Lucrarea Duhului la naşterea din nou
-
LOCUIRE LĂUNTRICĂ. Isus a promis că Duhul Sfînt, o dată venit, va rămî-
ne în credincioşi, ca să locuiască acolo pentru totdeauna (loan 14:17). De la Cincize-
cime a avut loc această permanentă locuire lăuntrică; ea este confirmată tot mereu
în Sfînta Scriptură (Romani 8:11; 2.Timotei 1:14; Galateni 4:6; l.Ioan 3:24; 4:13).
Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos în sine, nu-I aparţine lui Cristos (Romani 8:9).
Numai cei pierduţi nu au Duhul Sfînt (Iuda 19). Duhul Sfînt vine în credincios la
naşterea din nou. Această locuire face din corpul fiecărui credincios Templul lui
Dumnezeu (l.Corinteni 16:19-20). Dumnezeu locuieşte în oameni, nu (mai) locu-
ieşte în clădiri.
-
SIGILARE. Cînd cineva crede în Evanghelia salvării, este sigilat (pecetluit) cu
un sigiliu, care este Duhul Sfînt (Efeseni 1:13). Duhul Sfînt ne sigilează pînă în ziua
răscumpărării, cînd Cristos va reveni pentru sfinţii Săi (Efeseni 4:30). Aceasta arată
durabilitatea unei naşteri din nou autentice. Este un sigiliu al dreptului de proprietate
al lui Dumnezeu (2.Corinteni 1:22); noi îi aparţinem lui Dumnezeu. Acelaşi cuvînt
41
este folosit despre sigilarea mormîntului lui Cristos de către garda romană (Matei
27:66) şi indică siguranţa şi ocrotirea unui adevărat credincios în Cristos.
-
ARVUNĂ. Cuvîntul grec poate fi tradus şi cu „acont" sau „zălog, amanet" şi
exprimă garanţia că „tranzacţia" care a avut loc la salvarea noastră va fi sfîrşită de
către Dumnezeu (2.Corinteni 1:22; 5:5; Efeseni 1:14). Fiecare credincios a fost răs-
cumpărat cu sîngele scump al lui Isus şi va fi revendicat de El la revenirea Sa. Duhul
nu Se va îndepărta de credincios, după cum nici Isus nu ne va părăsi (Evrei 13:5).
Aceasta e complet diferită de lucrarea anterioară zilei Cincizecimii a Duhului Sfint.
-
UNGERE. în Vechiul Testament, regii şi preoţii au fost unşi cu ulei să arate
consacrarea slujbei lor pentru Dumnezeu. Astăzi, credincioşii sunt unşi cu Duhul
Sfînt, adică sunt puşi deoparte pentru obiectivele Sale sfinte. Isus Cristos i-a făcut
pe toţi credincioşii regi şi preoţi pentru Dumnezeu. De aceea, fiecare credincios este
uns de către Dumnezeu, nu numai cîţiva predicatori care au puteri spirituale deose-
bite (l.Ioan 2:20). Această ungere ne dă pătrundere spirituală în căile lui Dumnezeu
(1.loan 2:27).
-
BOTEZ. Acest termen a fost folosit de loan Botezătorul ca să predice o viitoa-
re activitate a Duhului Sfint (Marcu 1:7-8; loan 1:33). Cristos, înainte de înălţare, a
repetat profeţia în Fapte 1:5, ca să facă limpede că aceasta urma să aibă loc în cu-
rînd, la Cincizecime (Fapte 2). Despre nici o persoană nu se spune clar că a fost bo-
tezată cu, în sau de Duhul Sfint înainte de Cincizecime. Astfel, în ziua Cincizecimii
s-a împlinit profeţia făcută mai înainte de Domnul (loan 7:39; 14:16-20). Singurul
pasaj din Scriptură care se ocupă de botezul cu Duhul din punct de vedere doctrinar
este l.Corinteni 12:13, unde ni se spune că printr-un Duh am fost toţi botezaţi în-
tr-un Trup. Acest Trup alcătuit la Cincizecime este peste tot identificat cu Biserica
(Efeseni 5:23,30-32). Aceasta arată că botezul cu Duhul e o acţiune o-dată-pentru-
totdeauna care are loc la naşterea din nou. Nicăieri nu este îndemnat un credincios
să caute botezul cu (în) Duhul. Cei 120 de credincioşi aşteptau în camera de sus din
Fapte 2 venirea Duhului. Nu din cauza aşteptării lor a coborît Duhul, nici nu era un
semn de superioritate spirituală pentru ei. Toţi au primit botezul ca grup. Nici măcar
un singur credincios nu este văzut vreodată în Scriptură căutînd prin unele mijloace
spirituale să primească botezul Duhului sau vreun dar spiritual. Credinciosul nu e
îndemnat să facă aceasta, nici nu este învăţat cum s-o facă. Samaritenii (Fapte 8:14-
20), neevreii (Fapte 10) şi discipolii lui loan (Fapte 19:1-6) au primit Duhul ca gru-
puri, conform voii lui Dumnezeu, şi nu căutării lor.
Rămîne totuşi întrebarea: „De ce au fost trei botezuri separate pentru grupările
arătate mai sus?" De ce n-au primit ele botezul cum l-au primit alţii la Cincizecime?
Primii credincioşi în Cristos au fost evrei. Lor li s-a arătat că şi neevreii trebuiau să
aibă participare deplină în Trup. Mai mult, li s-a arătat că trebuie să fie primită şi o
grupare dispreţuită şi urîtă de ei, numiţi samariteni. Aceşti samariteni au fost pri-
miţi în Biserică ca grupare. Semnele supranaturale trebuiau să dovedească accepta-
rea lor de către Dumnezeu unui popor care altfel nu i-ar fi primit ca şi creştini cu
acelaşi rang ca ei. Samaritenii nu pot fi folosiţi astăzi în mod corect ca exemple de
creştini cărora le lipseşte Duhul Sfînt şi au nevoie să caute în mod individual „bo-
tezul". La fel, discipolii lui loan Botezătorul nu au fost creştini pînă nu li s-a dat Du-
hul ca grupare întreagă prin punerea mîinilor de către apostoli în mijlocul semnelor
42
supranaturale. Nici un credincios de astăzi nu a fost botezat cu botezul lui loan, după
cum nici nu poate spune că nu a auzit vreodată de Duhul Sfînt.
Trebuie spus că aşa-numiţii credincioşi „pentecostali" sau „carismatici" înţeleg
botezul în/prin/cu Duhul într-un mod cu totul diferit. Ei insistă că acest botez este o
experienţă spirituală mai profundă, ulterioară şi diferită de salvare, recunoscută de
obicei în public prin vorbirea în limbi. Ei stăruie pe lîngă alţii, chiar necredincioşi
în unele cazuri, să caute „botezul", de obicei prin căutarea darului „limbilor". Li se
face cunoştinţă cu vorbirea în limbi în biserică sau în altă parte şi apoi sunt învăţaţi
că pot să primească acest dar. Experienţe măreţe sunt citate ca dovadă pentru această
învăţătură. De asemenea, ca dovadă sprijinitoare sunt folosite şi serviciile de vin-
decări în public. Dacă se cercetează totuşi în mod amănunţit relaţia lor cu pasajele
pe care le aduc ca sprijin pentru „botezul cu Duhul", rezultă cîteva probleme.
-
Ei confundă de bunăvoie şi schimbă între ele cuvinte care nu sunt sinonime.
Cînd este vorba în Efeseni 5:18 despre „a fi umpluţi de Duh", ei afirmă că aceasta
este identic cu „botezul cu Duhul Sfînt". Totuşi, în Efeseni 5:18 este folosit un verb
care trebuie tradus astfel: „Fiţi permanent umpluţi de Duh, continuaţi să vă lăsaţi
umpluţi", şi de aceea nu se poate referi la un moment unic cum este botezul. Mai
mult, umpleri cu Duhul Sfînt au avut loc înainte de instituirea botezului cu Duhul.
Umplerea s-a repetat la aceeaşi persoană (Fapte 2:4; 4:8,31). Botezul este un eveni-
ment unic. Credincioşii sunt chemaţi să fie umpluţi cu/de Duhul Sfînt. Dar niciodată
nu i se cere unui urmaş al lui Isus să caute botezul cu Duhul sau să aspire după vor-
birea în limbi. Această confuzie de noţiuni este posibilă prin faptul că umplerea şi
botezul cu Duhul s-au petrecut simultan la Cincizecime.
-
Ei aseamănă pe samariteni, pe neevrei (păgîni) şi pe discipolii lui loan despre
care este vorba în Fapte cu credincioşii slabi din Biserica de astăzi, care sunt într-a-
devăr salvaţi, dar n-au primit totuşi botezul cu Duhul Sfînt. Ei ignoră situaţia isto-
rică din Fapte şi necesitatea recunoaşterii publice a acestor grupări. Pe lîngă aceas-
ta, ei nu văd că în nici una din Epistolele Noului Testament nu ni se cere să aspirăm
după botezul cu Duhul.
-
Biblia nu subîmparte Trupul lui Cristos în grupări „carismatice" şi „necaris-
mntice", sau, altfel exprimat, în credincioşi „plini de Duh" şi „neplini de Duh".
Scriptura nu afirmă că există două feluri de botez deosebite: un botez în Cristos
t convertire) şi apoi un botez în Duhul (după convertire).
Dostları ilə paylaş: |
