nu permite ameliorarea procesului de instruire-învăţare decât pentru seriile următoare, rezultatele fiind apreciate în raport cu obiectivele generale ale disciplinei;
este complexă pentru că trebuie să furnizeze informaţii relevante cu privire la cunoştinţele esenţiale şi la modul de aplicare a acestora în contexte noi şi în practică (certifică nivelul de cunoştinţe şi capacităţi);
exercită funcţia de constatare a rezultatelor elevilor şi de apreciere a reuşitei elevilor în raport unii cu alţii;
Pentru realizarea unei examinări şi notări cât mai obiective este necesară respectarea următoarelor norme generale :
stabilirea notei în funcţie de cerinţele programei şi de sarcinile speciale ale obiectului de învăţământ, volumul şi calitatea cunoştinţelor, temeinicia lor, capacitatea aplicării în practică, posibilitatea exprimării lor în formă adecvată;
valorificarea funcţiei notei : de control, de selecţie, educativă şi socială;
perspectiva în notare (ă ţină seama de posibilităţile unor elevi de a-şi înlătura lipsurile provocate de motive trecătoare);
ritmicitatea examinărilor;
unitatea, consecvenţa şi continuitatea în aplicarea sistemului de notare.
Principalele metode de verificare a rezultatelor şcolare sunt : observarea curentă, evaluarea orală, evaluarea prin probe scrise, evaluarea prin probe practice.