Despre carte

- Lasă în jos mânecile lungi de la cămaşă sau haină şi manşetele pantalonilor;

- Ridică gulerul cămăşii;

- încheie-te la toţi nasturii, inclusiv la manşete, gât etc;

- Improvizează o acoperitoare a capului cât mai asemănătoare cu ce poartă arabii beduini în deşert (fig. 10.2).

Expune pielea la soare în mod treptat, repetat, prelungind zilnic durata expunerii cu câte 5 minute, până se bronzează. Chiar şi după aceea, pe cât posibil nu lăsa niciodată pielea descoperită în bătaia soarelui (pericol de cancer!).

Intermitentă: poate fi produsă de: farurile unui automobil, o oglindă sau o torţă. Lumina neaşteptată, ritmică, provenită de la o astfel de sursă te poate hipnotiza şi atrage spre ea.

NU o privi direct - ci alături sxi dincolo de ea (de exemplu, pe o şosea priveşte înspre dreapta farurilor).

10.2. CE FACI DACĂ ŞTII CĂ VEI FI ORBIT
Uneori ştii dinainte că vei fi orbit de:

Un fulger sau un trăsnet - vezi la #8.8.

Farurile de pe drumul public: oricând te plimbi, pedalezi pe bicicletă sau conduci un autovehicul, pe un drum în întuneric, pe ceaţă sau ninsoare, nu uita că orbirea produsă de faruri este nu numai sâcâitoare, ci şi periculoasă. După o iluminare puternică, ochii au nevoie de 4 secunde ca să-şi revină la normal. În cursul acestei orbiri temporare a şoferului, la viteza de 60 km/h automobilul parcurge o distanţă de circa 80 m (cam cât un şir de 40 de sicrie, puse unul după altul).

10.1. Umbrirea ochilor cu a - funingine sau pământ; b - ochelari din lemn (nu folosi metal sau tablă!); c - carton; d - iarbă sau frunze; e -batistă; f - păr

10.2. Acoperirea capului - metoda arăbească

Deci, când cel din faţă te orbeşte, micşorează viteza. Iar dacă nu vezi deloc, opreşte-te! Nu te apuca să faci război pe şosea. Căci vina nu le aparţine exclusiv celorlalţi: adeseori orbirea ta depinde întrucâtva şi de cât i-ai orbit tu pe alţii.

Nu te purta în aşa fel încât să provoci dorinţa de răzbunare a şoferilor de pe automobilele, camioanele sau autobuzele cu care te întâlneşti, căci s-ar putea ca farurile lor să fie mult mai puternice decât ale tale.

Adică:

- Nu răspunde cu faza mare vehiculelor care vin spre tine fără să treacă la faza mică; sunt mari şanse ca tu să ai o impresie greşită asupra situaţiei reale;

- Nu merge în spatele altui vehicul, prea aproape de el şi cu faza mare aprinsă, căci îl deranjezi şi-l enervezi pe şoferul din faţă;

- Nu merge tot timpul cu faza mare aprinsă;

- Nu umbla cu farurile dereglate, orbindu-i pe alţii fără să-ţi dai seama (greşeala poate să apară şi când treci dintr-o ţară cu circulaţia pe dreapta, în alta unde se circulă pe stânga).

Reglează-ţi mereu farurile.

O explozie - vezi la # 18.1.

11. PREA REPEDE
11.1. Ca pieton

11.2. Într-un autovehicul Te ciocneşti şi nu eşti legat cu centura de siguranţă, Şoferul iresponsabil, Frânele nu mai ţin, Derapajul, Depăşirea, Centura de siguranţă, Protejarea copiilor

11.3. După un accident de circulaţie

11.4. Pe motocicletă

11.5. În tren Într-un compartiment; Pe coridor, în toaletă, în pat (vagonul de dormit), în afara trenului

11.6. În avion

11.7. În lift
Când călătoreşti şi vine ceasul rău, orice viteză este suficient de mare ca să ucidă.

Când îţi dai seama ce urmează să se întâmple şi priveşti hipnotizat cum se apropie locul de care te vei ciocni - indiferent că ai 15 sau 150 km/h - între ce faci (instinctiv) şi ceea ce ar trebui să faci este o diferenţă ca de la cer la pământ. Fără a mai pune la socoteală că viteza de reacţie diferă mult de la un om la altul.

Când maşina o ia razna pe contrasens sau când eşti prins de o avalanşă, desfăşurarea evenimentelor nu mai respectă nici o regulă, poate doar legea norocului şi a întâmplării. Scapă unii fără nici un căpătâi şi mor alţii care îşi luaseră toate măsurile preventive. Dar, tot aşa de bine se întâmplă şi invers.

Nu există reguli, dar poţi face totuşi ceva ca să mai struneşti desfăşurarea prea rapidă şi necontrolată a evenimentelor în care eşti amestecat. De exemplu: (1) să iei unele măsuri de precauţie - cum ar fi respectarea regulamentului şi a legilor privind circulaţia pe drumurile publice; (2) să înveţi ce ai de făcut şi cum să reacţionezi când apare o situaţie periculoasă, neprevăzută - pentru a reuşi să ai prezenţa de spirit necesară.

11.1. CA PIETON
Cimitirele sunt pline de pietoni neglijenţi şi neatenţi care „credeau" că ceilalţi participanţi la trafic, în principal şoferii, sunt grijulii şi responsabili sau respectă regulamentele de circulaţie. Din păcate, foarte mulţi accidentaţi sunt minori.

Traversarea nereglementară a străzii, imprudenţa minorilor şi a bătrânilor provoacă cele mai multe accidente.

Toţi oamenii - nu numai şoferii - trebuie să cunoască şi să respecte regulamentul de circulaţie.

Vezi şi:#4, #9, #10, #14, #15.

11.2. ÎNTR-UN AUTOVEHICUL
Regulile cele mai importante pentru supravieţuirea în transportul cu automobilul sunt legarea centurii de siguranţă şi conducereapreventivă - adică respectarea legilor.

Însă chiar dacă tu aplici aceste reguli de obicei, există destule şanse de a le încălca în diverse ocazii sau ca alţi participanţi la traficul rutier să le încalce. Poţi călători şi nelegat, de exemplu în autovehicule care nu au centuri de siguranţă -camioane, autobuze - sau sunt conduse de alţi şoferi. Oriunde şi oricând, poate chiar la o viteză mare.

Dacă ai la dispoziţie un timp de gândire şi reacţii rapide, poţi face ceva în cele 1-2 secunde dinaintea ciocnirii. Un şofer a scăpat cu viaţa dintr-o ciocnire frontală cu 120 km/h, proptindu-se cu atâta forţă în volan încât a îndoit cercul din oţel. Sau, altă persoană a sărit înainte de impact de pe bancheta din faţă pe cea din spate, scăpând cu viaţă. Totuşi, asemenea cazuri sunt excepţii. Ca regulă generală, ciocnirea unui automobil înseamnă moarte sau rănire.

În ţara noastră, din cauza accidentelor de circulaţie rutieră mor anual circa 3 000 persoane, iar alte 10 000 sunt grav rănite. Perioadele cele mai periculoase sunt zilnic în jurul orelor 15 şi 20; zilele cu mai multe accidente sunt vinerea şi lunea. Cauzele cele mai dese ale accidentelor de circulaţie sunt: lipsa de experienţă la volan, viteza prea mare, alcoolul. Un şofer dobândeşte experienţă suficientă în conducerea maşinii de-abia după 5 ani sau circa 100 000 km parcurşi. Câţi şoferi respectă limitele de viteză în localităţi şi în afara lor (50, respectiv 90 km/ h în mai toate ţările europene)?

Întrucât nu există reguli de desfăşurare a unui accident de circulaţie, nici nu se pot da sfaturi de comportare bazate pe statistică. Totuşi, dacă te îndrepţi spre o ciocnire iminentă, următoarele idei s-ar PUTEA să fie bune, căci unii le-au folosit cu succes, iar autorităţile automobilistice le consideră realiste.

Te ciocneşti şi NU eşti legat cu centura de siguranţă: fă invers decât îţi dictează instinctul de supravieţuire (adică să te fereşti şi să te îndepartezi de obstacol); din contră:

- Aruncă-te înainte, spre obstacol;

- înfăşoară braţele în jurul capului;

- Răsuceşte-te într-o parte (la 90°) şi sprijină-te cu o suprafaţă cât mai mare a corpului (pieptului) pe bordul sau peretele maşinii.

NU te lăsa niciodată pe spate şi NU încerca să te sprijini cu picioarele în faţă pentru a rezista şocului iminent. Oricât de bine te-ai sprijini în picioare, acestea nu vor putea rezista forţelor uriaşe care apar.

Pentru clarificare, să vedem ce se întâmplă când ai 45 km/h şi te ciocneşti de un zid. Mai întâi, maşina se opreşte în aprox. 0.6 m prin turtirea botului. Apoi, dacă tu şi ceilalţi pasageri nu sunteţi solidarizaţi cu maşina, veţi suferi o a doua ciocnire - întrucât după impact şi oprirea maşinii, oamenii şi obiectele dinăuntru îşi continuă drumul cu viteza neschimbată, din cauza inerţiei, şi se vor izbi cu capul de parbriz, de bord, uşă, volan sau scaunul din faţă.

Scopul măsurilor care trebuie luate după ce se constată că ciocnirea este inevitabilă ar fi ca micşorarea sau anularea vitezei pasagerilor să se facă cât mai puţin brusc, pentru ca aceştia să fie supuşi la o frânare (deceleraţie) minimă. Botul maşinii se turteşte la ciocnire, funcţionând ca un amortizor. Ca urmare restul maşinii, mijlocul caroseriei, are parte de un şoc mai mic. Deci când te lipeşti de peretele care eîn faţa ta, mergi împreună cu mijlocul caroseriei şi îţi măreşti şansele de salvare.

Cele mai grave accidente apar la viteze combinate (ale ambelor vehicule) sub 60 km/h.

De obicei nu ai la dispoziţie nici un timp de gândire. Dar cu un preaviz de 1-2 secunde, dacă ai o reacţie fulgerătoare şi ştii să faci ce trebuie, poţi amortiza parţial şocul la care vei fi supus în momentul când botul maşinii se face armonică.

Dacă tu eşti şoferul: avertizează, ţipă la pasageri. Pasagerii din spate se vor arunca cu partea laterală a corpului asupra spătarelor scaunelor din faţă. Tu strânge cu putere volanul şi încearcă să micşorezi cât poţi gravitatea viitorului accident. Eventual sprijină şi capul pe volan în momentul impactului (dar acest sfat este controversat, căci în multe accidente coloana volanului a ieşit prin geamul din spate al maşinii). Adică, spus pe scurt: mergi împreună cu maşina.

Toate aceste măsuri reprezintă însă o tactică de ultim moment. Mai bine îţi legi centura.

Dacă te afli într-o maşină condusă de un şofer iresponsabil: beat, sinucigaş, fugar ori nebun, şi accidentul pare iminent, apără-te astfel:

- Mimează că ţi-a venit rău şi vomită peste tot înăuntrul maşinii, ca să-l faci să se oprească, apoi smulge cheia de contact. Dacă nu ai succes în felul acesta:

- Întinde-te pe jos în partea din spate a maşinii; sprijină-te pe ce ai în faţa ta (bord, spătar de scaun). Atenţie - căţărarea şi trecerea ta din faţa cabinei spre bancheta din spate, pentru a te adăposti acolo pe podea, ar putea să-l distragă pe şoferul beat ori disperat, făcându-1 să piardă cu totul controlul maşinii.

Există şi posibilitatea de a întrerupe contactul smulgând cheia de contact în timp ce maşina goneşte. Se cunosc situaţii când manevra a avut succes, dar este periculoasă. Pentru a o încerca asigură-te că urmează o porţiune de drum drept, lat, cu vizibilitate. Apucă zdravăn şi ţine volanul cu o mână, iar cu cealaltă apucă, roteşte şi smulge cheia de contact şi arunc-o, apoi trage frâna de mână. Sigur că întreaga acţiune trebuie făcută foarte iute, iar succesul ei depinde de amplasamentul şi accesibilitatea cheii de contact, a frânei de mână etc.

Dacă stai pe scaunul pasagerului, atenţie: conducerea maşinii doar cu mâna stângă pe volan este foarte încurcată. Mai bine încearcă să ţii volanul cu dreapta şi să smulgi cheia cu stânga.

Iar o astfel de manevră trebuie pornită doar ca o ultimă soluţie de salvare.

Frânele nu mai ţin: schimbă viteza, într-o treaptă inferioară. Frânează cu motorul. Trage frâna de mână.

Dacă nici aceasta nu mai ţine: ieşi de pe şosea. Mergi şerpuit, coteşte maşina la stânga şi la dreapta (în zig zag) pe câmp sau pe teren, până se opreşte.

Dacă nu poţi ieşi de pe şosea, freacă partea laterală a maşinii de marginea drumului: perete, gard, clădire, pentru a obţine o frânare. Nu te gândi şi nu regreta că strici maşina - încearcă să supravieţuieşti.

Când ciocnirea este iminentă, pregăteşte-te cât mai bine (vezi mai înainte).

Derapajul: când maşina începe să danseze pe şosea, manevrează urgent volanul, dar încet, în sensul readucerii lui pe mijloc, adică roţile să fie paralele cu axa longitudinală a automobilului.

Dacă roţile din faţă şi-au pierdut aderenţa, atunci readucerea roţilor la o înclinaţie mai mică faţă de axa maşinii poate ajuta la recâştigarea aderenţei. Iar curba trebuie făcută cu o rază mai mare decât aveai intenţia iniţial. Orice încercare de a coti brusc va agrava derapajul; la fel şi orice frânare.

Când roţile din spate patinează, de exemplu spre stânga, iar maşina începe să se rotească spre dreapta, atunci o fracţiune de secundă răsuceşte volanul spre stânga. Aceasta este soluţia, varianta naturală - care însă trebuie executată imediat şi ne violent.

De obicei apare o supra - corecţie a derapajului, din cauza manevrării greşite a volanului: prea mult - ca unghi de rotaţie, şi totodată prea mult- ca durată.

Când ajungi pe o zonă de drum alunecos, regulile de conducere preventivă pentru evitarea derapajului sunt:

- Redu viteza; frânează numai pe porţiunile de drum drept, nu în curbe;

- Mergi cu viteză mult mai mică (20-25 km/h) decât pe drum uscat;

- Păstrează o distanţă de 2-4 ori mai mare faţă de vehiculul din faţă, decât ar fi normal pe un drum uscat, vara (aprox 1,5-2,5 V în m, în care V = viteza în km/ h; de ex. 30-50 m la 20 km/h);

- Condu maşina delicat, cu blândeţe. Nu frâna şi nu coti brusc, mergi cât mai constant (ca direcţie şi viteză).

Dacă din greşeală, te apropii de o curbă cu viteză prea mare şi e pericol de derapare, uită-te la marginea exterioară a drumului. Ea este singura indicaţie corectă a gradului de periculozitate şi ascuţiş al curbei.

Ceaţa, vântul puternic şi în rafale, ploaia, întunericul, suprafaţa lunecoasă a carosabilului constituie pericole deosebit de mari. De exemplu, pe un drum care străbate succesiv zone cu ceaţă şi alte zone fără ceaţă, dacă începi să depăşeşti un camion într-o zonă cu vizibilitate bună, s-ar putea ca pe timpul depăşirii să intri într-o zonă cu ceaţă şi cu pericole multiple: lipsă de vizibilitate, carosabil umed şi alunecos etc.

Micşorarea vitezei este obligatorie pe un drum alunecos, mai ales când ai şi anvelopele uzate. Pe carosabilul alunecos şi umed maşina începe să patineze la 70 km/h dacă anvelopele sunt uzate, dar abia la 90 km/h dacă profilul lor este corect.

Încetineşte preventiv cât mai de departe şi chiar mai mult decât crezi că ar trebui, înainte de a ajunge la zonele de drum periculos cum ar fi: curbe fără vizibilitate, pante mari, intersecţii fără vizibilitate, obstacole pe drum, ocolire, şantier în lucru, semnalizări de accidente.

Citeşte „printre rânduri" starea drumului, căci anumite situaţii rele, suprafeţele alunecoase, nu sunt întotdeauna evident vizibile. Uneori suprafeţele zgrunţuroase, cu pietriş, pietruite sau pavate sunt cele mai alunecoase. S-ar putea ca suprafaţa carosabilului să devină mai lunecoasă (mâzgă etc.) după o ploaie de vară - decât ar fi după o ploaie din sezonul rece.

Un semnal important care trebuie să-l atenţioneze pe şofer este faptul că se uşurează manevrarea volanului (la automobilele fără servocomandă). Verifică adesea starea frânelor şi a mecanismului de direcţie (preferabil la un atelier). Verifică starea anvelopelor. Adâncimea şanţurilor trebuie să fie de minimum 4 mm.

Siguranţa mersului cu viteză mare creşte dacă presiunea din roţi este mai mare cu 0,15- 0,5 bar decât valoarea normală (indicată în instrucţiunile de utilizare sau în cartea autovehiculului).

Depăşirea înseamnă viteză mai mare şi creşterea riscului, a pericolelor. Gândeşte-te bine de fiecare dată când decizi dacă „acuma accelerezi" şi ieşi din coloană sau „stai la cutie".

Dar, înainte de a depăşi:

- Nu te apropia prea mult de maşina din faţă. Dacă stai la o distanţă mai mare de maşina pe care vrei să o depăşeşti ai avantajul că nu-ţi acoperi şi nu-ţi micşorezi vizibilitatea drumului din faţă, vitală pentru siguranţa circulaţiei. La 40 km/h lasă 2 lungimi de maşină până la vehiculul din faţă, iar la 90 km/h - 8 lungimi. Acest interval îţi permite o bună vizibilitate a drumului din faţă, a curbelor, intersecţiilor şi a participanţilor la trafic - care vor sili vehiculul din faţă să iasă şi el din coloană. În plus, vei fi văzut şi tu mai bine de şoferul vehiculului care se apropie.

Verifică în oglinda retrovizoare dacă nu te ajunge sau nu te depăşeşte alt vehicul, dar nu micşora intervalul liber din faţa ta din cauza noului venit. Când situaţia va fi favorabilă pentru depăşire, tu vei fi primul.

- Priveşte înainte şoseaua şi evaluează calm pericolele din faţă.

Când te-ai hotărât să depăşeşti, iată ce trebuie să faci, în succesiune rapidă:

- Verifică situaţia în oglinda retrovizoare;

- Semnalizează;

- Ieşi din coloană şi accelerează în treapta de viteză care îţi va permite să depăşeşti fără să umbli la schimbătorul de viteze;

- Claxonează scurt;

- Dacă vehiculul depăşit accelerează şi el, renunţă la depăşire.

Pentru depăşire trebuie să atingi o viteză cu 20 km/h mai mare decât a maşinii din faţă şi să fii sigur că imediat după depăşire nu vei fi obligat să-i tai calea ca să reintri brusc în coloană. Dacă sunt astfel de constrângeri, renunţă la depăşire.

Centura de siguranţă reduce pericolul de moarte sau rănire gravă cu până la 70%.

Centura împiedică:

- aruncarea celui legat afară din maşină, ceea ce aproape sigur i-ar produce moartea sau rănirea (adeseori la o ciocnire, din cauza deformării saşiului şi caroseriei, uşile se deschid chiar dacă fuseseră blocate);

- ciocnirea capului de parbriz, bord, uşi sau stâlpul acoperişului;

- tăierea feţei în cioburile de la parbrizul sau geamul spart;

- ciocnirea corpului cu bordul maşinii sau cu coloana volanului, evitând astfel zdrobirea pieptului şi intestinelor.

Cumpără cele mai bune centuri de siguranţă pe care ţi le poţi permite. Construcţia centurii trebuie să fie cu două ramuri: una diagonală peste piept şi alta în poală.

Ca principiu, este preferabil să ai o protecţie suficientă tot timpul decât una excelentă numai din când în când. Deci:

- Leagă-te mereu cu centura de siguranţă;

- Reglează şi strânge corect centura pe corp întotdeauna.

Poartă-te ca şi când ar există un interblocaj care nu-ţi permite pornirea motorului până ce şoferul şi pasagerii nu şi-au legat centurile (dispozitiv existent la unele maşini).

Respectă cu stricteţe regulamentul de circulaţie, chiar şi când eşti foarte grăbit. E vorba de viaţa ta şi a celor dragi.

Protejarea copiilor. Copiii mici vor sta întotdeauna pe bancheta din spate (legaţi sau nu).

Un copil cu greutatea sub 40 kg va fi aşezat şi legat într-un scaun special, fixat pe bancheta din spate. Dacă are peste 40 kg, poate sta pe bancheta din spate şi folosi centura de siguranţă (de adult). Uşile maşinii vor fi dotate cu încuietori special protejate cu dispozitive contra deschiderii, anti-copil.

Pentru a convinge un copil să se lege poţi să-i spui poveşti - de exemplu, că maşina nu porneşte decât dacă ne jucăm de-a astronauţii pe lună, hai să ne grăbim etc.

NU da voie niciodată unui copil sub 12 ani să stea:

- pe scaunul din faţă;

- în poala mamei, pe scaunul din faţă;

- în poala mamei, pe scaunul din faţă, cu centura de siguranţă legată peste copil. Leagănul sugarului va fi pus pe podeaua dintre bancheta din spate şi cea din faţă. Dacă nu încape, pune-1 pe bancheta din spate şi leagă-1 pe deasupra cu o plasă ancorată de banchetă sau de caroserie.
11.3. DUPĂ UN ACCIDENT DE CIRCULAŢIE
Semnalizează accidentul pe şosea pentru a-i avertiza pe ceilalţi participanţi la circulaţie. Anunţă Poliţia. Cere ajutor de la alţi şoferi, trecători sau spectatori. Dacă este ceaţă, întuneric, ploaie sau drum alunecos, aprinde o torţă (o cârpă îmbibată cu ulei, aprinsă într-un capac scos de la roată) la o oarecare distanţă de locul accidentului, de carcasa vehiculului, pentru avertizarea şoferilor care se apropie. Notează numerele vehiculelor şi numele şoferilor implicaţi în accident, preferabil şi numele, adresele şi telefonul martorilor. Fă poze.

Acordă primul ajutor (vezi #19). Un rănit grav va fi lăsat pe loc în aşteptarea Salvării. Dar când există pericolul ca benzina scursă şi împrăştiată să ia foc (fumatul interzis!), sau dacă blochează circulaţia şi ar putea produce alte accidente sau ciocniri, victima va fi mutată într-un alt loc, mai ferit.

11.4. PE MOTOCICLETĂ
Sunt foarte puţine măsuri pe care le poţi lua înaintea unei ciocniri iminente a motocicletei sau bicicletei pe care o conduci. Iată câteva idei de bază:

- Părăseşte motocicleta, sari de pe ea imediat ce eşti sigur că urmează ciocnirea;

- Cazi moale ca o cârpă, protejând capul;

- încearcă să te rostogoleşti ca o minge.

Cea mai importantă măsură de salvare trebuia însă luată de mult: poartă casca de protecţie - chiar tipul şi modelul cel mai bun pe care-l poţi procura.

Fiecare cădere, fiecare situaţie este diferită. Când eşti în aer şi zbori cu 90 km/h nu mai poţi face mare lucru pentru a modifica desfăşurarea acţiunii, deci nu vei putea respecta nici teoria, nici sfatul rostogolirii ştiinţifice, al salturilor cu amortizare sau căderii relaxate - în afară de cazul în care ai învăţat şi exersat astfel de mişcări.

Este foarte important să cazi relaxat şi moale ca o cârpă, cu braţele şi picioarele adunate strâns lângă corp - NU scoase în afară ca nişte beţe.

De asemenea trebuie să lupţi cu instinctul care te face să rămâi pe motocicletă până se ciocneşte. Posesorii de motociclete scumpe, la fel ca şi cei cu maşini ieftine, cu hârburi, nu-şi părăsesc „iubita" nici în cele mai rele situaţii. Dar la o ciocnire, trebuie să te desparţi de ea, sari!
11.5. ÎN TREN
Există şanse de salvare (mici, dar nu inexistente) chiar şi în cazul unui accident de tren. Şansele cresc dacă eşti avertizat cumva, cu câteva secunde înaintea impactului - de exemplu, o frână extrem de bruscă. În plus, trenurile din diverse ţări se comportă diferit, aşa că uneori pot apărea şi anumite condiţii favorabile. Fii mereu atent, căci dacă afli din timp ce urmează - poţi să-ţi salvezi viaţa.

Cum sari din tren (sau din alt vehicul în mers): cu faţa înainte şi aplecat pe spate; când te desprinzi, sari tare înapoi (pentru a mai micşora viteza); mişcă picioarele ca şi când ai fugi, încă înainte de contactul cu solul. Dacă viteza trenului e mică, vei putea rămâne în picioare alergând repede. Dacă e mare, trebuie să te ghemuieşti şi să te rostogoleşti - vezi #15.2.

Într-un compartiment: când trenul se zgâlţâie, se clatină şi zboară, dacă mai poţi:

- Aruncă-te pe podea cu faţa în jos;

- împreunează-ţi mâinile peste ceafă;

- Aşteaptă şocul.

Dacă eşti în stare să faci instantaneu aceste mişcări, vei fi în cea mai bună postură ca să rezişti metalului îndoit, geamantanelor căzute, cioburilor de geam. Aruncă-te urgent pe podea; fii primul acolo jos.

Pasagerii aşezaţi cu spatele spre direcţia de mers şi care nu pot ajunge pe pardoseală (căci la oprire, inerţia îi lipeşte de spătar), îşi vor împreuna mâinile peste ceafă pentru a proteja capul cu braţele şi se vor lipi de spătarul banchetei.

Pe coridor:

- Aruncă-te pe podea cu faţa în sus, cu picioarele înainte, spre locomotiva;

- împreunează mâinile peste ceafă;

- Sprijină picioarele pe un reazem solid şi îndoaie genunchii.

În toaletă: dacă mai ai timp să faci ceva, uită de folosirea hârtiei, de trasul pantalonilor, sau spălarea mâinilor. În schimb, instantaneu:

- Aşează-te pe podea cu spatele înainte, spre locomotivă;

- îndoaie genunchii;

- împreunează mâinile peste ceafă;

- încordează-te în aşteptarea şocului (şi urează-i cabinei să reziste la strivire).

În pat (vagonul de dormit): cel mai bine să fii adormit şi relaxat. Condiţia de bază pentru salvarea din orice fel de ciocnire sau şoc este relaxarea.

În afara trenului: poţi să dai o mână de ajutor la prevenirea unui accident feroviar semnalizând existenţa unui pericol spre orice tren care se apropie de locul unui accident, unui autovehicul blocat pe şinele de cale ferată, unor obstacole puse pe şine de derbedei sau terorişti etc.

Ziua: în lipsa felinarului sau steagului roşu, semnalul de oprire la CF este să stai într-un loc sigur, cu faţa spre trenul care se apropie şi să ridici ambele braţe vertical deasupra capului.

Noaptea: agită violent o lumină (de orice culoare) dintr-o parte în alta, în faţa trenului care se apropie (dar stai în afara şinelor şi a gabaritului trenului).

Dacă descoperi obstacole căzute, aruncate sau puse pe şine de-a curmezişul, anunţă imediat lucrătorii de la CF (gara sau cantonul cel mai apropiat).

Dacă traversezi şinele într-un triaj CF şi te surprinde un tren care se apropie în viteză, dar nu ştii pe ce fir de cale va trece, aruncă-te la pământ între două fire de cale - acolo unde NU sunt traverse care leagă şinele aceluiaşi fir. Nu atinge şinele (ar putea avea curent electric).