Coperta, schiţe, hărţi şi caricaturi
Munţii Gutîii/Creasta Cocoşului (1 444 m) — trasee
Yüklə 2,01 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Rarău/Pietrele Doamnei (1 648 m) - trasee
Munţii Gutîii/Creasta Cocoşului (1 444 m) — traseeBaza: Popasul Gutîi (l 109 m) (DN l8 Baia Mare — Sighetul Marmaţiei) Acces: poteca prin rezervaţia geologică Creasta Cocoşului (marcaj: bandă roşie)
119. RARĂUL (1653 m) CARPAŢII ORIENTALI/GRUPA CENTRALĂ În extremitatea nordică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali se ridică masivul Rarău—Giumalău, între văile adînci ale Moldovei, la nord şi Bistriţei, la sud. Spre deosebire de Giumalău (l 875 m), constituit din roci cristaline, Rarăul (l 653 m) are o structură predominant sedimentară (conglomerate şi calcare) cu forme de relief caracterizate de pereţi abrupţi, cum sînt cei dinspre Valea Caselor, prăvălişurile Pietrei Zimbrului sau pereţii turnurilor de calcar ale Pietrelor Doamnei (1 648 m). In aceste turnuri s-au stabilit trasee alpine interesante, în apropiere de cabana Rarău (l 540 m), la care se poate ajunge pe şoseaua ce traversează masivul de la Cîmpulung Moldovenesc în Valea Moldovei, la Chiril, în Valea Bistriţei. Rarău/Pietrele Doamnei (1 648 m) - traseeBaza: cabana Rarău (l 540 m) Acces: poteca de la cabana Rarău la Vîrful Rarău (marcaj: triunghi roşu)
120. CEAHLĂUL CARPAŢII ORIENTALI/GRUPA CENTRALĂ Masivul Ceahlău se ridică între văile Bistricioarei, Bistriţei şi Bicazului, ca un adevărat semn distinctiv al Carpaţilor Moldovei, în miezul grupei centrale a Carpaţilor Orientali, învăluit de legende şi cîntat de poeţi. Ceahlăul se caracterizează prin semeţe stînci de conglomerate, culminînd în Vîrful Toaca (l 904 m), în contrast izbitor cu alţi munţi de mai mică înălţirne, cu forme rotunjite şi acoperiţi cu păduri, de jur împrejur. La sud de Vîrful Toaca se întinde platoul acoperit de păşuni alpine pînă în marginea pridvorului Ocolaşului Mare (l 857 m), dincolo de care, culmea principală formează cele două mari trepte ale Ocolaşului Mare şi Ocolaşului Mic, cu o treaptă intermediară în colţul caracteristic „La Pavilion". La nord-est de Toaca, Vîrful Panaghia este primul pe care alpiniştii moldoveni au stabilit o seamă de trasee în anii 1950—1954. Alte trasee se găsesc în pereţii Ocolaşului Mare, Ocolaşului Mic, Claia lui Miron şi Turnul lui Budu. Baza principală este Cabana Dochia, aşezată pe platoul Ceahlăului (l 800 m). O reţea deasă de poteci marcate asigură accesul dinspre Bicaz şi văile înconjurătoare. Ceahlau - trasee Baza: Cabana Dochia — Panaghia
— Claia lui Miron
— Peretele Ocolaşului Mare
— Turnul lui Budu
121. CHEILE BICAZULUI CARPAŢII ORIENTALI/GRUPA CENTRALĂ/MUNŢII HĂŞMAŞULUI Zona Cheilor Bicazului este considerată a treia mare regiune de alpinism din România, după Bucegi şi Piatra Craiului. Pentru mulţi alpinişti, Cheile Bicazului se află chiar pe primul loc, prin numărul mare de trasee de maximă dificultate, care depăşeşte numărul traseelor de gradul VI din Bucegi (scor 10: 6). La aceasta, se adaugă avantajul că se poate face zilnic cîte un ,,VI" (dacă condiţia fizică este corespunzătoare), căci pentru a agăţa carabiniera în primul piton este suficient să se întindă mîna direct din şoseaua asfaltată a Cheilor. Apele tumultoase ale Bicazului, deversînd din Lacul Roşu, au tăiat în calcarul jurasic al masivului Hăşmaş, Cheile Bicazului, lungi de 6 km şi adînci de peste 300 m. Pornind din staţiunea Lacul Roşu, primele trasee sînt cele din Peretele Sudic al Suhardului Mic, versantul acestui munte către Lacul Roşu. Faţă în faţă cu Suhardul Mic, la intrarea în Chei, se ridică Surducul, cu Peretele Făgetul Ciucului, perete sudic ce adăposteşte Traseul Fetelor. Intrînd în Chei, pe partea dreaptă a drumului se înalţă Peretele nord-vestic din Făgetul Ciucului cu Hornul cu Fereastră. După cabana Cheile Bicazului apare în stînga Piatra Altarului (Turnul Bardosului). Coborînd pe serpentine se pot vedea: în stînga impresionantul perete al Poliţelor Bardosului, prin care conduc cele mai dificile trasee din Cheile Bicazului, iar pe dreapta Peretele nord-estic al Vîrfului Piatra Poienii, care este străbătut de două trasee. Sălbăticia Cheilor culminează la Gîtul Iadului, la confluenţa Bicazului cu Bicăjelul, dincolo de care se ridică, pe dreapta, Piatra Surducului cu pereţii săi: peretele vestic al Turnuleţului, peretele nord-vestic al Pintenilor şi peretele nordic cu celebrele sale trasee. Accesul la Cheile Bicazului se face prin Gheorghieni sau Bicaz (staţii de cale ferată) legate prin drumul naţional l2 C, care traversează Cheile. Yüklə 2,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|