coardă. Traseul are o linie clară, marcată de pitoane, pasajul caracteriştic fiind reprezentat de un horn de dificultate medie.

2) Traseul Frontal (gr. 4 A) duce direct în vîrful Santinelei Cheilor Cheii (trei lungimi de coardă). Din mijlocul lungimii a doua de coardă se poate ajunge printr-o traversare de 10 m la prima regrupare a traseului Hornul îngheţat (posibilitate de a greşi traseul).

3) Diedrul cu Brazi (gr. 4 B) — cel mai dificil traseu din Santinela Cheilor Cheii — este caracterizat printr-o surplombă dificilă în lungimea a doua de coardă. Acest pasaj este de gradul 4. A treia lungime de coardă se desfăşoară de-a lungul diedrului care a dat numele traseului, după care se iese în Creasta Santinelei.

109. MUNŢII RETEZAT

CARPAŢII MERIDIONALI

Munţii Retezat fac parte din Carpaţii Meridionali şi anume din masivul Godeanu, cuprins între culoarul Timiş — Cerna şi Jiu. Retezatul Central, culminînd cu vîrfurile Peleaga (2 509 m), Păpusa (2 500 m) şi Retezat (2 485 m), este cea mai înaltă regiune muntoasă din ţară, avînd înălţimea medie de 2 350 m. Atît Retezatul Central cît şi creasta sudică Drăgşanul—Custura— Gruniul sînt alcătuite din granit şi granodiorit; în zona mediană (Rîu Bărbat — Lăpuşnicul Mare) se intercalează o fîşie de şisturi cristaline; în schimb, Retezatul Mic, în sud-vest, este clădit din calcare.

Imensul masiv de granit roşu al Retezatului Central cu lacurile sale de culoarea azurului şi sclipiri argintii, în mijlocul jnepenişului şi al eleganţilor zîmbri, cunoaşte zvîcniri verticale în Colţii Pelegii, Bucura II, Judele, Vîrful Retezat, în care alpiniştii hunedoreni au deschis circa 60 de trasee alpine de mare interes. La acestei se adaugă traseele din pereţii de calcar ai Cheilor Buta, către Cîmpul lui Neag.

Ca şi munţii Făgăraşului, Retezatul este un masiv ideal pentru alpinismul de iarnă. In afară de ascensiunile pe marile vîrfuri Retezat, Bucura, Peleaga, Păpuşa, Vîrful Mare, Judele, Slăveiul şi pe crestele ce le unesc, sînt foarte apreciate marile circuite, precum şi turele combinate de schi alpin şi căţărătură pe stîncă.

Accesul la principalele zone de alpinism se face prin Haţeg—Nucşoara—Poiana Cîlnic (şosea) la cabana Pietrele. Staţia de cale ferată cea mai apropiată: Ohaba de Sub Piatră. Pentru Cheile Buta: prin Lupeni—Cîmpul lui Neag.