Curtea militara de apel bucuresti judecator de camera preliminara

Intr-o concluzie intermediara, sintetica, se observa ca DNA crede că, dacă denunţătorul are probleme, denunţul e ilegitim, ceea ce este contrar principiilor procesului penal si contravine obligatiilor procurorilor statuate in legile si regulamentele care le reglementeaza activitatea. Tin sa subliniez, din nou, ca subsemnatul am sesizat savarsirea de catre col. Marin Constantin a acestor fapte ilicite, ofiterului SRI, sef al Biroului Teritorial Securitate Interna din SRI, care raspundea si de DJI Prahova, prezentandu-i o situatie sistematizata, cu ajutorul soft-ului Imobmanager, a imobilelor exhibate in spatiul public de fam. Marin (situatie pe care acesta, oricum, o cunostea pe segmente inca de la inceputul anului 2013 si o raportase conducerii SRI).

Deci, i-am dat-o ofiterului competent/cu atributii pe aceasta linie, in interiorul SRI, si nu am facut-o publica.

c) Acest context prezentat mai sus, la lit. b), reprezinta, in esenta, imprejurarile si conditiile in care eu sustin ca factorii de conducere din SRI, luand la cunostinta despre faptele penale comise de un ofiter cu functie de comanda, au savarsit infractiunea de omisiunea sesizarii organelor judiciare cu privire la infractiunile savarsite de col. Marin Constantin.

De altfel, predispozitia ofiterului la comiterea de fapte prevazute de legea penala trebuia sa fie bine cunoscuta conducerii SRI si Directiei Generale Securitate Interna. Daca exista dorinta aflarii adevarului, s-ar fi constatat lesne ca:

►In luna iulie a anului 2002, col. MARIN CONSTANTIN, atunci avand functia de loctiitor al sefului unitatii SRI Prahova (in care fusese numit cu sustinerea col. PALTANEA CORNELIU), era pus la dispozitie in vederea judecarii de catre Consiliul de Judecata pentru abateri grave de la ordinele interne de munca (fals, uz de fals, inselaciune, delapidare) pe linia cheltuirii si justificarii unor sume din fondul de cheltuieli operative (FCO), bani publici.

Din relatarile col. (r) STANESCU ION (comandantul unitatii din acea perioada) si ale lt. col. PRUNA EUGEN, am inteles ca a evitat tragerea la raspundere disciplinara si penala prin interventii pe linie politica (prin NANU CORNEL, primarul com. Cornu - Prahova si MIRCEA COSMA, presedintele CJ Prahova, la prim-ministrul ADRIAN NASTASE) si, in interior, pe filiera fostilor ofiteri de securitate care, inca, detineau functii importante in structurile centrale (g-ral. brig. EUGEN GRIGORESCU)¹⁰.

Va rog cu insistenta a retine ca lt. col. DUMITRESCU MARIAN, fost sef Sector „J” al DGSI, in prezent loctiitor al sefului Corpului de control al directorului SRI, i-a confiat mr. (r) FLOREA DANIEL ca detine in fisetul personal un document semnat si rezolutionat de fostul director SRI, ALEXANDRU RADU TIMOFTE, prin care acesta a ordonat schimbarea col. MARIN CONSTANTIN din functie si analizarea activitatii acestuia in conditiile in care era „celebru” pentru faptul ca semnase si redactase in numele unei surse de informatii o chitanta olograf prin care isi insusise o suma de bani din fondul de cheltuieli operative.

►In anul 2006, fostul ofiter SRI, cpt. Radu Adrian, il acuza intr-o plangere penala depusa la DNA pe acelasi col. Marin Constantin si pe alti ofiteri din cadrul Serviciului Roman de Informatii, de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, abuz in serviciu contra intereselor publice si favorizarea infractorului, fals in inscrisuri sub semnatura privata, uz de fals.

►In anul 2011, mr. Teodorescu Valentin, sef birou la SRI Prahova, in prezent procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Secuiesc¹¹, a depus plangere penala / denunt la DNA fata de col. Marin Constantin pentru savarsirea infractiunilor de favorizare a infractorului si abuz in serviciu.¹²
d) O fractura logica, „de manual”, este continuta in urmatoarea fraza (fila 7 din Ordonanta din 15.12.2014): „Cele doua aspecte identificate au potentialul de a pune in discutie o eventuala conduita neprofesionala a partii vatamate, fara ca aceasta sa insemne ca a si existat o astfel de conduita, insa existenta lor cu acest potential ...” (s.n.). Ca rationament juridic, consider ca este sublim ! Asadar, asa s-a inteles a mi se demonstra vinovatia si, per a contrario, a fi disculpati generalii si ofiterii SRI vizati !

Cu alte cuvinte, desi si in acceptiunea procurorilor militari actiunile mele culpabile nu au existat, acestia confera starii de „potential” pericol formal al unei fapte nesavarsite, forta juridica a uneia deja comisa / consumata si stabilesc existenta vinovatiei ca si cand ar fi fost dovedita.

In acest rationament, putem sa tragem la raspundere juridica orice persoana deoarece, teoretic, orice individ are potential de a incalca legea, fara a ne mai pune problema daca a incalcat-o sau nu si in ce modalitate si cum / cu ce este aceasta dovedita.
Domnule presedinte,
Va rog a fi de acord ca, din moment ce nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia nici nevinovăţia mea, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie. Or, cei pe care ii indic, au facut tot posibilul ca, timp de cateva luni (octombrie 2013 - iunie 2014), incalcand cu rea credinta toate obligatiile de serviciu si normele de drept, sa ma elibereze din functia de sef sector, sa ma sanctioneze disciplinar si, ca si cand acestea nu ar fi fost de ajuns, sa ma treaca, in final, in rezerva.
3. Cu privire la nevoia de probatiune minim minimorum a asa ziselor fapte care mi s-au imputat (necesitate pe care o sustin in continuare, deoarece nu a fost nici pana in prezent satisfacuta, aceasta subzistand in oricare cauza, nu numai in aceasta care ma priveste), constat ca logica magistratilor militari este rasturnata. Nici eu nu sustin ca trebuie „probat un fapt negativ, si anume acela ca persoana vatamata nu a diseminat informatiile nepublice”, ci exact invers, dar intr-o logica corecta: ca nu s-a probat ca eu am diseminat acele asa zise informatii nepublice. Asa fiind, este limpede ca nu se justifica aplicarea sanctiunilor disciplinare si, pe cale de consecinta, s-a comis un abuz cu conotatii penale.

La fila 7 din Ordonanta din 15.12.2014 de respingere a plangerii impotriva solutiei procurorului, chiar si procurorul militar sef de sectie opereaza cu o terminologie care induce nesiguranta, dubiul, respectiv: „... posibila diseminare a unor informatii nepublice”.

Or, procedurile, indiferent de materie (penal, administrativ, dreptul muncii), au rolul de a stabili fara dubiu vinovatia. Pe cale de consecinta, nu este admisibil ca, intr-o procedura „schioapa” si printr-un rationament obtuz, ambele utilizate de procurorul de caz si insusite de superiorul sau ierarhic, sa nu se observe ca nu s-a stabilit vinovatia si sa se gandeasca in termeni improprii logicii juridice de genul: „ ... aceasta proba (n.n. – in sarcina altei persoane) nu confera certitudinea ca, pe langa una sau mai multe persoane care au diseminat aceste informatii, diseminarea nu a fost facuta si de persoana vatamata (n.n. – adica subsemnatul)”.
Asadar, observ ca vechiul principiu in dubio pro reo a fost aplicat pe dos¹³. Important este, insa, ca acest principiu este obligatoriu a fi respectat, conform art. 6. par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar eu inteleg sa critic cu vehementa o astfel de solutie.


Domnule presedinte,
Reiterez, si in prezenta, axioma potrivit careia, niciodata, suspiciunile / posibilitatile nu constituie baza sanctionatorie ci, cel mult, temeiul declansarii unor verificari / investigatii. Pe de alta parte, in intreaga doctrina si practica juridica se vorbeste de obiectivitate in angajarea raspunderii juridice, niciunde si nicicand (poate, doar, in regimurile totalitare, dictatoriale), subiectivismului (atitudinii subiective) nu i se recunoaste vreun efect legal si nu fundamenteaza o decizie / ordin cu consecinte juridice. Suspiciunea (din faza initiala), trebuie sa se transforme in certitudine si trebuie sustinuta cu probe. Contrar, se ajunge, ca in cazul de fata, la aspecte inexistente, lipsite de orice suport faptic, pur si simplu inventate, fara legatura cu realitatea, ceea ce le confera un caracter absolut discretionar, iar inscrisul in care sunt cuprinse dobandeste si el caracterul de fals, ceea ce, cu prisosinta, este cazul in speta, si nu asa cum, contrar, sustine procurorul militar sef de sectie in Ordonanta din 15.12.2014 (fila 8).

Actul de aplicare a normei juridice are valoarea unui fapt juridic, producand – in cazul de fata – initial modificarea, ulterior stingerea unui raport juridic (intre SRI si subsemnatul ofiter). In aplicarea dreptului in cazul meu, SRI – prin persoanele nominal indicate de subsemnatul in plangere – a gresit si a actionat abuziv¹⁴ in toate fazele:

• 
  la stabilirea starii de fapt, a retinut aspecte care nu au absolut nicio corespondenta cu realitatea;
  
• 
  in stabilirea starii de drept sau a elementelor juridice (identificarea acelor norme juridice ale caror elemente se aplica starii de fapt), a facut greseli majore, cu rea credinta si directa vointa: a aplicat doua acte normative abrogate, a aplicat prevederile unui un act normativ care nu sunt incidente in speta si a invocat ca temei de sanctionare un text care nu se regaseste / nu exista in Ordinul intern invocat;
  
• 
  elaborarea / emiterea actelor de aplicare a normelor juridice a fost improprie totalmente ca fond si forma, mai mult unul din ele chiar lipsind / nefiind emis (cel prin care se sustine ca mi s-a aplicat sanctiunea disciplinara de mustrare scrisa).
  

Aceasta conduita abuziva intruneste toate elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297, alin. 1 C. Pen. (privind si prin prisma multiplelor fapte de coruptie denuntate).

Consider ca procurorul sef trebuia sa constate ceea ce rezulta cu prisosinta din intreaga mea argumentatie, respectiv ca deturnarea, de catre SRI, a dreptului de la raţiunea sa intrinsecă, exprimată în scopul pentru care el a fost recunoscut şi garantat, ori, altfel spus, utilizarea de catre acei generali si ofiteri SRI a dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce îl întemeiază – scopuri considerate ca fiind incompatibile cu interesul cetatenesc şi exigenţele normelor de organizare si functionare ale unei organizatii militare – reprezintă nu uzul, ci abuzul de drept, trecerea exerciţiului dreptului de la normal la anormal, scoaterea lui de sub protecţie juridică şi expunerea sa sancţionării.

Or, procurorul de caz nu a mimat nici macar intentia de a cerceta aceste fapte, iar procurorul ierarhic nu a avut, in niciun moment al solutionarii plangerii mele impotriva Ordonantei de clasare, dorinta de a observa si cenzura lipsurile din urmarirea penala, principala fiind ca nu s-au administrat probe pentru a se dovedi savarsirea faptelor penale din plangere si denunt.

Apoi, era obligatoriu a se indica care sunt „informatiile nepublice”? Cumva cele referitoare la averea imobiliara a col. Marin Constantin?! Este aberant a atribui caracterul de „nepublic” datelor despre casele / vilele si terenurile acestuia!

Va rog si pe dumneavoastra a observa – asa cum am cerut si in fata procurorului militar DNA – ca tocmai col. Marin Constantin, impreuna cu sotia, si-a publicat pe internet, timp de un an, ofertele de vanzare a imobilelor, si nu eu! (asa cum rezulta din propriile lor declaratii de martori si din capturile anunturilor sale din internet, depuse la ds. nr. 109/P/2014).

Aplicand chiar metoda „argumentum ad absurdum” („reductio ad absurdum"), si am conveni ca datele despre casele / vilele si terenurile partial dobandite ilegal in proprietate de fam. Marin (ilegalitati acoperite de conducerea SRI), ar fi „confidentiale”, si ca eu as fi „diseminat aceste informatii” (fila 7 din Ordonanta 129/II/-2/2014), aceasta presupusa fapta tot nu ar fi fost o abatere disciplinara asa cum, abuziv, au calificat-o SRI si procurorii militari. Va invoc, din nou, Hotararea din 8 ianuarie 2013 in cauza Bucur si Toma impotriva Romaniei, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului retine:

„103. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca informatiile divulgate de reclamant aveau legatura cu abuzurile comise de inalti functionari si cu fundamentele democratice ale statului. Nu mai exista nicio indoiala ca este vorba despre chestiuni foarte importante care apartin dezbaterii politice intr-o societate democratica, asupra carora opinia publica are un interes legitim de a fi informata.”
De altfel, acest lucru este demonstrat de acoperirea mediatica de care a beneficiat caracterul exagerat, disproportionat in raport cu veniturile oficiale si, deci, nejustificat, al averii acumulate de col. Marin Constantin:

• 
  Hebdomadarul „Altphel” din 22 septembrie 2014, articolul „Despre cum are grija sistemul de oamenii de nadejde care stiu sa raspunda la comenzi”, cu referire si la col. Marin Constantin, fost sef al DJI Prahova a SRI, mutat la Dambovita;
  
• 
  Hebdomadarul „AltPhel” nr. 437 din 18-24 aprilie 2014 al jurnalistului Dragos Patraru, realizatorul emisiunii „Starea natiei” (TVR 1) care, la pagina 3, publica articolul „Despre cum isi fac dosare unii altora politistii si procurorii din Prahova” si care, in secventa „In concluzie”, face referire la implicarea col. SRI Marin Constantin si la multitudinea de proprietati imobiliare pe care le are;
  
• 
  publicatia „Actualitatea Prahoveana” a jurnalistului IGNAT SEBASTIAN care, urmare demersului la Comisia SRI al senatorului Savu Daniel pe tema averii ilicite si nejustificate a col. Marin Constantin, publica atacuri directe la persoana parlamentarilor SAVU DANIEL, senator si EPARU ION, deputat si, subliminal, la adresa persoanei mele, respectiv „Bârfoteca APH. Pesedistii vor să-l schimbe pe seful SRI Prahova / O întâmplare cel putin nostimă”, postat pe 04.11.2013, ora 16:30;
  
• 
  Publicatia “Catavencii” din 25 septembrie 2014, articolul “Statul se reformează prin rotația cadrelor”.
  

Mai mult, admitand ca eu i-as fi semnalat, totusi, senatorului Savu Daniel situatia frauduloasa a averii afisate de peste un milion de euro a col. SRI Marin Constantin, si tot nu as fi gresit cu nimic.

Va invoc aceeasi practica a CEDO¹⁵:
„98. In ceea ce priveste a doua cale indicata de Guvern, si anume sesizarea Comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activitatii SRI, Curtea observa ca acesta nu a contestat faptul ca reclamantul l-a contactat pe deputatul T.C., membru al comisiei respective. Acesta din urma l-ar fi informat ca mijlocul cel mai bun pentru a dezvalui publicului neregulile constatate in exercitarea atributiilor era sa tina o conferinta de presa. Deputatul considera ca dezvaluirea neregulilor respective in fata comisiei din care facea parte nu ar fi avut niciun efect, avand in vedere legaturile dintre presedintele comisiei respective si directorul SRI. Astfel, potrivit lui T.C., presedintele comisiei ar fi intarziat ancheta pe care aceasta ar fi trebuit sa o desfasoare in privinta directorului SRI. Cu privire la acest aspect, Curtea constata deficientele sistemului de control instituit de catre stat in ceea ce priveste SRI. Astfel, Curtea considera ca atunci cand un cetatean informeaza un reprezentant al poporului cu privire la pretinse nereguli in cadrul unui organism al statului, acest reprezentant, care mai este si membru al comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului asupra activitatii organismului respectiv, trebuie sa se sesizeze asupra faptelor si sa nu lase totul in seama actiunii unei persoane private. Avand in vedere cele de mai sus si presupunand ca reclamantul a fost indreptatit sa sesizeze comisia sus-mentionata, Curtea nu este convinsa ca sesizarea oficiala a comisiei respective ar fi constituit un mijloc eficace pentru denuntarea neregulilor.”
Domnule presedinte,
Ultima ratio, va invederez ca, la 19 aprilie 2007, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat Rezolutia 1551 (2007) privind echitatea procedurilor judiciare in cazurile de spionaj sau divulgare a secretelor de stat, paragraful relevant pentru aceasta cauza penala fiind:

„10. Adunarea Parlamentara constata ca....:

10.1. Informatiile care apartin domeniului public nu pot fi considerate secrete de stat, iar divulgarea lor nu poate fi asimilata spionajului si reprimata ca atare, chiar daca persoana implicata culege, sintetizeaza, analizeaza sau comenteaza informatiile respective. Acelasi lucru este valabil pentru participarea la cooperare stiintifica internationala si pentru denuntarea coruptiei, a incalcarii drepturilor omului, a distrugerii mediului sau a oricarui alt abuz de putere din partea autoritatilor publice (whistle-blowing).”
4. Daca proba cu inscrisuri a fost respinsa pentru motivele expuse si criticate mai sus, si mai de neinteles este respingerea si neadministrarea probei cu martori, care nu mai presupunea vreo declasificare de documente secrete. De altfel, procurorul sef de sectie nici nu a considerat necesar sa se mai pronunte, in Ordonanta de respingere a plangerii, si pe aceasta deficienta flagranta, de probatoriu, a urmaririi penale in rem.
5. La fila 6 din Ordonanta nr. 129/II-2 din 15.12.2014 prin care mi se respinge plangerea impotriva Ordonantei de clasare dispusa de procurorul de caz pe data de 31.10.2014 in dosarul nr. 109/P/2014, procurorul militar sef de sectie comite un paralogism in legatura cu subiectii activi si pasivi ai razbunarii si cu relevanta sau nonrelevanta acesteia in economia spetei. Probabil fara a-si da seama, confunda presupusa existenta la subsemnatul a unei dorinte de razbunare prin faptul ca am formulat o sesizare penala (resort care, chiar daca ar exista, nu are relevanta¹⁶), cu razbunarea col. Marin Constantin impotriva mea (care, chiar a existat si are relevanta¹⁷). Oricum, magistratul nu a constientizat sensul/directia manifestarii razbunarii, deoarece, la finalul Ordonantei, nu i-a conferit eficienta juridica, prezentandu-l pe col. Marin Constantin ca fiind un ingenuu.
6. Atat procurorul de caz cat si seful ierarhic superior al acestuia sunt in grava eroare atunci cand peioreaza pe ideea de posibila (observati, din nou, utilizarea termenului „posibila”, si nu „certa” / „dovedita”!) incalcare a unor prevederi legale care mi-ar fi reglementat conduita profesionala, in sensul ca acestea ”se refera la relatii inoportune cu anumite persoane” (filele 7-8 din Ordonanta din 31.10.2014 si fila 7 a Ordonantei din 15.12.2014).
Domnule presedinte,
Incerc sa explic in cele ce urmeaza, pentru a observa si dv. ce aberatie rezulta din preluarea necritica a unor puncte de vedere cazone si nejuridice ale SRI, de catre un magistrat, intr-un document oficial de procedura penala.

Acele „anumite persoane” cu care mi s-a interzis insidios, implicit sau explicit, sa mai intretin legaturile preexistente interumane, sociale, ca prieteni personali si de familie sunt, nominal, parlamentarii: DANIEL SAVU, ION EPARU si MARIAN FLORIAN SANIUTA, pretextul fals fiind ca o continuare a comunicarii / contactelor cu acestia m-ar face vulnerabil deoarece acestia „dezvolta un potential contrainformativ care prejudiciaza SRI” (sic!).

Nu stiu in ce masura cunosc magistratii militari ca, de fapt, nu acestea sunt motivele reale, in conditiile in care persoanele chiar nu reprezentau o amenintare.

Adevaratele motive ale interdictiei constau in:

• 
  teama de a ma afla in preajma acestor politicieni, care nu trebuiau sa cunoasca abuzurile si coruptia din SRI (existand prezumtia neintemeiata ca eu le-as devoala astfel de fapte), conducerea SRI avand reprezentarea ca eu am temeinice cunostinte despre astfel de ilegalitati / fraude (reamintesc, de exemplu, cazul Paltanea Corneliu);
  
• 
  angoasele col. Marin Constantin, transpuse in idei fixe si preconcepute (preluate necenzurat de conducerea SRI), fara niciun corespondent in realitate, potrivit carora, prin natura relatiilor pe care le am cu acesti parlamentari din Prahova (fosti sau in exercitarea mandatului), as fi incercat sa determin (influentez), la nivelul directorului SRI, actul decizional de schimbare a sa din functia de sef al unitatii teritoriale a SRI Prahova. Actiunile practice ale acestui scenariu de domeniul fictiunii, ar fi fost initiate si derulate de subsemnatul, in afara procedurii institutionale, prin influentarea decizionalului, intermediata de aceste conexiuni politice, dar nu inainte de a-l vulnerabiliza pe Marin Constantin prin actiuni de natura a-l compromite. De altfel, periodic, col. Marin Constantin a avut inchipuiri personale potrivit carora functia sa era, ciclic, amenintata si, sistematic, cineva actiona (obligatoriu subversiv) pentru a-l inlocui / schimba din functie.
  

Acum, ca a fost mutat la Dambovita incepand cu 01.07.2014, probabil are convingerea ca tot din cauza mea i s-a intamplat!
Asadar, acestea sunt motivele reale.

Dar, era inuman sa compromit, atunci, relatiile de o viata cu acesti oameni, numai si numai pentru ca unii decizionali, superiori, din SRI sunt alienati / instrainati de ceea ce inseamna viata sociala si de familie.

Oricum, dupa intreaga actiune a SRI impotriva mea si a acestora, in prezent, aceste relatii sunt grav deteriorate¹⁸.

Va expun cateva repere despre relatia cu fiecare:

SAVU DANIEL: Ne cunoastem din perioada studiilor liceale, de pe terenurile de sport unde se organizau campionate de handbal. Este inginer in specialitatea constructii aeronave. A fost ofiter SRI. In anii ‘90 am fost colegi de serviciu la Sectia Judeteana de Informatii Prahova a SRI. In perioada 2000 - iunie 2002, cand ambii eram temporar in rezerva, am fost colegi de formatiune politica. Intre 2001-2002, ing. SAVU DANIEL a fost directorul Sucursalei Regionale Muntenia – Sud a APAPS Bucuresti (fostul FPS) la care eu aveam functia de expert-jurist. A fost / este in doua legislaturi senator, membru al Comisiei permanente comune a Senatului si Camerei Deputatilor pentru controlul parlamentar asupra activitatii SRI.

EPARU ION: Este profesor universitar doctor in stiinte la Universitatea „Petrol-Gaze” Ploiesti. Il cunosc din perioada cand juca la echipa de fotbal Petrolul Ploiesti. A fost consilier local la Ploiesti. In anii 2000 - iunie 2002 am fost colegi la aceeasi formatiune politica. Intre aprilie 2012 - iunie 2014, am locuit cu familia, in calitate de chiriasi, in apartamentul proprietatea acestuia (contract de inchiriere inregistrat cu nr. 2949 C la Administratia Finantelor Publice Ploiesti). Este deputat.

SANIUTA MARIAN FLORIAN: Ne cunoastem din clasa a I-a generala. Am fost, ani la rand, vecini de bloc in acelasi cartier ploiestean. Am fost colegi de clasa si banca in anii I si II de liceu la Colegiul National “Nichita Stanescu” Ploiesti (fost “C. D. Gherea”). Am fost colegi, la discipline sportive diferite (handbal, respectiv volei), la Clubul Sportiv Municipal Ploiesti (fosta Scoala Sportiva). A fost viceprimar al municipiului Ploiesti, prefect de Prahova, presedintele Agentiei Romane de Investitii Straine, ministru al Ministerului Afacerilor Interne in Guvernul Nastase, deputat in doua legislaturi, vicepresedinte al Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor, colonel in rezerva al M.Ap.N. Am lucrat cu sotia sa, in perioada octombrie 1998-decembrie 1999, la grupul de firme de protectie si paza „BIDEPA” Bucuresti, in care aceasta avea functia de director economic, in prezent fiind director general national al DALKIA ROMANIA.

Daca col. Marin Constantin a absolvit un liceu industrial de periferie (de petrol Teleajen, devenit ulterior Liceul Tehnologic Ludovic Mrazek), care a intrat in faliment si s-a desfiintat si, apoi, dupa un stagiu de muncitor la Combinatul petrochimic Teleajen, Scoala de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Bucuresti -Baneasa (arma Securitate), desfiintata si aceasta, neavand, probabil, pe acolo, colegi si prieteni de o asemena calitate si anvergura profesionala si socio-politica, nu este vina mea. Este posibil sa aiba complexe de inferioritate si sa fie frustrat, dar aceasta stare nu justifica atacurile impotriva persoanei mele, nedreptatile / ilegalitatile savarsite si nici folosirea abuziva a prerogativelor functiei militare. Interlocutorii si / sau asociatii dansului sunt persoane cu conexiuni in mediul interlop sau persoane cu un bine conturat profil infractional:

- MIHAI DENIS alias „Pictorul”,

- STROESCU CLAUDIU, nepotul col. r. PALTANEA CORNELIU,

- SIA MADALIN DUMITRU zis „Mangiare”,

- URSE DAN despre ale carui fapte este util a se vedea: Expresul de Sud - „Mafia lichidatorilor din Bucuresti (III)”; similar in urbannews.ro; stirile.rol.ro. – „Dan Urse (lichidatorul Extrapan) urmarit penal de DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiesti” pentru initiere, constituire de grup infractional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003, art. 7). La fond s-a pronuntat sentinţa penala nr.18/F din 07 februarie 2012 a Curţii de Apel Pitești – Secţia Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. La Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Penala, Completul 7, recursul lui URSE DAN a fost respins in ds. nr. 3355/1/2012.

II. CU PRIVIRE LA FAPTELE DIN DENUNT, CARE SE CONSIDERA CA AU FACUT SI OBIECTUL DOSARULUI NR. 83/P/2014, SOLUTIONAT CU CLASARE PRIN ORDONANTA DIN 20.08.2014
Strict procedural, pe exceptie, se poate considera ca ne aflam in aplicarea principiului non (ne) bis in idem. Pe fond, insa, lucrurile nu stau asa.

Astfel, impotriva solutiei de clasare, din acest dosar 83/P/2014, s-a formulat plangere, care a fost respinsa de procurorul militar sef de sectie. Impotriva Ordonantei de respingere a plangerii, unul din denuntatorii din dosar, mr. (r) FLOREA DANIEL, a depus plangere la judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul Militar Bucuresti care, in ds. nr. 156/753/2014, a respins-o ca INADMISIBILA prin Incheierea din 17.12.2014¹⁹, dupa trei amanari ale pronuntarii (ceea ce denota ca judecatorul nu a intrat pe fond, ci s-a pronuntat pe o exceptie, probabil a lipsei calitatii procesuale a denuntatorului).

Se observa ca, in realitate, pe fond, nu a existat niciun control judiciar asupra solutiei procurorului de caz.

Asadar, a se veni in ds. 109/P/2014 si a se sustine in Ordonanta de clasare, aspect retinut si de procurorul militar sef de sectie ca „o parte din faptele sesizate in sarcina col. Marin Constantin au facut obiectul dosarului penal nr. 83/P/2014 al Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor de coruptie savarsite de militari, cauza solutionata prin ordonanta de clasare adoptata la data de 20.08.2014, impotriva careia denuntatorul Florea Daniel a formulat plangere, aflata pe rolul instantelor militare competente”, in conditiile in care acele fapte nu au fost cercetate, este un artificiu procedural care, in stricta mea opinie, nu face cinste corpului de magistrati militari ai DNA.

Pe de alta parte, va rog a retine ca, urmare Referatului din 08.10.2014, procurorul militar de caz a primit aprobarea sa studieze ds. pen. nr. 83/P/2014, astfel incat a fost in masura sa observe ca in dosarul instrumentat de dansul erau multe elemente suplimentare, multe aspecte fie de noutate, fie de clarificare, intregire a ansamblului faptelor de coruptie savarsite de col. Marin Constantin.