Curtea de Apel Constanta

7. Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18¹ Cod penal. Conducerea unui autovehicul avand in sânge o imbibaţie alcoolică de 1,60 g ‰, producerea unei coliziuni şi părăsirea locului accidentului.

In cauză s-a făcut o greşita aplicare a legii in ce priveşte incidenta art. 18/1 c.p., întrucât din probele reţinute in cauză nu rezultă că fapta inculpatului de a avea in sânge o imbibaţie alcoolica de 1,6 g ‰, stare in care a produs şi o coliziune cu un alt autoturism şi a părăsit locul accidentului după un schimb verbal de replici ireverenţios, cu ocupanţii celuilalt autoturism, este lipsită în mod vădit de importanţă si nu impune aplicarea unei pedepse.
Prin sentinţa penala nr. 815/03.07.2009, a Judecătoriei Constanta pronunţata in dosarul nr. 28580/212/2008 s-a dispus:

- in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen. achită inculpatul T.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

- in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b¹ achită acelaşi inculpat T.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

- conf. art. 18¹ alin. 3 rap. la art. 91 lit. c C.proc.pen. aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a reţinut ca, la data de 18.12.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. 28580/212/2008, rechizitoriul nr. 2807/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 87 alin. 1 şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului T.G. că, la data de 02.03.2007, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,60 g ‰, a condus pe drumurile publice din localitatea Ovidiu, jud. Constanţa, autoturismul Dacia, a produs un accident rutier soldat cu pagube materiale şi a părăsit apoi locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare, testul Drager nr. 511/02.03.2007, procesul verbal de prelevare şi buletinul de examinare clinică, B.A.T.A. nr. 661/05.03.2007 eliberată de S.M.L. Constanţa, raportul de expertiză medico-legală nr. 1743/i/08 eliberat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, înscrisuri, declaraţiile martorilor, precum şi declaraţiile inculpatului.

În cadrul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi, în mod nemijlocit, inculpatul, precum şi martorii; totodată, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi a fost obţinut cazierul judiciar al inculpatului.

La data de 02.03.2007, în jurul orelor 19.30, după ce, în prealabil, consumase băuturi alcoolice, inculpatul T.G. s-a urcat la volanul autoturismului Dacia 1310, pe care l-a condus pe str. P., în dreptul imobilului cu nr. 74, din localitatea Ovidiu, jud. Constanţa – respectiv, pe o distanţă de 4 – 5 metri, pe durata efectuării unei manevre de mers cu spatele, în condiţiile scoaterii autoturismului din curtea naşului său, martorul B.A.

Trebuie menţionat că, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor B.A. şi M.M. sunt concordante în ceea ce priveşte faptul că manevra respectivă şi deplasarea aferentă (pe o distanţă de 4 – 5 metri) au fost efectuate exclusiv pentru scoaterea autoturismului din curtea imobilului de la nr. 74, autoturismul urmând a fi condus, în continuare, până la domiciliul inculpatului de martorul M.M., chemat în acest scop.

Pe durata acestei deplasări, din cauza neatenţiei în conducere, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia 1310 aparţinând numitei H.L., parcat pe partea opusă, stângă, a străzii.

În urma discuţiei dintre părţile implicate în eveniment, acestea au stabilit ca întreaga contravaloare a avariilor produse autoturismului numitei Hîncu Liliana, să fie suportată de către inculpat. Acest lucru s-a şi întâmplat în perioada următoare, aspect necontestat nici de martorii înşişi H.L. şi H.V., şi nici de inculpat.

În aceste împrejurări, inculpatul T.G. s-a deplasat, cu autoturismul condus de martorul M.M., la propriul domiciliu unde, în cursul aceleiaşi seri, a fost depistat de către organele de poliţie, conform procesului verbal de depistare.

Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, rezultând o valoare de 0,76 mg / l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. 511/02.03.2007 (f. 10 d.u.p.).

În continuare, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde i-a fost recoltată o singură probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, T.G. refuzând recoltarea celei de a doua probe, la un interval de o oră.

Conform B.A.T.A. nr. 661/05.03.2007 emis de S.M.L. Constanta, s-a stabilit ca inculpatul avea, la ora depistării – 21.15, o alcoolemie de 1,35 g ‰.

Conform raportului de expertiza medico-legala nr. 1743/i/08 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei, eliberat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a stabilit că, la ora 19.30, inculpatul avea o alcoolemie probabila de 1,60 g ‰.

Inculpatul a recunoscut, cu sinceritate, săvârşirea faptelor penale in modalitatea expusa anterior, împrejurare care se coroborează, in sensul art. 69 C.proc.pen., cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza.

Instanţa a apreciat, insa, ca pentru nici una dintre faptele penale expuse nu poate si nu trebuie antrenata răspunderea penala a inculpatului.

Astfel, in ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicata, constata ca ii lipseşte unul dintre elementele constitutive – vinovăţia, sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Din punct de vedere al poziţiei subiective a făptuitorului, intenţia trebuie sa caracterizeze acţiunea acestuia de părăsire a locului accidentului, fara încuviinţarea organelor de politie, in sensul de a urmări sau doar de a accepta rezultatul ilicit al faptei sale.

Dimpotrivă, o atare intenţie nu a fost identificata in acţiunile inculpatului T.G., subsecvente producerii accidentului. După cum au confirmat si martorii direct implicaţi in eveniment – H.L. si H.V. –, intre aceştia si inculpat a avut loc o înţelegere verbala, in baza căreia T.G. a suportat contravaloarea reparaţiilor necesare autoturismului avariat. Aşa se justifica si împrejurarea ca martorii nu au avut pretenţii materiale de la inculpat, in sensul exercitării acţiunii civile alăturate celei penale, sub aspectul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 217 si urm. C.pen.

Fara a fi necesar a fi probate, asemenea convenţii intre conducătorii auto implicaţi in evenimente rutiere uşoare, soldate cu pagube materiale, sunt de notorietate, conducătorul auto aflat in culpa suportând contravaloarea reparaţiilor celuilalt autoturism, cu eludarea raporturilor directe cu societăţile de asigurare.

Deşi aceasta înţelegere cu martorii nu îl exonerează pe inculpat de obligaţia sa legala – de a nu părăsi locul accidentului fara încuviinţarea organelor de politie –, s-a apreciat ca ar constitui un indicator al poziţiei sale psihice fata de producerea accidentului si fata de cercetările penale. Acesta nu a încercat sa se sustragă cercetărilor penale sau sa le obstrucţioneze, ci, dimpotrivă, s-a întemeiat culpabil pe o convenţie cu martorii H.L. si H.V., apreciindu-se exonerat de alte obligaţii legale.

Întrucât, conf. art. 19 alin. 2 C.pen., fapta constând intr-o acţiune săvârşită din culpa constituie infracţiune numai atunci când in lege se prevede in mod expres aceasta, instanţa a constatat lipsa unui element constitutiv al infracţiunii si a dispus achitarea inculpatului pentru acest considerent.

In ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicata, s-a constatat ca nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Deşi este reglementata normativ si sancţionata penal ca si o infracţiune de pericol – ceea ce înseamnă ca, prin săvârşirea ei, se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite, vizând siguranţa traficului rutier si a participanţilor la trafic –, a nu analiza circumstanţele reale si personale ale cauzei deduse judecaţii ar echivala cu excluderea, de plano, in ceea ce priveşte infracţiunile de pericol, a incidentei temeiului de achitare prev. de art. 10 alin. 1 lit. b¹ C.proc.pen.

Astfel, din perspectiva circumstanţelor reale, coroborând mijloacele de proba administrate, instanţa constata ca inculpatul T.G., având o alcoolemie de 1, 35 – 1, 60 g ‰, a condus pe o distanta de aproximativ 4 – 5 metri, efectuând o manevra de mers cu spatele pe drumul public aferent imobilului nasului sau, martorul B.A., si a provocat avarierea uşoara a autoturismului, a cărui reparaţie a suportat-o integral. Intenţia cu care a fost efectuata aceasta deplasare nu a fost una infracţionala, ci doar de pregătire a autoturismului, ce urma a fi condus spre domiciliul inculpatului de către martorul M.M.

Din perspectiva circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa a constatat ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, ca este o persoana integrata social, cu un loc de munca stabil – S.C. D. S.A. Constanta, casatori, cu doi copii minori.

Văzând prevederile art. 18¹ C.pen., s-a apreciat ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, date fiind atingerile minime aduse siguranţei traficului rutier si a participanţilor la trafic si conţinutul ei concret, care o caracterizează ca fiind, in mod vădit, lipsita de importanta.

Împotriva aceste sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Prin decizia penală nr. 398/9.10.2009, Tribunalul Constanţa în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. Pr. Pen. a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 815/03.07.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr.28580/212/2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Pentru prima infracţiune s-a susţinut ca, aceasta subzista indiferent de convenţia intervenita intre inculpat si martora a cărui autoturism a fost avariat, iar in ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune, se critica soluţia instanţei prin prisma modalităţii concrete de săvârşire a faptei, a valorii ridicate a alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul, a consecinţelor faptei lui, constând in avarierea altor autoturisme parcate regulamentar.

Examinând sentinţa penala apelata, prin prisma criticilor invocate si din oficiu, tribunalul apreciază ca apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta este nefondat si urmează sa fie respins.

Instanţa de fond a făcut o justa analiza a probelor administrate in cauza si care dovedesc împrejurarea ca inculpatul T.G., încercând sa scoată autoturismul din curtea nasului sau, a condus pe o distanta foarte mica de câţiva metri, având o alcoolemie de 1,60g‰, printr-o manevra de dare cu spatele pe strada P. din Oraşul Ovidiu, timp in care a lovit autoturismul - proprietatea numitei H.L., ce era parcat regulamentar si după ce a încredinţat-o pe proprietara ca va suporta contravaloarea pagubelor, a plecat de la locul accidentului.

Autoturismul a fost condus in continuare de către M.M., inculpatul fiind găsit ulterior la domiciliul sau de către organele de politie, fapt confirmat de martorii audiaţi in cauza, respectiv H.L., H.V., B.A., G.I. si M.M., iar valoarea alcoolemiei fiind dovedita cu B.A.T.A. nr. 661/05.03.2007 emis de S.M.L. Constanta, prin care s-a stabilit ca inculpatul avea, la ora depistării – 21.15, o alcoolemie de 1,35 g ‰, iar conform raportului de expertiza medico-legala nr. 1743/i/08, privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei, eliberat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a stabilit ca, la ora 19.30, inculpatul avea o alcoolemie probabila de 1,60 g ‰.

Cu privire la infracţiunea de părăsire a locului accidentului, tribunalul apreciază ca instanţa de fond a analizat corespunzător poziţia subiectiva a inculpatului, in sensul ca acesta a plecat de la locul faptei, dat fiind contextul in care si-a asumat răspunderea fata de persoana a cărui autoturism a fost avariat uşor si si-a luat angajamentul ca o va despăgubi, fapt ce s-a si întâmplat a doua zi.

Nu se poate accepta ca in cazul infracţiunii de părăsire a locului accidentului, fara încuviinţarea organelor de politie, nu trebuie sa se facă o analiza obiectiva a condiţiilor concrete in care s-a petrecut aceasta fapta, plecându-se de la prezumţia ca din moment ce o persoana nu se afla la locul accidentului, s-ar face in mod automat vinovata de comiterea acestei infracţiuni.

Având in vedere declaraţiile martorilor date in fata instanţei de fond, precum si poziţia inculpatului in momentul imediat următor depistării, in sensul ca a făcut manevre cu spatele cu autoturismul dar si faptul ca acesta a fost prompt, iar in ziua următoare a despăgubit proprietarul autoturismului, tribunalul va retine ca intr-adevăr nu se poate retine intenţia inculpatului, astfel încât sa i se retina infracţiunea de părăsire a locului accidentului.

Prin comiterea acestei infracţiuni, ar fi trebuit ca inculpatul sa intenţioneze sa ascundă comiterea acelui eveniment rutier si implicit tragerea la răspundere penala sau civila, ori acest lucru nu ar fi fost posibil atâta timp cat inculpatul a avut după eveniment o discuţie cu soţii H., pe care i-a încredinţat ca le va repara prejudiciul.

In ceea ce priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibaţie alcoolica ce depăşeşte limita legala, tribunalul apreciază ca, in raport de modalitatea concreta de comitere a faptei, inculpatul a făcut o manevra de dat cu spatele pe o distanta de aproximativ 4-5 m, in timp ce scotea autoturismul dintr-o curte, manevra fiind realizata pe o strada mai puţin circulata, natura infracţiunii comise care este una de pericol, valoarea alcoolemiei de 1,60g‰, datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu a mai intrat in conflict cu legea penala, este căsătorit, are in întreţinere doi copii minori, după comiterea faptei a despăgubit imediat persoana a cărui autoturism a fost avariat, si a avut o atitudine procesuala sincera, deşi inculpatul nu a fost depistat in trafic, toate aceste elemente sunt de natura sa conducă la soluţia de achitare a inculpatului, întrucât fapta acestuia este in mod vădit lipsita de importanta pentru a fi considerata infracţiune, impunându-se aplicarea a unei sancţiuni cu caracter administrativ , aşa cum de altfel a si dispus instanţa de fond.

Împotriva aceste decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greşitei respingeri a apelului promovat în cauză, prin care se solicita, în această cale de atac, desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţa şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecaţii.

Verificând hotărârea recurata potrivit art. 385/14 cod pr. penală, Curtea considera ca recursul este fondat.

Astfel se constata ca in cauza sunt incidente cazurile de casare prevazute de art. 385/9 al. 1 pct. 17/1 şi pct. 18 cod pr. penală ce constituie motive de casare justificata şi întemeiate pe probele administrate in cauza.

Neregularităţile constate in decizia instanţei de apel, se constata a exista si in sentinţa pronunţata de prima instanţa, motiv pentru care acestea vor fi analizate împreuna.

Astfel se constata ca in cauza s-a comis o grava eroare de fapt, ce a avut drept consecinţa pronunţarea unei greşite hotărâri de condamnare a inculpatului, in raport de reţinerea incorecta a lipsei de vinovăţie a inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002.

S-a reţinut contrar probelor administrate in cauza ca inculpatul a părăsit locul accidentului fără vinovăţie, bazându-se pe o convenţie orala cu martorii H.L. şi H.V., deşi din probele administrate in cauza rezulta ca aceştia nu si-au dat acordul in acest sens, ci dimpotrivă au dorit in momentul imediat ulterior producerii coliziunii, anunţarea organelor de politie pentru efectuarea de constatări.

Inculpatul a părăsit locul accidentului aşa cum rezulta din probele administrate in cauza pentru a evita a se constata oficial de către organele politiei rutiere ca a efectuat manevra autoturismului pe drumul public, pe fondul consumul de băuturi alcoolice, dovedit ulterior a avea un nivel peste limita prevăzuta de lege pentru a constitui infracţiune.

In plus, in cauza s-a făcut o greşita aplicare a legii in ce priveşte incidenta art. 18/1 c.p., întrucât din probele reţinute in cauza nu rezulta ca fapta inculpatului de a avea in sânge o imbibaţie alcoolica de 1,6 g ‰, stare in care a produs şi o coliziune cu un alt autoturism şi a părăsit locul accidentului după un schimb verbal de replici ireverenţios, cu ocupanţii celuilalt autoturism, este lipsită în mod vădit de importanţă si nu impune aplicarea unei pedepse.

Aceste elemente de fapt si de drept impun admiterea recursului declarat de către procuror, casarea ambelor hotărâri pronunţate in cauza si rejudecarea pe fond a cauzei de către instanţa de recurs.

Astfel, făcând aplicarea disp. art. 385/15 pct. 2lit. d cod pr. penală si a disp. art. 345 al.2 cod pr. penală, constatând că faptele deduse judecăţii exista si au fost săvârşite cu intenţie de către inculpatul Tanase George, întrunind elementele constitutive a doua infracţiuni, se va pronunţa condamnarea acestuia.

Astfel fapta inculpatului T.G. de a conduce pe drumurile publice in data de 2.03.2007 pe o distanţă scurtă autoturismul Dacia 1310, şi in acest context, având in sânge o îmbibaţie alcoolica de 1,6 g%o, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat, ca urmare săvârşirii infracţiunii de mai sus, de a produce un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale şi de a părăsi locul accidentului, fără încunoştinţarea organelor de politie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002.

La stabilirea pedepselor se va face aplicarea disp. art. 72 c.p. şi totodată, se vor retine ca si cauze de atenuare, disp. art. 74 al. 1 lit. a c.p., constând in conduita anterioara a inculpatului, buna inserţie sociala si familiala, sens in care prin aplicarea art. 76 al. 1 lit. c c.p. pedepsele la care inculpatul va fi condamnat vor fi coborâte sub minimul special al pedepsei.

In concret, pentru fiecare din infracţiunile reţinute mai sus, curtea va stabili câte o pedeapsa de 6 luni închisoare, urmărind ca prin aplicarea regulilor privitoare la concursul real de infracţiuni, potrivit art. 34 lit. b şi art. 33 lit. a cp. inculpatului sa i se aplice pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

In cauza curtea constata ca sunt întrunite cumulativ condiţiile art. 81c.p. respectiv cele privind nivelul pedepsei, lipsa recidivei, si cea privind atingerea scopului pedepsei, chiar fără executarea acesteia, ţinând seama de datele cauzei din care rezulta ca inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor săvârşite si a realizat repararea pagubei.

Ca atare, se va suspenda condiţionat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului cit si a pedepselor accesorii prevăzute de lege pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni fixat potrivit art. 82 cp.

Totodată, inculpatului i se va atrage atenţia asupra disp. art. 83 c.p.

Ca atare, curtea, în temeiul art. 385¹⁵ pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, împotriva deciziei penale nr.398 din 09.10.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a sentinţei penale nr.815 din 03.07.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa.

Va casa hotărârile recurate şi, rejudecând, va dispune în temeiul art. 345 alin. 2 cod procedură penală, condamnarea inculpatului T.G., privind săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autovehiculului, prev de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 alin 1 lit. a şi art. 76 alin 1 lit. c cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Va condamna pe inculpatul T.G., privind săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge , prev de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 alin 1 lit. a şi art. 76 alin 1 lit. c cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b şi art. 33 lit. a cod penal, aplică inc. T.G. pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 cod penal, va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inc. T.G.

În temeiul art. 71 alin 1 cod penal, art. 64 cod penal,

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În temeiul art. 82 a cod penal, va fixa termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. În temeiul art. 71 alin 5 cod penal, va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

În temeiul art. 359 cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 a cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Va înlătura din hotărâri dispoziţiile contrare prezentei decizii şi menţine celelalte dispoziţii.

Dosarul 28580/212/2008

Decizia penală nr. 140/P/05.03.2010

Judecător Epure Marius

8.