Curtea de Apel Constanta

4. Criterii generale de individualizare. Modalitatea de comitere a faptei, prin smulgere, fără acte de violenţă, ce determină un ”grad mai redus” de pericol social al infracţiunii.

Pentru ambii inculpaţi s-a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate şi aceasta în raport de modalitatea de comitere, având în vedere că fiecare faptă a fost comisă profitându-se doar de surprinderea părţilor vătămate, prin simpla smulgere a lanţurilor de la gâtul acestora, fără exercitarea altor violenţe şi faţă de urmarea produsă în sensul că nu s-au produs vătămări corporale victimelor faptelor de tâlhărie, aspecte ce determină un grad mai scăzut de pericol social ce nu justifică aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare.

De asemenea, se impunea să se dea o eficienţă sporită circumstanţelor personale favorabile inculpaţilor care au fost reţinute de cele două instanţe.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr. 437/20.04.2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 25924/212/2009, s-a dispus, în baza art. 211 alin.l şi 2 lit.c cod penal, condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art.211 alin.l şi 2 lit. b şi c cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.211 alin.l, şi 2 lit. b şi c cod penal, a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenţie potrivit art.57 cod penal.

În baza art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b cod penal şi în baza art. 350 cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si arestării preventive, de la data de 11.08.2009 la zi.

În baza art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art.26 rap. la art.211 alin. l şi 2 lit. b şi c cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare iar în baza art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. b şi c cod penal, a fost condamnat inculpatul B.I.la pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză - respectiv 5 ani, 5 ani şi 6 luni, 6 ani, 6 ani şi 6 luni şi 7 ani, cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenţie potrivit art. 57 cod penal.

În baza art. 71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b cod penal.

În baza art. 36 (3) cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă, pedeapsa executată de la data de 10.09.2009 la zi şi în baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii, de la data de 11.08.2009.

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea, emise în baza sentinţei penale nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi a sentinţei penale nr.1278/2009 a Judecătoriei Constanţa şi emiterea unor noi forme de executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat ca inculpatul B.I. este arestat în altă cauză.

In baza art. 14 rap. la art. 346 cod procedură penală coroborat cu art. 998-999 cod civil, s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile B.Z., C.L., B.I. şi B.C. şi au fost obligaţi inculpaţii B.G. şi B.I., în solidar, la plata sumei de 1200 lei către partea civilă B.Z., a sumei de 500 lei către partea civilă C.L., a sumei de 300 lei către partea civilă B.I. şi a sumei de 750 lei către partea civilă B.C.

S-a luat act că partea vătămată V.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr.10012/P/2009 emis la data de 07.09.2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor B.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prev. de art.211 alin.l, alin. 2 lit. cod penal, prev. de art.211 alin.l, alin. 2 lit. b şi c cod penal, prev. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c cod penal, prev. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c cod penal şi prev. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c cod penal toate cu aplic.art.33 lit.a cod penal şi B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.l, alin. 2 lit. c cod penal, prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.l, alin. 2 lit. b şi c cod penal, prev. de art. 26 rap. la art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c cod penal, prev. de art. 26 rap. la art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c cod penal şi prev. de art. 26 rap. la art.211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c cod penal toate cu aplic.art.33 lit.a cod penal.

Inculpaţii B.G. şi B.I. au fost prieteni, locuind amândoi în satul Dumbrăveni, judeţul Constanţa.

Aceştia au luat hotărârea de a face rost de bani, sens în care au stabilit ca inculpatul B.G. să smulgă lanţuri de la gâtul femeilor, iar inculpatul B.I.să le valorifice la casele de amanet, întrucât acesta nu dorea să participe efectiv la smulgerea lanţurilor.

l. La data de 21.07.2009, în jurul orei 16, partea vătămată B.Z. se afla în autobuzul nr. 43, fiind aşezată pe un scaun situat lângă uşa din mijloc.

La staţia situată lângă benzinăria Mol de pe Bdul T., a urcat în autobuz inculpatul B.G., inculpatul B.I. rămânând în urma acestuia.

Când autobuzul a ajuns în staţia TIC-TAC, de pe str. C., în momentul în care s-au deschis uşile, inculpatul B.G. a venit din spatele autobuzului, i-a smuls părţii civile de la gât, lanţul din aur şi a coborât fugind printre blocurile din zona Pieţei Tic-Tac.

După ce s-a asigurat că nu este urmărit, inculpatul B.G. 1-a sunat pe inculpatul B.I., aşa cum se înţeleseseră în prealabil, s-a întâlnit cu acesta şi au valorificat, prin amanet la casa de amanet SC IFN C. S.R.L potrivit contractului de amanet nr.697, pe numele inculpatului B.I., lanţul sustras, alături de un medalion şi o cruce, în greutate totală de 11,52 grame, pentru care au primit suma de 380 lei.

2. La data de 27.07.2009, în jurul orei 23, partea vătămată C.L. se afla în autobuzul 100 C, ce se deplasa către Bdul A.L.

În staţia din dreptul magazinului Penny de pe b-dul A.V., a urcat şi inculpatul B.G., care s-a aşezat pe locurile din spatele autobuzului şi când autobuzul a ajuns în staţia Sat Vacanţă, inculpatul s-a ridicat de pe scaun, a trecut în viteză pe lângă scaunul unde era aşezată partea vătămată C.L. şi i-a smuls acesteia lănţişorul de la gât şi a coborât pe uşa de la mijloc, în timp ce autobuzul era oprit în staţie.

Acesta s-a întâlnit apoi cu inculpatul B.I. şi împreună au mers la casa de amanet S.C. C. S.R.L. unde au valorificat lanţul sustras şi au primit suma de 155 lei, în baza contractul de amanet nr. 699 din 27.07.2009 pe numele inculpatului B.I.

3. La data de 28.07.2009, în jurul orei 14, partea vătămată V.S.M. se afla în autobuzul nr. 100, iar când acesta a ajuns în staţia Suceava, inculpatul B.G., care se afla în autobuz, a venit din partea laterală a părţii vătămate şi a încercat să-i smulgă lănţişorul de la gât dar nu a reuşit, fapt pentru care s-a întors spre partea vătămată, a apucat lanţul, 1-a smuls, rupându-l, şi a coborât din autobuz fugind printre blocurile din zonă.

Inculpatul B.G. s-a întâlnit ulterior cu inculpatul B.I. şi împreună au mers la casa de amanet SC IFN M.C. SRL – G. cu punct de lucru pe Bdul. I.C.B., unde au valorificat lanţul sustras contra sumei de 368 lei, potrivit contractului de amanet nr. 23705 din 28.07.2009, pe numele inculpatului B.I.

4. La data de 29.07.2009, în jurul orei 09, partea vătămată B.I. se afla în staţia de autobuz nr. 100, de pe b-dul A.L. şi în timp ce autobuzul se apropia de staţie, inculpatul B.G., care se afla în staţie, s-a apropiat de aceasta, i-a smuls lanţul de la gât, după care a fugit printre blocuri spre strada S.

Acesta s-a întâlnit imediat cu inculpatul B.I., care era în apropiere şi împreună au mers la casa de amanet S.C. C. S.R.L. unde au valorificat lanţul, primind suma de 95 lei, conform contractul de amanet nr. 679 din 29.07.2009.

Ulterior, în prezenţa organelor de poliţie, partea vătămată B.I. a recunoscut lanţul depus în casa de amanet de inculpat, ca fiind cel care i-a fost smuls de la gât.

5. La data de 09.08.2009, în jurul orei 20, partea vătămată B.C. însoţită de soţul său B.I. s-a urcat în autobuzul nr. 100 şi s-a aşezat pe la mijlocul autobuzului, pe partea stângă, iar inculpatul B.G., care se afla în acelaşi autobuz a stat în picioare, cu spatele la aceştia.

Când mijlocul de transport a oprit în staţia Suceava, inculpatul B.G. i-a smuls de la gât părţii civile B.C. lănţişorul cu cruciuliţă din aur şi a coborât din autobuz, fugind printre aleile dintre blocuri.

Inculpatul B.G. s-a întâlnit cu inculpatul B.I.şi împreună au mers la casa de amanet SC IFN M.C. SRL – G., cu punct de lucru pe str. I.C.B., unde au valorificat lanţul, primind suma de 234 lei, potrivit contractului de amanet nr. 24940 din 09.08.2009.

La data de 11.08.2009 organele de poliţie i-au prezentat părţii vătămate B.C. 3 lănţişoare din aur, iar aceasta a recunoscut fără ezitare, lanţul care i-a fost smuls de la gât.

S-a reţinut că, la datele de 28.07.2009 şi 10.08.2009, astfel cum rezultă din procesele verbale depuse la dosar, organele de politie le-au prezentat spre recunoaştere părţilor vătămate B.I., V.S.M., B.C., soţului acesteia B.I., albume judiciare cu fotografii, dar aceştia nu au putut recunoaşte nici o persoană, ca fiind autorul faptelor.

În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că faptele inculpatului B.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.211 alin.l şi 2 lit.c cod penal, de art.211 alin.l şi 2 lit. b şi c cod penal, de art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, de art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal şi de art.211 alin.l, şi 2 lit. b şi c cod penal, cu aplic. art.33 lit.a cod penal. a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Totodată, s-a stabilit că faptele inculpatului B.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c, de art.26 rap. la art.211 alin. l şi 2 lit. b şi c cod penal, de art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, de art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. c cod penal, şi de art.26 rap. la art.211 alin.l şi 2 lit. b şi c cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a cod penal.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, respectiv: dispoziţiile din partea generală a codului penal referitoare la infracţiunea consumată, limitele de pedeapsă prevăzute in partea speciala a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, apreciat ca ridicat şi care rezultă din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, modalitatea de operare care demonstrează coordonarea precisă a acţiunilor pe care fiecare dintre cei doi coinculpaţi trebuia să le aducă la îndeplinire, modalitatea de a acţiona premeditat şi organizat, rapid, prin smulgerea lanţurilor, profitând de lipsa de reacţie a părţilor vătămate dată fiind luarea prin surprindere a acestora şi îndepărtarea rapidă de locul comiterii faptelor, numărul mare al persoanelor vătămate care au fost tâlhărite la un interval scurt de timp ce denotă faptul că inculpaţii îşi asumaseră săvârşirea infracţiunilor ca un mod de viaţă şi de asigurare celor necesare traiului, de locul şi timpul comiterii faptelor, în mijloace de transport în comun, de scopul urmărit – sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane, pentru a le valorifica şi utiliza pe „distracţii”, mese în oraş, plimbări cu maşinuţele, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

S-au avut în vedere şi persoana şi conduita inculpaţilor, B.G., care are vârsta de 19 ani, la data săvârşirii infracţiunilor avea vârsta de 18 ani, era elev la Seminarul Teologic Ortodox Constanţa, nu are antecedente penale, este apreciat de comunitatea locală ca având un comportament decent dând dovadă de seriozitate şi evlavie, reprezentând un exemplu pentru ceilalţi copii din comunitate, raportat la prezenta cauză, iniţial a recunoscut săvârşirea faptelor, însă ulterior a încercat să inducă în eroare organele judiciare acuzându-l pe inculpatul B.I., deşi acesta are o educaţie creştină, a săvârşit infracţiuni prin care s-au adus grave atingeri valorilor sociale într-o societate civilizată, ba mai mult decât atât referitor la victima B.I., deşi inculpatul a crezut că aceasta este măicuţă având în vedere doliul purtat de aceasta în momentul comiterii faptei, nu a tăgăduit să săvârşească tâlhăria şi să depună lanţul sustras la amanet, în vedere obţinerii unei sume de bani.

Referitor la inculpatul B.I., s-a reţinut că este în vârstă de 24 ani, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, fără loc de muncă, fără ocupaţie, potrivit fişei de cazier judiciar acesta a săvârşit alte două infracţiuni, una la regimul siguranţei rutiere iar alta o infracţiune de tâlhărie, săvârşită în acelaşi mod ca cel reţinut în sarcina inculpatului B.G., în aceeaşi perioadă cu cea din prezenta cauză, raportat la prezenta cauză a avut o atitudine de nesinceritate, încercând să ducă în eroare organele judiciare.

S-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea îndreptate spre minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta inculpatului B.G., acesta urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea şi care se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 cod penal.

În baza art.71 cod penal, s-a interzis inculpatului B.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b cod penal.

Faţă de natura şi circumstanţele comiterii infracţiunii, de pronunţarea prezentei hotărâri de condamnare, de persoana inculpatului, s-a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventiv.

În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii si arestării preventive, de la data de 11.08.2009 la zi.

S-a constatat că infracţiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul B.I.a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 33 lit. a şi art.34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză inculpatului B.I., cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul B.I.executând în final pedeapsa cea mai grea, şi care se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 cod penal.

În baza art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului B.I.exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art. 36(3) cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă, pedeapsa executată de la data de 10.09.2009 la zi şi în baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii, de la data de 11.08.2009.

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea, emise în baza sentinţei penale nr.460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi a sentinţei penale nr.1278/2009 a Judecătoriei Constanţa şi emiterea unor noi forme de executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat ca inculpatul B.I.este arestat în altă cauză.

S-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor B.G.şi B.I., potrivit art.998 şi urm. cod civil, astfel există faptele ilicită săvârşite de aceştia care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţilor civile – contravaloarea bijuteriilor sustrase şi există legătură de cauzalitate intre faptele ilicite si prejudiciile cauzate, iar inculpaţii au acţionat cu vinovăţie, fapt pentru care, în baza art. 14 rap. la art. 346 cod procedură penală coroborat cu art. 998-999 cod civil, s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile B.Z., C.L., B.I. şi B.C. şi au fost obligaţi inculpaţii B.G. şi B.I., în solidar, la plata sumei de 1200 lei către partea civilă B.Z., a sumei de 500 lei către partea civilă C.L., a sumei de 300 lei către partea civilă B.I. şi a sumei de 750 lei către partea civilă B.C..

S-a luat act că partea vătămată V.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel inculpaţii.

Prin decizia penală nr.267/10.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr.25924/212/2009, s-a dispus, în baza art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală, respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi B.G.şi B.I..

În baza art.383 al.11 în ref. la art.350 cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul B.G..

În baza art.381 rap. la art.383 al.2 cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.G.perioada executată cu începere de la data de 20.04.2010 la zi.

S-a constatat că inculpatul B.I.este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat de către inculpaţii B.G.şi B.I. care au solicitat, fiecare, achitarea pe temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.c cod procedură penală, întrucât faptele nu au fost săvârşite de către aceştia, s-a constatat că vinovăţia acestor inculpaţi reiese cu certitudine din probele administrate în cursul procesului penal.

În privinţa inculpatului B.G., s-a stabilit că vinovăţia sa reiese fără echivoc în săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie ce au constat în aceea că la data de 21.07.2009, în jurul orelor 16,05, i-a smuls de la gât, părţii vătămate B.Z. un lanţ din aur cu pandantiv, în autobuzul nr.43, care oprise în staţia TIC TAC din mun. Constanţa, la data de 27.07.2009, în jurul orelor 23,05, i-a smuls de la gât, părţii vătămate C.L., un lanţ din aur cu pandantiv, în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia PENNY din mun. Constanţa, la data de 28.07.2009, în jurul orelor 14,30, i-a smuls de la gâtul părţii vătămate V.S.M. un lanţ din aur cu cruciuliţă, în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia Suceava din mun. Constanţa, la data de 29.07.2009, în jurul orelor 09,00, i-a smuls de la gât,părţii vătămate B.I., un lanţ din aur cu cruciuliţă, în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia S. din mun. Constanţa, la data de 09.08.2009, în jurul orelor 20,300, i-a smuls de la gât, părţii vătămate B.C. un lanţ din aur cu cruciuliţă, în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia S., din mun. Constanţa, de fiecare dată fiind ajutat ulterior de către inculpatul B.I.să valorifice bunurile.

S-a apreciat, în privinţa inculpatului B.I. că vinovăţia sa reiese cu certitudine în săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tâlhărie ce au constat în aceea că la data de data de 21.07.2009, 1-a ajutat pe coinculpatul B.G. să valorifice lanţul de aur cu pandantiv, pe care acesta din urmă 1-a sustras la aceeaşi dată, în jurul orelor 16,05, prin smulgere de la gâtul părţii vătămate B.Z. în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.43, care oprise în staţia TIC TAC, din mun. Constanţa, la data de 27.07.2009, 1-a ajutat pe coinculpatul B.G. să valorifice lanţul de aur cu pandantiv, pe care acesta 1-a sustras la aceeaşi dată, în jurul orelor 23,05, prin smulgere de la gâtul părţii vătămate C.L. în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia PENNY, din mun. Constanţa, la data de 28.07.2009, 1-a ajutat pe coinculpatul B.G. să valorifice lanţul de aur cu cruciuliţă, pe care acesta din urmă 1-a sustras la aceeaşi dată, în jurul orelor 14,30, prin smulgere de la gâtul părţii vătămate V.S. în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr. 100, care oprise în staţia S, din mun. Constanţa, la data de 29.07.2009, 1-a ajutat pe coinculpatul B.G. să valorifice lanţul de aur cu cruciuliţă, pe care acesta din urmă 1-a sustras la aceeaşi dată, în jurul orelor 09, 00, prin smulgere de la gâtul părţii vătămate B.I., în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr.100, care oprise în staţia S., din mun. Constanţa, la data de 09.08.2009, 1-a ajutat pe coinculpatul B.G. să valorifice lanţul de aur cu cruciuliţă, pe care acesta din urmă 1-a sustras la aceeaşi dată, în jurul orelor 20,30, prin smulgere de la gâtul părţii vătămate B.C., în timp ce aceasta se afla în autobuzul nr. 100, care oprise în staţia Suceava, din mun. Constanţa.

Inculpatul B.I. a fost cel care l-a ajutat şi susţinut pe coinculpatul B.G. pentru a valorifica bunurile rezultate din comiterea infracţiunilor de tâlhărie, el fiind cel care a depus de fiecare dată la amanet bunurile şi cel care era în preajma locului comiterii infracţiunilor, dând astfel siguranţă inculpatului B.G., autor al faptelor că are asigurată scăparea, că va putea valorifica bunurile respective şi va îngreuna demersurilor organelor judiciare în vederea identificării autorului faptelor.

S-a constatat că vinovăţia inculpaţilor rezultă fără echivoc din coroborarea materialului probator administrat în cauză, analizat pe larg de către instanţa de fond, în considerarea şi a disp.art.63 al.2 cod procedură penală şi art.287 al.2 cod procedură penală.

În faza de urmărire penală cei doi inculpaţi au recunoscut iniţial săvârşirea celor cinci infracţiuni de tâlhărie la care au participat în calitate de autor respectiv de complice, deşi pe parcursul procesului penal, ulterior, au adoptat o atitudine oscilantă, revenind asupra unor susţineri.

Potrivit art.69 cod procedură penală, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, indiferent de momentul în care au fost făcute, s-au coroborat cu materialul probator existent la dosarul cauzei, apreciind-se că exprimă adevărul.

Cu prilejul analizării propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, încheierea de şedinţă nr.91/11.08.2009, dosar nr.23600/212/2009, inculpatul B.G. în ultimul cuvânt a susţinut că regretă faptele pe care le-a săvârşit, ceea ce presupune că le-a recunoscut.

Deşi în faţa instanţei de fond şi ulterior în apel cei doi inculpaţi au adoptat o atitudine de negare a activităţii infracţionale pe care au desfăşurat-o, în temeiul art.66 al.2 cod procedură penală, nu au propus probe pentru a dovedi lipsa de temeinicie a dovezilor de vinovăţie existente la dosarul cauzei.

Referitor la motivul de apel invocat de către inculpatul B.I. care a vizat operaţiunea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, s-a constatat că prima instanţă a avut în vedere şi a analizat corect criteriile generale şi obligatorii prev. de art.72 cod penal.

S-a evidenţiat că, în raport de gradul concret de pericol social al faptelor comise, în forma de participaţie a complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, împrejurările concrete în care a înţeles să acţioneze, acordându-i ajutorul necesar şi susţinere coinculpatului B.G.în săvârşirea faptelor de tâlhărie, la care nu a participat în mod direct ca autor numai datorită temerii, modalităţile concrete de operare, unele fapte fiind pe timpul nopţii şi într-un mijloc de transport public de persoane aflat în circulaţie, în baza unei rezoluţii prealabile ceea ce a demonstrat coordonarea precisă a acţiunilor pe care fiecare dintre cei doi coinculpaţi trebuia să le aducă la îndeplinire, împrejurarea că au acţionat în mod premeditat şi organizat, pentru reuşita acţiunilor lor, s-au întâlnit în zile diferite, la ore diferite şi au amanetat la foarte scurt timp bunurile sustrase, numărul mare al faptelor comise (în număr de 5 şi într-o perioadă scurtă de timp), victimele fiind întotdeauna femei, apreciate ca nefiind în stare să opună rezistenţă, specializarea de care a dat dovadă, scopul urmărit, valorificarea bijuteriilor furate în scopul obţinerii de surse de câştig în mod ilicit, impactul social puternic negativ, dispoziţiile din partea generală a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială, pedeapsa stabilită pentru fiecare infracţiune a fost corect dozată.

S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul B.I., deşi în vârstă de 24 ani, cu un anumit nivel de instruire, studii 8 clase, nu avea un loc de muncă şi nici ocupaţie, fiind astfel preocupat în comiterea de fapte penale pentru a-şi asigura sursele de subzistenţă, fiind cercetat în legătură şi cu săvârşirea altor fapte penale, a avut o condamnare în minorat iar din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 07.12.2009 rezultă că, în cazul său, perspectivele de reintegrare în societate sunt destul de limitate în lipsa unei intervenţii sociale complexe care să faciliteze renunţarea de către inculpat la anturajul nefavorabil, identificarea unui loc de muncă stabil implicit a unui venit stabil, asociată cu o intervenţie psihologică adecvată care să favorizeze conştientizarea de către inculpat a consecinţelor sociale şi juridice ale persistenţei într-un astfel de comportament şi să asigure susţinerea motivaţională necesară schimbării comportamentale.

În raport de circumstanţele reale în care s-au săvârşit faptele, numărul mare al acestora, urmările produse, impactul social puternic negativ, vizând siguranţa cetăţeanului în locuri publice intens circulate, ca şi faţă de datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului B.I. s-a apreciat că pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune, ca şi pedeapsa rezultantă, au fost corect individualizate şi nu se impune o reducere a cuantumului acestora.

Şi în privinţa inculpatului B.G., s-a constat că pedepsele stabilite au fost corect individualizate de către prima instanţă în considerarea criteriilor generale şi obligatorii prev. de art.72 cod penal.

Faţă de gradul concret de pericol social al faptelor comise, apreciat prin prisma modalităţilor de comitere, pe timp de noapte şi în mijloace de transport public de persoane, victimele fiind numai femei, numărul mare al faptelor de tâlhărie săvârşite personal, contribuţia avută, respectiv de autor, dispoziţiile din partea generală a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială s-a apreciat că pedepsele cu închisoare aplicate pentru fiecare infracţiune, ca şi pedeapsa rezultantă au fost corect individualizate.

Deşi inculpatul B.G., la data săvârşirii infracţiunilor, avea vârsta de 18 ani, era elev la Seminarul Teologic Ortodox Constanţa, nu avea antecedente penale, era apreciat de comunitatea locală ca având un comportament decent dând dovadă de seriozitate şi evlavie, a dat dovadă că nu a dat importanţa cuvenită unor valori primordiale şi a comis respectivele fapte de tâlhărie şi, deşi iniţial a recunoscut comiterea acestora, ulterior şi-a schimbat atitudinea şi a tăgăduit că el ar fi autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, în scopul de a fi exonerat de răspunderea penală.

S-a apreciat că temeiurile care au impus iniţial luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.G. (prin încheierea nr.91/11.08.2009 a Judecătoriei Constanţa) subzistă şi la acest moment procesual, fapt pentru care, în baza art.383 al.1¹ în ref. la art.350 cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de acest inculpat.

În baza art. 381 rap. la art.383 al.2 cod procedură penală, s-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului B.G., perioada executată cu începere de la data de 20.04.2010 la zi.

S-a constatat că inculpatul B.I.este arestat în altă cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 267/10.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a sentinţei penale nr. 53/23.02.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. 25924/212/2009, au formulat recurs inculpaţii B.G.şi B.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În recursul promovat de inculpatul B.G.:

În mod greşit instanţele de fond şi de apel au reţinut că inculpatul B.G.este autorul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi ulterior condamnarea sa, soluţiile celor două instanţe fiind rezultatul unei grave erori de fapt.

Se susţine că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul B.G. ar fi sustras de la gâtul părţilor vătămate, în modalitatea reţinută, lanţuri din aur, astfel încât în favoarea sa operează principiul in dubio pro reo.

Se relevă că părţile vătămate nu l-au identificat ca fiind autorul sustragerilor iar bunurile nu au fost valorificate de către inculpat, neexistând nici o dovadă în acest sens.

În lipsa dovezilor în baza cărora săse stabilească cu certitudine că recurentul inculpat este autorul faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, se apreciază că se impune achitarea acestuia în baza art.10 lit.c cod procedură penală.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că există probe care să susţină vinovăţia inculpatului B.G.se apreciază că instanţele au realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicate.

În acest sens se face trimitere la circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta tânără a acestuia, lipsa antecedentelor penale, comportamentul corespunzător în familie şi în societate, aspect probat prin caracterizări favorabile şi de împrejurarea că, acesta era dascăl la două biserici.

În recursul promovat de inculpatul B.I.:

În mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunile de tălhărie comise de inculpatul B.G.şi aceasta deoarece nu a cunoscut că bunurile primite de la acesta provin din infracţiunile comise de inculpatul B.G..

Se apreciază că se impune achitarea inculpatului B.I.în considerarea dispoziţiilor art.10 lit.c cod procedură penală.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că există probe care să susţină că inculpatul B.I. ar fi cunoscut provenienţa bunurilor, şi deci că se impune condamnarea sa, se apreciază că instanţele au realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicate.

În acest sens se face trimitere la circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta tânără a acestuia, lipsa antecedentelor penale şi comportamentul corespunzător în familie şi în societate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art. 385 ind.6 alin.1 şi 2 cod procedură penală, Curtea constată:

În mod corect, s-a reţinut de către cele două instanţe că inculpatul B.G. este autorul infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, la dosarul cauzei existând probe în baza cărora se poate reţine, cu certitudine, că acesta a comis infracţiunile pentru care s-a pronunţat condamnarea sa.

Este de menţionat că inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale de recunoaştere a faptelor comise fără a învedera vreun motiv pentru care iniţial ar fi recunoscut faptele şi nici asupra faptului că a descris modalitatea de comitere a faptelor şi de valorificare a bunurilor, în aceleaşi împrejurări relatate de părţile vătămate şi de către inculpatul B.I.

Mai mult, nu a oferit nici o explicaţie în legătură cu prezenţa sa, alături de inculpatul B.I. la momentul la care s-a amanetat unul din bunurile sustrase, inculpatul susţinând că niciodată nu ar fi fost la vreuna din casele de amanet prin intermediul cărora s-au valorificat bunurile, aspect ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului B.I. privind modalitatea de valorificare a bunurilor primite de la inculpatul B.G..

Reţinem recunoaşterea inculpatului B.G. de către partea vătămată B.Z., recunoaştere ce se coroborează cu prezenţa inculpatului la momentul valorificării bunului, alături de inculpatul B.I., la casa de amanet, aspect probat cu înregistrări video precum şi cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului B.I..

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului B.I.că nu ar fi avut cunoştinţă de faptul că bunurile valorificate ar proveni din faptele de tâlhărie comise de inculpatul B.G., facem trimitere la acelaşi material probator.

În raport de motivarea în fapt a împrejurării care ar impune achitarea inculpatului, în drept se impune invocarea dispoziţiilor art.10 lit.d cod procedură penală şi nu art.10 lit.c cod procedură penală.

Evidenţiem că inculpatul B.I.a revenit asupra declaraţiilor iniţiale de recunoaştere a faptelor comise fără a învedera vreun motiv pentru care iniţial ar fi recunoscut faptele şi nici asupra faptului că a descris modalitatea de comitere a faptelor şi de valorificare a bunurilor, în aceleaşi împrejurări relatate de părţile vătămate şi de către inculpatul B.G.în declaraţiile sale iniţiale.

Totodată, inculpatul nu a oferit nici o explicaţie asupra faptului că inculpatul B.G. îi înmâna bunuri spre valorificare deşi acesta ar fi putut să le valorifice şi singur, mai mult, de ce sumele obţinute erau cheltuite împreună.

În sensul reţinerii concluziei că inculpatul B.I. avea cunoştinţă de provenienţa bunurilor este şi comportamentul adoptat la momentul valorificării bunurilor, respectiv grabă şi agitaţie, modul în care se prezentau bunurile valorificate, unele din ele fiind rupte.

În raport de motivarea în fapt a împrejurării care ar impune achitarea inculpatului, în drept se impune invocarea dispoziţiilor art.10 lit.d cod procedură penală şi nu art.10 lit.c cod procedură penală.

Apreciem că instanţele au realizat, pentru ambii inculpaţi, o individualizare greşită a pedepselor aplicate şi aceasta în raport de modalitatea de comitere, având în vedere că fiecare faptă a fost comisă profitându-se doar de surprinderea părţilor vătămate, prin simpla smulgere a lanţurilor de la gâtul acestora, fără exercitarea altor violenţe şi faţă de urmarea produsă în sensul că nu s-au produs vătămări corporale victimelor faptelor de tâlhărie, aspecte ce determină un grad mai scăzut de pericol social ce nu justifică aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare.

De asemenea, se impunea să se dea o eficienţă sporită circumstanţelor personale favorabile inculpaţilor care au fost reţinute de cele două instanţe.

În consecinţă, reţinând ca întemeiate criticile formulate de cei doi inculpaţi în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor, fapt pentru care Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d cod procedură penală, va admite recursurile formulate de recurenţii – inculpaţi B.G.şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 267/10.06.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 25924/212/2009 şi în baza art. 385 ind. 17 alin. 2 cod procedură penală va casa sentinţa penală nr. 437/20.04.2010 a Judecătoriei Constanţa şi decizia penală nr. 267/10.06.2010 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând va dispune reducerea pedepselor aplicate inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.211 al.l, al.2 lit.b şi c cod penal, de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.211 al.l, al.2 lit.b şi c cod penal, de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.211 al.l, al.2 lit. b şi c cod penal, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.211 al.l, al.2 lit. b şi c cod penal, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a şi art.34 al.1 lit. b) cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului B.G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 cod penal.

Totodată, se va dispune reducerea pedepselor aplicate inculpatului B.I.pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.26 rap. la art.211 al.l, al.2 lit.b şi c cod penal, de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.26 rap. la art.211 al.l, al.2 lit.b şi c cod penal, de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art.211 al.l, al.2 lit.b şi c cod penal, de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art.211 al.l, al. 2 lit. b şi c cod penal, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Se va constata că infracţiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 460/2009 a Judecătoriei Medgidia şi cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1278/2009 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 cod penal.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 cod procedură penală şi art. 88 cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. perioada arestării preventive de la data de 10.06.2010 la zi.

În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 189 cod procedură penală, suma de 600 lei reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu – avocat S.G. (300 lei) şi avocat – N.M. (300 lei) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Dosar nr. 25924/212/2009

Decizia penală nr. 494/P/02.09.2010

Judecător Eleni Cristina Marcu

5.