Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

ASTROLOGIA ÎN PROCESUL DE INDIVIDUAŢIE ŞI CIVILIZAŢIE

Sperăm că de-a lungul întregii noastre discuţii şi reformulări a filozofiei, a simbolismului şi a tehnicii astrologice, a fost pus în evidenţă faptul că validitatea şi puterea astrologiei depinde în mod fundamental de maniera în care ea este formulată pentru a servi scopului universal de „totalitate mai mare”. Idividuaţie pentru omul particular, Civilizaţie vie pentru umanitate ca întreg. Ca sistem simbolic coerent, astrologia este unul dintre cele mai fascinante studii intelectuale; ca sistem de divinaţie, este un instrument remarcabil pentru cercetarea atentă a evenimentelor viitoare; ca fenomen istoric, este unică în a ne permite să sondăm mentalitatea culturilor mai mult sau mai puţin îndepărtate în spaţiu şi timp.

Şi totuşi, dacă astrologia nu este formulată ca un revelator de semnificaţii vitale şi de tipare ale relaţiilor organice (sau holistice), ca mijloc de a proba formulele secrete ale tuturor începuturilor, spre a ne conduce la o mai bună realizare - cu alte cuvinte, ca o tehnică de inte­grare a personalităţii - atunci ea rămâne o speculaţie pur intelectuală (asemenea unei algebre imposibil de aplicat vreunui grup de date empirice) - sau altfel, un joc periculos de prezicere a viitorului.

Am arătat această perspectivă în multe moduri şi locuri. Pe această bază am accentuat legătura dintre astrologie şi psihologie - şi, dacă am fi avut destul spaţiu, am fi discutat relaţiile dintre astrologie şi toate artele de vindecare fizică; sau altfel, am fi putut studia locul pe care astrologia l-ar putea ocupa între celelalte arte, care toate la un loc constituie temelia „culturii” - de la agricultură la artele frumoase.

Am spus în mod expres „arte” şi nu „ştiinţe”, căci astrologia, fiind o artă a interpretării, se bazează pe: 1). date ştiinţifice; 2). o logică a simbolismului. Ea lucrează în mod fundamental cu abordarea artistică a vieţii mai degrabă decât cu cea ştiinţifică. Nu există o reală „ştiinţă” a vieţii. Medicina, de exemplu, nu este o ştiinţă, ci o artă bazată pe inter­pretarea datelor ştiinţifice determinate. Psihologia analitică nu este o ştiinţă, ci o artă a interpretării faptelor empirice adunate şi analizate în mod ştiinţific. Termenul de „ştiinţă” ar trebui rezervat aşa-numitelor „ştiinţe exacte” (fizica, mecanica şi astronomia etc.) sau „ştiinţelor abstracte” (logica şi matematica). Fiecare ştiinţă aplicată devine o artă ori de câte ori se înregistrează elementul de interpretare individuală. Cu cât acesta este mai predominant, cu atât ştiinţa respectivă se apropie mai mult de artă - o artă interpretativă.

Astrologia, aşa cum am studiat-o noi în cea de-a doua parte a cărţii, este în mod fundamental asociată psihologiei, iar scopul ei principal este să contribuie la încheierea cu succes a Marii Opere a omului - aceea prin care omul atinge desăvârşirea şi totalitatea opera­tivă şi, ca rezultat, devine o funcţie sau o celulă organică în cadrul întregului mai mare - „Marele individualizat”, „Individul planetar”, „Germenele-Manu”, „Logos”-ul sau „Dumnezeu” - sau oricum se doreşte a se numi acest întreg mai mare din care personalitatea umană perfecţionată spiritual devine o parte. În această secţiune de încheiere vom defini, mai complet decât înainte, relaţia dintre astrologie şi psihologie, bizuindu-ne în special pe modul complementar în care amândouă pot servi scopului sus-menţionat. Apoi vom contura mai clar contribuţia astrologiei la realizarea acestui scop: 1). pentru perso­nalitatea umană care urmează calea spre individuaţie; 2). În legătură cu noua civilizaţie în formare şi cu procesul formării-de-grup în care este chemată să joace un rol important.