APRILIE 2014 – Apariţie în The Book of the Contest – SHARPENING THE GREEN PENCIL 2014, Second Haiku Contest, organized by The Romanian Kukai Group (pag. 126)
Mai 2014 – Apariţie/Publicare în lista autorilor de haiku - Calameo.com/books - Autori şi volume publicate
August 2014 –Apariţie/Publicarein Brass bell – a haiku (online) journal/The month theme: Color
Septembrie 2014 – Apariţie/Publicare în Brass bell – a haiku (online) journal/One-line haiku/
Octombrie2014 – Apariţie/Publicare in Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Moon haiku/
În «Lost Paper» - Collective Writing Projects curated by Zee Zahava – (blog) - Soup Stories: short-short pieces on a theme
Pe: http://en.calameo.com/read - Chemarea cocorilor VII – volum de haiku publicat de Romanian Kukai Grup, varianta online (pag. 175-178)
Decembrie 2014 - Apariţie/Publicare în Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Winterhaiku/
În Antologia de haiku Chemarea cocorilor VII – Editura PIM, Iaşi, 2014(pag. 181-184)
Februarie 2015 - Apariţie/Publicare în The Book of the Contest, “Sharpening the green pencil 2015” – The Fourth Haiku Contest, varianta online (pe encalameo.com) – pag. 146
Mai 2015 – Apariţie/Publicare in lista (online a) participanţilor la concursul Romanian Kukai între anii 2007-2014 – pe en.calameo.com
Iulie 2015 - Apariţie/Publicare în The Book of The Fourth Haiku Contest Sharpening The Green Pencil, Editura PIM, 2015, şi inclusiv online, pe site-ul en.calameo.com(de/by BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI ) – la pagina 146
Septembrie 2015 – Apariţie/Publicareîn Brass Bell Haiku Journal(tema lunii: one line haiku)
Pe site-ul en.calameo.com cu volumul de haiku «La marginea nopţii», varianta online, de concurs (coperta:Cătălin Fudulu) –
Octombrie 2015 - Apariţie/Publicarepe blogul «Poeme care inspiră” şi pe site-ul issuu.com,în proiectul colectiv Haiku Hirameky(Haiku-ul inspirat), începând cu săptămâna de concurs 412, al Romanian Kukai Grup –
Noiembrie 2015 - Apariţie/Publicare în Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Morning haiku/
clepsidra lună –
o gâză-n urcarea
firului de praf
tricolor -
nimerind în obiectiv
câteva frunze
palmă de nisip –
vântul ştergând pe ziuă
urma paşilor
inspiraţie –
eclipsată luna
printr-un ochi de far
cântec de grauri -
din cuşma bunicului
cad măceşele
cai de povară -
măturate de furtună
spice culcate
ruine mayaşe
şi fluturi după ploaie –
nacele la sol
ţipând pe ponton
un pescăruş rătăcit –
vara trecută
o ceaţă groasă –
începe prima oră
cu ochii pe ceas
măşti de Halloween –
nora punând în cui
bagheta magică
pomii goi-goluţi –
umbrele se înghesuie
prin fante
un foc de paie –
rupând la gura sobei
foi de oracol
|
reloj de arena limpia –
un insecto en la escalada
de la pelusa
pintoresco –
si cae en cámara
algunas hojas
palma de arena –
viento borrando en pleno dia
el rastro de los pasos
inspiración –
luna eclipsada
por un ojo-faro
canción de estorninos –
de la tapa de l’abuelo
caida de Rosa Mosqueta
caballos de carga –
arrastrados por la tormenta
especia reclinada
ruinas maya
y mariposas después de la lluvia
barquillas completo
gritando en el pontón
una gaviota perdida –
el verano pasado
una espesa niebla -
comenza la primera hora
mirando el reloj
máscaras de Halloween -
nora colgando en el gancho
la varita mágica
árboles desnudos -
las sombrillas rebaño
por ranuras
un fuego de paja –
rompiendo en el hogar
hojas del oráculo
|
DAN NOREA
Născut în 1949, în Constanţa, unde locuiește şi astăzi. Absolvent al Facultății de Automatică, secţia de Calculatoare în Bucureşti, 1972. Actualmente pensionar.
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, președinte al Clubului Umoriștilor Constănțeni, membru în Cenaclurile de Haiku din Constanța și București.
Premii la concursuri de epigramă, poezie, proză umoristică, haiku şi senryu.
Publicat în numeroase reviste literare din țară și de peste hotare, precum și în peste 60 volume colective și antologii de poezie, haiku și epigramă.
În 2011 - volumul de epigrame “Epi…gramatica”.
În 2013 - volumul de proză umoristică “Raiul”.
În 2014 - volumul “Ucenic la școala de senryu”.
În 2014 - volumul pseudo-epistolar de proză umoristică “Gondola de Constanța”, scris împreună cu scriitoarea venețiană Ina-Simona Cîrlan.
În 2015 - volumul de poezii umoristice “Facerea lumii”.
facebook plin de flori -
azi nu duc gunoiul
e Ziua Femeii
Ziua Muncii -
doar cerșetorul lucrând
în două ture
să nu aud de
Ziua Independenței -
mi-a fugit capra
șah cu soția -
o blochez în pat, azi e
Ziua Regelui
întâi iunie -
astăzi, doar astăzi, renunț
la prezervativ
Ziua Marinei -
amirali și miniștri
azi fac paradă
un singur turist -
poiana cu narcise
are trei cărări
sat îmbătrânit -
berzele din cuiburi sunt
toate-n Spania
email spre Spania -
mamă s-au copt și aici
căpșunile
cu măști de noroi -
de două ore flirtez
cu mama soacră
secetă în sat -
doar primarului nu îi
crapă obrazul
cetate-n ruină -
pe tunul vechi din bronz
efemeride
singur pe bancă -
pe mână de niciunde
o buburuză
fir întins în zori -
răsărită din mare
o rază pe-un solz
muzeu în Stratford -
lâng-un Hamlet xeroxat
pana lui Shakespeare
fierar meloman -
doar ritmuri cu barosul
bine temperat
atlet meloman -
în căști la antrenament
doar arta fugii
coardă întinsă -
cu credință-n cel de sus
o alpinistă
cetate veche -
alți oameni pe-același zid
schimbarea gărzii
lac încremenit -
la radio lebăda
murind iar și iar
stele tăcute -
ascultându-și sonata
la geam luna
noapte de toamnă -
în ceșcuța uitată
nici pic de stele
vânt prin buzunar -
pe-aleile parcului
aur peste tot
noapte de iarnă -
patinoar părăsit
de ultima stea
CRISTINA OPREA
M-am născut şi am crescut în satul Roşiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc la Iaşi, unde am şi absolvit,în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenţi, investind în dezvoltarea lor personală, socială şi moral-creştină.
Am descoperit poezia Haiku la începutul anului 2012, la Cenaclul de Haiku de la Ceainăria “Sakura” din Cluj-Napoca. Câteva zile mai târziu m-am înscris pe grupul Yahoo „Romanian Haiku” şi de atunci … învăţ!
O mare parte dintre poemele mele sunt colecționate în volumele grupului Romanian Haiku: ”Zbor de Cocori”, ”Iarăși Cocorii” și ”Chemarea Cocorilor” precum și într-un mic volum personal: ”Alt anotimp, alt cântec” - apărut la editura PIM în anul 2014.
Mi-au plăcut de când mă ştiu: natura, muzica şi poezia. Din anul I de facultate am început să-L descopăr şi să-L cunosc într-un mod personal pe Cel Căruia îi datorez totul: Dumnezeu. Cartea mea preferată a devenit cu timpul Biblia – Cuvântul Lui. Împărtăşesc din ceea ce învăţ, sub diferite forme, pe blog-ul meu: www.cristinao.wordpress.com
“Iarba se usucă și floarea cade jos, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Petru 1:24)
puf de păpădii -
prietenii copilăriei
aşa departe…
ghiocel presat –
tot mai apăsătoare-i
singurătatea
hoinăreală-n parc –
căile petalelor
nebănuite
primii dințișori –
și mugurii se deschid
atât de încet..
salcâmul înflorit –
de-o vreme ferestrele
nu se mai închid
cer cu lună plină –
în vechea pușculiță
un singur bănuț
cric vechi în iarbă –
cântecul greierilor
ridică luna
secetă în sat –
din când în când albine
pe bluza de flori
cântec de demult
la teatrul de vară –
câțiva greieri
sfârșitul ploii –
sub tălpile grăbite
melci de nicăieri
ceas vechi în gară –
măsurând așteptarea
ultimul greier
lebede pe lac -
nori albi împrăștiați
pe cerul tăcut
sfârșit de sezon –
doar luna mai ascultă
șoaptele mării
norii călători –
din când în când răsare
luna în gară
ziua recoltei –
într-o coșarcă goală
un prunc adormit
întors acasă –
azi alergând spre mine
numai frunzele
drum lung în noapte –
un tren se-ndreaptă încet
spre luna plină
tăceri de mormânt –
din când în când mai cade
câte o frunză
părinți în poartă -
se desprinde din cireș
ultima frunză
viorile toamnei –
din când în când o nucă
bate tempoul
noapte de toamnă –
tremurând împreună
luna și-un pescar
prima ninsoare -
mama cerne mai cu spor
făina de grâu
ninge liniştit -
freamătul pădurii doar
în soba-ncinsă
ninge pe alei –
dinspre felinare
altă lumină
noapte cu polei –
lângă Carul Mare
alunecă o stea
tăcerea iernii –
retrăind la fereastră
amintirile
mașina albă
ca în visele mele -
și tot mai ninge..
acoperite
toate datoriile -
ascult cum ninge
după ninsoare –
privind spectacolul
un călător tăcut
lecții în noapte –
același salt al broaștei
clatină stele
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Praf de stele zămislit cu nouă luni înaintea lui 22 noiembrie 1977. Păşeşte zilnic prin urbea Rădăuţilor, în care şi-a zidit familie şi lăcaş de înnoptat, găsind târziu, dincolo de amurg căldură sufletească, veselie de prunci, mâncare caldă şi uşă deschisă. Veghează la tihna trupească a peste două mii trei sute de roade ale păcatului lui Adam şi al Evei sălăşluite de veacuri pe dealul Burlei bucovinene, fiindu-le acestora vraci de neam şi seminţie. Pasiunea pentru științele medicale s-a împletit întotdeauna cu pasiunea pentru poezie dar debutul s-a produs în anul 2013, atât în poezia clasică cu scrieri apărute în revistele neam şi seminţie. Grijeşte cu dragoste totodată de buna creştere a celor o sută treizeci de fragede tinereţi ale Aşezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie” din Rădăuţi.
Răzbate printre adevăraţii mânuitori de condeie în toamna leatului 2012, scăpărând tot atunci şi arta rânduirii celor şaptesprezece picuri de vorbă .
Furând petece din mantia timpului, reuşeşte uneori să-şi mai scrijelească simţirile şi gândurile pe crâmpeie de coală neprihănită, mare fiindu-i bucuria că din pana sa poate rândui şi altceva decât epistole pline de leacuri, ori răvaşe către ceilalţi vraci din vânjoasa lui breaslă.
Va păşi spre veşnicie atunci când, prin lucrare divină, sfârşi-i-se-va ghemul.
prima ninsoare –
acum ştiu de ce iubesc
păpădiile
lacul îngheţat –
sub patinele noastre
felii de lună
şaptesprezece –
furtunile iubirii
final de haiku
vântul de seară –
mâzgâlite cu lună
bălţile din drum
furtună în larg –
pipa căpitanului
tot mai căruntă
ghiocei în crâng -
cu bunul prin zăpadă
după surcele
lied de martie –
pe fâlfâit de aripi
un scâncet solo
mesaj pe Facebook –
pe masa prăfuită
stiloul tatei
iar primăvară –
între crucile noastre
doar verdele crud
vremea plugului –
sub brazda reavănă
un ciob răsărind
berze peste sat –
poştaşul cu ochii verzi
iarăşi pe gânduri
ochi de zăpadă –
primăvara la pândă
după coline
cătunul din munţi –
anafura de Paşte
în samarul greu
niciun peţitor –
nu mi-au mai răms decât
buburuzele
merii în floare –
să nu înnebunească
iarăşi salcâmii
crucea de piatră –
doar o efemeridă
peste anii şterşi
arşiţa verii –
desculţ printre amintiri
cu rouă în zori
plaja de nudişti –
dezgolite de perle
toate scoicile
marginea lumii –
puful păpădiilor
peticind norii
perseidele –
tata îmi scrie iarăşi
cu praf de stele
azil de bătrâni -
pe cărările strâmbe
frunzele toamnei
parfum de toamnă -
vânt dinspre miazănoapte
prin nuci şi gutui
stropi mari pe pervaz –
vecina de la patru
iar părăsită
idilă de front –
în dreptul tatălui
doar un kireji
VIRGINIA POPESCU
Născută în 1946, în oraşul Huşi, din Moldova. Am absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Facultatea de Limbi Străine. Am lucrat ca
profesoară de limba franceză.
Activităţi literare : traduceri literare în limba franceză.
Membră din 2010 a Societăţii Române de Haiku din Bucureşti şi din 2012 a Societăţii de Haiku din Constanţa.
Colaboratoare la revistele «RO KU»,«Haiku» şi «Albatros», la revistele franceze de haiku «Ploc», «Gong», «575», la revistele engleze «brass bell» şi «WHA Haiga Contest»
Apariţii editoriale în antologiile de haiku : « La lune dans les cheveux », Editions L'Iroli, 2010.
«Coucher de Soleil –Apus de soare», 2010 . «Peindre en Poésie», livre de haïga par Ion Codrescu, Editions AFH, 2012. «Chemins croisés, anthologie francophone de haïbun », 2014.
Blogul meu :
https://virginiapopescu.wordpress.com
clipind somnoros
în cântec de ciocârlii –
soare răsăre
înfiorare –
în cupe de magnolii
se-adună roua
printre ziduri vechi
un liliac în floare
colorează cerul
ţesută cu flori
o dantelă de umbre -
calmul amiezii
de ziua muncii -
furnicile robotesc
în cânt de greieri
bujorii de foc –
toropiţi de căldură
se-ntind la umbră
noapte de vară –
uşa copilăriei
se deschide-n vis
privighetoarea -
în cântul ei vibrează
şi gardul de fier
după aversă
trunchiul unui arbore
înflorit cu melci
lacul în amurg -
doar cântecul lebedei
altceva nimic
rază în apus –
umbra pescăruşului
se luminează
cascada vuind –
soarele se aruncă
în prăpastie
nicio potecă -
toamna intră-n pădure
pe nesimţite
o umbră-n amurg -
sperietoarea păzind
ultimul dovleac
ploaie de toamnă –
pe limba ei doar gustul
singurătăţii
purtate de vânt
ciorile înscriu pe cer
ideograme
şiruri de cocori -
în urma lor coboară
seara peste sat
margine de crâng –
doar frunzele uscate
se aştern la drum
horbota iernii
croşetată de îngeri -
liniştea din zori
un corb zgribulit
mărind singurătatea -
cerul plumburiu
prin crengi golaşe
doar vaietul vântului –
tăceri sub zăpezi
raze de lună
pe urmele paşilor –
drumul troienit
licărind abia
un tăciune în vatră –
pe cer prima stea
noaptea de Crăciun –
ochii mamei veghează
somnul Pruncului
IULIA RALIA
Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi, secţia limba franceză.
Prezentă în Dicţionarul Scriitori şi publicişti ieşeni ( N.Busuioc şi Fl.Busuioc) Iaşi 2009, Antologia 55 de poeţi contemporani, 2009, editura ArhipArt.
Volume “pe hârtie” : În clipa de umbră, editura Pim Iaşi, 2011, Umbra spre interior, editura Zona Publisher, Iasi, 2013, Câteva frunze din umbra, editura Contact international, 2013.
Implicată în proiecte culturale ale Asociației Culturale Charlotte Sibi de pe lângă Institutul francez Iași, ale asociaţiei franco-române Amicii Poitou, ale Salonului literar Zero plus de pe langa Muzeul literaturii din Iasi.
Situri literare la care scriu ar fi : http://fdl.ro/, www.europeea.ro, agonia.français de la http://poezie.ro/ , http://reteaualiterara
”Exist” în acea lume în care simt că pot să trăiesc. Oare este cea mai bună dintre lumi? Nu ştim, noi o iubim şi credem în ea.
briza ușoară -
pe o floare de ciulin
alunecă luna
peste pajiște
bujori cu miscări line
atingând iarba
picături pe geam –
la fel de transparente
curg lacrimile
peste morminte
crizanteme de hârtie –
câmp încremenit
Epifanie –
în fiecare sticlă
busuiocul viu
încă lumină -
pe sub crengi aplecate
se-adună umbra
frunze-așternute
pe fiecare bancă -
tăceri convergente
nicio frunză –
fereastra vecinului
trimite luna
frunze în tremur -
oare chiar de frig
sau doar râsul lor ?
Ziua Națiunii–
pe umerii tatălui
dă din steguleț
ninsoare deasă –
camerele se deschid
cu mai mult avânt
tineri moldoveni
cu scutul de umbrele -
spre cerul deschis
umbrele albastre
înălțate la Chișinău -
ochii în lacrimi
la Maramu’
curge horinca la poartă –
no comment
coada la Sfântă –
o creangă-ngălbenită
luminând ceața
negru în iarbă
un păianjen zgribulit –
roua de toamnă
bruma peste câmp –
măceșe la-ntâlnirea
cu gura roșie
de aur, de aramă
sclipesc din amintiri
aceleași frunze
copii în fugă
deasupra Cocoliei –
porumbe negre
ceață aurie –
imprimeu cu măceșe
și crengi plecate
vântul de seară -
în vârtejul dansului
floarea de ciulin
aruncată-n sus,
primită-n veselie –
ninge de-aseară
noapte geroasă –
în vitrină zâmbește
masca de porțelan
album regăsit -
din nou pe traseul
nopții dintre ani
VALERIA TAMAȘ
A mai trecut un an de conviețuire prietenească în lumea poeziei. Să ne bucurăm de tot ceea ce este în jurul nostru ca de un dar oferit nouă de divinitate. În lumea cuvintelor niciodată nu suntem singuri.Ele vin spre noi mereu proaspete, trebuie doar să le decriptăm mesajul, să privim atent în jurul nostru și să ne bucurăm de tot ceea ce natura ne dăruiește cu generozitate în fiecare clipă. Poezia este în fiecare din noi, trebuie doar să o lăsăm să se manifeste.
valuri de colindători -
câinele vecinei
iarăși dezlegat
în pas cu moda -
la primul lor selfie
doi bătrânei
ziua recoltei -
vecina cu tripleții
face senzație
convoi funerar -
stingându-și țigara
vecinul de balcon
plajă la nudiști -
în spatele ochelarilor
toți și-ascund vârsta
culesul viei -
viespile dau și ele
o mână de-ajutor
plaja arhiplină -
numărul burtoșilor
în creștere
cireș în floare-
vecina își aruncă
șorțul ponosit
pianul stricat-
nestingherite cântă azi
ciocârliile
vechea vioară -
un păianjen repară
corzile rupte
selfie de familie -
o muscă intră și ea
în cadru
ploaie de vară -
piscină pentru rațe
curtea casei
cade o frunză -
o stea îi ocupă
repede locul
teii în floare-
până târziu în noapte
serenadele
fata bătrână -
de ziua ei scuturând iar
florile de plastic
se-ntorc berzele -
bunicul vopsește iar
gardul în verde
rândunele cu pui -
prin curtea bătrânilor
numai vântul
noapte de vară -
o țin întro petrecere
brotacii pe iaz
pârâul secat -
copii în scorburi de sălcii
jucând ascunsa
tunet aproape-
bătrânul prun își pierde
ultimele flori
iarba uscată -
cât vezi cu ochii verzi
numai lăcustele
satul cu bătrâni -
arar în cuibul berzei
piuit de pui
ticăit de ceas -
din măr frunzele pleacă
la oră fixă
lefuri de criză-
prin piețe o duc bine
numai muștele
salcâmi in floare -
pe ulițe albinele
iau locul copiilor
școala cu lacăt -
zadarnic vrăbiile
trag clopoțelul
MARIANA TĂNASE
Cine sunt eu?
Un om ivit la mal de Dunăre învolburată într-o zi de toamnă, cu primăveri în urmă,la 20 noiembrie 1954.
Atunci, ultimele frunze din pleata sălciilor mi-au dat părului culoarea lor. Şi ochilor, da, şi ochilor, dar numai uneori, căci ei se schimbă adeseori a vâltoare neagră, ori a închisului de adânc verde prigonit de peşti sclipicioşi, ochiniciodată somnoroşi, ci scurmători, sfârtecători precum cleştii racilor.
Şi ce fac eu ? Păi ce să fac, măi Dunăre? Te pictez mereu în slovă şi culoare, cu palmele îţi modelez arcuşul-barcă şi plutim peste timp, timp comprimat, că tot nu e timp, de aceea scriu haiku.
Haiku? Da! Hai ku Mariana-Margarita să ne băltim într-un strop de chintesenţă! Publicaţii, concursuri, ce contează??? Acum sunt aici…
ochi de lumină
printre genele de stuf –
în balta vieţii
o stea pe cer -
mai multe pe pământ
cu urătorii
neaua în nămeţi - de prea mult negru
suflete purificate
ceaiul pus la fiert -
pe masă stau două ceşti
apropiate
din panoplie
se-nfig în frunzele verzi
săbii de aramă
aceeaşi lume
cu bune şi cu rele -
o altă toamnă
înscrisă-n borcan
caligrafia toamnei –
gem de măceşe
la mal de ape
o casă părăsită -
melcul prea mare
e toamnă iară –
pe şevalet o pânză
cu măceşe şi gutui
tusea şi junghiul
în viroza de iarnă -
hora unirii
calul Mişu mort -
a rămas în urma lui
adăpătoarea
printre ramuri verzi-
stropii de ploaie spală
ramuri uscate
albul dârelor -
sus pe pe cer trec avioane,
mai jos stol de ciori
vremea-nserării -
licuricii concurează
luna de pe cer
grâul este copt -
timpul secerişului
pătat de maci…
cam pe la apus -
eu şi sora soarelui
privim cu jale...
sunt un cercetaş -
iscodesc după stele
pe cerul cu nori
urmăreşte fix
păianjenul din plasă-
ora exactă
bătrâna la geam
priveşte în lung de drum –
imortelele
oglinda apei
scurge vara indiană –
surori gemene
e vremea murelor –
şi eu şi ursul mâncăm
pe săturate
cu ochii rotunzi
două surori stau la geam –
pisicuţele
dovleacul hidos
luminează-n Halloween –
creşte importul
litere şi gând
pe câmp alb cu oi negre
în transhumanţă
ac de vidia –
patefonul se-nvârte
Ecaterino…
EUGEN TOT
Fascinat încă din copilărie de poveștile cu samurai din îndepărtatul Imperiu al Soarelui Răsare, curiozitatea m-a împins înspre a desluși misterele și farmecul Japoniei tradiționale. Pas cu pas, pe aceasta cale, am ajuns în preajma artei și culturii nipone. Am început prin a urma cursuri de limba japoneză, m-am aplecat ulterior asupra caligrafiei și am experimentat pictura sumi-e. Studiind diversele tehnici ale școlilor de pictură, am făcut cunoștință cu haiga, iar de aici până la haiku nu a mai fost decât un pas firesc.
Fiecare haiku pentru mine marchează atingerea unui moment de conștiență, moment în care am fost destul de treaz să surprind din realitatea imediată o imagine sau o emoție și planul profund din spatele acestora.
Rigoarea tehnicii de construcție specifică haiku-ului îmi oferă de fiecare dată, datorită stilului organizat, cadențat, aproape cazon, un mediu propice reflecțiilor și meditației, ce mă duc de cele mai multe ori la materializarea construcției unui haiku, într-un stil de exprimare minimalist zen.
În activitatea de zi cu zi sunt tată, soț și manager de proiect în domeniul ecommerce. Îmi place muntele și să lucrez pământul. Practic la nivel de amatori alergarea în competiții de semimaraton și maraton.
singurătate –
bătrâna și bastonul
ultimul vals
puntea dintre ani -
înapoi pot trec doar
amintirile
zorii în ceață -
ochelarii bunicii
uitați pe pernă
iarnă săracă -
copiii străzii cerșesc
fără mănuși
după Sărbători -
în cotețul porcului
tăcut câinele
iarna așterne
peisaj în sepia -
și un pițigoi
capete plecate -
cortegiul duce cu greu
amintirile
în drum spre școală –
gerul dă copilului
puteri de dragon
ninge peste cruci -
și mai întunecată
ultima groapă
satul sub nămeți -
umbra își caută loc
pe sub streașină
iarnă vintage -
broderii vechi se poartă
din nou la streșini
demagogie -
baciul pictează-n saivan
pășuni și fluturi
bătrânul simte
cum se topesc țurțurii -
pic, pic..
din gingia fertilă
mușcând din viață
primul ghiocel –
iarna și vara
dând semn că se-mpreună -
fir de mărțisor
RADU TUDOSAN
Născut în data de 28/08/1993, în judeţul Dolj, am copilărit în Craiova, unde am fost elevul liceului "Elena Cuza". Pasiunea pentru scris am descoperit-o la o vârstă destul de fragedă, cred că prin clasa a VII-a, însă până am ajuns la facultate nu am publicat nimic. Urmez facultatea de drept "Nicolae Titulescu" din Bucureşti. Pe lângă facultate şi pasiunea pentru scris, de aproximativ 9 ani practic dansul sportiv de performanţă, în prezent sunt legitimat la Academia de Dans "Mihai Petre" din Bucureşti.
Fără să-mi dau seama şi fără să fi căutat în mod special genul acesta de poezie, m-am apropiat de haiku prin intermediul unui site de poezie, www.poezie.ro, unde am văzut pentru prima dată un haiku. M-a atras foarte mult simplitatea haiku-ului şi profunzimea lui, în ciuda dimensiunii reduse a acestuia. Am început să scriu haiku în urmă cu aproximativ jumătate de an. Pe lângă scrierea haiku-ului, abordez şi poezia occidentală, ambele îmi plac foarte mult. Satisfacţiile nu au întârziat să apară, obţinând locuri de top în cadrul concursurilor naţionale de haiku.
palma bătrânei-
măceşe-nviorându-i
linia vieţii
party sub lună-
un păianjen de baltă
aselenizând
aproape de cer-
pe cârja bătrânului
umbra unui zmeu
ochii mamei plânşi-
seceta golind încet
încă un izvor
cafea amară-
o Narcisă îndulcind
tura de noapte
apus pe plajă-
pescăruşii răspândind
liniştea serii
tot mai uscate-
pline iarăşi de căpşuni
mâinile mamei
un nou capitol-
o petală de cireș
pe semnul cărții
briza de seară-
şi soarele fetiţei
spălat în valuri
praf în urma lor-
baba cu lăcrămioare
pune iar drugul
vopsind ouăle-
o urmă de culoare
pe chipul bunei
noi orizonturi-
o barză aşezată
şi pe casa lor
zi de vizită-
o narcisă-nflorită
lângă bunica
bătrân la copcă-
mai nimic în afara
puiului de somn
iarna sfârșită-
în patul bunicilor
o pernă lipsă
trenul aproape-
un fluture ignoră
barierele
noi orizonturi-
o barză aşezată
şi pe casa lor
vechiul ei album-
pe poza lor în ploaie
câţiva stropi proaspeţi
ANA URMA
Născută în 1957, pe meleaguri vasluiene de care mă leagă rădăcinile, primii ani de şcoală şi următorii, prieteniile, amintirile. Pasiunea constantă pentru lectură m-a ţinut aproape de universul cărţilor. Aşa mi s-a descoperit un tărâm fascinant, credibil sau
plin de fantezie şi-am înţeles că literele şi cifrele pot coabita armonios în spaţiul conştiinţei şi explorării de sine, importantă nefiind vreo ţintă ci drumul înspre…
În anul 2010 am descoperit comunitatea Romanian Kukai şi poezia clipei, haiku. De atunci particip la cele trei concursuri, dintre care cel săptămânal datorită frecvenţei rămâne pentru mine, de suflet, contribuind la formarea mea ca şi autor de haiku. Dar, mai bine să lăsăm Poezia să vorbească ...
un apus de vis –
haijinul îl mută
în trei versuri
luni de secetă –
până şi cântul mierlei
răsun-a rugă
şevalet în parc -
neaşteptat apusul
schimbă umbrele
ţipăt de cocor –
mă înfioară frigul
încă nesosit
vară-n septembrie –
ascultăm împreună
Vivaldi
|
|
gânduri în noapte –
câţiva nori rătăciţi
într -o lacrimă
|
umbre tulburate -
frunzele în cercuri
căută un sprijin
noapte de vară –
adâncite în irişi
primele stele
sporind lumina
înainte de apus –
floarea soarelui
noapte cu lună –
un greiere dă tonul
nocturnei de mai
capăt de lume
la fel numai greierii
în prag de seară
în floare merii -
două păsări tăcute
pe acelaşi ram
primele berze –
printre nuferii galbeni
dezgolind luna
liber de-ntâi mai –
descâlcim sfoara zmeului
de anul trecut
desen pe tabletă –
o pânză de paianjen
prinsă-n şevalet
salt neprevăzut -
pe urmele lui Basho
noi şi berzele
irişi în soare –
deasupra azilului
stoluri de berze
curte pustie -
o iederă-n urcare
pe poarta de lemn
printre litere -
popas pentru fluture
vechiul monitor
ora pământului -
depănăm poveştile
pe întuneric
zilele mamei –
buchetul de narcise
printre lumânări
ploi de martie -
străbătută de păsări
marea cerului
zori de martie –
în urma creionului
liniile verzi
decantată-n ceşti
lumina apusului -
noi în tăcere
reci îmbrăţişări
sub clarul lunii pline –
salciile ninse
Dostları ilə paylaş: |