Data ședinței: 2007-05-14 Titlul ședinței



Yüklə 185,45 Kb.
səhifə3/5
tarix16.11.2017
ölçüsü185,45 Kb.
#31964
1   2   3   4   5

Doamna Norica Nicolai:

Îi rog pe colegii mei să fie mai puţin veseli!



Domnul Puiu Haşotti (din sală):

(din sală) Şi Băsescu îi dă lui Liiceanu…



Doamna Norica Nicolai:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnului senator Mario Ovidiu Oprea, pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

La început, n-am dorit să vorbesc pentru că venisem pregătit pentru susţinerea unui proiect legislativ, dar văzând cât de puţini oameni sunt în sală, văzând că, practic, nu avem cvorum de şedinţă, văzând că vorbim la pereţi, văzând ce drame se petrec la ora actuală în ţara noastră, m-am simţit dator să folosesc singura armă pe care o avem în dotare ca reprezentanţi ai poporului, şi anume microfonul, şi să trag un semnal de alarmă, astăzi, 14 mai 2007.

„Seceta a ucis orice boare de vânt,

Soarele s-a topit şi a curs pe pământ,

A rămas cerul fierbinte şi gol,

Ciuturile scot din fântână nămol”.

Asta scria, la 18 ani, îngerul neprihănit care a fost Nicolae Labiş.

Şi ce tragedie a trăit acest tânăr de curaj! Cât de timpuriu a murit!

Am participat, împreună cu fratele nostru Ilie Ilaşcu, evadat din ceea ce Dostoievski numea „Amintiri din Casa morţilor”, evadat de la Tiraspol, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am participat la înmormântarea mamei lui Nicolae Labiş în vara anului 2001. Mi-a telefonat, atunci, fiica ei mai mare, Margareta, mi-a spus că s-a prăpădit tanti Profira, cu care vorbeam des la telefon şi dacă doresc să particip. Şi l-am întrebat, atunci, pe Ilie Ilaşcu dacă el a văzut mormântul lui Mihai Eminescu. Nu-l văzuse. Şi zic: „Haide, acum, la mormântul lui Eminescu să punem o floare şi să o înmormântăm şi pe mama lui Nicolae Labiş.”

Ce destin ciudat – copiii să moară înaintea mamelor. Era tot o vară, era tot o căldură caniculară şi iată cum se repetă ciclic istoria, la noi, românii, parcă ispăşim un blestem. E secetă şi acum, ca şi atunci, la momentul la care scria Labiş, în 1946, ca şi ulterior, ca şi în anii din urmă. Dacă nu plouă două săptămâni în România – e secetă. Dacă plouă două săptămâni – sunt inundaţii. Practic, nu mai avem parte decât de două anotimpuri: seceta şi inundaţiile. Au ajuns bătrânii vlădici ai poporului român, în frunte cu Preafericitul Patriarh, să iasă cu prapuri împărăteşti, să iasă pentru a invoca Divinitatea să plouă.

Dar am avut un sistem de irigaţii care valora enorm. Cine a ruinat acel sistem de irigaţii? Cine a distrus sistemul imunitar al economiei româneşti? Cine a luat de la gura românilor pâinea noastră cea de toate zilele, de care, în rugăciunea sa, vorbeşte Mântuitorul nostru Iisus Christos. Vedeţi bine, el nu zice „Tatăl meu”, el zice „Tatăl nostru”, el ne face părtaşi la faptul că este fiul lui Dumnezeu.

De 17 ani, suntem într-o permanentă campanie electorală, în loc să fim într-o permanentă campanie agricolă, care nu este numai toamna şi primăvara, trebuie pregătită în tot restul anului.

Specialiştii îmi spun că mai bine de 70% din necesarul de hrană al poporului român provine din import. Nu e normal ce se întâmplă. Ce microb al turbării a pătruns în societatea românească de nu mai facem ceea ce ştiam să facem noi, de am început să importăm sare comestibilă din Ungaria, de importăm usturoi din Turcia, de importăm tot felul de legume fără gust de unde a înţărcat mutu iapa. Şi noi nu mai facem nimic, stăm pe şanţ ca în Poiana lui Iocan din Moromeţii lui Marin Preda şi învârtim politichia ca purcica dovleacul. E bine ce se întâmplă?

Eu, unul, refuz să fac o astfel de politică. Din păcate, isteria din ultimii doi ani i se datorează în totalitate lui Traian Băsescu. Îmi pare rău că o spun. A fost comparat aici, la microfon, cu un dictator. Hai să fim serioşi.

Sunt istorici de valoare – academicianul Răzvan Theodorescu, sunt alţii, cum este colegul Puiu Haşotti, profesori universitari. Eu sunt mai mărunt, sunt numai doctor în istorie, dar ştiu suficientă carte să ştiu că dictatorii aveau un ştaif al lor. S-a vorbit de Carol al II-lea. Întrebaţi-o pe doamna Mitzura Arghezi, când a cumpărat cu mare greutate domeniul lui de la Mărţişor, că n-avea unde să stea, Tudor Arghezi n-a mai avut bani şi dădea din colţ în colţ. Şi regele Carol al II-lea – să nu uităm, fiul marii regine Maria şi nepot, prin alianţă, printr-o descendenţă aproape directă din Carol I, dar şi din fiica lui Napoleon Bonaparte, fiica adoptivă, marea ducesă Ştefania de Baden – Carol a întrebat: „În definitiv, de câţi bani are nevoie Arghezi?” Nu ştiu cine, Nae Ionescu, altcineva i-a spus: „De 600 mii lei, sire.”, la valoarea de atunci. A scos, din caseta personală, 600 mii lei şi i-a dat. Sub Carol s-au făcut fundaţiile regale, sub Carol s-a făcut Muzeul Satului de către Dimitrie Gusti, Victor Ioan Popa şi profesorii mei, pe care i-am apucat la facultate, Henri Stahl şi Miron Constantinescu. A făcut ceva, a fost numit un rege al culturii, cu toate păcatele lui. A-l compara pe Traian Băsescu cu Carol al II-lea, iertaţi-mă, mie mi se pare o …

Doamna Norica Nicolae:

Vă mulţumesc domnule senator.

Stimaţi colegi.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal mai are 4 minute şi domnul Popa, ca senator independent, 2 minute.

Vă rog să-mi daţi voie să-i dau cuvântul domnului senator Constantin Dumitru pentru a susţine declaraţia politică, şi să fac apel la liderii grupurilor parlamentare, pentru mobilizarea colegilor noştri în sala de şedinţă.

Vă mulţumesc.

Aveţi cuvântul domnule senator.

Domnul Constantin Dumitru:

Mulţumesc doamna preşedintă de şedinţă.

Daţi-mi voie ca, înainte de a-mi susţine declaraţia politică, să protestez, de la acest microfon, împotriva celor care au avut o atitudine nedreaptă, incorectă faţă de colegul nostru, distinsul senator Păunescu, referitor la modalitatea de desfăşurare a şedinţei comisiei parlamentare privind monitorizarea timpilor de antenă. Pentru cei care au avut cuvinte răutăcioase şi nedrepte, susţin cu tărie aici că a fost o şedinţă supercorectă, în care domnul preşedinte ales de către noi, şi eu am făcut parte din această comisie, a avut puterea şi înţelepciunea s-o conducă extraordinar, chiar de multe ori uitând de propriul vot şi ţinând cont într-adevăr de voturile noastre, ale celorlalţi componenţi ai comisiei.

Mă simţeam dator să susţin acest protest, pentru că prea a fost zarva mare şi mi s-a părut total incorect.

Doamnelor şi domnilor senatori, acţiunile din ultima vreme, culminând cu mitingurile de la Constanţa, Piteşti, Cluj-Napoca, chiar şi Iaşi ieri, m-a făcut să rememorez anumite evenimente din trecutul apropiat. În primul rând, resping cu vehemenţă afirmaţia că ideologia PNL este hoţia.

PNL a făcut România mare, PNL a făcut istorie frumoasă. Traian Băsescu face parte din istoria urâtă. Ar fi ca o comparaţie dintre civilizaţie şi barbarii care distrugeau şi dădeau foc. Dacă ar fi fost să vorbim despre hoţie, mă pot întreba unde este flota, casa din Mihăileanu sau terenul de la Snagov. Discursul preşedintelui suspendat Traian Băsescu, în care se consideră justiţiarul României şi reformatorul instituţiilor româneşti, se termină cu o frază, pecât de demagogică, pe atât de hilară. ,,Am greşit, puteţi să-mi spuneţi de ce am fost suspendat de cei 322?”

Dacă Traian Băsescu nu-şi recunoaşte greşelile, eu voi enumera câteva episoade din care putem spune dacă am greşit sau nu.

Da. Am greşit. Am greşit când pe 28 septembrie 2003 am semnat Protocolul Alianţei Dreptate şi Adevăr, împreună cu PD-ul condus de Traian Băsescu, pentru a forma o alianţă de partide care să lupte împotriva corupţiei, vârfurilor de interese favorizate de PSD.

Da. Am greşit când ne-am gândit că domnul Băsescu are maturitatea politică necesară pentru a-şi lăsa orgoliile deoparte şi este pregătit pentru a face un parteneriat necesar unei stabilităţi politice, economice şi democratice, pentru o Românie sufocată şi sătulă de conflicte şi scandaluri politice.

Da. Am greşit fiindcă nu am ştiut cu cine avem de-a face, sprijinind tocmai pe cel care trăieşte din instabilitate politică, instabilitate pe care el o creează.

Da. Am greşit atunci când pentru victoria Alianţei Dreptate şi Adevăr, PNL- PD, în alegerile locale din 2004, am sprijinit pe domnul Băcescu pentru câştigarea celui de-al doilea mandat de primar general, cu toate criticile apărute din cauza scandalului Consiliului General al Capitalei, cu eutanasierea populistă şi numai la nivel declarativ al câinilor vagabonzi, cu asfaltarea arterelor principale din Bucureşti, care trebuiau refăcute din jumătate în jumătate de an, în scopul prosperităţii „Euroconstruct-ului” şi al „Golden Blitz-ului”. Ne-am pus speranţa într-un primar gospodar al Bucureştiului şi este în continuare un şantier rutier, aglomerat şi enervant pentru majoritatea locuitorilor lui.

Da. Am greşit când în toamna anului 2004, în momentul de laşitate şi trădare, când Teodor Stolojan a renunţat la cursa prezidenţială, am sprijinit candidatura lui Băsescu la alegerile prezidenţiale.

Da. Am greşit când în plină criză a răpirii orchestrate a ziariştilor din Irak şi a calamităţilor naturale din primăvara lui 2005 l-am sprijinit pe preşedintele Băsescu, principalul artizan al negocierilor din Irak, asumându-ne greşelile Ministerului de Externe, precum şi gestionarea problemei celor afectaţi de inundaţii, lăsându-l pe preşedinte să ia laurii rezolvării acestor probleme.

Da. Am greşit când privind gestionarea gripei aviare, când am acceptat toate criticile domnului Băsescu şi l-am sprijinit pe ministrul agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, în rezolvarea acestei probleme, după ce preşedintele l-a considerat incapabil de a gestiona o criză şi dorea chiar demiterea acestuia, iar Traian Băsescu a luat din nou laurii rezolvării situaţiei în care a avut un rol nesemnificativ.

Da. Am greşit când vizitele din ţară, la Mărăcineni, în zonele afectate de inundaţii, în vizitarea spitalelor reconstruite nu am reacţionat la grosolăniile verbale adresate ziariştilor şi membrilor Guvernului.

Da. Am greşit atunci când preşedintele a forţat demiterea şefilor de la SRI, SIE şi SPP şi a procurorului general Ilie Botoş şi noi l-am tolerat în continuare şi am acceptat deciziile prezidenţiale.

Da. Am greşit când atunci pentru a-şi atinge interesele personale, am acceptat jocul de culise făcut cu PSD-ul pentru şefia SRI şi SIE.

Da. Am greşit când în vara lui 2006 nu am reacţionat dur la jocul duplicitar a preşedintelui şi când a tras sforile ca domnul Ticu Dumitrescu să nu ajungă şeful CNSAS, sperând în numirea unui reprezentant PD în fruntea acestei instituţii, pentru a-şi proteja apropiaţii care au colaborat cu securitatea.

Da. Am greşit când i-am permis să vină abuziv la şedinţele Guvernului, pentru a-şi impune punctul de vedere trecând peste organizarea administrativă a Executivului şi a priorităţilor politico-economice din acele şedinţe.

Nu. Nu am greşit când, pentru a oferi stabilitate politică şi pentru a respecta cerinţele europene pentru pregătirea aderării la Uniunea Europeană, am acceptat toate şicanele şi bădărăniile politice ale preşedintelui, concentrându-ne eforturile pentru aderare. Poate că am greşit când Traian Băsescu a tras sforile pentru suspendarea şi demiterea ministrului apărării Teodor Atanasiu şi pentru obţinerea acestui minister pentru PD, încălcând prevederile şi protocolul de colaborare al Alianţei „DA”, am acceptat acest compromis pentru binele şi stabilitatea guvernării.

Nu! Nu am greşit pentru a nu i se oferi satisfacţie! Am acceptat pentru o anumită perioadă de timp să nu-l numească pe Adrian Cioroianu ca ministru al afacerilor externe şi, apoi, din nou, nu am greşit considerând neconstituţional acest gest şi depunând sesizare la Curtea Constituţională.

Nu, nu am greşit când am realizat al doilea Cabinet Tăriceanu, în scopul deblocării reformelor instituţionale şi a înlăturării clientelismului politic al asfalturilor, al transporturilor, mediului şi administraţiei gestionate de Băsescu.

Nu, nu am greşit când respectăm Programul de guvernare al Alianţei „PNL-PD” dorind să ne ţinem de cuvânt faţă de cei care ne-au votat.

Nu, nu greşim când susţinem suspendarea lui Train Băsescu spre binele României. Nu greşim pentru că în politică greşelile se repară şi nu se răzbună.

Vă mulţumesc! (Aplauze)
Intervenția 2
Dezbaterea Propunerii legislative privind regimul juridic aferent obiectivului de investiţii "Palatul Parlamentului".

(Votul pe raport şi votul pe lege se vor da în şedinţa de luni, 21 mai a.c.)


Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declar deschise dezbaterile generale.

Rog grupurile politice să-şi exprime punctul de vedere.

Domnul senator Răzvan Theodorescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule senator. Microfonul 3.



Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc.

Cele două comisii reunite au formulat trei amendamente.

Dacă sunt intervenţii pe aceste amendamente şi dacă iniţiatorul este de acord cu ele?



Domnul Sergiu Nistor – secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Punctul de vedere al Guvernului la propunerea legislativă a domnului senator Corneliu Vadim Tudor se bazează pe un punct de vedere al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, care, argumentând pe cutumă, tradiţie şi relaţiile ierarhice din cadrul federaţiilor comunităţilor evreieşti, a fost, la momentul depunerii propunerii legislative, împotrivă.

Deci, punctul de vedere al Guvernului pentru propunerea iniţială, este negativ.



Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc.

Domnul senator Iorga, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Nicolae Iorga:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota în favoarea acestui proiect de lege.

Nu înţelegem, din moment ce toate amendamentele sunt propuse de un personal calificat. Dacă Guvernul nu le are, mă gândesc că, urmând să dăm votul final, cum am stabilit la începutul şedinţei, săptămâna viitoare, poate, până atunci, se răzgândesc şi reprezentanţii Guvernului şi ne trimit un nou aviz.

(replică neinteligibilă din sală)



Doamna Norica Nicolai:

Mulţumesc, domnule senator.

Guvernul, domnul secretar de stat Nistor, vă rog, aveţi cuvântul. Microfonul 10.

Domnul Sergiu Nistor:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Din punctul meu de vedere, Guvernul îşi exprimă punctul de vedere printr-un document semnat de primul-ministru. Acest document a fost solicitat la momentul iniţierii procedurii parlamentare.

În acest moment, nu s-a emis, pe de o parte, din partea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, un alt act care să-l contrazică pe cel în baza căruia a fost emis punctul de vedere al Guvernului.


Pe de altă parte, pe fondul problemei, întrucât se propune o comisie mixtă compusă dintr-o serie de reprezentanţi, punctul iniţial de vedere al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti care spunea „noi suntem liberi să ne consultăm cu cine dorim” ni se pare corect.

Noi înfiinţăm o comisie mixtă din care spunem că fac parte anumiţi reprezentanţi. Nu ştim dacă acei reprezentanţi definiţi aici sunt chiar toţi cei relevanţi care ar putea să facă parte.

În fond, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România se poate consulta şi poate cere expertiză rabinică de la cine doreşte.

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnule secretar de stat, microfonul 10, vă rog să răspundeţi la întrebarea ce vi s-a adresat.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Amendamentele par binevenite, însă aş dori să fac un scurt comentariu la punctul de vedere al Guvernului.

Nu ştiu ce raţiuni dictează această atitudine, însă Guvernul, în mod normal, ar trebui să fie alături de Parlament şi de comisiile de specialitate, pentru că este vorba de apărarea interesului naţional, este vorba de faptul că se rulează şi se vor rula, în continuare, sume foarte mari de bani şi un control multiplu, încrucişat, nu deranjează pe nimeni.

Cine se teme de consultări de genul acesta?

Deci, încercând să înţeleg poziţia în care se află unii reprezentanţi ai Guvernului, daţi-mi voie să consider că punctul de vedere al nostru este cel just, pentru a evita speculaţiile şi acuzaţiile care ar putea surveni.

Cele mai mărunte mâzgălituri pe un zid de sinagogă sau de Templu Coral „se sparg în capul” României, care e membră NATO şi membră a Uniunii Europene, şi vă rog să mă credeţi că avem şi aşa destui adversari.

Nu vreau să sar de la una la alta, dar, nu mai departe de alaltăieri, s-a întâmplat că, la una din vămile Federaţiei Ruse, a fost arestată poate una dintre cele mai mari sportive din lume, la ora actuală, tocmai pentru a se prejudicia o finală de cupă europeană. Şi prin asta vreau să spun că noi suntem drepţi până la capăt. Nu suntem nici cu o putere, împotriva celeilalte sau viceversa, suntem pentru apărarea interesului naţional.

Aşadar, „jocul greşeală aşteaptă”, cum spunea un scriitor clasic, să nu dăm posibilitatea să se exploateze asemenea greşeli.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Dumitru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu, de fapt, vroiam să pun o întrebare reprezentantului Guvernului.

Dumnealui s-a exprimat în felul următor: „Guvernul nu este de acord, în forma iniţială”. Aflu că sunt două sau trei amendamente şi, atunci, îl întreb pe reprezentantul Guvernului: În condiţiile în care aceste amendamente sunt admise, Guvernul are alt punct de vedere?



Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Constantin Dumitru din partea Grupului parlamentar al PNL. Microfonul 2, vă rog.

Domnul Răzvan Emil Theodorescu:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Vorbesc şi în calitate de iniţiator al legii din 2002 şi nu vreau să insist prea mult. Într-adevăr, problema evreiască este o problemă ultrasensibilă, iar problema legată de lăcaşurile funerare evreieşti este, poate, problema cea mai sensibilă din mentalitatea religioasă de pe mapamond. Un cimitir evreiesc nu poate să fie în nici un fel mutat, schimbat, profanat. Dacă vreţi, la noi, la creştini, se mai acceptă din când în când. Niciodată la evrei. Este o problemă de mental colectiv de o foarte mare importanţă. Eu pot să ştiu, şi ştiu, de ce Federaţia

Comunităţilor Evreieşti din România a avut acel punct de vedere şi înţeleg de ce, oarecum, Guvernul a mers puţin pe acest traseu.

Înţeleg, însă, că juriştii noştri… eu nu eram în ţară atunci, dar, ca membru al uneia dintre comisii, aş fi votat cu două mâini, alături de ei. Am înţeles că domnii Gyorgy Frunda, Valentin Dinescu şi Şerban Nicolae, colegii noştri, au adus amendamente esenţiale la problema proprietăţii, pentru că, domnule Vadim Tudor, asta putea să deranjeze, într-adevăr, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România. Problema acestei proprietăţi şi imixtiuni.

Dacă problema este rezolvată - şi vă invit să votăm amendamentele - eu cred că este o acţiune salutară şi nu mai insist asupra ei.
Intervenția 3
Aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea următoarelor iniţiative legislative:

- Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe;

- Propunerea legislativă privind medicina şcolară.
Domnul Constantin Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, cu tot respectul cuvenit, aş vrea să vă aduc la cunoştinţă că doamna preşedinte de şedinţă a făcut un act de generozitate, suplimentând timpul independenţilor, pentru că, după agenda Senatului, independenţii au dreptul la cuvânt doar două minute. În mare generozitate şi înţelegere, a mai acordat două minute domnului senator Nicolae-Vlad Popa, care a găsit de cuviinţă să jignească majoritatea senatorilor prezenţi.

În consecinţă, solicit Biroului permanent al Senatului să ia măsurile disciplinare cuvenite, pentru că ne-am săturat să tot fim puşi la "stâlpul infamiei", cei 322!

Da, avem dreptul la opinie! Avem dreptul să votăm aşa cum ne dictează convingerea şi conştiinţa! Şi nu acceptăm din partea domnului senator Nicolae-Vlad Popa nici un fel de ingerinţe în activitatea noastră parlamentară. Vă mulţumesc. (discuţii, rumoare, aplauze, râsete)

Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

(din sală)Da. Normal... Ei, dumneavoastră vă uitaţi...



Doamna Norica Nicolai:

Aveţi cuvântul, domnule senator.



Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

(din sală)Doamna Ivănescu, dar de ce mă face pe mine "mogul". Ştiţi ce e aia "mogul"?



Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

(din sală)Supuneţi mai întâi la vot programul şi ordinea de zi şi pe urmă mergeţi mai departe. (rumoare, discuţii)


Intervenția 4
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 598/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România asupra lăcaşurilor de cult, cimitirelor şi altor bunuri destinate activităţilor cultului mozaic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 802 din 05/11/2002.

(Votul pe raport şi votul pe lege se vor da în şedinţa de luni, 21 mai a.c.)



Domnul Cătălin Doică – secretar de stat în Ministerul Economiei şi Finanţelor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Din acest împrumut, se asigură cofinanţarea măsurilor ISPA, care vizează reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi tratarea apelor uzate în municipiile Baia Mare, Bistriţa şi Drobeta Turnu-Severin, precum şi în municipiile Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, toate acestea, în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului şi a deservirii populaţiei respectivelor municipii cu apă potabilă la nivelul standardelor interne şi ale Uniunii Europene.

Menţionăm că, faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Economiei şi Finanţelor vă propune să fiţi de acord cu proiectul actului normativ adus în faţa dumneavoastră, având în vedere şi raportul favorabil, fără amendamente, al comisiei de specialitate.

Mulţumesc.

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulţumesc, domnule senator. Vă propun ca mâine, la Biroul permanent, să negociem aceste chestiuni, ca ele să fie rezultatul unei înţelegeri între grupurile politice şi, categoric, procedural, domnul senator Corodan, deşi este independent, are posibilitatea de a fi propus de orice grup politic să participe într-o şedinţă a unei comisii de specialitate.

Stimaţi colegi, având în vedere că cvorumul de şedinţă nu cred că este îndeplinit în acest moment, fac un apel către liderii grupurilor parlamentare pentru a fi prezenţi în sală.

Vă adresez rugămintea să votaţi. Vă voi supune la vot ordinea de zi şi programul de lucru, urmând să intrăm doar în dezbaterea proiectelor de lege, votul pe aceste proiecte de lege urmând a fi acordat în următoarea şedinţă a Senatului, lunea următoare.

Vă rog să votaţi.

Cu 39 de voturi pentru şi două abţineri, ordinea de zi şi programul de lucru au fost aprobate.



Doamna Norica Nicolai:

- Propunerea legislativă privind medicina şcolară.

De asemenea, iniţiatorii solicită ca această propunere legislativă să fie dezbătută în Senatul României în procedură de urgenţă.

Supun la vot procedura de urgenţă pentru această propunere legislativă.

Vă rog să votaţi.

Senatul a aprobat procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă cu 44 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.



Yüklə 185,45 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin