Curtea militara de apel bucuresti judecator de camera preliminara

CURTEA MILITARA DE APEL BUCURESTI

JUDECATOR DE CAMERA PRELIMINARA

Obiect: PLÂNGERE SOLUŢII DE NEURMĂRIRE/

NETRIMITERE JUDECATĂ (art.340 NCPP)

D O M N U L E P R E S E D I N T E ,

Subsemnatul GULIANU FLORIN, domiciliat in ____________, telefon [phone], adresa de e-mail _______, avand calitatea de persoana vatamata si denuntator in ds. nr. 109/P/2014 al Sectiei Sectiei de combatere a infractiunilor de coruptie savarsite de militari din cadrul DNA, in temeiul art. 340, alin. 1, raportat la art. 39, alin. 1, lit. e, ambele din Codul de procedura penala, formulez

P L A N G E R E

Impotriva Ordonantei nr. 129/II-2/2014 din 15.12.2014 prin care mi s-a respins plangerea impotriva Ordonantei din 31.10.2014 de clasare si disjungere a cauzei nr. 109/P/2014.

Va rog ca, in temeiul art. 341, alin. 6, lit. b Cod procedura penala, prin Incheierea ce o veti pronunta, sa dispuneti:

• 
  admiterea plangerii,
  
• 
  desfiintarea solutiei atacate si
  
• 
  trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmarirea penala si a pune în mişcare acţiunea penală pentru savarsirea infractiunilor pentru care s-a inceput urmarirea penala in rem la 09.09.2014, respectiv pentru cele pentru care s-a extins urmarirea penala la 17.10.2014.
  

M O T I V E :

CONSIDERATII PRELIMINARE:

Domnule presedinte,

1. Fara discutie ca ceea ce a facut SRI-ul in ultimii ani este un lucru fara precedent: a obtinut rezultate extraordinare care au facut sa creasca increderea in serviciile secrete si sa ajunga la cote de performanta pe care, pana acum, institutia nu le-a avut dupa ’89.

Dar, aceasta nu inseamna ca trebuie respinsa a priori posibilitatea ca in acest Serviciu sa se comita si infractiuni si nici sa se considere ca, datorita unor realizari profesionale, anumite cadre militare au impunitatea penala, cu atat mai mult cu cat SRI-ul nu inseamna, ca organizatie, numai g-ral. lt. COLDEA MIHAIL FLORIAN, sau col. MARIN CONSTANTIN de la Dambovita, fost la Prahova, si nici, in fine, alti cativa ofiteri, limitativ nominalizati in sesizarea mea. Mai mult, astfel de angajati ai SRI nu trebuie sa maculeze imaginea institutiei si sa anuleze eficienta de succes a acesteia (in unele cazuri chiar propria munca), prin savarsirea unor infractiuni de abuz in serviciu, fals, uz de fals, delapidare si coruptie.

Sustin cu convingere ca acesti anumiti indivizi din SRI, fara sa gandeasca rational si cu o doza incredibila de imaturitate profesionala si de viata, au actionat ilegal si subiectiv, motivati de resorturi personale si de grup pernicioase, complet straine deontologiei profesionale si rigorilor statului de drept, in asa fel incat, la un moment dat, au basculat totul impotriva structurii militare si eficientei sale, per ansamblu.

Or, din punct de vedere al dreptului, cand se face un astfel de demers de sanctionare a trei ofiteri pentru abateri disciplinare inventate, culminand cu trecerea lor arbitrara in rezerva, din oficiu, toate pe baza unor inscrisuri contrafacute, numai ca o contramasura lamentabila la faptul ca au raportat constant adevaruri care nu convin conducerii si, astfel, au devenit extrem de incomozi in interiorul structurii, mie mi se pare ca se naste si subzista, cel putin, un mare semn de intrebare cu privire la existenta si functionarea reala a statului de drept. Grav este ca, pentru atingerea acestui scop ignobil, s-a apelat la tertipuri pseudo-juridice (in care faptuitorii nominalizati in plangere s-au incurcat singuri), bazandu-se pe pactizarea procurorilor militari de la DNA cu propria lor cauza nelegitima si construita pe interese personale de mentinere la comanda / conducere, de nesanctionare a vinovatilor si de nezdruncinare a unui anumit statu quo confortabil lor.

Injustitiile, in ordinele elitare, de regula, se indura de dragul mentinerii rolului coagulant al ierarhiei. Dar nu este cazul meu, particularitate care ma determina sa supun controlului dv. judiciar solutia din acest dosar, cu atat mai mult cu cat practica CEDO imi da dreptate.

Astfel, in Hotararea din 8 ianuarie 2013 in cauza Bucur si Toma impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului formuleaza, printre multe alte critici la adresa SRI si a Guvernului Romaniei, si:

“102. Pe de alta parte, insasi Curtea a fost preocupata sa se convinga in repetate randuri de existenta unor garantii corespunzatoare si suficiente impotriva abuzurilor in materie, intrucat un sistem de supraveghere secreta destinat apararii sigurantei nationale implica riscul de a submina, ba chiar de a distruge, democratia sub pretextul apararii ei (Klass si altii impotriva Germaniei, 6 septembrie 1978, pct. 49-50, seria A nr. 28 si Rotaru, citata anterior, pct. 59-60).”

115. Cu siguranta, Curtea admite ca este in interesul general sa se mentina increderea cetatenilor in respectarea principiului legalitatii de catre serviciile de informatii ale statului. Totodata, cetateanul are interesul ca neregulile imputate unei institutii publice sa conduca la o ancheta si unele clarificari. Acestea fiind spuse, Curtea considera ca interesul general pentru divulgarea unor informatii privind actiuni nelegale in cadrul SRI este atat de important intr-o societate democratica, incat depaseste interesul de a mentine increderea publicului in aceasta institutie.”
2. Daca asa arata o urmarire penala intr-o cauza de coruptie, abuz in serviciu, fals, delapidare etc., atunci este inexplicabil cum reusesc procurorii anticoruptie din celelalte sectii ale DNA sa solutioneze, cu rechizitorii, dosare penale complexe, confirmate de instantele judecatoresti, iar cei ai Sectiei militare, nu.

Imi permit a evoca, ca fiind perfect aplicabila si atitudinii magistratilor militari ai organului judiciar, opinia judecatorului Mircea Aron din CSM (care a criticat, recent, o actiune disciplinara initiata de procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, si pe procurorii din unitatea de parchet anticoruptie) si care a afirmat ca procurorii DNA ar trebui sa citeasca timp de o saptamana, in fiecare zi, art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care prevede ca “Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor”.

Sustin ca, si in aceasta cauza penala nr. 109/P/2014, procurorii au neglijat, in partea ce-i priveste, menirea magistraturii.

De asemenea, tot inspirandu-ma din cele expuse de judecatorul CSM Mircea Aron, consider ca cei din Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari din cadrul DNA, care au solutionat dosarele nr. 83/P/2014 (la care s-a reunit nr. 84/P/2014) si 109/P/2014 (la care s-a reunit nr. 125/P/2014), „ar trebui sa bata 100 de matanii, tot zilnic”, pentru modul subiectiv, lipsit de curaj, in care au actionat in aceste cauze¹.

3. Este adevarat ca nu ma asteptam ca g-ral. lt. Coldea Florian sa fie tras la raspundere penala (cel putin nu acum, desi eu, personal, am convingerea ca sanctionarea acestui demnitar este ineluctabila in viitorul apropiat) si, pe de alta parte, cunoscand sistemul si modul sau de a functiona, am prevazut ca-l va proteja si sustine, in context, si pe col. Marin Constantin, pentru a nu „cadea” impreuna. Aceasta cu atat mai mult cu cat acuzatiile pe care eu i le aduc col. Marin Constantin pot sa apara ca fiind chiar derizorii comparativ cu cele formulate, de alte persoane avizate, in sarcina prim-adjunctului directorului SRI, asupra sa planand multiple banuieli legitime de frauda si delapidare a unor sume de vreo trei-patru ori mai mari decat in cazul subalternului sau.

In „PRĂDAREA ROMÂNIEI, cu subtitlul Cum pradă Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe”, carte a autorilor Victor Gaetan, scriitor româno-american şi Ciprian Nastasiu, fost procuror-şef adjunct al DIICOT, se descriu concret faptele si imprejurarile delapidarii unei sume de trei-patru milioane USD.

Prin mărturisirea făcută lui Victor Gaetan, Ciprian Nastasiu a fost primul oficial român implicat în criza ostaticilor, care a confirmat răscumpărarea ziariştilor din Irak, dar pune totodată într-o lumină proastă Celula de criză constituită la Cotroceni în cazul jurnaliştilor răpiţi. Nastasiu cunoaste si mărturiseşte că autorităţile de la Bucureşti au trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete şi cu ştiinţa preşedintelui Traian Băsescu (şef oficial al celulei de criză şi coordonator de facto al tuturor operaţiunilor de salvare), aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i aduce înapoi acasă pe jurnaliştii Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian. Din toată suma de bani însă, conform fostului procuror sef adjunct al DIICOT, mâini iscusite ar fi extras aproximativ 4 milioane de dolari, astfel încât răpitorii ar fi trebuit să se mulţumească cu în jur de 9 milioane de dolari.

"Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general şi director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi, asumându-şi o mare responsabilitate pentru deznodământul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de dolari, pe drumul unde trebuia plătită răscumpărarea. Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român, care dura deja de aproape două luni şi implicase o muncă intensă, suplimentară, la 3-4 milioane de dolari, astfel încât i le-au rambursat Guvernului din fondul special... sau poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la acţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de răscumparare şi i-au împărţit între ele.”
Nu as dori sa exced rigorilor prezentei cai de atac impotriva Ordonantei din 15.12.2014 (prin care mi s-a respins plangerea impotriva Ordonantei din 31.10.2014), dar va asigur ca este utila si interesanta, pentru profilul moral al prim-adjunctului directorului SRI, si lectura DECLARAŢIEI POLITICE a senatorului Valer Marian din Circumscripţia electorală Satu Mare, facuta in sedinta Senatului Romaniei din 22.05.2013, cu titlul “Generalul Coldea, cȃinele de pradă al democraţiei”².

In alta ordine de idei, dar circumscris aceluiasi scop (de a va contextualiza cauza penala nr. 109/P/2014), va sensibilizez profesional cu informaţii apărute tot în cartea fostului procuror şef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu³, potrivit carora Laura Codruţa Kovesi era perfect şantajabilă din partea fostului şef al statului (pana pe 20.12.2014) şi a serviciilor secrete. La numirea sa în funcţia de procuror general, în octombrie 2006, preşedintele Traian Băsescu a fost informat că soţul (Eduard Kovesi) şi tatăl acesteia (Ioan Lascu) se aflau sub urmărirea informativă a SRI. Eduard Kovesi avea dosar de verificare informativă la SRI Sibiu din 1995, iar din acest dosar rezulta că ar fi furnizat date şi informaţii de interes operativ unui ofiţer de informaţii maghiar, care ulterior a fost si europarlamentar din partea Ungariei. Tatăl actualului procuror sef al DNA, Ioan Lascu, a fost timp de 30 de ani procuror şef al Procuraturii locale Mediaş. In exercitarea funcţiei, a fost un colaborator apropiat al Securităţii şi al Miliţiei.

Se afirma in numeroase surse dechise ca, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este notorie obedienţa sefei DNA faţă de şefii serviciilor secrete, indeosebi fata de g-ral. lt. Coldea Florian, iar daca adaugam si „amanuntul” ca MARIN CONSTANTIN:

• 
  a fost lucrator al Securitatii, ofiter cu gradul de locotenent in perioada august 1987 – decembrie 1989, in cadrul Departamentului Securitatii Statului, Inspectoratul Judetean Prahova al Ministerului de Interne, Securitatea Judetului Prahova, ca absolvent al Scolii Militare de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Bucuresti, arma „Securitate” si ca
  

• 
  este suspect ca a desfasurat activitati prin care a suprimat sau a ingradit drepturi si libertati fundamentale ale omului, in calitate de ofiter al Serviciului Special „S” – Supraveghere Corespondenta – scrisori anonime din cadrul Securitatii Judetene Prahova, cu loc de munca conspirat / acoperit in cadrul Oficiului special PTTR Gara de Sud – Mesagerie Ploiesti,
  

ar trebui sa aveti o imagine clara si reala asupra asa-zisei „legalitati si temeinicii” a solutiei de clasare dispusa in ds. nr. 109/P/2014 (similar si in ds. nr. 83/P/2014).

PE FOND:
I. CU PRIVIRE LA SOLUTIA DE CLASARE A CAUZEI AVAND CA OBIECT ABUZ IN SERVICIU DACA FUNCTIONARUL PUBLIC A OBTINUT PENTRU SINE SAU PENTRU ALTUL UN FOLOS NECUVENIT, UZURPAREA FUNCTIEI, OMISIUNEA SESIZARII ORGANELOR JUDICIARE, FALS INTELECTUAL SI UZ DE FALS
1. In primul rand, se impune o critica legitima cu privire la lipsa evidenta a probatoriului prin care sa se tinda la dovedirea savarsirii acestor infractiuni.

Astfel, contrar tuturor argumentelor solide si pertinentei probelor solicitate a se administra, procurorul militar de caz a refuzat, de plano (prin Ordonanta din 27.10.2014), cu o motivatie penibila, probele propuse, pentru ca apoi, imediat, pe 31.10.2014, sa pronunte o solutie de clasare „in orb”, fara a solicita si examina inscrisurile invocate si indicate nominal de subsemnatul si fara a audia martorii propusi, ambele mijloace de proba avand vocatia a dovedi sustinerile din plangerea penala.

a) In aceasta imprejurare, apare ca fiind inexplicabila posibilitatea efectiva, reala, a procurorului militar de caz si a procurorului militar sef de sectie de a concluziona, respectiv de a accepta / a confirma, ca „faptele nu sunt prevazute de legea penala ori nu au fost savarsite cu vinovatie” - s.n. - (filele 3-4 din Ordonanta din 15.12.2014 de respingere a plangerii impotriva solutiei de neurmarire/netrimitere in judecata).

Atata timp cat un magistrat nu cunoaste continutul unor inscrisuri (si nici nu doreste a-l afla), acestuia ii este interzis a se pronunta asupra temeiniciei si/sau legalitatii acestora, precum si asupra caracterului lor abuziv sau nu, de a fi false sau care contin fapte / imprejurari adevarate. Similar se pune problema si cu privire la existenta faptei de uzurpare a functiei.

Nota: Aceste probe/inscrisuri, propuse pe data de 07.10.2014, sunt:

A) Inscrisuri despre care exista indicii rezonabile ca, cel putin in parte, nu au fost promovate ierarhic la nivelul directorul SRI (sau i-au fost prezentate formal) si pe care / in baza carora, prin uzurparea functiei directorului, prim-adjunctul a dat ordine verbale si rezolutive olograf si dovedesc, prin continutul lor, infractiunile de abuz in serviciu savarsite de persoanele nominalizate in conditiile / imprejurarile descrise detaliat in plangere:

► Rapoartele nr. 001.156.585 din 04.02.2014 si nr. 01.410.641 din 03.03.2014 ale Directiei Generale Securitate Interna;

► Adresa nr. 01410542 / 27.02.2014 a Directiei Generale Resurse Umane si Organizare prin care mi s-a comunicat ca am fost sanctionat disciplinar. Literele si textele invocate in adresa, ca temei legal, nu au corespondent cu textele respectivului act normativ intern, respectiv niciuna din literele invocate nu are textul indicat, iar lit. r) nu exista in cuprinsul OD SRI nr. 00894/04.03.2003. Astfel, textele reale ale literelor din art. 18, alin. 3 din OD SRI nr. 0894/04.03.2003, modificat si completat prin OD SRI nr. 001054 din 20.10.2005 referitor la activitatea de securitate interna sunt altele, iar lit. r) – nu exista, textul oprindu-se la lit. n).

Mai grav, se va observa ca raportul invocat ca fiind concluziile verificarii speciale nu este al comisiei numite de director a efectua verificarea, ci al unei alte entitati din SRI, respectiv o unitate centrala, cea de „Securitate Interna”.

► Ordinul directorului SRI nr. DP 054 din 27.02.2014 prin care am fost eliberat din functia de sef sector de la DJI Prahova si pus la dispozitia Directiei Generale Resurse Umane si Organizare in vederea numirii in alta functie, masura careia i s-a conferit natura falsa de „act managerial”;

► Intreaga documentatie / toate inscrisurile (cu suportii digitali de memorie anexati) care au constituit lucrarile comisiei de verificare speciala constituita de directorul SRI in baza OD SRI nr. 001010 / 2004, inclusiv a raportului meu personal (formulat in scris) cu problemele in legatura cu care am fost chestionat in data de 18.12.2013, document predat pe condica de corespondenta sefului comisiei, col. ANGHEL GABRIEL;

► Raportul personal inregistrat la DJI Prahova cu nr. B/ S/ 3217015 / 03.03.2014, prin care, in termenul legal de 5 (cinci) zile de la luarea la cunostinta, am contestat cele doua masuri sanctionatorii⁴ si care nu a fost prezentat directorului SRI, desi acestuia ii fusese adresat personal – prin unitatea Cabinet director – ca autoritate care emisese ordinul contestat;

► Raportul personal inregistrat la DJI Prahova cu nr. B / S / 3217023/26.03.2014 transmis comisiei de solutionare a contestatiei, care m-a audiat, formal, la Bucuresti, pe 25.03.2014 (deoarece am observat, fara niciun efort, ca membrii acesteia aveau deja luata hotararea respingerii), raport personal care nu a fost prezentat directorului SRI (ci numai prim-adjunctului), desi ii fusese adresat primului demnitar, ca autoritate care emisese ordinul de numire a comisiei de solutionare a contestatiei;

► Raspunsul cu nr. S 15 / 008767029 / 02.04.2014 la contestatia adresata directorului SRI impotriva sanctiunii disciplinare si a masurii luate „ca act managerial”, transmis de Directia Generala Securitate Interna la Directia Judeteana de Informatii Prahova, in atentia sefului acestei unitati, col. Marin Constantin. Am rugat a se retine acest aspect si a fi valorificat in cercetari, deorece este deosebit de important sub urmatoarele aspecte:

• 
  Din punct de vedere juridic, dovedeste ca raspunsul la contestatie nu a fost semnat de directorul SRI (respectiv nu a fost intocmit si transmis de la acest nivel, prin seful unitatii militare „Cabinet Director” sau prin seful unitatii militare „Secretariat General”⁵).
  
• 
  Tot cu relevanta juridica, actul atesta fara echivoc ca raspunsul a fost intocmit si transmis de o unitate militara din SRI (sub semnatura sefului acesteia), careia nu m-am adresat si care nici nu avea competenta sa se pronunte asupra contestatiei subsemnatului, cu atat mai mult cu cat entitatea respectiva efectuase „verificarea speciala” si propusese – la ordinul si sub coordonarea / supravegherea prim-adjunctului – masurile sanctionatorii si asa-zis „manageriale” impotriva mea.
  
• 
  Din punct de vedere procedural, probeaza modalitatea de viciere a comunicarii: nu a fost adresata subsemnatului, col. Gulianu Florin, cu atat mai mult cu cat ma identific cu nume, prenume, CNP, domiciliu, loc de munca (care era chiar intr-o unitate a SRI), astfel ca exista reala posibilitate sa primesc adresa cu raspunsul la contestatie, fie prin sistemul de transport al corespondentei clasificate gestionat tot de SRI, fie prin Sistemul de Management Electronic al Documentelor (intern si securizat), ambele cu asigurarea dovezii de receptionare prin semnatura olograf pe condica de primire / borderoul de insotire a trimiterii, respectiv prin semnatura electronica. Mai grav, raspunsul a fost adresat si transmis, intuitu personae, col. Marin Constantin⁶, care era in conflict de interese cu subsemnatul, deoarece: declansase intreaga procedura abuziva, insistase pe langa membrii comisiei de „verificare speciala” sa retina cele mai grave fapte posibile in sarcina mea, solicitase prim-adjunctului directorului sa dispuna cele mai grave masuri sanctionatorii sub diverse motive inventate;
  

► Orice alt inscris / suport care a rezultat in contextul verificarilor si subsecvent acestora (de ex. Raportul privind constatarile, concluziile si propunerile urmare interviului de securitate realizat cu col. Gulianu Florin din cadrul UM 0356 Bucuresti din data de 04.06. 2014, la sediul Directiei Generale Securitate Interna intocmit de lt. col. Dumitrescu Marian – sef Sector Juridic in cadrul Directiei Generale Securitate Interna si de cel de-al doilea ofiter prezent – ale carui grad, nume, prenume nu le cunosc, deoarece nu s-a prezentat);

►Contestatia inregistrata la SRI cu nr. 53036 din 17.07.2014 impotriva deciziei de a nu mi se revalida avizul de securitate pentru acces la informatii clasificate si a ordinului directorului SRI nr. 0207/23.06.2014 prin care am fost trecut in rezerva, din oficiu;

► Raspunsul nr. 53036 / 16.08.2014 al SRI la aceasta contestatie, formulat prin Sectorul relatii cu cetatenii, prin care mi s-a comunicat ca cererea de anulare a ordinului mi-a fost respinsa.

B) Am mai propus, pertinent consider, ca procurorul de caz sa solicite Colegiului Consiliului National Pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), in temeiul art. 3, alin. 1, lit. h din OUG 24 / 2008 aprobata prin Legea nr. 293 / 2008, daca Marin Constantin a fost lucrator al Securitatii si a desfasurat activitati prin care a suprimat sau a ingradit drepturi si libertati fundamentale ale omului in calitate de ofiter al Serviciului Special „S” – Supraveghere Corespondenta – scrisori anonime din cadrul Securitatii Judetene Prahova.

Prin aceasta s-ar fi dovedit cu prisosinta o alta infractiune de abuz in serviciu savarsita de cadrele responsabile din conducerea SRI, prin inactiune, in sensul ca, prin neindeplinirea atributiilor de serviciu, nu s-au adresat CNSAS, numindu-l si mentinandu-l pe Marin Constantin in functia de sef directie judeteana SRI, incalcand dispozitiile imperative ale OUG 24 / 2008 aprobata prin Legea nr. 293 / 2008, care interzice numirea acestei categorii de persoane in functii de conducere la nivelul „structurilor judeţene ale Serviciului Român de Informaţii”.

C) Acte medicale / inscrisuri oficiale prin care dovedesc realitatea afectiunilor cardio-vasculare si de alta natura invocate si sustin afirmatia potrivit careia acestea s-au agravat in perioada decembrie 2013 – iunie 2014 deja anexate plangerii (copii xerox conforme cu originalul ale biletelor de iesire din spital, certificatelor medicale, alte asemenea acte), care au valenta de a dovedi ca intreaga procedura aplicata in intervalul decembrie 2013-iunie 2014, asupra unui militar declarat chiar de Comisia medico-militara centrala a SRI „apt limitat”, a fost abuziva.
Probabil ca o ironie procesuala, procurorul militar de caz a admis prin Ordonanta din 27.10.2014 numai probele cu privire la imprejurarile si modul in care au fost dobandite de catre col. Marin Constantin cele trei autoturime KIA si cu privire la modul in care se pretinde ca a efectuat unele lucrari de constructii si amenajari, folosind personalul din subordine si logistica apartinand DJI Prahova, adica exact faptele pentru care a dispus, apoi, disjungerea prin Ordonanta din 31.10.2014.

Mai mult, in ambele Ordonante se evoca un Raport al col. Marin Constantin care a stat la baza intregii proceduri bizare si abuzive (fila 4 a Ordonantei de respingere a plangerii din 15.12.2014 si fila 6 a Ordonantei de clasare din 31.10.2014), dar care – nici acesta nesolicitat a se depune la dosarul cauzei – este referit, comentat si analizat in totala necunostinta de cauza.

Dovada sta eroarea impardonabila a ambilor procurori de a consemna in Ordonante (dand chiar citate), ca in acest document, col. Marin Constantin m-ar fi acuzat de:

• 
  „crearea ... unui context defavorabil activitatii si credibilitatii institutionale, utilizand in acest sens date referitoare la situatia financiara si viata privata a sefului unitatii”;
  
• 
  „... a actionat fara a raporta ierarhic si fara a obtine aprobarile necesare pentru relationarea cu mai multe cadre ale Serviciului si expunerea unor date care constituiau obiectul activitatii profesionale, fara ca acestea sa fie verificate sau reale, determinat de sustinerea unor interese personale”;
  
• 
  „ofiterul nu a raportat ierarhic in mod corect cu privire la anumite actiuni personale care au implicat calitatea sa profesionala si date cunoscute in virtutea atributiilor de serviciu, inducand in mod nejustificat existenta unor disfunctii si situatii contrainformative⁷”;
  
• 
  „s-au constatat o serie (sic!) de deficiente, care s-au repercutat asupra activitatii structurii din care facea parte...”.
  

Nimic mai neadevarat. Nu din acel raport sunt aceste pasaje, ci dintr-un proces civil, adica din INTAMPINAREA formulata de SRI in fata Curtii de Apel Ploiesti, ca instanta de contencios administrativ, in care am chemat in judecata SRI⁸, document din care am reusit si eu, in sfarsit, sa aflu faptele de care am fost acuzat, si pe care chiar eu l-am invocat si depus in/la dosarul penal nr. 109/P/2014.

b) Am afirmat ca motivatia respingerii probelor propuse de subsemnatul este penibila. Imi sustin aprecierea si adaug ca este si contrara procedurii penale. Redau motivatia, de o seninatate morometiana, a procurorului de caz (insusita si de procurorul superior ierarhic): „Din aceste considerente, avand in vedere si importanta domeniului, o eventuala declasificare, la acest moment si in aceasta procedura, a inscrisurilor, pentru a fi depuse la dosarul cauzei, nu se impune, fiind cel putin inoportuna” (n.n. - !!?) (fila 11 din Ordonanta de clasare din 31.10.2014).

Grav este ca, pentru astfel de atitudini prosesual penale ale magistratilor, Romania a fost de mai multe ori condamnata de catre CEDO.

E.g. este Hotararea din 8 ianuarie 2013 in cauza Bucur si Toma impotriva Romaniei, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului retine, printre altele:

“79. Primul reclamant sustine ca ingerinta nu avea temei legal in dreptul intern. Acesta observa ca la data adoptarii hotararii Curtii Supreme de Justitie intrase in vigoare Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, care la art. 24 alin. (5) prevedea urmatoarele: se interzice clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul ascunderii incalcarilor legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor interese legitime. Totodata, la vremea respectiva era [deja] in vigoare Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, care prevede la art. 13 ca informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.”

Domnule presedinte,

Procurorul, cu atat mai mult cu cat este magistrat militar, nu poate refuza sa administreze o proba pe motiv ca momentul ar fi „inoportun”! Inscrisurile pot fi solicitate de magistratul militar din cadrul DNA, iar SRI este obligat a le pune la dispozitie, avand in vedere ca procurorul are autorizatie de acces la informatii clasificate, iar organul judiciar anticoruptie este abilitat prin lege a cere si primi astfel de documente, pe care sa le examineze. Imi permit a intreba, la randul meu: De ce nu s-a impus aceasta, in procedura de investire a organul judiciar cu solutionarea unei plangeri penale? Cand va fi oportuna declasificarea, daca in procedura judiciara a DNA, nu? Ultima intrebare care se impune este: Cui si cand sa ma mai adresez cu o cerere de declasificare a acestor inscrisuri pe care eu le consider, cu argumente, ca pot proba savarsirea unor infractiuni?!

2. In al doilea rand, in Ordonantele atacate se retin si alte aspecte care, fie nu corespund adevarului, fie sunt contrare dreptului material si procesual penal, astfel:
a) Nu subsemnatul am sesizat organele judiciare cu savarsirea infractiunilor pentru care col. (r) Paltanea Corneliu (mentorul presupusului faptuitor col. Marin Constantin) a fost condamnat definitiv. Eu am raportat, intr-adevar, faptele la conducerea SRI, dar in procesele penale in care acesta a fost inculpat, nu am avut calitatea nici de denuntator si nici macar de martor.
b) Eronat se retine in Ordonanta de clasare din 31.10.2014 (filele 4 si 5), aspect necombatut de procurorul ierarhic superior celui de caz, ca sesizarea ilegalitatilor de natura penala a fost facuta numai dupa ce impotriva mea si a celorlalti doi ofiteri s-au luat masuri manageriale si de sanctionare disciplinara. Reiterez adevarul potrivit caruia situatia este exact invers cronologic: am fost sanctionati si exclusi din sistem dupa ce toate ilegalitatile comise de col. Marin Constantin s.a. au fost aduse la cunostinta conducerii SRI, in scris si verbal, de diferiti ofiteri din unitate, inclusiv de seful biroului securitate interna, mr. FLOREA DANIEL si de subsemnatul, in contextul: activitatii profesionale, actiunii de „verificare speciala” (decembrie 2013-februarie 2014), testarilor poligraf din 2014, audierii la comisia de solutionare a contestatiei impotriva aplicarii sanctiunii disciplinare (luna mai 2014), interviului de securitate din iunie 2014.

Aceste abuzuri precum si gravele disfunctii identificate in interiorul DJI Prahova, le-am semnalat si Comisiei comune permanente a Senatului si Camerei Deputatilor pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii SRI⁹.