Cursul 1 vechiul testament în teologia ortodoxă Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă I. Noțiuni introductive

Repere patristice

Baba, Teodor, „Exegeza Sfintei Scripturi, preocupare majoră a Sfinților Trei Ierarhi,” Teologia 1-2 (1999): 107-119.

Chirilă, Ioan, „Herminia vasiliană, o paradigmă exegetică vie,” Studia TO 2 (2009): 3-12.

Chirilă, Ioan, „Origen contemporanul nostru”, (prefață) la vol. G. Celsie, Gândirea creştin-filosofică a lui Origen (Cluj-Napoca: Limes, 2002), 5-13.

Corbu, Agapie, „Principii de exegeză biblică în tratatul La titlurile psalmilor al Sf. Grigorie al Nyssei,” AB 10-12 (1999): 15-22.

Corniţescu, Constantin, „Sfinţii Trei Ierarhi, interpreţii ai Sfintei Scripturi,” ST 1-2 (1976): 82-93.

Ică, Ioan jr., „Exegeză, dogmatică şi mistică isihastă în teologia taborică a Sfântului Ioan Damaschinul,” Tabor 5 (2007): 61-80.

Ilca, Marius-Mihai, „Hermeneutica mistică a Tradiţiei la Cântarea Cântărilor în viziunea lui Origen şi a Sfântului Grigorie al Nyssei,” AB 1-3 (2011): 17-28.

Micle, Veniamin, „Citirea şi interpretarea Sfintei Scripturi după omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur,” O 2 (1980): 275-298.

Mihoc, Vasile, „Actualitatea exegezei biblice a Sfinţilor Părinţi,” RT 2 (1997): 79-101.

Moisescu, Iustin, Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom (Cernăuţi: Tipografia Glasul Bucovinei, 1942), 123 p.

Neaga, Nicolae, „Principii ermineutice în omiliile biblice ale lui Origen. Cu referire specială la Vechiul Testament,” MA 10-12 (1981): 757-763.

Rovenţa, Haralambie, Interpretarea Scripturei după Origen (Râmnicul Vâlcea: Tipografia „Cozia” a Episcopiei Râmnicului – Noul Severin, 1929), 69 p.

Rusu, Dumitru, „Atitudinea Părinților Capadocieni și a altor Sfinți Părinți față de exegeza Sfintei Scripturi la Origen,”MO 5-8 (2012): 191-207.

Rusu, Dumitru, „Interpretarea tipologică a Vechiului Testament la Origen,” MO 1-4 (2010): 173-191.

Rusu, Dumitru, „Metoda alegorică de interpretare a Sfintei Scripturi la Origen,” AB 7-9 (2010): 26-48.

Rusu, Dumitru, „Studiu comparativ al exegezei lui Origen la cartea Facerii cu comentariile Sfinţilor Trei Ierarhi,”AB 4-6 (2011): 18-32.

Sandu, Nicuşor, „Modele de interpretare a Sfintei Scripturi în opera Sfântului Simeon Noul Teolog,” O 1-2 (2008): 172-181.

Semen, Petre, „Sfânta Scriptură a Vechiului Testament în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, reflectată în Omiliile după Matei,” PU 2 (2004): 77-88.

1^ Având în vedere faptul că în literatura biblică românească, nu există niciun studiu care să prezinte și să detalieze specificul targumelor, recomandăm pentru familiarizare cu acest tip de traducere a textului Scriturii ebraice următoarele surse: Geoffrey Wigoder et al., Enciclopedia Iudaismului, trad. Radu Lupan şi George Weiner (Bucureşti: Hasefer, 2006), 674-5; Fred Skolnik et al., Encyclopaedia judaica, vol. 13/19 (Farmington Hills: Keter Publishing House, 2007), 558-65/512-4; Philip S. Alexander, Targum, Targumim, în The Anchor Bible Dictionary, vol. 6, eds. David Noel Freedman et al. (New York: Doubleday, 1992), 320-31; M. McNamara, Targum and Testament (Shannon: Irish University Press, 1972).

2^ Ieremia și Plângerile lui Ieremia se socotesc o carte.

3^ Având în vedere că cele trei confesiuni creștine au aceiași listă de apocrife am considerat că e mai indicat să redăm o listă cât mai extinsă a acestora neținând seamă de specificitatea confesională a fiecărei coloane.

4^ În limba română se folosește atât varianta „hermeneutică”, cât și „ermineutică”. Cele două variante corespund pronunției reuchliniene (susținută de Johann Reuchlin, 1455-1522) și erasmice (susținută de Desiderius Erasmus de Rotterdam, 1467-1536), astfel: pe litera inițială ἑ exista un spirit aspru care se pronunța, în greaca veche, prin „h”, de aici „hermeneutică” în pronunție erasmică. În greaca nouă, spiritul aspru nu se mai pronunță iar, cum pronunția reuchliniană este similară pronunției limbii grecești noi, există tendința ca în acest sistem să nu se mai pronunțe spiritul aspru, de aici „ermineutică”. Ambele variante pot fi, prin urmare, utilizate ca fiind corecte.

5^ Termenii „interpretare” și „exegeză”, precum și „interpret” – „exeget” pot fi percepuți ca sinonimici.

6^ Comisia Foi et Constitution a Consiliului ecumenic al Bisericilor (Oikoumene), cu ocazia reuniunii de la Bristol (29 iulie – 9 august 1967), a concluzionat cu privire la modul de utilizare a principiilor și regulilor de interpretare: „Așadar, dat fiind faptul că natura Scripturii este de o astfel de diversitate, încât orice savant trebuie să aibă câteva principii fundamentale de interpretare înainte de a începe lucrul, este îndoielnic faptul că un principiu de interpretare, oricare ar fi el, poate fi formulat în așa manieră, încât să devină un instrument, utilizabil în toate împrejurările.”

7^ Anagogie (fr. anagogie) – (s.f.) interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic.

8^ Conceptul de „Sfinți Părinți” desemnează persoane, în majoritatea cazurilor episcopi, care se bucurau în Biserică de o autoritate deosebită, câștigată prin ținuta morală și intelectuală dovedită în focul luptelor pentru apărarea identității mărturisirii de credință, precum: Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Ambrozie cel Mare, Ioan Hrisostom, Amfilohie al Iconiei, Chiril al Alexandriei, Leon cel Mare, Teofil al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Efrem Sirul, Grigorie cel Mare, Iustin Martirul și Filosoful, Irineu de Lyon, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschinul ș.a. Autoritatea Părinților consta în ortodoxia lor unanim recunoscută, în faptul că: „după ce s-au umplut de învățătura evanghelică și apostolică, și după ce au luat din Sfintele Scripturi o credință absolut curată, posedând cuvântul vieții, ei au fost luminători ai lumii”, [Basarab, Ermineutică, p. 100].