Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Tranzitele

Potrivit conceptelor formulate în ultimul capitol, tranzitele nu diferă în mod fundamental de progresii sau direcţii. Ele sunt constituite de mişcarea planetară de-a lungul ciclului de 370 ani al împlinirii personalităţii. Într-o astfel de mişcare, o zi de progresie corespunde unei zile de viaţă, un an corespunzând unui an. Pentru restul, ele trebuie tratate exact ca progresiile secundare. Aspectele pot fi calculate „progresat spre progresat”, sau „progresat spre radical”. „Progresat” înseamnă aici poziţiile efective ale planetelor, aşa cum sunt ele văzute în efemeridele anului de viaţă considerat. Nu trebuie uitat că asemenea poziţii şi aspectele formate de ele se referă întotdeauna la domeniul personalităţii; adică la acea sinteză manifestată de comportament, sentimente şi gânduri, care înseamnă „omul concret”, omul care încearcă să-şi actualizeze şi demonstreze într-un organism terestru (în mod fiziologic şi psihologic) totalitatea fiinţei sale.

Un exemplu va elucida complet acest punct. Să luăm din nou harta lui Mussolini. El s-a născut pe 29 iulie 1883. Să considerăm acum stările „tranzitelor” pentru momentul „marşul asupra Romei”, adică 39 de ani şi 3 luni după naşterea sa: 30 octombrie 1922. Ne uităm în efemeride pentru această dată şi notăm poziţiile planetelor (prin longi­tudine). Aceste poziţii ne oferă „poziţiile tranzitate” ale planetelor.

Dacă, pe de altă parte, am fi dorit „poziţiile progresate” pentru aceeaşi dată, ar fi trebuit să ne uităm în efemeridele pentru 6 septem­brie 1883 (adică 39 de zile şi 6 ore de la naştere). Şi dacă am fi căutat «direcţiile primare” pentru poziţiile acestui „marş asupra Romei”, ar fi trebuit să considerăm starea rotaţiei Pământului - 157 minute (adică de 39 ori câte 4 minute, plus 1 minut), după momentul exact al primei Aspiraţii a lui Mussolini. Acelaşi proces este utilizat în toate cele trei cazuri, cu excepţia faptului că în cazul „direcţiilor primare” factorii consideraţi sunt oarecum de natură diferită, şi astfel considerarea lor solicită calcule mai complicate.

Revenind acum la „poziţiile tranzitate” pentru „marşul asupra Romei”, găsim că, exact ca în interpretarea progresiilor secundare, sunt Posibile două metode. Prima, înseamnă a studia aspectele „tranzitat-spre-tranzitat”; a doua, înseamnă a analiza aspectele formate între poziţiile tranzitate şi cele radicale. Prima metodă se referă în mod evident la cei mai tranzitorii factori ai situaţiei, la fluxul pur al întâm­plărilor, neavând nici o referinţă particulară la Mussolini ca individ, caracterizând starea de sentimente şi dispoziţii generale a tot ce exista pe suprafaţa Pământului în acea zi.

Găsim apoi că pe 30 octombrie 1922 Luna era în conjuncţie cu Uranus, chiar înainte de amiază, în 10° Peşti; că Neptun în Leu era în sextil cu Mercur şi Saturn în Balanţă; Jupiter în conjuncţie îndepărtata cu Soarele în Scorpion; Marte în trigon cu Nodul Nord şi în conjuncţie apropiată cu Jupiter. Per total, determinarea a fost cea mai favorabilă pentru regenerarea publică şi pentru etalarea puterii. Simbolul Soarelui pentru acea zi era „Scufundători de mare adâncime”, care indică plonjarea netemătoare în experienţă sau, cum interpretează M. Jones „aventura având un scop”. Conjuncţia Lună-Uranus apărea pe un grad simbolizat prin „Un aviator într-un zbor de mare altitudine, stăpânul cerurilor”, care este interpretat a indica „transcenderea problemelor normale către punctul de câştigare a responsabilităţilor celeste” şi de „încoronare” a eforturilor umane. Toate acestea sunt într-adevăr foarte semnificative!

Dar ele nu se referă la Mussolini ca individ, ci doar la calitatea întâmplărilor lumii acelei zile. Pentru a vedea cum se referă aceste „poziţii planetare” la Mussolini ca individ, trebuie să le comparăm cu harta sa natală radicală, forma-germene a destinului său. O caracte­ristică se manifestă dintr-o dată: Soarele „tranzitat” era în conjuncţie exactă cu Nodul Nord al lui Mussolini exact la sfârşitul zilei. L-a sfârşitul zilei el a ajuns la Roma şi a fost invitat de rege să-şi asume toată puterea. Cu alte cuvinte, Nodul Nord este un punct al viitorului destin şi influx de putere, 30 octombrie era singura zi a anului când „Soarele tranzitat” care îl vitaliza ar fi operat cu maxim de putere - în raport cu personalitatea lui Mussolini. Evident, într-o astfel de eveni­ment era implicată mai mult decât orice actualizarea personalităţii.

În acelaşi timp, conjuncţia tranzitată Luna-Uranus apărea în casa a patra - o schimbare de domiciliu şi de individualitate concretă - în opoziţie cu Partea sa radicală de Noroc - o conştientă (opoziţie) asumare de responsabilitate publică (casa a zecea); într-un sens, opunându-se fericirii sale personale (Partea de Noroc). Această conjuncţie era cuadratură pentru conjuncţia sa radicală Saturn-Lună-Marte, atingând cuadrantul Lunii şi indicând încorporarea (cuadratura) unui destin public (Luna). Neptun tranzitat se află foarte aproape de mijlocul' cerului, în Leu, arătând că puterea colectivităţii rasiale era concentrata asupra punctului de activitate publică şi putere spirituală a lui Mussolini. În final, Nodul Nord tranzitat se află pe cuspida casei a unsprezecea, aproape de a intra, prin mişcare naturală retrogradă, în casa activităţii publice - care indică puterea prietenilor şi asociaţilor într-o cauză comună. Am putea adăuga mai departe că Mercur şi Saturn tranzitate se aflau în casa a treia, aproape de o opoziţie cu Jupiter-ul şi Venus-ul său radical. Aceasta a însemnat o influenţă restrictivă importantă, care aduce bun simţ, moderaţie şi atenţie pentru obiective apropiate (casa a treia) - ca o compensare a planurilor îndepărtate şi grandioase (casa a noua); conjuncţia Jupiter-Venus în casa a noua reprezintă un pericol pentru el; şi aceasta poate fi evidentă mai ales în viitorul apropiat, deoarece „Marte progresat” adaugă com­bustibil unei configuraţii supra-expansive şi imperialiste.

Această referinţă la o planetă progresată ne conduce la ideea că în momentul acelui marş asupra Romei, „Luna progresată” a lui Mussolini traversa aproximativ ascendentul său radical - cea mai puternică indicaţie pentru o schimbare semnificativă a împrejurărilor şi o repolarizare la fel de importantă a vieţii personale exterioare. Cel mai important aspect al „direcţiei primare” este conjuncţia lui Marte cu Jupiter, care arată expansiune - de data aceasta legat de factorul individual. Astfel are loc o creştere a încrederii şi autorităţii individuale, o mobilizare de energii sufleteşti pentru acţiune expansivă.

A studia în detaliu toată structura complexă a progresiilor, direcţiilor şi tranzitelor pentru acest foarte semnificativ moment din viaţa lui Mussolini înseamnă a ne îndepărta prea mult de scopul acestei cărţi; dar credem că s-a spus îndeajuns pentru a indica proce­dura generală şi a se arăta felul în care aceste trei metode fundamentale sunt operabile în relaţie una cu cealaltă.

Tranzitele pot funcţiona în multe moduri, dar întotdeauna trebuie luate în considerare câteva puncte atunci când planetele tranzitate sunt asociate hărţii natale. Întâi de toate, planetele rapide, cum ar fi Mercur, Marte şi Venus, formează aşa de multe şi de frecvente aspecte cu planetele radicale, încât importanţa acestora este foarte mică. În asemenea cazuri trecerea unei planete tranzitate printr-o casă radicală înseamnă de obicei cel mai valoros factor de determinare; mai ales, pentru că fiecare planetă tranzitată traversează „unghiurile” hărţii radicale, sporind astfel temporar în viaţa personalităţii funcţia simbo­lizată de fiecare dintre unghiuri, în funcţie de tipul de activitate reprezentat de planetă.

Tiparele făcute de planetele care se mişcă lent (Uranus, Neptun şi Pluto) sunt, totuşi, de mare importanţă, pentru că prin aspectele pe care aceste planete tranzitate le fac cu planetele radicale (şi prin trecerea lor prin casele radicale) influenţa colectivităţilor umane şi ale societăţii în general asupra dezvoltării personalităţii pot fi schiţate cu Precizie. Tranzitele lui Uranus eliberează geniul individului (sau «nebunia”) şi îl fac eficace din punct de vedere social. Tranzitele lui Neptun se referă, din contră, la presiunea factorilor colectivi sau de grup asupra individului care se luptă pentru dreptul său de a fi individ. Tranzitele lui Pluto aduc personalităţii (atunci când sunt eficace) chemarea unei noi ordini. Ele forţează, personalitatea să se alinieze 1a noi idealuri şi la noi forme sociale. Ele pot cauza morţi care afectează destinul în sfera personalităţii; de asemenea, parteneriate care afectează, destinul.

Tranzitele lui Jupiter şi Saturn se referă mai ales la maniera în care ego-ul omului funcţionează spre exterior; spre faze de dezvoltare inhibitoare şi formatoare, în cazul lui Saturn; spre tipuri expansive şi compensatorii de eliberare sufletească, în cazul lui Jupiter. Ciclul de 29 ani al lui Saturn şi cel de 12 ani al lui Jupiter reprezintă factori importanţi în procesul de viaţă, în special în legătură cu ceea ce se poate numi „factorul sufletesc”.

Influenţa planetelor tranzitate este mult accentuată atunci când o conjuncţie sau o opoziţie a acestor planete nimereşte un punct impor­tant al hărţii radicale. Astfel, fiecare lunaţie (conjuncţie-şi-opoziţie a Soarelui cu Luna) are semnificaţie pentru personalitate, dacă apare în aspect puternic faţă de o puternică planetă radicală (sau unghiuri). Această semnificaţie este mult sporită în cazul eclipselor. De exemplu, eclipsa din 29 iulie 1935⁴⁸ asupra Soarelui lui Mussolini se poate dovedi a fi de o remarcabilă semnificaţie. O masă de planete care tranzitează un punct radical puternic este, bineînţeles, de o importanţă încă şi mai mare.

Un alt şi foarte valoros mod de utilizare a tranzitelor se găseşte în alcătuirea unei hărţi aniversare. O astfel de hartă se întocmeşte pentru fiecare zi de naştere şi arată, de regulă, într-un mod foarte exact, tipurile de întâmplări personale aşteptate să se producă în anul respectiv din viaţa nativului (adică de la o zi de naştere la alta). Dar şi aici există cel puţin două metode fundamentale de întocmire a unei hărţi aniversare:

1). Harta aniversară este calculată pentru momentul originar al naşterii, la locul de rezidenţă (nu la cel de naştere);

2). Harta aniversară este calculată pentru momentul în care „Soarele tranzitat” se întoarce exact în poziţia zodiacală pe care a ocupat-o la naştere. Acest moment poate să nu cadă în aceeaşi zi cu cea a naşterii. De aceea o asemenea hartă se numeşte, în loc de „hartă aniver­sară”, „harta revoluţiei solare”. Ea poate fi întocmită, fie pentru latitudinea locului de naştere, fie pentru latitu­dinea locului de rezidenţă. Prima este preferabilă pentru că acest tip de hartă este corelat în mod clar cu harta natală prin identificarea factorilor solari - şi astfel cu latitudinea naşterii.

În ambele cazuri, tiparul caselor este de obicei diferit de acela al hărţii natale, dacă nu cumva, în primul caz, nativul îşi are reşedinţa în locul naşterii. Dacă se doreşte păstrarea tiparului de naştere al caselor, atunci harta aniversară trebuie calculată pentru locul naşterii; cu alte cuvinte, poziţiile tranzitate ale planetelor sunt marcate în interiorul cadrului de referinţă radical al caselor. Acesta reprezintă modul general în care sunt calculate tranzitele.

Am văzut astfel, pe scurt, felul în care operează variatele tipuri de progresii, direcţii şi tranzite. Dacă avem grijă să menţinem întregul tablou pe care îl fac aceste sisteme, şi dacă am înţeles exact împărţirea psihologică a întregii fiinţe umane în factori individuali, colectivi şi de personalitate, nu ar trebui să avem dificultăţi în a controla o situaţie complexă.

Aspectul pe care am dori să-l accentuăm - şi credem că nu a fost îndeajuns de accentuat până acum - este că nu există o diferenţă fundamentală între progresii, direcţii şi tranzite. În aceste trei sisteme stabilim o corespondenţă între unităţile celor trei cicluri: ciclul zilnic (factorul individual), ciclul anual (factorul colectiv) şi ciclul de 370 de ani (factorul personalităţii), şi citim starea efectivă a cerurilor după naştere, pe baza acestor unităţi ciclice, echivalându-le după cum dorim.

Asemenea citiri ale poziţiilor post-natale trebuie să se refere, în cele mai multe cazuri, la harta natală, pentru că aceasta din urmă reprezintă forma-germene a fiinţei, şi pentru că „devenirea” nu poate avea semnificaţie decât în termenii „fiinţei”. Valori pure ale „devenirii” pot fi determinate, în mod util, în cazuri precum aspectele planetare „progresat-progresat” şi „tranzitat-tranzitat”. Dar din acestea se obţin informaţii legate (doar în cazul progresiilor) de fluxul „devenirii perso­nalităţii”, şi doar în cazul tranzitelor informaţii referitoare la starea mediului general. Întrucât preocuparea noastră principală este procesul în urma căruia individul, după asimilări succesive de valori colective, îşi află împlinirea ca personalitate creativă, este evident că noi putem aduce semnificaţie în acest proces doar raportând toţi factorii „devenirii” la forma-germene a „fiinţei” individuale.

Marea dificultate în a lucra cu câteva sisteme de calcul temporal este că timpul de maturizare al aceluiaşi aspect este diferit in fiecare sistem. De aceea, dacă se încearcă pronosticări de evenimente, este într-adevăr foarte greu să ştim ce indicaţie temporală să selectăm pentru eveniment. Câteodată, analizând temeiul tipului de eveniment considerat, se poate şti dacă e mai probabil ca el să se alinieze indi­caţiilor date de sistemul factor-individual sau celor oferite de sistemul factor-colectiv etc. Dar aceasta reprezintă întotdeauna o chestiune incertă.

Problema este că nici un eveniment nu poate fi prezis cu exactitate folosind astrologia natală. Tipurile psihice de predicţie şi, într-o limită considerabilă „astrologia orară”, pot într-un fel produce o mai bună evidenţă a exactităţii pronosticărilor. Ele localizează probabil mai bine evenimentele, dar nu pot conferi semnificaţie procesului de viaţă din care aceste evenimente sunt doar indicatori exteriori. Aici găsim din nou la lucru tipul psihologic al „principiului de nedeterminare”. Nimerii nu poate, în mod normal, oferi cu precizie locul unui eveniment şi în acelaşi timp semnificaţia acelui eveniment. Fiecare factor solicită un tip special de polarizare mentală sau spirituală care, cel puţin într-o anumită măsură, îi exclude pe ceilalţi.

Mai mult, de ce oare evenimentele ar trebui prezise cu precizie? Coeficientul de imprecizie reprezintă coeficientul de libertate. Din punct de vedere strict astrologie, cel din urmă este văzut a consta exact din faptul că există variate moduri posibile de progresare, direcţionare sau „tranzitare” a hărţii. Acest fapt se referă la constituţia tripartită a omului: principiul mental (individual), principiul sentimental (colectiv) şi principiul comportamental (personalitatea). Gânduri, sentimente şi acţiuni au fiecare o existenţă cvasi-independentă în om - aşa cum a arătat filozofia ocultă de la sau dinainte de Platon. Libertatea rezidă în influenţa reciproc creativă a acestor trei factori.

Astfel factorul creativ din progresii şi din celelalte este tocmai elementul de inexactitate - disperarea astrologilor! Libertatea, după cum deja am văzut din analiza „cuspidelor”, reprezintă elementul „ne-neutru” din viaţă. Între planul arhetipal şi domeniul comportamentului uman există o misterioasă lume evazivă, care este lumea psihicului uman (mult neînţelesul domeniu karma-manas-ic al teozofilor - domeniul sukshma al filozofului hindus). Este lumea libertăţii şi a iluziei; lumea puterii de creaţie şi a amăgirii; lumea în care realităţile arhetipale sunt văzute nu aşa cum sunt ele, ci umbrite de mişcarea devenirii - întocmai cum un peisaj este văzut umbrit prin ferestrele închise ale unui tren rapid, în special dacă mişcarea îi produce călătorului rău de tren! Este lumea personalităţii, lumea relativităţii - de care filozoful hindus este aşa de doritor să se desprindă. Dar ce înseamnă desprindere? Pentru noi este o simplă aberaţie, dacă nu înseamnă, înainte de toate, împlinire-libertatea este cucerită numai prin împlinire. Şi a fi liber înseamnă întotdeauna a înfrunta ceva ce nu este cunoscut, este coeficientul de inexactitate. Se bazează pe curajul de a merge înainte fără a se cunoaşte viitorul.

De aceea învăţătorii spirituali sau „maeştrii” nu impun niciodată, nu arată niciodată viitorul exact al unei acţiuni considerate. Făcând aceasta, ar însemna să-i fure omului libertatea sa creativă şi iniţiativa sa creativă. Ceea ce poate face omul este să înţeleagă trecutul, astfel încât să priceapă întreaga semnificaţie a formei-germene a vieţii şi destinului său (harta natală), pentru a fi în întregime pregătit să întâmpine orice viitor - să-l întâmpine în mod semnificativ, cu curaj, cu înţelegere - dintr-un asemenea de punct de vedere „format” toate eveni­mentele sunt văzute a fi frumoase. Aceasta înseamnă viaţa creativă şi radiantă a împlinirii.