Constitutia Romaniei, art.61 alin.(1)
Legea nr. 567/2004, art. 3, art. 684 alin. 1, art. 93
Perioada in care contestatoarea a desfasurat activitate ca secretar al Baroului de avocati nu constitue vechime in specialitate in lipsa unei dispozitii legale care sa echivaleze aceasta calitate cu cea de personal auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,
Decizia civilă nr. 512 din 8 martie 2011.
Prin contestaţia înregistrată sub nr.2164/105/2010 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea PC a chemat în judecată pe intimaţii Casa Locala de Pensii C., Casa Judeţeana de Pensii P., Parchetul de pe lângă Tribunalul P. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P., solicitând instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea deciziei F.N. din 30.03.2010, să se constate că în perioada 1979 - 1996 în care şi-a desfăşurat activitatea de secretar la Baroul Prahova constituie vechime în specialitate conform art.93 din Legii nr.567/2004 – modificată şi obligarea intimatelor Casa Locală de Pensii C., Casa Judeţeană de Pensii P. să emită decizie de acordare a pensiei anticipate de serviciu.
În motivarea contestaţiei, petenta a arătat că în mod eronat i s-a respins cererea de înscriere la pensie anticipat în baza deciziei din 30.03.2010 şi nu i s-a acordat o asemenea pensie fără să se ţină seama că în baza adeverinţei nr.1562/2010 are o vechime în specialitate ca personal auxiliar în cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de 33 ani şi 4 luni, iar perioada 1979 - 1996 în care şi-a desfăşurat activitatea de secretar în cadrul Baroului P. reprezintă vechime în specialitate că personal auxiliar, existând şi o decizie în acest sens.
Intimaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul P. au formulat o întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de primul capăt de cerere, neavând nicio atribuţie cu privire la emiterea deciziei de pensionare, solicitând respingerea celui de-al doilea capăt de cerere atât timp cât a emis adeverinţa corespunzător, în favoarea contestatoarei.
Şi intimata Casa Judeţeană de Pensii P. a solicitat respingerea contestaţiei în condiţiile în care vechimea în specialitate a contestatoarei pentru activitatea desfăşurata efectiv în calitate de grefier în cadrul parchetelor este de 16 ani, 2 luni şi 11 zile, iar pentru perioada 197 9- 1996 normele legale în materie nu recunosc o asemenea vechime pentru activitatea desfăşurata în calitate de secretar la un barou de avocaţi, fiind prevăzute în mod expres funcţiile pentru care legea recunoaşte o asemenea vechime în specialitate.
În şedinţa publică din 30.11.2010, instanţa a dispus că intimata Casa Locala de Pensii C.să nu mai figureze că parte în prezenta cauza, neavând personalitate juridica şi a pus în discuţia parţilor excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a unui a dintre intimaţi şi a autoritarii de lucru judecat, excepţii asupra cărora s-a pronunţat prin sentinţă.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr.1628 din 30.11.2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi ca neîntemeiat capătul contestaţiei privind anularea deciziei F.N. din data de 30.03.2010
De asemenea, a respins ca inadmisibil şi capătul contestaţiei recunoaşterea vechimii în specialitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza cărţii de muncă depusa la dosar, că petenta a fost salariată în perioada 02.06.1976 - 05.04.1979 la Judecătoria C, îndeplinind funcţia de grefier, după care s-a transferat la Baroul de Avocaţi Prahova începând cu 05.04.1979 şi până la 12.02.1996, perioadă în care a îndeplinit funcţia de secretar, însă începând cu 24.06.1996 şi până la 10.03.2010 a îndeplinit funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
În cuprinsul adeverinţei nr.1562/10.03.2010 emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. se menţionează că petenta are o vechime în specialitate, în calitate de grefier în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, de 33 ani şi 4 luni.
Prin sentinţa civilă nr.700/17.05.2010 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului, a fost respinsă că inadmisibilă acţiunea formulată de contestatoare împotriva intimaţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul P. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. privind recunoaşterea ca vechime în specialitate a perioadei în care şi-a desfăşurat activitate în calitate de secretar la Baroul Prahova, reţinându-se că cei doi intimaţi au emis adeverinţa sus-menţionată în baza căreia i-au recunoscut contestatoarei o asemenea vechime.
În baza Deciziei F.N. din 30.03.2010 a fost respinsă cererea contestatoarei de acordare a pensiei anticipate de serviciu, motivându-se că aceasta nu se înscrie în categoria persoanelor care să beneficieze de o asemenea pensie atât timp cât are doar o vechime în specialitate în calitate de grefier de 16 ani, 2 luni şi 11 zile şi nicidecum de 33 ani şi 4 luni, iar perioada în care şi-a desfăşurat activitatea de secretar la Baroul de Avocaţi P. nu se înscrie în normele legale pentru a beneficia de o asemenea pensie.
Dispoziţiile art. 93 din Legea nr.567/2004, republicată, stipulează că reprezintă vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea au îndeplinit oricare dintre funcţiile prevăzute la art.3, precum şi perioadele în care a îndeplinit în cadrul instanţelor, parchetelor, fostei procuratori, fostelor arbitraje de stat sau departamentale, fostelor notariate de stat funcţia de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, arhivar, registrator, referent, etc.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că petenta a desfăşurat activitate în cadrul Judecătoriei C. în perioada 02.06.1976 - 05.04.1979 îndeplinind funcţia de grefier, iar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina a îndeplinit funcţia de grefier-dactilograf şi respectiv grefier în perioada 24.06.1996 - 10.03.2010, însă în perioada 05.04.1979 - 12.02.1996 şi-a desfăşurat activitatea în calitate de secretar la Baroul de Avocaţi Prahova, astfel încât vechimea efectivă în specialitate în temeiul Legea nr.567/2004 republicată, în calitate de personal auxiliar de specialitate care şi-a desfăşurat activitate sa în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria C. şi respectiv Judecătoria C. este de, 16 ani, 2 luni şi 11 zile, motiv pentru care prin decizia F.N din 30.03.2010 i s-a respins cererea de înscriere la pensie anticipată de serviciu.
Ca atare, atât timp cât contestatoarea are o vechime efectivă în specialitate, în calitate de personal auxiliar în cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea, respectiv grefier de 16 ani, 2 luni şi 11 zile, iar Lege nr.567/2004 stabileşte pentru înscrierea la pensie anticipată de serviciu o vechime în specialitate de cel puţin de 30 ani, înseamnă că petenta nu poate beneficia de pensie anticipată de serviciu, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, caz în care în mod legal a fost emisă decizia din 30.03.2010.
Apărările contestatoarei în sensul că activitatea desfăşurata în calitate de secretar în cadrul Baroului de Avocaţi Prahova în perioada 1979 - 1996 constituie vechime în specialitate în baza Legii nr.567/2004, invocându-se adeverinţa nr.1562/2010, hotărârile pronunţate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi sentinţa civilă nr.700/2010, nu au fost avute în vedere deoarece, în realitate, la stabilirea dreptului contestatoarei la pensia anticipată de serviciu şi deci a vechimii în specialitate se ţine seamă în exclusivitate de dispoziţiile Legii nr.567/ 2004 care stabilesc clar categoriile de funcţii care se înscriu în categoriile funcţiilor recunoscute de lege că vechime în specialitate pentru personalul auxiliar, funcţii din care nu face parte funcţia de secretar exercitată de către petentă în cadrul baroului şi nicidecum de actele sus-menţionate.
De altfel, disp.art.93 din Legea nr.567/2004 stabilesc clar cu caracter imperativ categoriile de funcţii pentru care se recunoaşte vechimea în specialitate pentru a se putea beneficia de pensie de serviciu în baza acestei legi, iar enumerarea funcţiilor respective are un caracter restrictiv, motiv pentru care desfăşurarea unei activităţi în alte funcţii nu echivalează cu funcţiile recunoscute de dispoziţiile legale sus-menţionate.
Prin urmare tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul contestaţiei privind anularea deciziei F.N. din data de 30.03.2010.
De asemenea, instanţa de fond a respins ca inadmisibil şi capătul contestaţiei privind recunoaşterea vechimii în specialitate întrucât există autoritate de lucru judecat cu privire la acest capăt de cerere faţă de cele două parchete-intimate în raport de sentinţa civilă nr.700/2010 a Tribunalului Prahova, rămasa irevocabilă, sentinţă prin care s-a soluţionat în mod definitiv şi irevocabil acelaşi capăt de cerere, motiv pentru care contestatoarea nu mai poate formula din nou pe cale judecătoreasca, aceeaşi pretenţie.
Totodată, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P., întrucât acesta are calitate procesuală pasivă în raport de capătul doi de cerere referitor la recunoaşterea vechimii în specialitate.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea a declarat recurs.
Se susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins ca neîntemeiată contestaţia, neţinând seama de hotărârile depuse la dosar şi anume sentinţa civilă nr. 3553/16.12.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.3972/30.09.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a recunoscut recurentei vechimea in specialitate şi nici sentinţa civilă nr.700/17.05.2010 a Tribunalului P., rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1836/24.11.2010 a Curţii de Apel P., în cuprinsul căreia se prevede în mod expres, la pag. 3 alin. 7 şi 8 că „existenţa dreptului reclamantei a fost constatat prin hotărârile judecătoreşti menţionate anterior, unicul demers pe care aceasta îl mai are de făcut fiind valorificarea adeverinţei, la care s-a făcut referire anterior, prin depunerea acesteia la Casa Judeţeană de Pensii P.. Numai în situaţia obţinerii unui răspuns nefavorabil din partea acestei instituţii, reclamanta poate cere realizarea dreptului deja câştigat, conform art.111 Cod pr.civilă".
Arată recurenta că instanţa învestită în fond cu soluţionarea cererii sale a nesocotit dispoziţiile exprese cuprinse în sentinţa civilă nr.700/17.05.2010 a Tribunalului Prahova prin care i-a fost recunoscută vechimea în specialitate potrivit art. 93 alin. (1) din Legea nr. 567/2004.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale care au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea a constatat că recursul este nefondat, potrivit urmatoarelor considerente:
Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea P.C. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Casa Judeţeană de Pensii P., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul P. anularea deciziei din data de 30.03.2010 emisă de Casa Locală de Pensii C. în dosarul de pensionare nr. 5344 din data de 12.03.2010, să se constate că în perioada 1979-1996 în care şi-a desfăşurat activitatea de secretar la Baroul P. - Biroul de avocaţi C. constituie vechime în specialitate conform art. 93 din Legea nr. 567/2004 modificată şi obligarea intimatelor CLP Câmpina, CJP Prahova să emită decizie de acordare a pensiei anticipate de serviciu.
Recurenta susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de hotărârile judecătoreşti depuse în dovedirea temeiniciei pretenţiilor sale, respectiv sentinţa civilă nr. 3553/16.12.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.3972/30.30.09.2008, sentinţa civilă nr. 700/17.05.2010 a Tribunalului P. definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1836/24.11.2010 a Curţii de Apel P., acesta fiind unicul motiv de recurs formulat de contestatoare.
Analizând incidenţa acestor hotărâri judecătoreşti în speţa de faţă, Curtea a constatat ca in urma solicitării contestatoarei-recurente adresată CLP Câmpina sub nr. 5344/12.03.2010 de înscriere la pensie anticipată de serviciu conform dispoziţiilor Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea s-a emis Decizia din data de 30.03.2010 în dosarul de pensionare nr. 5344/30.03.2010 prin care această cerere i-a fost respinsă, constatându-se că a realizat o vechime în specialitate de numai 16 ani, 2 luni şi 11 zile.
Decizia este întemeiată pe dispoziţiile art.684 alin.(1) din Legea nr. 567/2004 modificată şi completată coroborat cu art. 93 alin.(1) din Legea nr. 567/2004 modificată şi completată.
Potrivit art.684 alin.(1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art.3 alin.(1) din lege, poate fi pensionat anticipat cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenta lege cu până la cinci ani în cazul în care depăşeşte vechimea în specialitate prevăzută la art. 68 cu cel puţin cinci ani.
Conform art. 3 din Legea nr. 567/2004 modificată, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentarişti, grefieri-arhivari, grefieri-registratori şi specialişti IT.
Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii medii.
Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer.
Dispoziţiile art. 93 din Legea nr. 567/2004 stipulează că reprezintă vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcţiile prevăzute la art. 3, precum şi perioadele în care a îndeplinit în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentele şi fostelor notariate de stat, funcţia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, şef de cabinet, funcţionar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist, programator, informatician.
Constituie vechime în specialitate şi perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcţia de executor judecătoresc, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a exercitat funcţii de aceeaşi natură în cadrul Curţii Constituţionale sau în cadrul fostelor structurii jurisdicţionale ale Curţii de Conturi constituie vechime în specialitate.
Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu în alte unităţi.
Contestatoarea-recurentă arată că a lucrat în calitate de grefier la Judecătoria C de unde s-a transferat în interesul serviciului la Baroul Prahova, funcţionând în calitate de secretar în perioada 1979-1996, iar după reorganizarea baroului s-a angajat ca grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria C.
Adresându-se Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu petiţia nr. 13327/25.10.2007 având ca obiect art. 93 alin.(1) din Legea nr. 567/2004 această autoritate a recomandat corelarea prevederilor art. 93 alin.(1) din Legea nr. 567/2004 raportat la principiul egalităţii şi al nediscriminării, constatând că sub aspectul naturii activităţilor se întruneşte condiţia de compatibilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv activităţi care au legătură cu activitatea desfăşurată de personalul auxiliar de la instanţe cât şi sub aspectul reţinerii de către legiuitor în aceeaşi categorie de situaţii, perioadele de timp în funcţiile care sunt considerate vechime în specialitate.
Prin sentinţa civilă nr. 3553 din data de 16.12.2008 a Curţii de Apel B. definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.3972/30.09. 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa nu a recunoscut vechimea în specialitate a contestatoarei din prezenta cauză în perioada în care a avut calitatea de secretar în cadrul Baroului Prahova ci a reţinut competenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de a adopta o dispoziţie de recomandare , prin care nu creează obligaţii în sarcina Ministerului Justiţiei, constatând numai o situaţie discriminatorie, prin efectul aplicării unei ordonanţe de urgenţă, alegând să adopte nişte îndrumări în vederea preîntâmpinării unei situaţii discriminatorii. În acest sens, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a obligat Ministerul Justiţiei să adopte sau să modifice un act normativ sau o dispoziţie legală.
Nici prin sentinţa civilă nr. 700 din 17.05.2010 a Tribunalului Prahova definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1836/24.11.2010 a Curţii de Apel P. nu se recunoaşte contestatoarei-recurente vechimea în specialitate în perioada în care a îndeplinit funcţia de secretar în cadrul Baroului Prahova, cererea sa fiind respinsă ca inadmisibilă, aceasta fiind îndrumată să procedeze la valorificarea adeverinţei nr. 7324/ X/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P. prin depunerea sa la Casa Judeţeană de Pensii P.
Prin urmare, recurenta-contestatoare nu deţine nicio hotărâre judecătorească prin care să se recunoască temeinicia pretenţiilor sale referitoare la constatarea vechimii în specialitate pentru perioada în care a avut calitatea de secretar în cadrul Baroului Prahova.
De altfel, Curtea a reţinut că Parlamentul este autoritatea legiuitoare competentă în modificarea, abrogarea sau completarea unor prevederi legale potrivit art. 61 alin.(1) din Constituţia României. Numai legiuitorul este în măsură să determine condiţiile în care personalul auxiliar beneficiază de pensie de serviciu, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Or, un astfel de act normativ nu a fost emis până în prezent de autoritatea legiuitoare.
Arata instanta de control judiciar ca recurenta-contestatoare are, potrivit documentelor prezentate, o vechime în specialitate - de grefier - de 16 ani, 2 luni şi 11 zile, iar perioada de 16 ani, 10 luni şi 7 zile în care a desfăşurat activitate ca secretar la Baroul de Avocaţi P. nu constituie vechime în specialitate în lipsa unei dispoziţii legale care să echivaleze această calitate cu cea de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.
(Judecător Iuliana Lucăcel)
[84] Acordarea grupei I de muncă. Adeverinţă emisă de angajator sub acest aspect. Nevalorificarea adeverinţei referitor la grupa de muncă de către Casa judeţeană de pensii cu prilejul emiterii deciziei de pensionare anticipată parţial.
Legitimare procesuală pasivă.
Ordinul 50/1990, anexa 1 cu modificările şi completările ulterioare
Cod proc. civ., art. 4, art.112
Prin valorificarea unei adeverinţe prin care se efectuează menţiuni cu privire la grupa I de muncă emisă de un angajator-de către Casa judeţeană de pensii- se pot cenzura de către aceasta condiţiile legale pentru acordarea grupei de muncă în condiţiile în care din carnetul de muncă nu rezultă îndeplinirea acestor condiţii.
Are calitate procesuală pasivă angajatorul la care şi-a desfăşurat activitatea contestatorul în perioada în litigiu, instanţa de judecată urmând să stabilească dacă este cazul acordării acestei grupe de către angajator şi în consecinţă, în raport de aceste constatări, să dispună eventual valorificarea acestei grupe de muncă de către casa de pensii prin emiterea unei noi decizii de pensionare.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,
Decizia civilă nr. 548 din 10 martie 2011.
Prin contestaţia introductivă de instanţă s-a solicitat de către P.D.G. anularea deciziei având ca obiect acordarea pensiei anticipate parţial şi emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se valorifice şi adeverinţa nr.50/24 martie 2001 emisă de fostul angajator privind acordarea grupei I-a de muncă, intimată fiind Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, ceea ce îi afectează cuantumul legal al pensiei ce i se cuvenea.
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa civilă nr.2430 din 15 decembrie 2010, a admis contestaţia, a anulat decizia de pensionare şi a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin care să fie valorificată şi adeverinţa sus-menţionată din care a rezultat că, în perioada în litigiu, contestatorul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, reţinând în esenţă prima instanţă că intimata nu era îndreptăţită să cenzureze cuprinsul acestei adeverinţe cu privire la grupa de muncă.
Recursul declarat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, a fost admis prin decizia nr.548 din 10 martie 2011 de către Curtea de Apel Ploieşti, care a modificat în parte sentinţa primei instanţe, iar pe fond contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa de recurs a reţinut că în mod corect intimata nu a procedat la emiterea deciziei de pensionare, de valorificarea adeverinţei în raport de menţiunile din cuprinsul acesteia întrucât, pe de o parte, nu cuprinde toate elementele necesare pentru a se în favoarea contestatorului grupa I de muncă în raport de prevederile Ordinului nr.50/1990 anexa 1, o situaţie similară rezultând şi din carnetul de muncă.
Pe de altă parte, cadrul procesual prin care contestatorul avea posibilitatea să solicite acordarea grupei I de muncă, era în raporturile cu fostul angajator, care are calitate procesuală pasivă şi nu Casa judeţeană de pensii, aceasta din urmă putând proceda la valorificarea grupei de muncă solicitate doar după clarificarea situaţiei juridice în litigiu în cadrul procesual corespunzător cu angajatorul după verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de Ordinul nr.50/1990.
(Judecător Traian Logojan)
[85] Aplicabilitatea dispoziţiilor art.581 cod procedură civilă la suspendarea deciziei de pensionare recalculată potrivit art.3 din Legea nr.119/2010 şi H.G. 737/2010.
C. proc. civ., art. 581
În speţă nu se justifică condiţia urgenţei pentru că nu se poate susţine că se pierde un drept prin întârziere sau că se produce o pagubă ce nu s-ar putea repara, şi nici că nu se prejudecă fondul, deoarece dacă intimata contestatoare va avea câştig de cauză pe fondul dreptului, instanţa se va pronunţa cu privire la cuantumul pensiei, de la data stabilită prin decizia contestată, contestatoarea nefiind astfel prejudiciată cu privire la eventuale diferenţe de drepturi de pensie ce i s-ar cuveni.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,
Decizia civilă nr. 64 din 19 ianuarie 2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea deciziei de pensionare emisă de intimată şi care face obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Prahova cu termen la data de 28.04.2011.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în fapt, prin decizia de pensionare emisă de intimată la data de 19.08.2010, i-a fost recalculată pensia, prin reducerea acesteia de la suma de 2640 lei la suma de 1272 lei, apreciind că decizia este vădit contrară legii, sens pentru care a formulat contestaţie .
Contestatoarea a precizat că, urgenţa este dată de faptul că pensia reprezintă unica sa sursă de venit, diminuarea pensiei îi afectează posibilitatea de a avea un trai normal şi posibilitatea achitării obligaţiilor financiare pe care le are, iar reducerea pensiei până la data judecării contestaţiei pe care a introdus-o poate provoca prejudicii ireparabile, ţinând cont şi de vârsta sa înaintată, vremelnicia este dată de suspendarea unui act administrativ, până la soluţionarea contestaţiei care face obiectul dosarului civil 5572/105/2010, aflat pe rolul Tribunalul Prahova, cu termen de judecată la data de 28.04.2011 iar în ceea ce priveşte neabordarea fondului litigiului, s-a arătat că un examen sumar al litigiului este necesar şi chiar indispensabil, pentru a se putea aprecia care dintre părţile litigioase are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un interes legitim pentru a menţine o anumită stare de fapt sau de drept, şi prin urmare rezultă fără putinţă de tăgadă că aparenţa dreptului este în favoarea sa, actul atacat fiind unul aparent ilegal şi prejudiciabil.
Prin sentinţa civilă din 25 noiembrie 2010 tribunalul a admis cererea formulată de contestatoare, şi a dispus suspendarea executării deciziei de pensionare până la soliţionarea în mod irevocabil a contestaţiei ce formează obiectul dosarului nr.5572/105/2010.
Prin aceeaşi sentinţă a dispus menţinerea în plată a deciziei stabilită în conformitate cu disp.art.68 din Legea nr.567/2004, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs intimata, susţinând că în mod greşit Tribunalul a admis acţiunea, fără să aibă în vedere că în cazul intimatei a fost stabilită o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1272 lei recalcularea pensiilor fiind efectuată în temeiul unei legi, respectiv Legea nr. 119/2010, caz în care nu poate fi pusă în discuţie legalitatea recalculării pensiei, nefiind îndeplinite nici celelalte trei condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.
Curtea a admis recursul, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială reţinând următoarele:
Cele trei condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale sunt : urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului. Dacă cea de-a doua condiţie este îndeplinită , contestatoarea solicitând suspendarea deciziei doar până la soluţionarea dosarului nr. 5572/105/2010, celelalte condiţii de admisibilitate nu sunt îndeplinite deoarece nu se justifică condiţia urgenţei pentru că nu se poate susţine că se pierde un drept prin întârziere sau că se produce o pagubă ce nu s-ar putea repara.
De asemenea, s-ar încălca cea de-a treia condiţie de admisibilitate privind neprejudecarea fondului, deoarece dacă intimata contestatoare va avea câştig de cauză pe fondul dreptului, instanţa se va pronunţa cu privire la cuantumul pensiei, de la data stabilită prin decizia contestată, contestatoarea nefiind astfel prejudiciată cu privire la eventuale diferenţe de drepturi de pensie ce i s-ar cuveni.
Menţinerea în plată a unei decizii de pensionare anterioare deciziei de pensie contestată, ar echivala cu o cercetare a fondului cauzei şi cu o pronunţare pe aceste aspecte pe fondul cauzei, deoarece decizia a cărei menţinere în executare se solicită a fost revocată prin emiterea deciziei contestată, ori menţinerea în plată a unei decizii revocate se poate dispune doar după cercetarea fondului cauzei prin anularea deciziei care a revocat-o.
(Judecător Violeta Dumitru)
[86] Art.4 alin.3 din OUG 4/2001 stipulează că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele prezentate în anexă. Or, la punctul VI din anexă se menționează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau în cote procentuale.
Dostları ilə paylaş: |