Este ideea creației de către Dumnezeu rațională?
O ultimă tactică disperată a scepticilor pentru a evita concluzia teistă este susținerea incoerenței creației în timp. Davies remarca în mod corect că deoarece timpul însuși a apărut odată cu apariția universului, nu are nici un sens să vorbim despre ce s-a întâmplat 'înainte' de începutul universului. Dar cauza trebuie să-și preceadă efectul, de asemenea susține Davies. Deci, dacă nimic nu s-a întâmplat înainte de apariția universului, atunci nu are nici un sens să discutăm care a fost cauza începutului acestuia.
Dar filozoful (și savant în Noul Testament) William Lane Craig, într-o critica a scrierilor lui Davies, a evidențiat că Davies este deficient în cunoștințe filozofice. Filozofii au discutat îndelung noțiunea cauzalității simultane. Immanuel Kant (1742-1804) a dat exemplul unei greutăți așezate pe o suprafață moale ce simultan determină o denivelare pe aceasta din urmă. Craig a spus: Primul moment al timpului este actul creației lui Dumnezeu și a creației simultan începându-și existența.
În critica sa adresată lui Davies, 'Mintea lui Dumnezeu', Marc Kay subliniază în continuare erorile logice și fizice ale lui Davies.
Unii sceptici susțin că toate aceste cercetări sunt experimentale deoarece aceasta este natura științei. Deci, aceasta nu poate fi folosită să demonstreze crearea de către Dumnezeu. Bineînțeles că scepticii nu pot să spună în ambele feluri : că Biblia este greșită deoarece știinta a dovedit-o, dar dacă știința nu pare să fie compatibilă cu Biblia, atunci, ei bine, știința experimentală este oricum.
autor: Jonathan Sarfati
01.12.2014
Originea universului – teism vs. ateism
In general, teistii atribuie originea universului unui fel de Creator transcendent si inteligent. Ateii concep un proces natural si nedirijat prin care universul a aparut in mod spontan. Inainte de secolul XX majoritatea ateilor credeau ca universul este etern. Totusi acest lucru s-a schimbat, deoarece descoperirile din secolul XX au aratat ca aceasta perspectiva este lipsita de fundament. Teoria gravitatiei lui Einstein (care a fost validata in intregime prin confirmarea experimentala extinsa) si observatiile astronomice ale lui Hubble exclud un univers etern. Acum stim dincolo de orice indoiala, ca universul a inceput intr-un anumit punct din trecutul finit.
Acum stim ca exista doar doua optiuni legitime pentru originea universului:
(1) Cineva a facut universul (Design-ul inteligent) sau
(2) Universul s-a facut singur (Intamplare).
A treia optiune – ca universul a existat dintotdeauna nu mai este o alternativa posibila deoarece contrazice stiinta empirica. Niciodata nu au fost propuse alte teorii plauzibile din punct de vedere stiintific, privind originea universului.
Implicatiile diferitelor descoperiri ale secolului XX i-au pus pe atei intr-o pozitie dificila. Acum logica cere ca ei sa identifice un mecanism necontrolat prin care universul ar fi putut sa apara, sa fie proiectat, creat si sa se dezvolte singur fara un Director inteligent. Altfel, onestitatea intelectuala pretinde necesitatea unui Dumnezeu Creator.
Originea universului – Teoria Big Bang-ului
Astfel a inceput efortul de a propune un mecanism ateist pentru originea universului. S-au introdus deci teoria Big Bang-ului si evolutia darwinista. Teoria originala a Big Bang-ului cauta sa explice aparitia brusca a tuturor lucrurilor din nimic, in timp ce evolutia darwinista cauta sa explice originea formelor complexe de viata din presupusii lor stramosi mai simpli. Premisa Big Bang-ului este ca intregul univers a fost condensat intr-o minge foarte micuta, care dupa o aparitie intamplatoare, mai intai fara nicio cauza aparenta, a explodat intr-o clipa in tot spatiul, timpul, materia si energia. Da, aceasta este teoria. Si nu este cerut niciun doctorat PhD.
Originea universului – Teoriile Inflatiei Universului (cosmice)
Teoria Big Bang-ului a oferit o explicatie ateista pentru originea universului, insa simplitatea ei evidenta a fost obiectul atacurilor multiple. Prin urmare, teoria originala nu mai este explicatia stiintifica dominanta pentru originea ateista a universului. In timp ce teoria originala a Big Bang-ului este acum “moarta”, din cenusa ei au aparut diferse teorii Inflationiste ale Universului (IUTs). Incepand cu Alan Guth la sfarsitul anilor 1990 (The Inflationary Universe: The Quest for a New Theory of Cosmic Origins) [Universul Inflationist: Cautare dupa o noua teorie a originilor cosmice], comunitatea stiintifica a propus acum in jur de 50 de variante diferite a teoriei inflationiste. Oamenii de stiinta spera ca una din actualele teorii inflationiste va produce o reconstruire exacta a nasterii universului, desi este recunoscut la nivel mondial ca toate teoriile inflationiste care sunt la ora actuala au problemele lor. Se pare ca singura modalitate de a obtine calcule realistice care sa corespunda unui model de teorie a inflatiei universului este de a face presupuneri care sunt slab justificate.
01.12.2014
Cercetarea cerurilor
de Jonathan Sarfati şi Michael Tiggs
Michael Tigges este un inginer senior consacrat al spaţiului aerian la Centrul Johnson Space.1 El a primit medalia NASA pentru Realizări Excepţionale şi premiul Inginerul Lunii. A publicat lucrări despre aterizarea navelor spaţiale pe Lună şi pe Marte şi despre întoarcerea în siguranţă a oamenilor pe Pământ. Născut în Augsburg, Germania, a absolvit cum laude (cu onoruri) Universitatea Georgia, specializarea fizică şi a obţinut un master în fizică la Institutul Tehnic de Tehnologie din Georgia. Este căsătorit cu Brenda şi au o fată, Tiffany, şi un fiu, Joshua. Cel mai important este faptul că Michael este creştin (Filipeni 3:8). A avut binecuvântarea de a fi crescut într-un cămin creştin.
Inutilitatea evoluţiei
Asemenea multor creştini, Michael a învăţat la universitate biologia, chimia şi fizica, discipline care erau pline de concepte evoluţioniste. Şi, într-adevăr, mulţi pretind că evoluţia este esenţială pentru lumea ştiinţifică. Dar Michael respinge cu fermitate acest lucru. De fapt, el crede „că o perspectivă evoluţionistă neînlănţuită este dăunătoare pentru înţelegerea adevărurilor fundamentale ale universului nostru.”
Oricum, el atrage atenţia că „dacă un om de ştiinţă sau un inginer este evoluţionist sau creaţionist, lucrul acesta nu va afecta proiectul sau siguranţa unei misiune spaţiale.” Aceasta se datorează faptului că dezbaterea creaţie-evoluţie este o problemă a ştiinţelor începuturilor, care urmăreşte reconstituirea trecutului. Dar misiunea spaţială depinde de o ştiinţă operaţională. Acesta este motivul principal pentru care evoluţionismul este irelevant pentru ştiinţă. Michael explică:
„Prin ştiinţă operaţională înţeleg ştiinţa care se ocupă cu rezultatul experimentelor ştiinţifice repetabile. De exemplu, dacă eu trasez o traiectorie care aduce înapoi oamenii de pe Lună folosind atmosfera Pământului ca mecanism de frânare, atunci ea poate fi repetată, testată şi verificată fără să se ţină seama de „credinţa” mea cu privire la vârsta pământului sau de mecanismul creării vieţii de pe acest pământ.
Dacă eu continuu pe acest fir de gândire, doar o mică parte din ştiinţa operaţională este afectată de disputa creaţie – evoluţie. Dacă nu se va ajunge la nici o decizie în această chestiune, computerele tot vor funcţiona, stelele şi planetele îşi vor menţine orbitele lor, iar avioanele şi rachetele vor continua să zboare.”
Evoluţia – o provocare pentru credinţă
Îndoctrinarea evoluţionistă l-a provocat pe Michael să citească în întregime Genesa. Oricum, el a spus că „întotdeauna a avut o sămânţă de credinţă în inspiraţia divină a Sfintei Scripturi şi în adevărul literal simplu al tabloului din Genesa.” Dar, ca mulţi creştini, a păstrat „tăcerea” cu privire la acest subiect deoarece „literatura ştiinţifică a fost şi este, în mod copleşitor, în favoarea scalei de timp evoluţioniste.” Însă a ajuns la concluzia că perspectiva creaţionistă nu era o chestiune lipsită de importanţă, iar amestecarea Genesei cu evoluţionismul avea într-adevăr efecte nocive asupra unei relaţii personale cu Isus Hristos.
Michael subliniază că Pilat din Pont L-a întrebat sarcastic pe Isus „Ce este adevărul?” (Ioan 18:38) Totuşi, Pilat se afla în prezenţa Celui care a demonstrat că: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Dar, dacă Biblia nu afirmă adevărul cu privire la un Pământ tânăr şi o creaţie de 6 zile, atunci afirmaţia lui Isus „poate fi socotită ca o pălăvrăgeală a unui om citat de un document fals din punct de vedere ştiinţific.” Într-adevăr, el crede că acesta este motivul ascuns al îndoctrinării evoluţioniste – „să submineze pe furiş stâlpii adevărului biblic care se aplică mântuirii veşnice.”
Respingerea evoluţiei
Militanţii evoluţionişti pretind uneori că, de fapt, neîncrederea în evoluţie exprimă faptul că toată ştiinţa este neîntemeiată. Dar rachetele şi sistemele tehnologice funcţionează indiferent dacă proiectanţii lor cred sau nu cred în evoluţie sau creaţie.
Michael este „foarte întristat să afirme că curentul ştiinţific principal a atins un punct în care nu se oferă nici o credibilitate Bibliei. Există o acceptare unanimă cu privire la separarea dintre ştiinţă şi Scriptură. Această tendinţă a fost atât de extinsă, încât oamenii de ştiinţă care afirmă credibilitatea ştiinţifică a Scripturii sunt îndepărtaţi de la dezbaterea curentului ştiinţific principal din zonă.”
Dar Michael a studiat problematica originilor şi a găsit că evoluţia este deficitară. El mărturiseşte:
„Folosind toată deprinderea mea ştiinţifică şi profunzimea înţelegerii, am încercat să găsesc o raţiune pentru care să accept postulatele evoluţioniste ale creării vieţii; şi n-am reuşit.”
„În mod similar, am găsit că este ştiinţific plauzibil şi se susţine experimental să extrapolăm situaţia geologică actuală la o perioadă de timp scurtă de-a lungul evenimentelor cataclismice pentru ca să susţinem un Pământ tânăr. (Faptul că baza pentru aceste descoperiri este oferită de un text al unui document vechi de 3000 de ani întăreşte credinţa mea în veridicitatea ştiinţifică a Scripturii.)
„La sfârşit va exista doar un singur adevăr. Şi ca om de ştiinţă onest şi credibil, trebuie să accept descoperirile cercetării mele, chiar dacă ele mă îndrumă către existenţa unei inteligenţe care a creat condiţiile actuale universale ale vieţii şi fizicii.
Racheta masivă Saturn V, care i-a dus pe primii astronauţi pe lună, s-a desprins de pământ de la Centrul Spaţial Kennedy (9:32 a.m. EDT, 16 iulie 1969). La acel timp, aceasta a fost cea mai puternică maşinărie care s-a construit vreodată. Racheta avea 111 m (363 picioare) în înălţime – mai înaltă decât un zgârie-nori de 36 de etaje. Misiunea pe lună, denumită Apollo, a fost coordonată de pionierul în rachete, creştin, Wernher von Braun.
Însă sunt încurajat de aceste descoperiri. Sunt încântat să învăţ despre deosebirea dintre viaţa umană şi cea animală; sunt încântat că ştiinţa susţine învăţătura Scripturii, că cerurile au fost create de către un Dumnezeu iubitor, care nu de mult a hotărât să iniţieze relaţia cu creaturile Sale care sunt făcute după chipul Său; şi sunt încântat că, în ciuda pierderii creaţiei originare desăvârşite din cauza păcatului lui Adam, mie, unuia dintre urmaşii săi căzuţi, mi se permite să iau o hotărâre personală în timpul scurtei mele vieţi, hotărâre ce va avea consecinţe veşnice.
De asemenea, sunt încântat că am oportunitatea să scriu acest articol şi, poate, într-o măsură mică să încurajez pe alţii să investigheze credibilitatea ştiinţifică a adevărului bazat pe Biblie, departe de alternativa actuală şi de dezamăgirile curentului ştiinţific principal.”
Explorarea spaţiului
Michael afirmă că de mic a visat să devină un astronaut. Dar, „datorită vederii deficitare şi problemelor de sănătate, m-am concentrat asupra atingerii acestui scop prin aventurarea în spaţiu pe calea matematicii şi ştiinţei.” Totuşi, el spune:
„Mi-am amintit de prima dată când am privit fascinat întâia aterizare pe Lună; şi îmi dau acum seama că acel eveniment m-a motivat să urmez o carieră în investigarea spaţiului. Cariera mea la NASA a început chiar înainte de prima lansare a unei navete spaţiale, astfel că prima mea amintire despre veacul Apollo a fost prin intermediul televiziunii şi radioului.”
Credinţa lui creştină este, de asemenea, o inspiraţie pentru munca sa:
„Cerurile declară slava lui Dumnezeu în toate! În toate! Din momentul în care am apărut în spaţiu, am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Când văd imaginea unui telescop spaţial rudimentar sunt cuprins de frică şi uimire. Fiecare ecuaţie matematică pe care o scriu ca să prezic calea navelor spaţiale aruncă lumină asupra preciziei stabilite pentru lumea noastră. Cu fiecare lansare a unei navete spaţiale, rămân uimit de ingeniozitatea oferită de Dumnezeu omului ca să ducă la îndeplinire această ispravă.
Neil Armstrong calcă primul pe pământ, de pe un modul lunar, devenind astfel primul astronaut care a zburat pe lună (10:56 p.m. EDT, 20 iulie 1969). ,,Acesta este un pas mic pentru om, dar o săritură gigantică pentru omenire”, a spus el în timp ce o lume întreagă îl privea la televizor. De fapt, el a vrut să pună ,,omul…”, în contrast cu ,,omenirea”.
Sunt înmărmurit de uimire în faţa multitudinii de nepătruns a galaxiilor şi de puterea lui Dumnezeu de a le crea şi apoi sunt smerit de valoarea pe care o am înaintea lui Dumnezeu, care Şi-a dat fiul Său să moară pentru păcatul meu.”
Michael îşi ia zilnic Biblia cu el la lucru. El spune:
„Este Biblia pe care am primit-o de la mama şi tatăl meu la vârsta de 17 ani. Nu trece nici o zi în care să nu meditez la Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi să simt ocrotirea divină a Tatălui Ceresc în toate aspectele vieţii mele profesionale şi personale.
Am fost binecuvântat cu o slujbă bună. Responsabilitatea mea este să hotărăsc căi sigure de a transporta oameni prin spaţiu. Înţeleg marile pericole ce îi pândesc pe cei care se aventurează în spaţiu. Mă folosesc de sanctitatea vieţii pe care o reclamă Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov ca să mă încurajez singur să lucrez din răsputeri la obligaţiile mele.”
L-am întrebat ce sfat ar avea pentru tinerii care sunt interesaţi de cercetare la NASA. El a răspuns: „Le-aş spune să caute întotdeauna adevărul departe de orice prejudecăţi, intimidări, beneficii profesionale sau financiare. Mă rog ca ei să caute călăuzire prin studierea Bibliei şi să permită adevărului Scripturii să li se descopere. I-aş ruga să-L pună pe Isus pe primul loc în viaţa lor şi să lase ca adevărul Lui să facă lumină şi ordine în piesele împrăştiate din puzzle-ul vieţii lor.”
A aterizat cu adevărat omul pe lună?
Din când în când, posturile de televiziune arată ,,filme documentare” care demonstrează, prin presupoziţii, că aterizările pe lună au fost de fapt farse. Creation Ministries International îi sfătuieşte pe creştini că ei trebuie să fie pro-Biblici, şi nu anti-organizare de dragul ei. Aşa că l-am întrebat pe Michael despre această afirmaţie. El mi-a răspuns:
,,Şi eu am citit şi am auzit afirmaţii făcute de cei care cred că toată misiunea Apollo ar fi fost o farsă generată de NASA pentru a ,,câştiga” în mod artificial cursa spre lună – pentru acest motiv, cât şi pentru alte motive mai puţin specifice.1 Răspunsul meu la această atitudine este unul similar răspunsului meu dat oamenilor care se îndoiesc de veridicitatea Bibliei şi a vieţii Domnului Isus – evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat, dar care sunt înregistrate în scris. Să presupunem că adevărul unui eveniment este măsurat mai exact de numărul de mărturii ale unor martori oculari sau de cel al participanţilor la un eveniment, care în ambele cazuri – atât aterizarea pe lună, cât şi viaţa lui Hristos a fost foarte mare. Unul dintre martorii de necontestat este şi James Irwin, care a fost un creaţionist biblic de nădejde şi a păşit pe lună.
Au fost şi alte consecinţe durabile ale acestor evenimente în viaţa celor cărora moştenirea le-a fost transmisă. Michael spune: ,,Aterizarea pe lună a avut un mare impact asupra civilizaţiei moderne care se continuă până astăzi prin minunile ştiinţei fizicii, computere, sateliţi şi ale altor ‘rezultate secundare’ ale tehnologiei”.
La final, Michael stabileşte o perspectivă:
,,Oricum, oricât de măreţ ar fi fost evenimentul Apollo şi oricât de mare ar fi fost impactul Apollo asupra umanităţii astăzi, el păleşte în comparaţie cu adevărul impactului unui singur om asupra nenumăratelor milioane de vieţi – omul pe care îl cunoaştem ca fiind Isus Hristos, care a trăit, a murit şi a înviat cu aproximativ 2000 de ani în urmă.
Cred că cei care se îndoiesc de realizările Apollo sunt uneori doar prostuţi; sau poate sunt batjocoritori înrăiţi care nu ştiu să facă nimic altceva. Dar ca o ultimă analiză, nu mi-e teamă de suspicioşii Apollo, pentru că suspiciunile lor sunt de factură lumească. De cine mi-e frică cu adevărat, şi care aduc cea mai mare pagubă, cu consecinţe eterne, sunt cei care, în mod deliberat, pun sub semnul îndoielii certitudinea cu privire la Hristos, şi care încearcă să-i convingă şi pe alţii şi să-i devieze de pe cale. Eu nu doar că îi condamn pe aceşti batjocoritori şi ,,călăuze oarbe”, acuzându-i de doctrină falsă, dar îi şi mustru şi voi continua să-i mustru până în ziua morţii mele, acuzând perspectiva lor deformată cu privire la unul dintre cele mai mari evenimente istorice – viaţa, moartea şi învierea Domnului Isus Hristos.”
Referinţe
See a point-by-point rebuttal, Fox TV and the Apollo Moon Hoax, 13 February 2001.
http://creation.com/exploring-the-heavens-romanian
Dostları ilə paylaş: |
