Definitie Verbul este partea de vorbire care: a exprima actiuni, procese sau stari; b are categorii gramaticale de persoanasi numar comune cu alte parti de vorbire si categoriile specifice de timp, mod, aspect si diateza

1.20.4. MAY/MIGHT. May este folosit la toate persoanele cu valoare de indicativ prezent si viitor.

Might este folosit pentru toate persoanele cu valoare de conditional si subjonctiv.

Might este întrebuintat cu valoare de Past Tense doar în vorbirea indirecta. “It may rain later”. , he said.

He said it might rain later.

May este folosit:

1) pentru a cere (a) sau a acorda (b) permisiunea (mai oficial decât can):

a) May I go ? Pot sa plec ?

b) You may go. Poti sa pleci.

Forma negativa de neacordare a permisiunii de may not, rar mayn’t: A: May I go out ? B: No, you may

not.

Must not (musn’t) este folosit pentru a exprima interdictia, mai ales în regulamente, instructiuni: You

mustn’t walk on the grass. Nu calcati pe iarba.

Echivalentul modal pentru exprimarea permisiunii este be allowed to / be permitted to:

He was allowed to go. I s-a permis/I s-a dat voie sa plece.

He was permitted to go. I s-a permis/I s-a dat voie sa plece.

pag: 062

2) May/might poate exprima o cerere, o rugaminte politicoasa (may este mai politicos si oficial decât

can/could): May I use your phone ? Îmi dati voie sa dau telefon ?

Folosirea lui might în acest sens indica un grad de nesiguranta mai mare decât may (cu privire la

raspuns): Might I use your phone ? As putea sa dau un telefon ?

3) May/might + infinitivul prezent exprima o posibilitate prezenta sau viitoare (în sau dupa momentul

vorbirii):

He may come today. Se poate sa vina azi.

He might come tomorrow. S-ar putea sa vina mâine.

Might este folosit:

a) pentru a exprima o posibilitate mai îndepartata (s-ar putea...)

b) dupa un verb trecut, în vorbirea indirecta: He said he might come.

c) în fraze continând subordonate conditionale: If you shouted, he might hear you. Daca ai striga, s-ar

putea sa te auda.

La forma interogativasi negativa, may exprimând posibilitatea este înlocuit de constructiile do you think

+ prezent / viitor sau be likely + infinitiv:

Do you think he’ll come today ? Crezi ca o sa vina astazi ?

Is he likely to come today ? Crezi ca o sa vina astazi ?

May/might + infinitivul perfect este folosit pentru a exprima o speculatie despre o actiune trecuta:

He may have arrived. Se poate sa fi sosit.

He might have arrived. S-ar putea sa fi sosit.

4) Might mai este folosit:

a) în cereri insistente sau atunci când vorbitorul este iritat de neîndeplinirea unei actiuni (might +

infinitivul prezent): You might give me a copy of that paper. (Please give me a copy. I’m annoyed that

you haven’t given me one.)

b) pentru a exprima iritarea, reprosul în legatura cu neefectuarea unei actiuni trecute (might + infinitivul

perfect): You might have told me what had happened. Ai fi putut sa-mi spui ce s-a întâmplat.

1.20.5. MUST / HAVE TO / NEED. Must este folsit la toate persoanele, la indicativul prezent si viitor.

Have to este folosit ca înlocuitor a lui must exprimând obligatia, iar need este folosit cu valoare de

prezent si viitor, mai ales în propozitii negative si interogative.

Must se foloseste pentru a exprima:

1) obligatia: They must stop because the traffic light is red now.

Must exprimând obligatia poate fi înlocuit de have to sau ‘ve got to.

HAVE TO. Între must si have to exista urmatoarele diferente de sens:

a) Must exprima o obligatie impusa de catre vorbitor, pe când have to exprima o obligatie impusa din

exterior: I must go. (It’s my decision). We have to go. (The shop is closing).

b) Must exprima o obligatie importanta, urgenta: I must be at the hospotal at two. It’s most important.

Have to exprima o obligatie obisnuita, repetata (habitual obligation): I have to be at the hospital at seven

o’clock every morning. I begin work ar seven.

Prezent: You must stay in bed for a few days. You’ve got flu. You have to stay in bed when you have

flu.

pag: 063

Past Tense: He had to stay in bed last week. He was quite ill.

Viitor: You must stay in bed tomorrow if you don’t feel better. You’ll have to stay in bed when you feel

feverish again.

HAVE GOT TO

În vorbirea familiara, se adauga got la have to, iar have se contrage obtinându-se I’ve got/I haven’t got

to phone her.

Aceasta forma exprima de obicei obligatia împlinirii unei singure actiuni.

Forma must not (mustn’t) exprima interdictia, sau un sfat la prezent sau viitor: You must not move. You

mustn’t walk on the grass. You mustn’t miss that film, it is very good.

Lipsa obligativitatii se exprima cu ajutorul lui needn’t, sau not have to/not need to:

You needn’t come early.

You don’t have to come early.

Forma negativa a lui have to exprima o obligatie externa sau repetata, habituala:

We don’t have to get up early Sundays. (We don’t go to schoool on Sundays).

We won’t have to get up early Sundays. (We don’t go to schoool on Sundays).

Need poate fi folosit la mai multe timpuri (ca si not have to):

Prezent: A: Need I go there now ? B: No, you needn’t. A: Do I need to come every day ? B: You don’t

need to.

Past Tense: Did you need to go there yesterday ? I didn’t need to go.

Viitor: You needn’t/won’t need to go there tomorrow.

Nota: În propozitiile interogative, folosirea lui need în locul lui must arata va vorbitorul se asteapta la un

raspuns negativ: A: Need I wash the dishes ? (I hope not.)

Atentie ! Need si needn’t sunt urmate de infinitivul scurt. Celelalte forme sunt urmate de infinitivul lung:

You needn’t have bought two loaves of bread. I’ve bought a loaf myself.

Nota: Need poate fi folosit si ca verb principal, însemnând: He needs help. Are nevoie de ajutor. Did she

need the dictionary ? A avut nevoie de dictionar ?

2) Must poate exprima si deductia logica: She must be at home. She left an hour ago.

Deductia negativa se exprima cu ajutorul lui cannot/can’t + infinitivul prezent al verbului to be: She left

ten minutes ago, she can’t be at home now.

Must + infinitivul perfect exprima o deductie logica (în prezent) despre o actiune trecuta: She’s got a ten

in her term paper. She must have worked very hard.

Deductie logica negativa se exprima cu ajutorul lui can’t/couldn’t + infinitivul perfect:

She can’t have baked this pie. She can’t cook.

She couldn’t have baked this pie. She can’t cook.

În vorbirea indirecta se foloseste must sau have to dupa caz, dupa un verb declarativ la un timp trecut:

She said she would have to leave early in the morning (obligatie). We thought she must be ill. Am crezut

ca este bolnava (deductie logica).

pag: 064

1.20.6. SHALL/SHOULD. Shall este folosit:

1) pentru a exprima obligatie, în stil oficial - acte, regulamente, etc. la persoana a II-a si a III-a: The

seller shall supply the spare parts in due time.

Vânzatorul va furniza piesele de schimb în timp util.

Vânzatorul este obligat sa furnizeze piesele de schimb în timp util.

2) Shall este folosit în propozitii interogative, la persoana I singular sau plural:

a) pentru a cere un sfat, o sugestie, un ordin: Where shall we put the flowers ? Unde sa punem florile ?

Shall we go to the cinema tonight ? (Ce spui), mergem la cinema diseara ? What shall I do ? Ce trebuie

sa fac ?

b) pentru a face o oferta: Shall I help you ? Sa te ajut ?

Should este folosit pentru a exprima:

1) obligatia, necesitatea logica de înfaptuire a unei actiuni, de obicei sub forma de sfat de catre vorbitor:

The book is very interesting. You should read it. Cartea e foarte interesanta. Ar trebui s-o citesti. He

shouldn’t tell lies. N-ar trebui sa minta.

2) o presupunere (indicând un grad de nesiguranta mai mare decât will): He should be there by now. Ar

trebui sa fi ajuns acolo deja. He should have left by now. Ar trebui sa fi plecat deja.

3) Should este frecvent folosit în propozitiile subordonate (vezi cap. 25):

a) în propozitii subiective: It’s strange that he should behave like that.

b) în propozitii completive directe: I suggest we should leave at once.

c) în propozitii conditionate pentru a exprima o conditie mai putin probabila: If she should come, tell her

to wait for me. Daca se întâmpla sa vina, spune-i sa ma astepte.

d) în propozitii de scop, în paralel cu would: She put on her sun glasses so that ne one should/would see

her tears. Îsi puse ochelarii de soare ca sa nu-i vada nimeni lacrimile.

e) în propozitii de scop negative, dupa lest si uneori dupa in case: She was afraid in case she should slip

on the icy road. Îi era teama sa nu alunece pe drumul înghetat.

Should + infinitivul perfect exprima neîndeplinirea unei obligatii sau a unei actiuni în trecut:You should

have sent her a telegram. Why didn’t you ? Ar fi trebuit sa-i trimiti o telegrama. De ce n-ai facut-o ?

1.20.7. OUGHT TO. Ought to indica obligatia sau datoria, de obicei sub forma de sfat dat de catre

vorbitor (la fel ca should):

A: You ought to finish the book before going on holiday. A: Ar trebui sa termini cartea înainte sa pleci

în vacanta.

B: I know I should. B: stiu c-ar trebui.

Exprimarea unui sfat, a unei recomandari, sugestii, prin ought to/should este mai putin puternica decât

prin must: Comparati:

You should see a doctor. Ar trebui sa te duci la doctor.

You ought to see a doctor. Ar trebui sa te duci la doctor.

You must see a doctor. Trebuie sa te duci la doctor.

Ought to + infinitivul perfect exprima o datorie neîndeplinita, o actiune care ar fi trebuit efectuata (la fel

ca should):

You ought to have crossed when the lights were green.

You should have crossed when the lights were green.

Ar fi trebuit sa traversezi când lumina semaforului era verde.

pag: 065

You oughtn’t to have crossed when the lights were red.

You shouldn’t have crossed when the lights were red.

N-ar fi trebuit sa traversezi pe lumina rosie a semaforului.

Ought to/should ramâne neschimbat în vorbirea indirecta, dupa un verb la un timp trecut.:

He told me you ought to attent the conference.

He told me you should attent the conference.

Mi-a spus ca ar trebui sa vii la conferinta.

1.20.8. WILL/WOULD. Will este folosit pentru a exprima:

1) o comanda impersonala (similar cu must, be to): You will come here at once. Vino încoace imediat.

2) insistenta, hotarârea de a efectua o actiune: He will study chemistry whatever his father says. Va

studia / este decis sa studieze chimia, indiferent de parerea tatalui sau.

3) o actiune repetata, un obicei al unei persoane (will “frecventativ”): He will sit on the bench for hours

and gaze at the stars. Obisnuieste sa stea ore-n sir pe banca si sa se uite la stele.

4) o invitatie, în propozitii interogative, la persoana a II-a: Will you have another sanwich ? Mai vrei / ia

te rog un sandvis.

5) o cerere sau rugaminte (pe un ton politicos, dar mai autoritar decât would): Will you sign the register

? Va rog sa semnati în registru.

6) o intentie spontana, nepremeditata, în momentul vorbirii la persoana I (de obicei contras în ‘ll):

A: I’m thirsty. B: I’ll fetch you a glass of water. A: Mi-e sete. B: Sa-ti aduc un pahar cu apa.

Will devine would sau infinitiv în vorbirea indirecta, în functie se sens:

Would este folosit:

1) pentru a exprima o cerere, o rugaminte politicoasa:

Would you do me favour ? Vreti sa-mi faceti un serviciu ?

Would you do me a favour ? Va rog sa-mi faceti un serviciu ?

Nota: Would like este de obicei folosit în locul lui want, fiind o forma de exprimare mai politicoasa:

I would like to talk to the manager.

I want to talk to the manager.

As dori sa vorbesc cu directorul.

Would you like to talk to him now ? Doriti cu el acum ?

2) Ca forma de Past Tense a lui will, woud este folosit pentru a exprima:

a) intentia (în vorbire indirecta): I said, “I will help her”. I said I would help her.

b) intentia negativa (refuzul):

Present: He won’t help me. Nu vrea sa ma ajute.

Past tense: He wouldn’t help me. Nu voia sa ma ajute.

pag: 066

c) insistenta, hotarârea de a efectua o actiune în trecut: He would keep silent for hours, no metter what

arguments I used.

d) o activitate repetata, un obicei în trecut (would “frecventativ”): She would wait for me in front of the

school gates.

3) Would este folosit si pentru a exprima probabilitatea: That would be their car. Probabil ca aceea este

masina lor. (Ac eeaq trebuie sa fie masina lor).

Atentie ! Would + rather/sooner + infinitivul scurt este folosit pentru a exprima preferinta:

I would rather listen to the concert than see the film.

I ‘d sooner listen to the concert than see the film.

As prefera sa ascult concertul decât sa vad filmul.

1.20.9. USED TO. Used to este folosit doar la Past Tense, pentru a exprima:

1) o actiune repetata, un obicei trecut, care nu mai este practicat în prezent: I used to swim in the Olt

river when I was a child, but I don’t do this any longer. Obisnuiam sa înot în Olt când eram copil, dar

acum nu mai înot.

2) o actiune repetata, un obicei trecut, care mai este practicat si în prezent: They used to spend their

holidays in the mountains. (It’s very likely they still do it.).

Atentie ! 1. Used to poate fi înlocuit de would la sensul 2). Would este frecvent: They would spend their

holidays in the mountains.

Isi petreceau vacantele la munte.

Obisnuiau sa-si petreaca vacantele la munte.

Atentie ! Used to nu are forma la prezent. Pentru a exprima un obicei prezent, folositi prezentul simplu: I

(usually) spend my holidays in the mountains.

De obicei îmi petrec vacantele la munte.

Obisnuiesc sa-mi petrec vacantele la munte.

1.20.10. BE TO. Be to este folosit pentru a exprima:

1) o comanda sau instructiuni într-un mod impersonal (de obicei la persoana a III-a):

He is to stay here till we return.

Trebuie Va sta sa stea aici pâna ne întoarcem.

Urmeaza Va sta sa stea aici pâna ne întoarcem.

2) o actiune planificata (constructie des folosita în limbajul jurnalistic): The competition is to start in a

week’s time.

3) un ordin sau comanda, în vorbirea indirecta: He says, “Wait here till I come”. He says that I am to

wait here till he comes.

La Past Tense, be poate fi urmat:

a) de un infinitiv prezent: He was to go. Urma sa plece.

propozitie din care nu aflam daca actiunea planificata a fost îndeplinita sau nu;

b) de un infinitiv perfect, pentru a exprima o actiune planuita dar neîndeplinita: He was to have gone

(but he didn’t).

pag: 067

1.20.11. DARE. Dare se foloseste cu saensul de a îndrazni, a avea curajul, în special în propozitii

interogative si negative: How dare you contradict me ? Cum îndraznesti sa ma contrazici ? The boy

dared not tell his father what he had done. Baiatul n-a îndraznit sa-i spuna tatalui sau ce a facut.

La afirmativ, dare se conjuga ca un verb principal:

Prezent: dare, dares;

Past Tense: dared.

La negativ si interogativ, dare poate fi conjugat ca un verb n��tional sau ca un verb modal: Dare he speak

? Îndrazneste sa vorbeasca ? Does he dare (to) speak ?

Dare ca verb modal este urmat:

a) de infinitivul fara to dupa forma invariabila dare (persoana a III-a singular sau Past Tense): I wonder

whether he DARE come. Ma întreb daca va îndrazni sa vina. He felt that he DAREN’T try. si-a dat

seama ca n-are curajul sa încerce.

b) de infinitivul cu to, dupa participiul prezent sau dupa persoana a III-a singular: Now he dares to

attack me ! Acum îndrazneste sa ma atace !

c) de infinitivul cu sau fara to dupa forma de infinitiv a verbului, forma de Past Tense dared si participiul

trecut: He wouldn’t dare (to) tell me this. N-ar îndrazni sa-mi spuna acest lucru. He dared (to) write

upon the subject. A avut curajul sa scrie despre acea problema. He had never dared (to) ask me. Nu îndraznise niciodata sa ma întrebe.

Atentie ! Verbul dare este urmat de infinitivul cu to când este folosit ca verb principal: He dared me to

compete with him. M-a provocat la întrecere.