Dan Mirahorian

Observam ca doar o parte din materie, energie şi informaţie este utilizata în tehnologia actuala. Este vorba de partea manifestata sau de vârful aisbergului. Simultan, suntem conştienţi ca în cursul evoluţiei tehnologice a avut loc o trecere de la manifestările macroscopice grosiere, către cele ale microcosmosului -particule elementare – care par mai subtile.

În realitate, şi acestea fac parte tot din zona manifestata, de la suprafaţa apei, fiindcă nu cunoaştem nici restul aisbergului şi nici oceanul în care pluteşte acesta.

Daca am fi ceva mai atenţi, am sesiza faptul ca tehnologia este constituita din mijloace de acţiune ale omului asupra realităţii, mijloace situate la mijloc intre el şi realitate, adică ceva de genul terminalelor de acţiune (mâinile) şi de cunoaştere (a porţilor senzoriale: ochi, urechi.). Chiar se observa ca uneltele au împrumutat forma mâinilor (cheile; mânerele), a articulaţiilor (pârghiile) prezente în corpul uman. Inconştient, omul şi-a proiectat în afara propria sa structura într-o tehnologie care reflecta stadiul sau de autocunoaştere.

Stadiul tehnologiei unei civilizaţii galactice reflecta nivelul de autocunoaştere la care a ajuns aceasta. Unele au descoperit tehnologia mecanica materiala, altele tehnologia energetica si, în fine, altele au ajuns la unelte informaţionale care modelează procesele deterministe din creierul uman de tipul raţiunii umane – logica bivalenta, algebra Boole.

Daca cineva ar investiga tendinţele tehnologiei actuale:

— Miniaturizarea, crearea de circuite integrate la nivel macromolecular, care sa se autoregenereze folosind componente biologice (se lucrează la supraconductori şi semiconductorii organici) –

— Integrarea tuturor nivelelor planului manifestat si

— Independenta materiala, energetica şi informaţională – ar ajunge la concluzia ca ne îndreptăm către o creaţie în oglinda, care este "după chipul şi asemănarea creatorului ei".

Astăzi, când cele mai multe din lucrările care abordează fenomenul OZN se mărginesc sa rămână la stadiul descriptiv, prezentând evenimente şi aspecte ale navelor extraterestre sau cel mult incidente provocate de aceşti vizitatori, cartea lui Jean Pierre Petit, dărâma mitul ca " nici un om de ştiinţă nu s-a ocupat de problema OZN " şi încearcă depăşirea fazei descriptive prin prezentarea unor aspecte funcţionale, ce au constituit punctul de plecare al unor cercetări ştiinţifice.

Daca printr-o singura fereastra din cele zece ale matricei de conversie a energiilor oamenii au pătruns în lumea cea noua a electromagnetismului şi trăiesc astăzi într-un alt mediu -inconjurati de receptoare de radio şi televiziune, de motoare şi campuri electromagnetice – ne întrebăm ce ne aşteaptă daca vom privi pe celelalte ferestre ramase 6[nota la sfârşitul acestui capitol]

Ce modificări vor cunoaşte calculatoarele noastre daca vom reuşi sa înţelegem funcţionarea emisferei noastre drepte (analogice; magice) şi sa pătrundem în profunzimile realităţii fenomenale?

Nivelele invizibile sau subtile care preced lumea particulelor elementare pe care le cunoaştem azi, sunt prezente acum şi aici, în noi înşine.

* Leonardo da Vinci a construit un leu mecanic automat. Multe legende antice greceşti se refera la oameni artificiali sau la servitori mecanici construiţi de zeul Hefaistos (Hephaestus) sau de zeul Vulcan (la Romani).

Alte tradiţii vorbesc despre golemi din lut în legendele ebraice, despre giganţi din lut în legendele din Norvegia şi despre însufleţirea prin iubire: Galatea, statuia lui Pygmalion, care a căpătat viaţa.

În secolul IV i.e.n. matematicianul grec Archytas din Tarentum a creat o pasare mecanica antrenata de un motor cu aburi pe care a numit-o "Porumbelul". Hero din Alexandria (10–70 e. n) a creat numeroase dispozitive automate ce puteau fi configurate după nevoile utilizatorului şi a descris maşini antrenate de presiunea aerului comprimat, de abur şi de apa.

Su Song a construit în China, în 1088e. N. un ceas amplasat într-un turn în care figurine mecanice băteau orele.

Al-Jazari (1136–1206 e.n.), un inventator arab din perioada dinastiei Artuqid, a proiectat şi construit un număr de maşini automate, incluzând aparate pt. bucătărie, automate musicale a căror energie era furnizata de apa şi primul robot umanoid programabil. Robotii, care cantau la instrumente muzicale, apăreau în fata musafirilor, care erau invitaţi la petrecerile date de curtea regala, ca patru muzicanţi aflaţi într-o barca pe un lac. Mecanismul sau avea un cilindru programabil cu mici ridicături (came) ce deplasau mici leviere, care controlau instrumentele de percuţie. Se puteau schimba ritmurile şi melodiile prin deplasarea camelor în diferite poziţii pe cilindru.

La ele avem acces în diferitele niveluri de terapie şi în tradiţiile antice afirma ca aceste terapii acţionează asupra celor trei corpuri (in lb. Sanskrita:" sharira";" kaya"): corpul material sau grosier (sthula; stula), corpul subtil sau energetic (sukshma) şi corpul informaţional sau cauzal (karana) sau asupra celor cinci învelişuri (in lb. Sanskrita:" kosha")

Aceste învelişuri sau corpuri, dispuse concentric ca inelele unui copac, la nivel material, energetic şi informaţional, ecranează realitatea suport, ce le finanţează cu informaţie şi energie din izvorul vieţii.

În universul holografic se utilizează mereu acelaşi model de ecranare: dispunerea concentrica de la inelele unui copac o întâlnim la straturile dintr-un ou ("oul lui Paracelsus"), dintr-o ceapa, la paturile care învelesc un atom, la ecranarea termica de la vasele Dewar folosite pt. gazele lichefiate în criogenie şi la vasele termos, la incintele lui Faraday şi în cele orgonice ale lui Wilhelm Reich sau la dispozitivele care folosesc suspensia cardanica (pt. ecranare mecanica a giroscoapelor sau pt.

Transmisia homocinetica a energiei mecanice).

Ceea ce vom observa pe parcursul lucrării dedicate dosarului UMMO de către fizicianul, cosmologul şi specialistul în mecanica fluidelor, care este J. P. Petit, este faptul ca a apărut o fractura sau o deschidere în ştiinţa actuala şi intre cei ce o practica, desi unii oameni neinformaţi continua sa afirme ca " nici un om de ştiinţă nu recunoaşte existenta fenomenelor OZN". aşa cum vom observa pe parcursul acestei cărţi, Jean-Pierre Petit adopta o poziţie de martor imparţial, în jurul căreia oscilează din cauza pregătirii unilaterale (doar în experimentarea exterioara) şi a unor credinţe "ştiinţifice", de care începe sa se elibereze. Este semnificativa sinceritatea autorului când se descoperă programat, condiţionat şi limitat în înţelegerea unei ştiinţe a unei întregi civilizaţii extraterestre. Problema a fost, după cum vom observa, la fel de dificila şi pentru reprezentanţii UMMO rămaşi pe Terra, care veneau şi ei cu tiparele şi condiţionările lor – analiza distructiva a becului nu a evidenţiat rostul sau. Ultimul aspect al acestei cărţi il constituie probele ştiinţifice şi tehnologice ale existentei unui sistem de propulsie MHD, similar celui descris în rapoartele UMMO.

Dar, după cum recunoaşte şi J. P. Petit, chiar şi propulsia MHD nu este decât o fereastra din mai multe aplicaţii posibile ale unui astfel de sistem – eliminarea frecării cu mediul, eliminarea "bangului sonic", transport prin dimensiunile paralele ale universului gemelar, obţinerea invizibilităţii în domeniile radar şi optic, prin modularea caracteristicilor mediului ambiant, ca în optica neliniara etc.

Asa cum am arătat în note, afirmaţia UMMO ca "suferim de o indigestie a informaţiei" şi ca "ştim mai mult decât aplicam" este dovedita de invenţia lui Alfred Nobel, care pe Terra asigura protecţia la impact sau la acceleraţii mari a nitroglicerinei, iar pe UMMO protecţia piloţilor la acceleraţii ridicate. Aceeaşi descoperire, care trebuie doar deplasata dintr-un setar sau domeniu în altul, pentru a aduce foloase oamenilor.

În domeniul studierii fenomenelor paranormale, afirmaţia UMMO privind existenta unor realităţi şi a unor fraude vine parţial în contradicţie cu demonstraţia de la Murocs AFB*, la care ma voi referi în continuare, pornind de la relatarea lui H. Coandă, care era de părere ca OZN-urile exista şi sunt construite de oameni după planuri furnizate de extratereştrii: "este numai o problema de inerţie a sistemului tehnologic actual de pe Terra. Trusturile petroliere şi de transporturi se agata cat pot de trecut. Dar ştiinţa şi tehnologia terestra s-au sfârşit. Acum ne interesează accesul la planul informaţional director. la realitatea profunda din noi înşine. "

Am avut şansa sa descopăr mai de multa vreme adevărul pe care J. P. Petit il exprima în finalul acestei cărţi: "trebuie sa înţelegem faptele pe care ştiinţa le refuza cu violenta şi în modul cel mai iraţional cu putinţă; trebuie sa înţelegem ca ceea ce numim noi ştiinţă, nu a fost niciodată decât un sistem organizat de credinţe"

Ştiam din discuţiile purtate cu Henri Coandă ca "planeta noastră a fost vizitata şi noi chiar coabitam cu nişte extratereştri pasnici, veniţi din alte sisteme stelare", după cum afirma şi autorul acestei cărţi, pe care o comentam (Jean Pierre Petit).

Am avut de mai multe ori ocazia sa vad ce înseamnă "încremenirea în prejudecăţi" sau "hipnoza culturala" atunci când, în cate o discuţie cu cineva pe care-1 credeam suficient de deschis şi de nonconformist, ma refeream la ceea ce ştiam ca au afirmat reprezentanţii a opt civilizaţii galactice la întâlnirea de la Murocs AFB [prescutare pt. Air Force Base -" Baza a Forţelor Aeriene" în SUA] din aprilie 19547, la care a participat şi compatriotul nostru Henri Coanda8. Reacţiile de apărare din partea interlocutorilor mergeau de la respingere (" imposibil, domnule, s-ar fi aflat. ") la exprimări "prefabricate", fara nici o legătură cu subiectul ("Exista Dumnezeu? Ce scrie în Biblie? ")

Intre timp Vaticanul a informat credincioşii ca exista civilizaţii extraterestre.

Vedeţi acest videoclip Papa Benedict al XVI afirma ca "OZN-urile sunt reale!"

În anul 2008 un purtător de cuvânt al Vaticanului a dat o declaraţie privind existenta în univers a altor civilizaţii, dar "care nu sunt vinovate de păcatul originar" (folosesc clonarea).

Vaticanul spune ca OZN-URILE şi Extratereştrii sunt reali!

Vatican says Ufos and ET's are real!

http:/www.youtube.com/watch?v=wSFqNo0PhJU http:/www.paolaharris.com/popeufo08.htm

Vedeţi: http:/www.youtube.com/watch?v=4UfiIatUWss&feature=player_embedded Întâlnirea dintre Zecharia Sitchin şi Monsignor Corrado Balducci (teolog, membru al Vatican Curia (corpul de guvernare), descrisa pe situl: http:/www.sitchin.com/vatican.htm a ajuns la următoarele trei concluzii: "1. Da, extratereştrii exista pe alte planete; 2. Da, ei pot fi mult mai avansaţi decât noi; 3. Da, material, omul ar fi putut fi creat dintr-o fiinţă vie preexistenta".

Atitudinile de apărare din partea interlocutorilor mergeau de la respingere şi la exprimări "prefabricate", pana la amuţire şi schimburi de priviri semnificative cu ceilalţi, care se aflau de fata, cam cu înţelesul de "nu cred o iota" sau chiar "asta a cam luat-o razna, săracul!"

După 1989 am început sa scriu la rubrica de Paranormal a ziarului Zig-Zag, condus de Vasile Neagoe. Nu era chiar omul cu care mi-aş fi dorit sa colaborez, dar articolele mele treceau prin mana lui înainte de a primi avizul de "bun de tipar".

În ciuda unor note bibliografice, care semnalau cercetări similare în alte parti ale planetei, 1-am auzit de multe ori spunându-mi: "Cu tine nu ştie nimeni când e vorba de adevăr şi când de ficţiune".

Considerat ficţiune, adevărul devenea mai uşor de suportat şi de ignorat pentru un om, care nu se mai obosea să-1 înţeleagă, sa renunţe la prejudecăţi sau să-1 descopere în propria sa experienta, ci doar să-i aprobe publicarea. Eram mereu apreciat ca "un om raţional şi inteligent", în raport cu ceea ce oamenii înţelegeau, şi drept "iraţional, speculativ şi imaginativ" în ceea ce nu puteau sau nu voiau ei sa înţeleagă. Era dificil sa accepţi faptele şi sa renunţi la teorii. In concluzie, am aflat ca acei oameni care ar fi trebuit sa fie deschişi la nou (cercetători, dascăli) preferau sa nege faptele decât sa renunţe la etichetele, prejudecăţile şi hainele în care au fost îmbrăcate aceste fapte. Mi se mai întâmplase acelaşi lucru atât cu cei pe care i-am considerat, cat de cat pregătiţi sa afle ce ştiam, cat şi cu cei care, prin domeniul lor de activitate – redactori, cercetători, colaboratori, editori – intrau în contact cu lucrările mele.

Izolarea sau distanta dintre mine şi oameni s-a amplificat şi s-a menţinut pana la răsturnarea din 1989, când în sfera preocupărilor oamenilor au intrat şi lucrurile de care ma ocupasem.

Acum, după ce programul de dezinformare a publicului, prin minimalizarea şi ridiculizarea "dosarului OZN", a ajuns la apogeu, încep sa se observe şi primele semne ale prăbuşirii. Pe birou, în fata mea, se afla ordine şi hotărâri strict secrete ale Forţelor Aeriene ale S. U. A. (ordinul Jarop 146 E din 1953) şi instrucţiuni similare din tarile aliate şi inamice (vedeţi declaraţia televizata din 1992 a dr. col. Marina Popovici din URSS).

Ce s-a urmărit prin programul de dezinformare?

Prin masurile luate au fost vizate cel putin doua obiective: 1. Culegerea centralizata a datelor despre OZN, pentru obţinerea unui monopol şi a unor avantaje tehnico-stiintifice şi militare.

2. Dezinformarea sistematica a publicului, pentru eliminarea unei posibile concurente şi în vederea menţinerii dezbinării favorabile stăpânirii şi creşterii vulnerabilităţii la manipularea semenilor. Nici o metoda nu a fost uitata, apelându-se în permanenta la ridiculizarea martorilor şi a fenomenelor relatate; la dezbinarea, intimidarea, izolarea, internarea şi chiar lichidarea celor care ştiau prea multe, la ştergerea urmelor şi spălarea creierelor; la minimalizarea, banalizarea şi alterarea problematicii contactelor cu civilizaţiile galactice prin filme, de genul Hangar 18, care pentru a înlătura zvonul " capturării unor OZN-uri", au prezentat pe ecrane cea mai buna minciuna, adevărul alterat.

S-a recurs şi la furt, la falsificare şi la înlocuirea probelor, la politica inducerii fricii prin filme de groaza (thriller) şi a dispreţului publicului, pentru ca numai autorităţile să-şi păstreze intacta capacitatea de dialog cu civilizaţiile extraterestre. Drumul spre aceste acte criminale şi fărădelegi, care au încălcat flagrant drepturile omului (dreptul la informaţie şi mai ales dreptul la viaţă) este pavat cu cele mai bune intenţii: "evitarea panicii şi a socului cultural ".

Un prieten (dr. Petru Groza, profesor la facultatea de medicina, seful catedrei de fiziologie şi director al Institutului de Fiziologie Normala şi Patologica "D. Danielopolu" din Bucureşti), care s-a aflat în Argentina în perioada marelui val de vehicule extraterestre aeriene şi submarine din anii '60, mi-a povestit ca uimirea a înlocuit panica, care nu a afectat decât paza de coasta, aviaţia, trupele terestre şi o mica parte din populaţia, care îşi vedea ameninţate privilegiile şi autoritatea prin frica. O autoritate impusa cu ajutorul unor arme ce s-au dovedit a fi nişte arcuri cu săgeţi ", în fata mijloacelor de paralizare, transmutare (corpuri transgormate în statui din piatra ce s-a dovedit a fi un polimer) şi de dematerializare magnetica aflate la bordul OZN-urilor. Chiar în aceeaşi perioada, oameni bolnavi au fost vizitaţi şi vindecaţi de cancer şi de alte maladii considerate incurabile. Forţele armate argentiniene care au deschis focul împotriva navelor extraterestre fara succes au avut pierderi aşa de mari (toată aparatura electrica şi electronica de la bordul vaselor din paza de coasta a fost făcută scrum) încât s-a ordonat încetarea oricărui atatac ulterior. Nici în URSS şi nici în Vietnam bateriile antiaenene nu au străpuns "scutul defensiv", creat prin solidificarea în camp magnetic a materiei ionizate şi confinate10. In majoritatea cazurilor echipajele OZN nu au reacţionat la atacurile terestre, iar când totuşi s-au petrecut astfel de incidente, ele s-au soldat cu grave pierderi (arderea echipamentelor electonice şi "descărnarea", pe parcursul câtorva ore, a celui lovit de o raza "verde"). In nici un caz nu se poate vorbi despre o ostilitate din partea OZN-urilor, care ar ti putut provoca distrugeri imense cu armele aflate la bord – ne gândim la o replica a calculatoarelor navei, care asigura protecţia automata a acesteia când "scutul defensiv" era scăzut sau când pasagerii erau plecaţi în exterior pentru explorare.

Pentru noi, rapoartele UMMO reprezintă o fisura controlata în "conspiraţia tăcerii şi a dezinformării", o supapa de siguranţă, care sa elibereze o parte din presiunea acumulata în spatele unui baraj ce a ţinut sub embargou cunoaşterea dobândită în cursul contactului la care se referea H. Coandă.

Controlul "scurgerii de informaţii" poate sa aparţină oricăruia din cele doua grupuri intrate în contact (terestri-extraterestri) şi poate avea diferite motive: 1. Continuarea dezinformării – canalizarea spre propulsie inerţială în loc de propulsie holografica; lipsa umorului la "extratereştrii blonzi", când se ştie ca cei "gri" 11 sunt cei integraţi într-un organism colectiv.

2. Menţinerea repulsiei fata de extratereştrii, care ne sunt prieteni, prezentaţi ca fiinţe robotizate, fara imaginaţie, umor şi simt artistic – propaganda EBE contra UMMO.

3. Oferirea dozata a informaţiei, care în cantitate prea mare ar putea fi nociva – vedeţi colapsul pământenilor prezenţi la Murocs AFB.

4. Experiment psiho-sociologic sau psiho-planetar prin acţiune asupra conştiinţei colective planetare.

5. Căutarea altor utilizatori umani pentru informaţiile oferite, din cauza incapacităţii "specialiştilor" (îngheţaţi în tipare) de a fructifica "sămânţă" sau mesajul transmis. Nu întâmplător cel mai mare inventator al tuturor timpurilor (T. A. Edison) a fost un om care a scăpat de sistemul de sistemul condiţionare, de virusare şi de uniformizare prin şcoală: 6. Spargerea centralizării sau monopolului unei singure naţiuni sau puteri.

Care a fost ultimul pas al UMMO?

Revelarea tulburătorului fapt ca tot ceea ce trebuie sa ştim nu se afla undeva în afara, ci în noi înşine: în noi exista un canal informaţional care ne cuplează cu toţi semenii şi cu " Banca de date a universului"12.

Un pas cutremurător pentru oamenii de ştiinţă, care au neglijat atemporalul, omniprezentul şi sincronicul în favoarea temporalului, trecătorului şi diacronicului. Un soc pentru cei care au uitat de subiectiv şi de interior, pentru a se ocupa exclusiv de obiectiv şi de exterior. Un mesaj greu de consecinţe pentru religiile instituţionalizate, care se bazează pe credinţe, iar nu pe experienta, pe un Dumnezeu ascuns, plasat în afara, în Cer, iar nu pe "scânteia divina din fiecare fiinţă umana", pe un Dumnezeu lăuntric, omniprezent, care se contactează direct, fara mijlocitori şi manipulatori de tot felul. Biserica nu suporta să-şi piardă puterea şi prefera doar probele, apariţiile şi viziunile pe care le poate administra şi controla, pentru a-şi menţine rolul de mediator intre om şi un Dumnezeu plasat în afara fiinţei umane.

Ultimul mesaj UMMO ne reaminteşte de adevăratele tradiţii spirituale ale omenirii, tradiţii distorsionate şi acaparate de biserica, de ştiinţă şi de ideologiile de tot felul, forme laicizate (-isme) ale aceloraşi credinţe şi prejudecăţi. Acest mesaj ne reaminteşte de inscripţia de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi (" cunoaşte-te pe tine însuţi" pentru a ajunge la izvorul cunoaşterii întregului univers), de maieutica lui Socrate (calea "moşirii" pt a realiza: "naşterea din nou", preluata din tradiţiile spirituale ale Hiperboreei tracice), care nu venerarau un zeu (Zalmoxis), ci calea sau veriga (za) care conduce către eliberare (moksha), ca şi alte tradiţii spirituale ale omenirii, care nu au în centrul lor un zeu, ci calea de a intra experimental în starea de funcţionare holografica, precum: taoismul, buddhismul, jainismul, yoga In mesajul lui Lao Tseu se spune ca universul este holografic: " fara sa treci pragul uşii poţi cunoaşte întreg univerul; fara sa priveşti pe jereastra, poţi sa vedeţi Calea Cerului" (Tao Te King, capitolul 47).

Iisus spunea ca: " Împărăţia lui Dumnezeu nu este aici sau acolo, ci înlăuntrul vostru" (Luca 17.20-21) şi trebuie sa ne reîntoarcem la desăvârşirea prunciilor pt. a intra în Împărăţia Cerurilor şi pt a primi "botezul în lumina divina a Sfântului Duh". Pantajali se refera şi în Aforismele Yoga (Yoga Sutra) la regulile experimentale de centrare în realitatea eterna şi invarianta prezenta acum şi aici în profunzimea noastră.

Daca ne închipuim ca putem dormi în continuare fara sa facem nimic pentru menirea pt. care am venit pe Terra facem o grava eroare, fiindcă pierdem timpul valoros în care puteam sa ne recuperam memoria, sa ne amintim cine suntem, sa obţinem omnicunoasterea, invulnerabilitatea şi eliberarea.

H. Coandă spunea ca suntem consideraţi "o civilizaţie amnezica", aflata într-un fel de transa hipnotica, pe care noi o numim ştiinţă, cultura şi religie, iar civilizaţiile galactice o mai numesc "stare recipient", "moarte" ("morţi în viaţă"; vedeţi mesajul Kogi în cartea: Trezirea în tradiţiile spirituale ale omenirii, de Dan Mirahorian), "capcana", "adormire", "îngheţare în tipare şi prejudecăţi".

Priviti mai atent în jur şi vedeţi câţi dintre semenii noştri au făcut ceva pentru menirea pe care o are omul.

Câţi dintre contemporanii noştrii au ajuns la "izvorul" de viaţă, de fericire necondiţionată şi de creaţie şi câţi au trăit doar ca nişte recipiente, care mereu aleargă după umplere cu hrana, placeri, glorie şi informaţii?

Descoperirile acestui secol sunt făcute de o mana de oameni, în timp ce restul dorm sau se omoară sa acumuleze ce au creat alţii, deformând şi alterând menirea valorilor create.

O viaţă risipita acumulând nişte pietricele de pe malul unui ocean, pietricele pe care oamenii le considera bani, valori de arta, metale preţioase, bunuri şi placeri. O asemenea viaţă este după părerea civilizaţiilor galactice, o existenta de "recipient" sau, cum zicea Leonardo da Vinci: "o viaţă de rama".

Problema pe care o avem de rezolvat, afirma extratereştrii, trebuie s-o rezolvam noi înşine, fiindcă nimeni nu poate parcurge drumul în locul nostru. Trebuie sa ne descoperim pe noi înşine.

Nici o civilizaţie galactica nu poate oferi unei alte civilizaţii ceva ce ea însăşi nu obţine ancorându-se în Conştiinţa Cosmica omniprezenta holografic; daca nu obţine înseamnă ca nu este pregătită sa primească şi ca i se face un rau dăruindu-se o tehnologie, care o poate anihila. Dincolo de un anumit prag nimeni nu mai poate face nimic pentru noi, daca nu acţionăm pentru a ne dehipnotiza, pentru a ne trezi. Hipnoza este doar scara pe care trebuie sa urcam, după ce tot pe aceasta scara am coborât şi am căzut în robia identificării şi a manipulării (fenomenale, senzoriale, ştiinţifice, religioase şi ideologice). Oamenii de pe Terra au ajuns robii iluziei ca realitatea este identica cu realitatea secunda, reflectata pe ecranul mental, prin impulsuri generate simţuri, de vorbe, de procesarea mentala (analitica sau analogica), când de fapt aceasta reflexie nu este decât o iluzie (maya), un joc de umbre pe peretele mental al peşterii (la care făcea referire Socrate, aşa cum a consemnat Platon în "Alegoria peşterii" din Republica, VII).

Oamenii de pe Terra au devenit prizonieri ai conştiinţei periferice, centrata în egoul limitat, care le-a fost implantat, care printr-o programare defectuoasa se identifica cu ceea ce cred ca poseda: nume, corp, cunoaştere, averi, puteri, poziţii sociale şi profesionale, placeri. Socrate acţiona în direcţia detaşării de falsele valori, cu care am fost condiţionaţi sa ne identificam (nume, familie, ranguri, roluri, naţie, limba, drapel, lucruri, confort, vicii, fiinţe dragi, corp), pentru a declanşa eliberarea din "peşteră" şi regăsirea de sine sau "a doua naştere". In introducerea la Yoga Sutra am relatat o convorbire cu Henri Coandă, în care domnia sa susţinea ca Nicolae Tesla a spus ca: "aceasta carte este ca cea mai valoroasa de pe Terra", şi ca civilizaţiile galactice avansate acorda o deosebita importanta acestei mici lucrări, care cuprinde 196 de reguli de centrare experimentala a conştiinţei umane în realitatea holografica profunda, omniprezenta şi atemporala, care exista în fiecare dintre noi. Reprezentanţii civilizaţiilor galactice, prezenţi la Murocs AFB în aprilie 1954, au afirmat ca "Yoga Sutra, alături de Tao Te King, sunt nişte moşteniri ale civilizaţiei precedente de pe Terra", în care se "indica exact modul de centrare experimentala" în " Banca de date a universului".