Curs biblic intermediar

Folosirea darurilor

Fiecare creştin este responsabil să servească Biserica cu darul lui. Noul Testa-

ment nu arată deloc viaţa de biserică ca fiind numai cîţiva lucrători care fac munca
principală, în vreme ce ceilalţi sunt doar „vizitatori", primesc slujirea acestor cîtor-
va lucrători şi dau nişte bani. Gîndeşte-te la parabola cu talanţii şi la faptul că în-
tr-o zi vom fi traşi la răspundere de către Dumnezeu (Matei 25:13-30). Fiecare creş-
tin ar trebui să fie angajat într-un cerc de credincioşi şi să-şi aducă contribuţia în
cadrul voii lui Dumnezeu. Cum putem face aceasta?

1. DESCOPERIREA DARURILOR. în Scriptură nu ni se porunceşte în mod

expres să ne descoperim darul (darurile). Găsim totuşi multe îndemnuri de a-L servi

49

pe Domnul în comuniunea Bisericii Sale. De aceea, putem pur şi simplu să servim

şi să punem mîna unde este nevoie. Nu e nevoie să aşteptăm pînă ne-am descoperit
darul personal. Suntem îndemnaţi ca în multe domenii unde există asemenea daruri
să facem ceva şi fără aceste daruri. Porunci ca ajutorarea (Galateni 5:13), îmbărbă-
tarea (Evrei 10:25), evanghelizarea (Luca 12:8), discernămîntul spiritual (l.Ioan 4:
1), învăţătura (Tit 2:4) şi grija unul faţă de altul (l.Corinteni 12:25) nu se limitează
numai la cei care au în acest sens o capacitate, o aptitudine spirituală deosebită. Dacă
Dumnezeu binecuvîntează în chip deosebit pe cineva într-unui din aceste domenii,
acesta este un semn că e prezent un dar al Duhului. Dar cine ar vrea ca dăruirea,
credinţa sau ajutorarea să se mărginească numai la cei înzestraţi? Se pare că un cre-
dincios poate avea mai mult decît un dar (Pavel, Filip). în orice caz, nu există nici
un motiv să te simţi „superior" în sens spiritual (l.Corinteni 12:21-24).

2. DEZVOLTAREA DARURILOR. Ne dezvoltăm darurile atunci cînd le folosim

activ pentru Dumnezeu. Ele nu ne sunt date cel mai adesea în „floarea" lor (de ex.
învăţătura şi evanghelizarea). Dezvoltarea darurilor noastre pare să fie determinată
de aceleaşi principii ca şi celelalte domenii ale creşterii spirituale.

Unui pasaj despre daruri (Romani 12:4-8) îi precedă îndemnul de a ne dărui cor-

pul pentru servirea lui Dumnezeu şi de a-1 aduce ca „sacrificiu viu" lui Dumnezeu
(v.1-2). Un pasaj asemenător este precedat de îndemnul de a umbla corespunzător
chemării noastre (Efeseni 4:1). Factori ca ascultarea, rugăciunea eficientă, studiul
biblic făcut cu răbdare, slujba de martor, lucrarea în adunare şi dorinţa fierbinte de
a face voia lui Dumnezeu vor influenţa folosirea darurilor noastre. Nu există aici
„cursuri rapide" pentru dezvoltarea darurilor noastre. Ca şi in alte domenii în care ar
trebui să facem progres spiritual, şi aici creşterea este treptată.

3. LINII DIRECTOARE PENTRU RECUNOAŞTEREA DARURILOR. Urmă-

toarele linii directoare pot fi un ajutor pentru recunoaşterea darurilor.

* a) Orientează-te spre alţii. Darurile Duhului ne sunt date ca să servim altora şi să

le dăm ajutor în viaţa lor spirituală (Efeseni 4:12). Nu te concentra asupra ta însuţi.

2. 
   Caută „uşi deschise" ale slujirii (Galateni 6:10). Nu aştepta pînă ce-ţi desco-
   peri darul. Poate că această „uşă deschisă" nu e ce ţi-ai închipuit, dar vezi o nevoie
   şi ai putea să ajuţi. Dacă există nevoi şi sunt prezente ocazii favorabile, atunci nu e
   un semn de maturitate spirituală să stai şi să aştepţi pînă ce ţi-ai descoperit darul.
   Isus a spus: „Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce serveşte la masă" (Luca 22:27).
   Poate fi un dezavantaj să te concentrezi prea curînd asupra unui anumit domeniu.
   
3. 
   Roagă-te ca să primeşti ocazia de a-L servi pe Domnul Isus. Nu aştepta pînă
   vine cineva la tine şi te roagă ceva. Rugăciunea este o parte importantă a armurii lui
   Dumnezeu (Efeseni 6:18). Roagă-te lui Dumnezeu ca să-ţi dea înţelepciune (Iacov
   1:5), pentru a şti unde vrea să te folosească. Meditează încă o dată la lista darurilor
   şi caută o ocazie de a putea servi undeva. Nu-ţi subaprecia propriile capacităţi, cînd
   Dumnezeu deschide uşi. Bazează-te şi contează pe ajutorul lui Dumnezeu.
   
4. 
   Cere sfat unor creştini maturi pe care-i cunoşti (Proverbe 11:14). Noi înşine
   nu prea ştim bine despre propriile noastre daruri (l.Corinteni 14:29). Propria noas-
   tră preferinţă poate fi complet opusă voii lui Dumnezeu. Mulţi care au devenit mai
   tîrziu predicatori plini de putere ai Cuvîntului lui Dumnezeu s-au speriat mai întîi în
   faţa acestui gînd. Pe de altă parte, există şi oameni care vor să predice, deşi Dumne-
   

50

zeu are pregătit pentru ei o cu totul altă lucrare. Ascultă sfatul altora. Nu încerca să

intri cu forţa prin uşi închise.

5. 
   Lucrează activ. Cînd suntem activi, aceasta duce adesea la descoperirea daru-
   rilor (2.Timotei 4:14). Acţiunea voluntară ar trebui să preceadă „sentimentele". Da-
   că punem mîna oriunde putem şi suntem folosiţi, nu trebuie să ne fie teamă că fugim
   de Dumnezeu. Tu stai la dispoziţie, sau eviţi răspunderea? îndeplineşti cu fidelitate
   sarcini care îţi sunt încredinţate momentan?
   
6. 
   Nu aştepta o dezvoltare imediată a darurilor. Creşterea se face treptat (2.Petru
   3:18). Darul nu ne stă înainte complet dezvoltat. începutul este adesea descurajator
   şi nu tocmai impresionant. Fereşte-te de judecăţi prea pripite, care pot împiedica
   creşterea. Viaţa ta este poate un rezervor dinamic de potenţial nefolosit pentru Dum-
   nezeu. Lucrarea ta poate fi văzută de mulţi sau poate fi făcută în secret. Poate că faci
   o lucrare uimitoare, ca de exemplu ajutorarea, sau ai darul milosteniilor. în acest do-
   meniu par să existe ocazii nesfîrşite de servire! Ar trebui să-ţi propui în orice caz
   punerea la lucru a darului pe care ţi-1 dă Dumnezeu şi să-1 foloseşti cu ajutorul Lui.
   Nu-ţi neglija darul. Foloseşte-1!