Darul lui Dumnezeu pentru noi

Albert era profund afectat de suferinţa colegului său de cameră şi într-o zi, întorcându-se acasă l-a găsit rugându-se, cu mâinile împreunate şi înălţate înspre cer. Această imagine l-a inspirat în pictura sa “Mâini în rugăciune”. Prietenul său şi-a pierdut pentru totdeauna putinţa de a picta, dar prin această operă care a înconjurat lumea, Albert Durer a simţit că îşi poate exprima cel mai bine dragostea şi aprecierea pentru sacrificiul pe care prietenul său îl făcuse pentru el. Spera ca o astfel de pictură, prin povestea ei, să îi determine şi pe alţii să îşi exprime recunoştinţa pentru ceea ce familia sau apropiaţii lor fac pentru ei.

Concluzii:

Sacrificiul pe care îl facem pentru alţii s-ar putea să nu fie cunoscut de oameni, dar el întotdeauna va avea un impact în veşnicie.

Referinţe biblice:

Ruth 1:16-17; Psalm 133:1; Mica 6:8; Romani 12:10; 1Ioan 3:16-19; Filipeni 2:3,4.

Slujindu-i pe alţii

Lecţia dărniciei

Verset cheie: Proverbe 11:25

Un grup de studenţi americani au organizat o excursie în Tijuana, Mexic, pentru a împărtăşi celor de acolo dragostea lui Cristos. Ceea ce au întâlnit în această călătorie era dincolo de orice imaginaţie - oamenii trăiau într-o sărăcie lucie, în bordeie sau cocioabe improvizate din carton sau alte materiale pe care cei mai mulţi le-ar arunca.

Câţiva copii, vreo trei la număr, jucau fotbal cu o minge confecţionată din nişte zdrenţe şi mai mult ca sigur că tot ceea ce aveau, erau hainele şi acelea foarte ponosite, de pe ei. Cu toate acestea păreau veseli şi fără griji. Cel mai curajos dintre ei s-a apropiat de un student şi a încercat să intre în vorbă cu el. Engleza lui nu era prea bună, cât despre mexicana americanului ce să mai vorbim; totuşi, chiar şi aşa, mai ajutaţi şi de limbajul semnelor se înţelegeau binişor.

La un moment dat, tânărul şi-a băgat mâna în buzunar şi a scos o gumă de mestecat pe care i-a oferit-o băieţelului. Ceea ce l-a impresionat, a fost că în loc s-o mestece singur, acesta a alergat la prietenii lui şi a împărţit-o cu aceştia În locul lui, se gândea liderul, ar fi băgat-o pe toată în gură şi s-ar fi considerat norocos. Prin această lecţie, Dumnezeu i-a vorbit despre generozitate şi cât de darnici putem fi chiar şi atunci când nu avem mare lucru de oferit.

Concluzii

Câteodată chiar cei care nu au prea mult de dat, sunt cei mai generoşi. Cu siguranţă că aceştia vor culege într-o zi roadele dărniciei lor.

Referinţe biblice:

Luca 6:38; 21:1-4; Fapte 2: 44-47; 20:35; 2Corinteni 8:1-15; 9:6-15; Filipeni 4:14-19; 1Timotei 6:18,19.

Slujindu-i pe alţii

Dă şi ţi se va da

Doi tineri care studiau la Universitatea Stanford s-au trezit cu bugetele aproape epuizate, aşa că, de voie de nevoie au trebuit să caute ceva să-şi refacă finanţele. Unuia dintre ei i-a venit ideea să-i propună lui Ignacy Paderewski, faimosul pianist polonez, compozitor şi om de stat în acelaşi timp, să ţină un concert, iar din profitul rezultat să îşi plătească datoriile.

Managerul pianistului a cerut un onorariu de 2.000 dolari, sumă la care tinerii au consimţit. Numai că din vânzarea biletelor s-a obţinut doar 1.600 dolari, cât despre profit ce să mai zicem… Zero. Umiliţi, băieţii au căutat să vorbească cu faimosul pianist, să îi dea întreaga sumă obţinută, iar pentru restul de 400 dolari să îl roage să îi păsuiască o vreme, până când vor putea face rost de ei. Oricum, chiar au conceput o notă prin care se angajau să îşi achite datoriile cât mai curând posibil.

“Nu băieţi! Asta nu se va întâmpla!” le-a spus pianistul în timp ce rupea hârtia, “Păstraţi cei 1600 dolari, achitaţi mai întâi costurile concertului, luaţi-vă câte 10 procente fiecare, din banii rămaşi, pentru munca voastră, şi lăsaţi-mi mie restul”

Anii au trecut, şi în Europa a izbucnit războiul cu toate relele pe care un război le poate aduce. Era foamete şi Paderewschi se străduia din răsputeri să asigure măcar minimul de hrană populaţiei. Un singur om, în toată lumea i-ar fi putut ajuta. Mii de tone de mâncare au început să sosească în Polonia pentru a fi distribuite de către premier populaţiei. După ce milioanele de flămânzi au fost săturaţi, Paderewski a ţinut să-i mulţumească preşedintelui Statelor Unite Herbert Hoover, pentru ajutorul acordat.

“Pentru puţin, domnule Paderewski - a fost răspunsul lui Hoover - poate dumneavoastră nu vă mai amintiţi, dar eu n-am uitat de vremurile în care eram un umil student care se lupta cu nevoile materiale şi mi-aţi întins o mână.”

Concluzii:

Tratează-i pe oameni întotdeauna cum ai dori ca şi tu să fii tratat, pentru că nu se ştie când se vor inversa rolurile…

Referinţe biblice:

Matei 7:12; 25:34-40; Luca 6:31-38; Romani 13:8-10; 2Corinteni 9:6-8; Galateni 5:14,15; Evrei 13:2,3

Slujindu-i pe alţii

Puterea cuvintelor

Verset cheie: 1Tesaloniceni 5:11

Într-o biserică dintr-un sătuc uitat de lume, un băiat care ajuta de obicei preotul să slujească la altar, a răsturnat din greşeală potirul cu vin. Preotul l-a apucat de obraz cu toată puterea, şi după ce l-a zgâlţâit bine i-a spus cu vocea sugrumată de nervi: “Pleacă şi să nu mai calci niciodată pe aici!” Băiatul acela, pe numele său Tito, a devenit cu timpul marele lider comunist.

Într-o catedrală dintr-un mare oraş al lumii, un copil care ajuta preotul să slujească la altar, a răsturnat din greşeală potirul cu vin. Cu un zâmbet îngăduitor şi o voce blândă, preotul s-a uitat la el şi i-a spus: “Într-o zi şi tu vei fi un preot”. Acel băieţel a crescut mare şi a devenit unul dintre cei mai importanţi prelaţi ai bisericii catolice din secolul XX, binecunoscutul Fulton Sheen.

Concluzii:

Există o putere nebănuită în cuvintele de încurajare. Din păcate prea puţin dintre noi rostim astfel de cuvinte, şi evident nici nu le auzim prea des.

Referinţe biblice:

Matei 12:36,37; Romani 14:19; Efeseni 4:29; Filipeni 4:8,9; Coloseni 3:8; Evrei 10:25; Iacov 3:5-12.

Făcând parte din trup

Biserica, laolaltă

Verset cheie: 1Corinteni 12: 22,25

O profesoară de la Şcoala Biblică din Vatican obişnuia să îşi încheie lecţiile printr-un joc. De data aceasta le-a cerut copiilor să se alinieze şi să îşi ridice mâinile deasupra capului, în formă de turn, ca şi cum ar fi fost o catedrală, după care să spună: “Iată biserica, aici este clopotniţa, deschideţi porţile şi iată-mă!” Dintr-o dată parcă ceva a lovit-o în moalele capului; uitase pur şi simplu de băieţelul care venise la întâlnire şi căruia îi lipsea o mână. Cum va construi el biserica? Cum se va simţi faţă de ceilalţi copii? erau întrebările care frământau mintea profesoarei. Mai bine nu le-ar fi propus jocul - se gândea în sinea ei - dar regretele erau oricum tardive. Când a venit rândul băieţelului, s-a întâmplat un lucru minunat: Fetiţa de lângă el i-a şoptit colegului ei: “Davey, hai să facem împreună biserica!” şi şi-a ridicat mâna stângă, a prins mâna dreaptă băiatului şi au format împreună clopotniţa.

Concluzii:

Toţi avem nevoie unii de alţii. Nu-i greu să vedem cum cei slabi au nevoie de cei puternici, dar în acelaşi timp este important să observăm cum şi cei puternici au nevoie de cei mai slabi, pentru că doar împreună putem forma un tot unitar, un singur trup.

Referinţe biblice:

Eclesiastul 4:9:12; Romani 15:1,2; 1Corinteni 1:27-29; 12:12, 14-26; 2Corinteni 12:7-10.

Făcând parte din trup

Irosit prin nefolosinţă

Verset cheie: Matei 25:29

În Sogonia, Spania, există rămăşiţele unui apeduct construit pe vremea romanilor, mai precis, în anul 109. De 18 secole acest apeduct pompa apă proaspătă din inima munţilor, apă cu care locuitorii oraşului îşi puteau stâmpăra setea. Doar că la un moment dat autorităţile au hotărât ca acest apeduct să nu mai fie folosit, ci el să devină un monument pentru posteritate. Au fost instalate ţevi moderne şi apa a fost dirijată prin aceste conducte înspre localitate. La scurtă vreme după ce apeductul a fost închis, părţi din el au început să se prăbuşească. Soarele a uscat lutul care îl proteja, acesta a crăpat, şi apeductul s-a transformat într-o veritabilă ruină, puţin probabil admirată de cineva.

Concluzii:

Dacă nu îţi foloseşti talentele date de Dumnezeu, într-o bună zi, rişti să le pierzi.

Referinţe biblice:

Matei 25:14-29; Marcu 4:21-25; Luca 6:38; 8:16-18; 16:10; 19:11-26; 1Corinteni 12: 7-31; Iacov 4:17; 2Petru 1:5-9.

Făcând parte din trup

Trupul

Verset cheie: Efeseni 4:16

Erau odată patru oameni, pe numele lor: Toată lumea, Cineva, Nimeni şi Oricine.

Când era ceva important de făcut, Toată lumea era sigură că Cineva o va face. Oricine ar fi putut-o face dar Nimeni nu a făcut-o. Când Nimeni n-a făcut-o, Toată lumea s-a supărat pentru că era treaba lui… Toată lumea. Toată lumea a crezut că Cineva o va face, dar Nimeni şi-a dat seama că Nimeni n-o va face. În cele din urmă Toată lumea l-a acuzat pe Cineva că Nimeni n-a făcut ce Oricine putea face.

Concluzii:

Toată lumea are un rol în Biserică - Trupul lui Cristos. Dacă nu faci ceea ce Dumnezeu ţi-a cerut să faci, s-ar putea lucrul respectiv să rămână nefăcut

Concluzii:

Eclesiastul 4:9-12; Romani 12:3-8; 1Corinteni 12:4-31; Efeseni 4:11-13.

Iertarea

Scăpat din închisoare

Verset cheie: Matei 6:14

Era în 1947, la doi ani după eliberarea din Auschwitz, când Corie ten Boom a ieşit în faţă cu mesajul ei de dragoste şi iertare adresat poporului german. Ea totodată s-a rugat ca Dumnezeu prin cuvintele ei să aducă vindecare, iertare şi restaurare. Ceea ce urma să se întâmple, i-a schimbat viaţa pentru totdeauna.

La sfârşitul discursului, un bărbat şi-a făcut loc prin mulţime şi s-a dus direct la Corie, ca să vorbească cu ea. Îi părea foarte familiar, dar nu ştia de unde să-l ia. Când i-a întâlnit privirea lucrurile deveniseră precum cristalul de clare. L-a recunoscut pe el… uniforma… biciul… cum la selecţie, a trebuit să stea goală înaintea lui. Şi-a amintit cum sora ei şi-a găsit moartea sub loviturile lui nemiloase. Amintirile îi invadau fiinţa… Auschwitzul… acest SS-ist…

“Acum sunt creştin.” Ochii lui trişti se scufundau în ochii ei. “Ştiu că Dumnezeu m-a iertat, dar tu mă vei putea ierta, oare?” Stătea cu mâinile întinse şi aştepta ca ea să i le cuprindă. Deşi trecuseră doar câteva momente lui Corie îi părea că s-a scurs o veşnicie. Ştia că trebuie să ia o decizie. Oare îl va ierta pe acela care i-a adus atâta suferinţă şi umilinţă în viaţa ei? Va putea ea să-l ierte?

“Doamne Isuse, - a rostit ea - am nevoie de ajutorul Tău. Eu pot să-i întind doar mâna, Tu poţi să-mi vindeci inima.” Încet a cuprins mâna bărbatului în mâna ei şi a simţit inexplicabil cum un val de căldură îi cuprinde fiinţa. “Dumnezeu este într-adevăr credincios. Te-am iertat din toată inima.

În acea zi fostul gardian şi fosta prizonieră au fost amândoi eliberaţi din lanţurile amărăciunii şi mâniei.

Concluzii:

Deşi nu este uşor să iertăm, iertarea ne va aduce întotdeauna libertate şi vindecare.

Referinţe biblice:

Matei 6:12,15; 18:21-35; Marcu 11:25,26; Luca 6:34; Efeseni 4:31,32; Coloseni 3:13; Evrei 12:14-15

Iertarea aproapelui

Paco

Verset cheie: Luca 15:24

Aceasta este o poveste despre un tată şi fiul său adolescent. Se pare că nu aveau o relaţie prea bună, de vreme ce într-o zi tânărul a fugit de acasă. Imediaat tatăl a pornit în căutarea lui, ajungând să cutreiere ţara în lung şi în lat. În cele din urmă, după luni întregi de căutare, a ajuns în Madrid, unde s-a dus la un ziar şi a dat următorul anunţ: “Dragă Paco, vino mâine la amiaz în faţa clădirii redacţiei acestui ziar. Am dat totul uitării. Te-am iertat şi te iubesc din inimă. Tata”

În ziua următoare la amiaz, opt sute de Paco, se înghesuiau în faţa sediului respectivului ziar, aşteptând să-şi îmbrăţişeze taţii.

Concluzii:

Oriunde s-ar afla, oamenii aşteaptă iertarea pe care numai Cristos poate s-o dea.

Isaia 1:18; Psalm 32:1,2; 51:7; 103:1-13; Luca 15:11-24; Evrei 8:12; Apocalipsa 7:13-17.

Iertarea aproapelui

Fă-o acum

Verset cheie: Coloseni 3:13

Hubert Humphrey a fost unul dintre cei mai mari politicieni ai secolului XX şi rivalul politic al lui Richard Nixon.La înmormântarea lui Hubert Humphrey, Richard Nixon a stat lângă soţia lui Hubert. Următoarea întâmplare explică de ce.

Hubert Humphrey suferea de o boală terminală. Cu câteva zile înainte de moartea sa, preotul spitalului care se plimba prin salon, l-a auzit pe Hubert vorbind cu cineva căruia i se adresa pe numele de Dick. De mai multe ori i-a spus astfel. După ca a închis telefonul, preotul l-a întrebat cu cine a vorbit iar Hubert i-a răspuns emoţionat: “Am vorbit cu Richard Nixon.” El i-a mărturisit cum l-a sunat pe Richard Nixon pentru a-i cere iertare pentru momentele când adversari politici fiind, l-a rănit prin vorbele adresate. A fost cea mai “eliberatoare” experienţă din viaţa sa. În timpul acestei convorbiri ca dovadă a iertării, Hubert l-a rugat pe Richard, ca la funerariile sale să stea lângă soţia sa. Ce tablou frumos al iertării!

Concluzii:

Nu aştepta până te afli pe patul de moarte ca să-i ierţi pe cei care ţi-au adus atâta amărăciune în viaţă. Nu vei face decât să amâni astfel o experienţă uimitoare care ţi-ar putea aduce bucuria şi eliberarea pe care numai iertarea ţi le poate da.

Referinţe biblice:

Matei 6:14, 15; 18:21-35; Luca 6:38; Romani 12:19-21; 2Corinteni 2:10,11; Efeseni 4:32

Martori ai lui Dumnezeu

Mesaj pentru clasă

Verset cheie: 1Tesaloniceni 5:16

Odată, Charles Spurgeon, faimosul predicator englez, se adresa elevilor lui: “Când vorbiţi despre rai, ar trebui ca feţele voastre să strălucească, să fie inundate de bucurie şi să exprime viaţa iar când vorbiţi despre iad, ei bine, ar trebui să faceţi nişte feţe…”

Concluzii:

Dacă Cristos este în inimile noastre, bucuria pe care El ne-o dă, ar trebui să ni se citească pe chipuri.

Referinţe biblice:

Exod 34:29-35; Psalm 5:11,12; 34:1-3; 66:1-20; 68:3; 118:24; 119:10-16; 150:1-6; Proverbe 15:13,15,30; 17:22; Habacuc 3:18; Fapte 3:1-10; Romani 5:1-5; Filipeni 4:4.

Martori ai lui Dumnezeu

Puterea mărturiei

Verset cheie: 2Timotei 2:2

Medicul evreu Boris Kornfeld se afla încarcerat în Siberia. Acolo, după gratii, a lucrat în chirurgie, ajutându-i atât pe cei din conducerea închisorii cât şi pe prizonieri. A întâlnit un creştin, a cărui nume nici nu-l cunoştea, dar care i-a copleşit inima prin credinţa lui şi mai ales prin felul în care zilnic rostea rugăciunea Tatăl nostru. Într-o zi, în timp ce opera un gardian, un gând i-a trecut prin minte - “Ce-ar fi să-i las puţin dintr-o arteră nesuturată, ceea ce ar conduce la o hemoragie internă, şi… Mi-a făcut oricum mult prea mult rău.” Acest gând care i-a încolţit în suflet l-a îngrozit şi în următorul moment s-a trezit rostind ceea ce auzise de nenumărate ori la colegul său de închisoare: “Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri.”

Deoarece refuza să se supună diferitelor reguli inumane care le presupunea detenţia, viaţa doctorului se afla mereu în pericol.

Într-o după masă examina un pacient care suferise o operaţie de cancer. Citindu-i disperarea în ochi, i-a povestit despre viaţa lui, despre credinţa pe care o primise în suflet şi multe altele. Chiar în acea noapte, în timp ce dormea, Dr. Kornfeld a fost ucis. Cu toate că viaţa lui s-a sfârşit, mărturia nu i-a fost în van. Cel care i-a ascultat această mărturie, a devenit la rândul lui creştin. A supravieţuit închisorilor comuniste şi după ce a fost eliberat a povestit întregii lumi despre viaţa în Gulagul sovietic. Pacientul era nimeni altul decât Aleksandr Solzhenitsyn, cel care a devenit unul dintre cei mai mari lideri ai secolului XX.

Concluzii: Credinţa creştină va continua să fie răspândită atâta timp cât creştinii vor continua să împărtăşească mesajul lor de dragoste şi iertare altora, care la rândul lor vor face şi fel şi tot aşa…

Referinţe biblice: Psalm 51:10,17; Isaia 55:11; Matei 5:13-16; 6:9-14; 2Timotei 1:13,14.

Martori ai lui Dumnezeu

Vorbind pe limba lui

Verset cheie: 1Corinteni 9:22

Cu mulţi ani în urmă, la un circ din Anglia îşi ducea traiul de “artist” un foarte popular elefant pe nume Bozo. Copiilor le plăcea să se înghesuie împrejurul cuştii lui şi să îi dea alune. Până într-o zi când o schimbare dramatică s-a petrecut în comportamentul acestui pachiderm. De câteva ori încercase să-şi omoare îngrijitorul şi chiar şi faţă de copii a început să afişeze o atitudine neprietenoasă, aproape violentă. Era de înţeles că, în aceste condiţii, elefantul trebuia exterminat. Proprietarul circului, un om foarte avar şi rău, s-a gândit că e rost să mai câştige ceva bani şi din această tragedie, şi a decis să organizeze un spectacol cu public în care elefantul să-şi dea suflarea sub gloanţele ucigaşe

În ziua cu pricina, circul a fost asaltat de spectatori încă de dimineaţă. Bozo se afla în cuşca lui plasată în mijlocul arenei, lângă care un escadron stătea cu puştile pregătite să execute comanda de “foc!”.

Dintr-o dată din mulţime a păşit în faţă un om micuţ, care nu se făcea remarcat prin nimic, poate doar pălăria lui maron, de dresor…

“Nu-i nevoie să faceţi asta!” a strigat bărbatul, însă managerul circului a încercat să-l dea deoparte, replicându-i: “Este un elefant periculos; trebuie omorât înainte ca el să omoare pe cineva!”

Omul cel mic de statură a insistat: “Vă înşelaţi! Daţi-mi două minute, timp, să petrec doar eu cu el în cuşcă şi am să vă demonstrez că nu procedaţi bine, omorându-l.” Managerul l-a privit uimit: “Dacă intri în cuşcă te va ucide pe loc!” Bărbatul a continuat să insiste şi mai mult, iar proprietarul circului nu era să rateze o asemenea ocazie de spectacol dramatic. Chiar dacă ar fi fost ucis, publicitatea făcută circului i-ar fi adus venituri uriaşe, aşa că, după ce l-a pus să semneze că îşi asumă toate riscurile, a deschis uşile zăvorâte ale cuştii. Elefantul s-a dat puţin în spate, apoi şi-a ridicat ameninţător capul, gata, gata să-l lovească pe intrus cu trompa lui de sute de kilograme. Spectatorii priveau înmărmuriţi scena. Bărbatul nu s-a lăsat intimidat, şi-a scos pălăria, a îngenuncheat şi a început să rostească liniştit câteva cuvinte neînţelese de nimeni. Părea că vorbeşte o limbă străină. Din tribune se putea vedea cum elefantul îşi legăna capul dintr-o parte în alta scoţând nişte răgnete mai degrabă de durere decât de violenţă. Parcă toată violenţa i se scursese din trup iar acum, mai docil decât un căţelaş, se plimba alături de bărbat prin cuşcă. După minute întregi de muţenie, publicul a izbucnit în ropote de aplauze şi încurajări. Bărbatul a făcut o reverenţă înaintea elefantului apoi a părăsit cuşca, adresându-se managerului: “De acum încolo, veţi vedea că va fi bine. Bozo e un elefant din India şi de când a fost adus aici, nimeni nu i-a mai vorbit pe limba lui, hindustani. Vă sfătuiesc să angajaţi pe cineva care cunoaşte această limbă, care din când în când să-i vorbească. Nu e un elefant agresiv, cu credeţi, i s-a făcut doar dor de casă.”

Cu aceste vorbe, omul şi-a pus mantoul şi pălăria şi s-a strecurat prin mulţime.

Managerul rămas mut după această întâmplare, a privit la foaia de hârtie pe care o ţinea în mână. Era semnată: Rudyard Kipling.

Concluzii: Dacă vrei să-i câştigi pe oameni pentru Cristos, trebuie să le vorbeşti pe limba lor.

Referinţe biblice:

Matei 28:18-20; Fapte 2:2-11; 1Corinteni 9: 19-22; 2Corinteni 4:5; Apocalipsa 7:9,10; 14:6

Martori ai lui Dumnezeu

Verset cheie: Matei 5:16

Schimbă-ţi numele sau schimbă-ţi comportamentul!

La urechile lui Alexandru cel Mare a ajuns vestea despre comportamentul degradant al unui soldat din armata sa, care prin purtarea lui afecta grav reputaţia întregii armate. A ordonat ca acest soldat să-i fie adus de îndată pentru a purta o discuţie personal cu el. Faţă în faţă cu soldatul, Alexandru cel Mare l-a întrebat: “Cum te cheamă, soldat?” “Alexandru, domnule!” a fost răspunsul tânărului. “Cum te cheamă, soldat?” l-a întrebat din nou Alexandru cel Mare şi răspunsul a fost acelaşi: “Alexandru, să trăiţi!” “Soldat - l-a întrebat pentru ultima oară marele comandor - cum te cheamă?” Tânărul din faţa sa, derutat şi timid, i-a răspuns: “Domnule, numele meu este Alexandru.”

Alexandru cel Mare l-a privit fix în ochi şi cu glasul tunător, i-a poruncit: “Soldat, în acest caz, ori îţi schimbi numele, ori îţi schimbi comportamentul!”

Concluzii:

Dacă te numeşti creştin, reputaţia lui Cristos este în mâinile tale. Comportă-te pe măsură!

Referinţe biblice:

Matei 5:14-16; Ioan 2:12-25; Romani 2:24; 1Corinteni 11:1; 2Corinteni 5:20; 1Petru 2:12

Martori ai lui Dumnezeu

O călătorie mai altfel…

Verset cheie Ioan 14:6

Te afli la o intersecţie a vieţii - un drum duce înspre rai iar celălalt înspre iad. În intersecţie stau două călăuze şi tu ai dreptul să pui o singură întrebare. O călăuză este un mincinos notoriu şi nu-ţi va spune adevărul, pe când cealaltă este sută la sută onestă şi nu poate să-ţi spună altceva decât adevărul. Ce întrebare vei pune şi cui, pentru a fi sigur că vei apuca pe drumul cel bun? Chiar dacă după această întrebare nu vei şti dacă ghidul ţi-a spus adevărul, vei şti cel puţin dacă te afli pe drumul cel bun…

Răspunsul: de vreme ce tu poţi pune doar o singură întrebare şi nu ştii care dintre călăuze îţi va da răspunsul corect, ar fi bine să întrebi: “Dacă ar fi să-l întreb pe celălalt care este drumul bun, ce mi-ar răspunde?” După care o iei pe drumul opus…

Iată logica: dacă te-ai adresat mincinosului, el a minţit cu privire la răspunsul pe care celălalt ţi l-ar da, aşa că e de înţeles că trebuie s-o iei pe drumul opus celui pe care ţi l-a indicat. Dacă, te-ai adresat celui onest, el spunând întotdeauna adevărul, şi de data aceasta ţi-a spus de minciuna pe care ţi-ar turna-o celălalt. Aşa că tot drumul opus este cel pe care trebuie să-l urmezi.

Concluzii:

Isus este Adevărul. El nu încearcă să ne păcălească sau să ne inducă în eroare. El spune simplu: “Vino!”

Referinţe biblice: Matei 7:13,14; Ioan 6:40; 8:44; 10:9,10; Fapte 4:10-12.

Martori ai lui Dumnezeu

Şansa pierdută

Verset cheie: 2Petru 3:9

Unul dintre cele mai mari dezastre petrecute în istorie a fost cel din 1271. Puţini ştiu despre ce este vorba… Nichelo şi Matteo Polo (tatăl şi unchiul lui Marco Polo) îl vizitaseră pe Kubla Kahn. La vremea aceea Kubla Khan era un mare conducător al lumii, stăpânul Chinei, al Indiei şi al Răsăritului în cea mai mare parte. El s-a arătat foarte interesat de creştinismul pe care i-l prezentase Nichelo şi Matteo Polo şi chiar i-a sfătuit: “După ce vă veţi întoarce acasă, trimiteţi-mi 100 de preoţi destoinici care să mă boteze; după ce eu voi fi botezat şi baronii şi generalii mei vor fi botezaţi, apoi supuşii lor şi tot aşa până când vor fi mai mulţi creştini prin zona aceasta decât pe la voi.”

Aşa că Nichelo şi Matteo Polo s-au adresat înalţilor prelaţi bisericeşti ai timpurilor şi le-au cerut să trimită o sută de misionari în locurile de unde tocmai se întoarseră, dar răspunsul care li s-a dat a fost: “Acei barbari nu merită Evanghelia lui Cristos!” şi vreme de treizeci de ani nu s-a făcut nimic. Poate doi trei misionari au ajuns prin acele zone… Prea puţini şi prea târziu! Ca urmare a acestei întârzieri delăsătoare, călugării budişti, încântaţi şi onoraţi de posibilitatea de a li se adresa… barbarilor, au convertit cel mai mare imperiu cunoscut vreodată în istorie, la budism.

Concluzii:

Când eşti conştient de faptul că nu eşti cu nimic mai bun decât oricare păcătos, Dumnezeu poate să te folosească pentru lărgirea împărăţiei Lui.

Referinţe biblice: