Costache Negruzzi 1808 1868 Alexandru Lăpuşneanul



Yüklə 467 b.
tarix02.11.2017
ölçüsü467 b.


Costache Negruzzi 1808 - 1868

  • Alexandru Lăpuşneanul


Constantin Negruzzi s-a născut in 1808 la Trifeştii Vechi de lângă Iaşi.

  • Constantin Negruzzi s-a născut in 1808 la Trifeştii Vechi de lângă Iaşi.

  • Între 1816-1820 viitorul scriitor ia lecţii de limba greacă cu dascălul Chiriac şi de limba şi literatura franceză cu emigrantul polon Brancovitz.

  • În 1820 învaţă româneşte de sine stătător, după cum ni se destăinuie în scrisoarea "Cum am învăţat româneşte".



Adolescentul trece, în 1821, cu tatăl său, în Basarabia (răpita Moldovei de ruşi in 1812) şi începe primele traduceri la 13 ani, pe când zăbovea în satul Sărăuţi, raiaua Hotin.

  • Adolescentul trece, în 1821, cu tatăl său, în Basarabia (răpita Moldovei de ruşi in 1812) şi începe primele traduceri la 13 ani, pe când zăbovea în satul Sărăuţi, raiaua Hotin.

  • În 1822, tânărul îl cunoaşte, la Chişinău, pe poetul rus Puskin (va traduce Salul negru).

  • Revenit la Iaşi, a ocupat multe funcţii, între care şi cea de primar (1840).



între 1840-1842 este director al Teatrului Naţional din Iaşi (împreună cu Alecsandri şi Kogălniceanu).

  • între 1840-1842 este director al Teatrului Naţional din Iaşi (împreună cu Alecsandri şi Kogălniceanu).

  • A fost partizanul Unirii de la 1859.

  • Ca poet, prima lucrare originală este Aprodul Purice, inspirată din cronica lui Gr.Ureche, menită să fie încadrată într-o mare epopee pierdută, Ştefaniada.



Ca dramaturg, scrie vodevilul Cârlanii, reprezentat în Iaşi în 1849, în care două femei îşi vindecă soţii de gelozie, precum şi comedia Muza de la Burdujeni (1851, localizare după Th. Leclercq), unde-şi bate joc de exagerările limbii latiniste, mai ales "ciunismul" după reţeta lui A. Pumnul.

  • Ca dramaturg, scrie vodevilul Cârlanii, reprezentat în Iaşi în 1849, în care două femei îşi vindecă soţii de gelozie, precum şi comedia Muza de la Burdujeni (1851, localizare după Th. Leclercq), unde-şi bate joc de exagerările limbii latiniste, mai ales "ciunismul" după reţeta lui A. Pumnul.



Ca prozator, remarcăm întâi ciclul Negru pe alb (Scrisori de la un prieten) din volumul Păcatele tinereţelor (1857).

  • Ca prozator, remarcăm întâi ciclul Negru pe alb (Scrisori de la un prieten) din volumul Păcatele tinereţelor (1857).

  • Capodopera sa şi a nuvelei româneşti este Alexandru Lăpuşneanul (Dacia literară, 1840), inspirată din cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin.

  • George Călinescu afirma că nuvela "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale".



Acestă opera este o nuvelă, o creaţie epică în proză cu acţiune amplă.

  • Acestă opera este o nuvelă, o creaţie epică în proză cu acţiune amplă.

  • Un alt argument care susţine apartenenţa acestei scrieri la specia numită nuvelă este dimensiunea acesteia.

  • Alexandru Lăpuşneanul este mai întinsă decât povestirea şi schiţa, însa mai redusă decât romanul.

  • Acestă creaţie pune accentul pe caractere şi pe conflicte, spre deosebire de povestire. care este caracterizată de epicul pur.



Alexandru Lăpuşneanul este o scriere care se caracterizează prin obiectivitatea relatării.

  • Alexandru Lăpuşneanul este o scriere care se caracterizează prin obiectivitatea relatării.

  • Autorul nu se implică în evenimente şi nu le comentează; acesta nici măcar nu-şi face simţită prezenţa.

  • Personalităţile istorice prezente în aceste cronici devin personaje ale nuvelei istorice.

  • Această metamorfoză are loc prin intermediul transfigurării artistice



O altă caracteristică a nuvelei istorice este faptul că, spre deosebire de textul istoric, a cărui singură menire este relatarea faptelor aşa cum au avut loc, nuvela istorică uneori prezintă adevărul prin intermediul talentului artistic al autorului, sacrificând astfel adevărul istoric pentru a-l salva pe cel artistic.

  • O altă caracteristică a nuvelei istorice este faptul că, spre deosebire de textul istoric, a cărui singură menire este relatarea faptelor aşa cum au avut loc, nuvela istorică uneori prezintă adevărul prin intermediul talentului artistic al autorului, sacrificând astfel adevărul istoric pentru a-l salva pe cel artistic.



Faptul că Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă istorică este indicat şi de atenţia deosebită pe care Negruzzi o acordă detaliilor care oferă culoarea locală şi atmosfera epocii respective.

  • Faptul că Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă istorică este indicat şi de atenţia deosebită pe care Negruzzi o acordă detaliilor care oferă culoarea locală şi atmosfera epocii respective.

  • Utilizarea arhaismelor, în scopul unei reconstituiri cât mai izbutite a epocii relatate, reprezintă un bun exemplu în acest sens.



Nuvela este alcătuită din patru capitole, fiecare capitol având câte un motto semnificativ, care sugerează tensiunea capitolului respectiv:

  • Nuvela este alcătuită din patru capitole, fiecare capitol având câte un motto semnificativ, care sugerează tensiunea capitolului respectiv:

  • I Dacă voi nu mă vreţi, io vă vreu!

  • II Ai să dai samă Doamnă!

  • III Capul lui Moţoc vrem!

  • IV De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!

  • Perspectiva auctoriala este obiectivă, naraţiunea realizându-se la persoana a treia.

  • Naratorul este omniscient



Nuvela are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei drame.

  • Nuvela are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei drame.

  • Astfel, expoziţia o reprezintă sosirea lui Lăpuşneanul în Moldova.

  • Intriga: acţiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri.

  • Punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc.

  • Deznodământul este moartea lui Lăpuşneanul.



Modalităţi de caracterizare a personajelor

  • Numele personajelor - nume alegorice sau cvasialegorice

  • - nume cu tonalităţi onomatopeice

  • - nume cu semnificaţie biblică

  • Portretul realizat de autor - aspectul fizic

  • - natura morală şi psihică

  • Vestimentaţia

  • Limbajul

  • Autocaracterizarea

  • Caracterizarea de către alte personaje

  • Caricaturiazarea - prezentarea unei singure trăsături



Mediul social

  • Mediul social

  • Caracteriologia - teoriile despre caracter sau tipuri de personalitate

  • Gesturile şi mimica

  • Analiza psihologică

  • Acţiunea

  • Alexandru Lăpuşneanul

  • personajul principal, cu profil moral mai mult negativ

  • principala trăsătură de caracter a acestuia este dorinţa de răzbunare; el este asemenea lui Hamlet din tragedia shakespeariana

  • - de la început prezintă o ambiţie iesită din comun; nu renunţă la planul său de răzbunare când ascultă rugăminţile boierilor soli



domnitorul este viclean şi ipocrit. Îşi dă repede seama de planurile boierilor când aceştia îi fac propuneri.

  • domnitorul este viclean şi ipocrit. Îşi dă repede seama de planurile boierilor când aceştia îi fac propuneri.

  • este abil în folosirea cuvintelor în folosul său şi îl aceptă pe Moţoc lângă el pentru că îi este trebuitor şi pentru că intenţionează să-l pedepsească

  • ipocrizia lui depăşeşte orice limită în momentul în care se duce la mitropolie şi ţine discursul către boieri

  • în scurt timp Lăpuşneanul îşi arată adevărata lui faţă; el devine impulsiv, dur cu sotia lui, deşi înainte se purta frumos

  • dorinţa lui de răzbunare este fără limită; răutatea, ura, îl determină să comită un măcel cumplit, dând astfel şi un „leac de frică” doamnei Ruxanda

  • Lăpuşneanul cunoaşte intenţiile poporului şi ştie de „afacerile” lui Moţoc, astfel că nu se opune uciderii acestuia, găsind totodată un prilej pentru a-l pedepsi pentru că l-a vândut



îmbolnăvindu-se, Lăpuşneanul cade în delir şi cere să fie călugarit; când se trezeşte devine agresiv, dă dovadă de impulsivitate şi foloseşte un limbaj neadecvat când vorbeşte cu mitropolitul

  • îmbolnăvindu-se, Lăpuşneanul cade în delir şi cere să fie călugarit; când se trezeşte devine agresiv, dă dovadă de impulsivitate şi foloseşte un limbaj neadecvat când vorbeşte cu mitropolitul

  • nebunia lui ia proporţii; ajunge chiar să-şi ameninţe cu moartea copilul şi sotia

  • şi în ultimele clipe ale vieţii lui, Lăpuşneanul doreşte moartea boierilor trădatori Spancioc şi Stroici

  • Prin comportamentul său, Lăpuşneanul devine tipul domnitorului tiran, un artist al disimulării, o brută insetată de sânge, care priveste măcelul ca pe o ceremonie. El este, în acelaşi timp, un om înţelept care ştie să manipuleze supuşii, dovedind totodată abilitate în folosirea limbajului, şi nu numai atât.








Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə