Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Astrologia şi procesul individuaţiei

Formularea unei tehnici prin intermediul căreia astrologia ar putea servi ca factor esenţial în procesul de individuaţie este în afara scopului acestei cărţi. Este chiar îndoielnic că omenirea, în ansamblul ei, e pregătită să folosească în mod constructiv o tehnică potenţială de integrare. Ca şi în cazul aşa numitelor tehnici „ezoterice” de dezvoltare spirituală sau de integrare a personalităţii - care sunt prezentate de grupurile teozofice, rozacruciene sau în general „oculte” - pare necesar, pentru cei care caută o asemenea tehnică, să procedeze cu grijă, căci ea reclamă un fel de călăuzire personală, sau cel puţin pe cineva care să răspundă la întrebări şi să verifice rezultatele - atât fiziologice cât şi psihologice.

Aceasta nu înseamnă că tehnicile de integrare sunt misterioase sau învăluite în vrajă. Ele sunt, dimpotrivă, proceduri foarte prozaice; dar relativ vorbind, ele sunt procese psihologice forţate depinzând în cea mai mare parte de utilizarea imaginaţiei creatoare - şi ele uşor pot „merge rău”, ca de altfel orice tip de psihanaliză. Excepţia o constituie cazul când cel care le încearcă este, fie deja profund integrat, fie gata să meargă cu consecvenţă şi hotărâre „până la capăt” - ceea ce ar fi mult mai bine decât să nu înceapă deloc.

Lucrul acesta este evident chiar şi în privinţa simplei utilizări a simbolismului astrologie sau în citirea cauzală a hărţilor natale. O cunoaştere astrologică restrânsă este unul dintre cele mai rele lucruri care i se pot întâmpla omului care nu e întru totul fixat în propriul său sine. Începătorul în ale astrologiei obţine deseori cele mai bizare noţiuni. El nu a digerat, deocamdată, problemele fundamentale ale astrologiei - cât de puţini au făcut-o cu adevărat! - şi el mânuieşte în mod dezordonat, acasă şi în compania prietenilor, acizi şi explozivi psihologici. Acel rău mai mare se produce şi din cauza, faptului că până şi aceia care studiază superficial astrologia nu cred de regulă în ea în sens vital. Ei sunt protejaţi de relativa lor necredinţă.

Orice utilizare deliberată a simbolurilor astrologice şi a hărţilor natale şi progresiilor, în scopuri adânci şi vitale, ar implica un pericol psihologic chiar mai mare. Nu ar trebui niciodată făcută încercarea, în afară de cazul în care persoana este total motivată şi convinsă de valabilitatea atitudinii pe care noi am dezvoltat-o în această carte: atitudinea simbolică. Din acelaşi motiv nu putem prezenta în aceste pagini un tablou coerent şi cu atât mai puţin complet al modului în care astrologia ar putea fi folosită ca tehnică de individuaţie. Totuşi, pot fi oferite variate sugestii şi puncte călăuzitoare; următoarele extrase din unele broşuri ale noastre referitoare la astrologia armonică şi la psihologia armonică se pot dovedi valoroase:

„Trăim într-o lume a simbolurilor. Fiecare obiect care ne încon­joară, fiecare formă de inteligenţă, fiecare suflet, este un simbol.

Principiul Creator produce perpetuu forme vii, forme asemănătoare unor opere de artă, care sunt reprezentări simbolice ale uneia sau alteia dintre infinit de variatele aspecte ale universalului - Fiinţa atotcuprinzătoare.

„Psihologia contemporană lucrează în mod fundamental cu inter­pretarea simbolurilor. Ea încearcă să elibereze psihicul omului de imaginile depresive şi pervertite ale subconştientului rasial, adică de interpretările eronate ale simbolurilor fundamentale ale vieţii umane - fie individuală, fie colectivă - create de trecut”. „Pentru a elibera în fiecare individ capacitatea de interpretare neîngrădită a simbolurilor propriei sale existenţe, pentru a-i înapoia omului libertatea de a interpreta viaţa în mod spontan pe baza propriului său centru creativ de existenţă, noua psihologie abordează visele şi alte reprezentări simbolice ale inconştientului, pentru că în acestea pot fi găsite imagini remarcabile, tablouri revelatoare ale sinelui, care vor stabili un contact între persona­litatea confuză, inhibată şi sursa sa creativă. Întrucât contactul are loc, înrucât această revelare a activităţilor creatoare ascunse ale centrului de viaţa interior tulbură sufletul în a-şi realiza propria identitate divină, începe un proces care arde complet refu­zul şi cristalizările trecutului, eliberând astfel energiile creatoare ale sinelui profund liber. Aceasta înseamnă eliberarea”. „Conştiinţa omului, prizonieră a fetişurilor de toate felurile, poate fi eliberată numai prin puterea de a crea perpetuu şi spontan simboluri şi de a da astfel semnificaţie şi nobleţe vieţii. Acesta este secretul Artei de a trăi. Este temelia adevăratei psihologii. Numai creativul este liber; pentru că doar el nu depinde de sim­bolismul trecutului, ci este capabil să trăiască în actul de creaţie a mereu noi simboluri”.

„Acest proces de eliberare poate fi început prin sfărâmarea hipnozei trecutului şi eliberarea individului de hipnotizatorul său - subconştientul rasial; sau prin revelarea către el a Imaginii propriului său sine, Imaginea-germene a destinului său. Prima metodă poate fi urmată prin folosirea muzicii şi a vibraţiilor de un anumit caracter, care restabileşte circulaţia forţei vitale spirituale prin arderea obstrucţiilor şi aducerea înapoi a tonului psihicului la armonia sa fundamentală. A doua metodă a fost folosită în trecut în Misterii, unde Imaginea simbolică a sufletului candida­tului era evocată conştiinţei sale exterioare prin puterea magică a hierofantului. Dar o astfel de procedură nu aparţine domeniului de aplicaţie publică generalizată”.

„Totuşi, ceea ce se poate realiza, de-a lungul acestei linii, este ca individului să i se interpreteze, în cuvinte, acest simbol viu al propriei sale fiinţe sufleteşti. Acest simbol ocupă în relaţie cu secvenţa de evenimente variate care este destinul unei persoane, locul pe care tonalitatea unei lucrări muzicale îl conferă oricăror note ale compoziţiei, sau locul pe care germenele îl deţine în relaţie cu planta şi cu multiplicitatea organelor sale. De aici termenul de „psihologie armonică” sau, folosind alţi termeni, „psihologie a germenului”.

„În timp ce psihanaliza lucrează analitic şi empiric cu multele elemente ce alcătuiesc laolaltă psihicul uman, psihologia armonică operează prin percepţie sintetică, stabilindu-se la un punct în care sufletul şi destinul omului sunt văzute integrate în Acordul fundamental al forţelor vitale, o formă-germene, un simbol organic al sinelui. Astfel, înlocuim viziunea unităţii procesului de viaţă cu vivisecţia psihologică a omului in fragmente simbolice”. „O asemenea percepţie sintetizatoare poate fi atinsă prin utilizarea datelor astrologice ca materiale simbolice. Harta natală astrologică poate fi considerată ca de terminatoare a morfologiei sufletului. Ea reprezintă signatura momentului naşterii, forma luată de viaţa universală conform unui anumit set de valori temporal-spaţiale. Ea zugrăveşte germenele şi planul structural general de creştere al fiinţei umane: destinul său. Ea defineşte relaţiile fundamentale ce determină identitatea şi caracterul omului, armonia (conso­nantă sau disonantă) auzită in totalitatea sa ca ton al sufletului”. „Diferenţa dintre o asemenea utilizare a referirilor astrologice şi modul comun de prezicere asociat astrologiei este tot atât de mare ca aceea dintre interpretările visului de către profet şi folosirea simbolică a viselor în cel mai ştiinţific mod de psiha­naliză. Utilizarea simbolică a astrologiei este la fel de legitimă ca şi utilizarea simbolică a viselor. Prima este un instrument mult mai ştiinţific şi mai impersonal de apreciere sintetică a naturii fundamentale a omului decât ultima, colorată cum e, în funcţie de natura viselor, de reacţiile superficiale şi fragmentate ale pacientului”.

„Astrologia a fost pervertită la condiţia de simplă prezicătoare şi ea lucrează de obicei numai cu evenimente concrete. Dar evenimentele în sine nu sunt importante. Ceea ce contează este semnificaţia pe care noi le-o acordăm. Noi le facem reale doar atunci când conferim evenimentelor semnificaţia centrată în propriul nostru suflet. Nu există realitate în afara aceleia pe care noi o creăm prin însăşi lucrarea continuă a vieţii. Astfel, nu evenimentele sunt cele care se întâmplă, noi ne întâmplăm pentru ele; noi le facem constructive sau distructive. De aceea ar trebui mai degrabă să aflăm cine suntem noi înşine, decât să ştim ce ar putea fi evenimentele.

„Astrologia armonică are de-a face cu Forma integrală a omului, cu simbolurile totalităţii fiinţei sale, cu arhetipul destinului său pe Pământ. Ea este mijlocul prin care poate fi interpretată Imaginea sufletului, conturată şi făcută manifestă conştiinţei personale exterioare. Ea este astfel capabilă să înceapă procesul creativ de ardere şi repolarizare interioară, care, dacă individul este cu adevărat concentrat asupra sarcinii de regenerare, conduce la eliberare. Va conduce la eliberare nu în virtutea a ceva exterior care intră in individ, ci prin intermediul puterii pe care adevărata formă a sufletului o posedă pentru a constrânge imaginea umbrită a personalităţii să se modeleze după înfăţişarea arhetipului său, odată ce arhetipul este adus din inconştient în conştient, unde începe să opereze ca o realitate creativă”.

În completarea celor de mai sus, redăm şi următoarele paragrafe, care prezintă într-o manieră concisă idei ce se găsesc răspândite în tot cuprinsul acestei cărţi:

„Astrologia armonică lucrează în întregime cu problema formei. Ea reprezintă astfel o temelie sigură pentru „arta de a trăi”. Ea lucrează cu forma nu doar ca simplu element estetic, ci ca un vas integrator pentru forţele care evoluează. Filozofia astrologiei este astfel filozofia formei. Nimeni nu poate aborda descoperirile astrologiei într-un mod complet integrator dacă nu înţelege scopul formei de viaţă şi rezultatele vieţii în construcţia, întreţinerea şi dezintegrarea formelor. Se poate spune că în astrologie totul se roteşte in jurul acestei operaţiuni întreite.

„Ce este un corp omenesc? Este o formă relativ permanentă în care forţe biologice sunt atrase spre un focar şi făcute să servească unui singur scop. Circulaţia, digestia, respiraţia, reproducţia sunt procese funcţionale ce rezultă din armonizarea şi integrarea mai multor forţe vitale. Când se instaurează dezintegrarea şi armonia forţelor care operează in corp este tulburată, apare boala şi, în cele din urmă, moartea.

„Epoci de evoluţie terestră şi colectivă au adus corpul uman la un punct de relativă perfecţiune ca întreg organic. Dar evoluţia organismului psiho-mental, sau a sufletului omului, este foarte departe de atingerea acestui punct, generic vorbind. Omul ar trebui să fie constructorul acestui organism psiho-mental. Acest organism este construit prin armonizarea şi integrarea elementelor colective, „forţelor sufleteşti”, tot ceea ce noi moştenim la naştere sau asimilăm de-a lungul vieţii - astfel încât aceste elemente devin o „ţesătură organică de energii” diferenţiate corespunzător şi puse în legătură una cu alta: un întreg viu, totalitatea căreia îi aparţine Şinele (în sensul jungian al termenului)”. „Omul ar trebui să fie armonizatorul forţelor destinului său, constructorul propriului său „Templu al lui Solomon”. Dar cum poate el să facă întocmai, dacă nu cunoaşte: 1). natura energiilor cu care trebuie să lucreze şi legile activităţilor ciclice; 2). planul construcţiei? În primul caz, este posibil ca el să fie zdrobit de neaşteptata natură a energiilor; apoi, dacă nu a văzut planul clădirii, cum poate şti unde să potrivească materialele pe care le-a asimilat? Este probabil să construiască un perete în locul unde ar trebui să stea un stâlp; şi peşteri săpate sub coloanele destinate să suporte greutatea cupolelor.

„Astrologia ne ajută să vedem - cel puţin în mod intelectual - viziunea Formei noastre arhetipale. Ea ne spune ce să facem cu energiile care lucrează în noi zilnic; nu cum să le distrugi sau să le „conduci”, chiar cu o mână de fier, ci cum să le echilibrezi. Ne învaţă mai ales că aceste energii nu au dreptul să uzurpe prerogativele sinelui nostru şi să se proclame singure drept „Eu” - pentru că ele reprezintă părţile şi nicidecum întregul; ori „Eu”-l, când este cu adevărat înţeles şi operează, reprezintă totalitatea întregului. Adevăratul „Eu” reprezintă totalitatea, dar nu atât în ce priveşte conţinuturile fiinţei noastre totale, cât mai ales forma arhetipală a fiinţei totale. În acest sens, el este un „Eu” relativ neschimbat. Reprezintă de fapt monada, calitatea abstractă care suntem noi, ca manifestări particulare ale vieţii universale. Acest „Eu” - esenţa Formei noastre arhetipale - nu este totuşi actuală până când această Formă nu este prinsă într-un organism substanţial - ambele la nivel fizic şi psiho-mental”.

Afirmaţiile de mai sus trebuie înţelese într-un sens pur simbolic; o singură idee ar trebui, totuşi, să se manifeste în mod clar - anume, că harta natală a unui individ reprezintă „signatura” unei identităţi ciclice, Forma sau Imaginea divinităţii sale fundamentale. Considerată ca un întreg, adică în mod estetic, ea este simbolul a ceea ce omul ar trebui să se străduiască să devină. Reprezintă de aceea „talismanul său magic”. Omul, ca o personalitate care se schimbă şi evoluează, trebuie să se identifice cu totalitatea acestei hărţi natale. Dar - şi aceasta este esenţial - harta natală nu trebuie niciodată considerată ca indicând conţinuturi de viaţă, ci doar ca o structură a sinelui. Nici o planetă nu trebuie văzută vreodată ca o entitate sau ca un lucru in sine, reprezentând conţinuturi de viaţă particulare; dacă cineva s-ar identifica cu o planetă, atunci ar distruge - sau cel puţin ar tinde să distrugă - totalitatea personalităţii sale. Identificarea se poate referi doar la întregul Tipar al hărţii.

Această distincţie este absolut esenţială căci tot răul temporar din viaţă apare din faptul că un anumit tip de energie se dezvoltă atât de puternic în personalitate, încât îşi impune voinţa asupra întregii personalităţi. Spunem astfel: „urăsc” - „sunt nervos” - „iubesc” - care arată identificarea „Eu”-lui cu o funcţie sau cu o energie a psihicului. Un om cu adevărat integrat nu mai este subiectul unor astfel de accidente sau catastrofe. El poate spune: „există ură, mânie sau iubire ce se iveşte din interiorul meu. Dar Eu - esenţa Formei arhetipale - observ şi supraveghez acest talaz; şi eu voi aduce în arenă împotriva lui puterea combinată a celorlalte funcţii care operează în mine; şi astfel, totala armonie a întregului din care eu sunt totalitatea, nu va fi perturbată; va fi doar o readaptare interioară a echilibrului de forţe - şi asemenea readaptări sunt fructuoase pentru că ele ajută la evitarea cristalizării unei organizări interne particulare de energii sau funcţii. Dacă eu sunt un tip intelectual puternic, un val emoţional puternic va fi binevenit, pentru că el va da funcţiei mele intelectuale altceva de făcut în afară de a nutri gânduri despre una sau alta. El le va obliga să combine forţele nefolosite din adâncul meu pentru a echilibra apariţia emoţiei puternice; şi aceasta îmi va vitaliza intelectul".

A echilibra - niciodată a distruge. Emoţia puternică înseamnă putere. Ea adună conţinuturile vitale din adâncurile organice vii. Aceste conţinuturi sunt necesare pentru împlinirea personalităţii. Tot ce este acolo e necesar - dar la locul său propriu şi in relaţia proprie cu scopul întregului. Cu ceva în minus un om nu poate deveni „zeu"; dar nici dacă are prea mult din ceva. Personalitatea împlinită este un organism: adică un întreg echilibrat, operativ.

Se spune că există alte căi spre stadii ale fiinţei care transcend omul, aşa cum îl cunoaştem noi. Dacă postulăm principiul conform căruia orice întreg trebuie să se regăsească în final ca parte dintr-un întreg mai mare, atunci destinul omului este de a opera ca o parte din „Marele individualizat". Dacă lucrul acesta este adevărat, atunci pot exista „căi" variate prin care „cel mai puţin individualizat" se poate identifica cu funcţia pe care el ar trebui să o îndeplinească în cadrul „Marelui individualizat". De aceea ezoterismul menţionează câteva „căi" de dezvoltare spirituală, câteva marga sau yoga, pe care, urmându-le, omul poate ajunge mai aproape de un nivel cosmic de funcţionare în cadrul „Marelui individualizat".

Oricum ar fi, abordarea pe care o subliniem în această carte - şi care, credem noi, reprezintă abordarea tipică şi naturală din punctul de vedere al astrologiei - poate fi rezumată prin cuvintele: armonizare, integrare, desăvârşire. Ea se bazează pe înţelegerea formei, echilibrului, operării cumpănite şi sintezei. Este încoronată şi făcută semnificativă de lucrarea creativului, singurul prin care se rezolvă conflictul dintre individual şi colectiv - rezolvat prin acţiune semnificativă, simbolică, creatoare şi transmiţătoare de putere. Aceasta implică utilizarea imaginaţiei creative. Implică o abordare estetică contra uneia etice. Solicită din partea individului curajul de a-şi păstra valoarea de individ, de a-şi asuma o responsabilitate conştientă, de a se confrunta cu viitorul - şi (mistic vorbind) cere un sacrificiu pentru ciclul ce va fi vestit prin actul său creator. Mai mult, solicită înţelegere şi frumuseţe, intuiţie şi dezvoltare de sine. Fiind un întreg creativ, el ar trebui să ştie cum să facă faţă, ca întreg, situaţiilor în totalitatea lor - ceea ce înseamnă intuiţie şi acea înţelegere care depăşeşte intelecţia. Fiind un proiector al propriei sale imagini, el ar trebui să-şi îndeplinească datoria pe care fiecare persoană trebuie să o reveleze, şi totodată să întruchipeze în propria lui viaţă maximum de frumuseţe - a corpului, sufletului şi a minţii - de care moştenirea sa l-a făcut capabil.

Aceasta este calea integrării personalităţii, calea semnificaţiei creative, calea eliberării energiei prin Formă. Calitatea ocultă a acestei căi poate fi căutată în numerele 1-4-7, care, prin adunare kabbalistică (după cum deja am văzut) însumează 28. Din nou simboluri. Dar prin folosirea acestor simboluri se dezvoltă intuiţia. Intuiţia conduce la adevărata „viziune” - şi văzător este doar cel care vede în fiecare lucru al Vieţii o vie semnificaţie. Toate lucrurile îşi revelează pentru el forma arhetipală, „hărţile lor natale” fundamentale. Toate lucrurile sunt cunoscute prin „numele” lor vitale. Şi doar aceasta îi conferă omului putere; pentru că a numi in mod corect înseamnă a avea putere asupra lucrului sau procesului numit, înseamnă de asemenea a înţelege cu acea „înţelegere creativă” care doar ea, aşa cum Keyserling arată atât de frumos, poate da naştere „lumii noi”. O lume după care tânjesc toţi oamenii care au înţelegere, nobleţe şi viziune spirituală; o lume pentru care nu doar că tânjesc ci şi lucrează.