De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan

II. Al-Istihadah

1. Reglementări cu privire la al-istihadah

Al-istihadah reprezintă o scurgere de sânge produsă în afara perioadei de menstruaţie, sub formă de hemoragie, dintr-o venă denumită „vena critică” („al-adzl” în limba arabă), iar aprecierea situaţiei femeii aflate în această stare este dificilă din cauza asemănării sângelui scurs la menstruaţie cu cel scurs în cazul al-istihadah.

Aşadar, dacă scurgerea de sânge se produce într-o modalitate continuă, ce anume din acest sânge este considerat a fi menstruaţie şi ce este considerat a fi al-istihadah, caz în care postul şi rugăciunile nu se întrerup din cauza lui şi aceasta din cauza faptului că femeii aflate la al-istihadah i se aplică aceleaşi reglementări ca şi celei aflate în stare de puritate (în afara perioadei menstruale)?

Având în vedere aceasta, femeia aflată la istihadah se poate afla în trei situaţii specifice, după cum urmează:

Prima situaţie: este aceea de a fi avut o perioadă determinată de timp specifică menstruaţiei pe care o cunoştea, înainte de a apărea al-istihadah. Spre exemplu, înainte de al-istihadah, ea trebuie să fi avut deja menstruaţie timp de 5 sau 8 zile la începutul lunii sau la mijlocul acesteia, ştiind astfel numărul ei de zile de menstruaţie şi timpul acesteia. Astfel, ea va aştepta atât cât este timpul acesteia şi va renunţa la rugăciune şi la post. În această perioadă, ei i se aplică reglementările specifice femeii aflate la menstruaţie. Atunci când această perioadă de timp se termină, ea trebuie să se îmbăieze pentru purificarea de după menstruaţie şi să efectueze rugăciunea, iar sângele care urmează şi continuă să curgă este considerat istihadah. Aceasta este conform cuvintelor Profetului (ﷺ) către Umm Habibah (Allah să fie mulţumit de ea!):

„Stai departe (de rugăciune) atât timp cât perioada ta normală (de menstruaţie) te împiedică (de la rugăciune), apoi, îmbăiază-te (efectuează ghusl) şi roagă-te.” (Muslim)

De asemenea, aceasta este conform spuselor Profetului (ﷺ) către Fatimah bint Abu Hubaish:

„Cu adevărat, aceasta este (o scurgere dintr-o) venă (adică istihadah) şi nu menstruaţie. Aşadar, dacă a venit (perioada) menstruaţiei tale, opreşte-te din a mai efectua rugăciunea, iar când s-a terminat, spală sângele şi roagă-te.” (Al-Bukhari şi Muslim)

A doua situaţie: este cea în care nu se ştie perioada exactă a menstruaţiei, însă sângele care se scurge este diferit, o parte din el prezentând caracteristicile specifice sângelui menstrual, fiind închis la culoare sau gros şi vâscos, sau are un miros specific, iar restul nu prezintă aceste caracteristici specifice sângelui menstrual, ci este roşu, fără un miros specific, lipsit de vâscozitate. În această situaţie, se consideră că o scurgere de sânge care poartă caracteristicile menstruaţiei este menstruaţie, iar femeia se opreşte de la a mai efectua rugăciunea sau de la post, iar ceea ce este în afara acestuia este considerat a fi istihadah. Astfel, femeia trebuie să se îmbăieze pentru purificare odată ce se termină scurgerea de sânge care are caracteristicile specifice menstruaţiei, iar apoi poate efectua rugăciunea şi poate posti, considerându-se că ea este în stare de puritate, conform spuselor Profetului (ﷺ) adresate Fatimei bint Abu Hubaish:

„Dacă este menstruaţie, (sângele care se scurge) este închis la culoare şi este recunoscut. În acest caz, opreşte-te de la a efectua rugăciunea. Dacă (scurgerea de sânge) este altfel decât aceasta, atunci fă abluţiunea pentru rugăciune şi efectuează rugăciunea. ” (An-Nasa’i şi Abu Dawud)

Astfel, femeia aflată la istihadah trebuie să aprecieze caracteristicile sângelui care se scurge pentru a putea face o diferenţă între menstruaţie şi scurgerile de sânge de o altă natură.

A treia situaţie: este aceea în care, dacă ea nu are o perioadă de timp determinată, specifică menstruaţiei şi nici sângele scurs (pe o anumită perioadă de timp) nu are anumite caracteristici specifice mentruaţiei, spre deosebire de restul, atunci ea va considera şase sau şapte zile din fiecare lună ca fiind menstruaţie, pentru că aceasta este perioada medie specifică femeilor în general, conform cuvintelor Profetului Mohammed (ﷺ) către Hamnah bint Jahsh:

„Cu adevărat, acesta este un impuls de la Șeitan, de aceea (te vei considera) tu ca fiind la menstruaţie şase sau şapte zile, apoi, îmbăiază-te tu (pentru purificare) până când te-ai curăţit, apoi efectuează tu rugăciunea pentru douăzeci şi trei sau douăzeci şi patru de zile, şi posteşte, şi roagă-te, căci, cu adevărat, aceasta este permis pentru tine, şi fă aşa cum fac şi femeile care au menstruaţie.” (At-Tirmidhi, Abu Dawud, Ibn Majah şi Ahmad)

Ceea ce se poate concluziona din cele menţionate anterior este faptul că femeia care are o perioadă determinată a menstruaţiei o ia în considerare pe aceasta, cea a cărei scurgere se particularizează în anumite zile prin prezenţa caracteristicilor sângelui menstrual va ţine cont de aceasta, iar cea care nu dispune de niciunul dintre aceste repere va considera şase sau şapte zile din fiecare lună ca fiind menstruaţie. Acestea sunt cele trei reglementări menţionate în Sunnah Profetului Mohammed (ﷺ) cu privire la femeia aflată în situaţia de istihadah.

Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!), a spus:

„Cele şase indicii (semne) care au fost menţionate (pentru a se diferenţia între menstruaţie şi altfel de scurgeri de sânge) sunt: perioada obişnuită, determinată, cunoscută ca aparţinând menstruaţiei – şi ea este cel mai puternic indiciu, întrucât ea aparţinea anterior menstruaţiei fără a exista şi alte scurgeri; sau diferenţierea – întrucât sângele închis la culoare şi gros, având un miros specific, poate fi mai curând considerat a fi sânge menstrual decât scurgere de sânge roşiatică. De obicei, se ia în considerare perioada de menstruaţie specifică femeilor, întrucât regula este ca ceea ce este singular, fiind o excepţie, să fie luat în considerare împreună cu ceea ce este general. Acestea sunt cele trei indicii pe care le evidenţiază consemnările Sunnah şi care sunt luate în considerare.”

Apoi, el a amintit şi celelalte indicii care au fost menţionate şi a spus la sfârşit:

„Cea mai corectă apreciere este cea care ia în considerare indiciile care au fost menţionate în Sunnah şi eliminarea, ignorarea şi anularea a tot ceea ce este în afara acesteia.”