Dic?ionar de Geografie



Yüklə 4,37 Mb.
səhifə74/124
tarix16.04.2018
ölçüsü4,37 Mb.
#48290
1   ...   70   71   72   73   74   75   76   77   ...   124

Organism torenţial. v. Torent.

Organizaţia Meteorologică Mondială (O.M.M.). Organizaţie specială a ONU, care a fost înfiinţată în 1947, prin reorganizarea Organizaţiei Meteorologice Internaţionale (O.M.I.). Are drept scop coordonarea, omogenizarea şi îmbunătăţirea activităţii meteorologice pe plan mondial, organizarea unor acţiuni de cercetare meteorologică la scară planetară sau regională, facilitarea schimbului internaţional de informaţii meteorologice etc.

Orient. Spaţiu situat spre răsărit. Cel mai adesea are însă sens de spaţiu situat la răsărit de Europa sudică (vechiul Imperiu Roman). Orientul Mijlociu cuprinde ţările din spaţiul Asiei de SE (Turcia, Siria, Iran etc.) şi chiar din Africa de NE (Egiptul). Extremul Orient include ţări din răsăritul Asiei, cu precădere: Japonia, China, Coreea, Indonezia. Uneori se vorbeşte şi de Orientul Apropiat unde se includ statele cele mai apropiate de Europa (Israel, Iordania etc.).

Orientarea hărţii. Operaţia prin care facem să coincidă o anume direcţie din teren cu cea care îi corespunde pe hartă.

Orizont. 1. Strat sau ansamblu de strate, având aproximativ aceeaşi vârstă, aceeaşi origine şi aceeaşi constituţie petrografică. Orizontul bine individualizat, cu mare extindere regională, uşor de identificat şi separat de rocile din acoperiş sau din culcuş, fie prin litologie (ex.: orizonturile dacitice din Miocenul Bazinului Transilvaniei), fie prin fosilele caracteristice conţinute (ex.: gresia cu Congeria novorossica dintre Meoţian şi Ponţian), şi care, ulterior, poate fi folosit ca bază de reper în determinarea altor orizonturi sau pentru corelări geologice, se numeşte strat reper. 2. Subdiviziune stratigrafică de ultimul ordin (v. sub Stratigrafie). 3. Linia care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei pământului cu bolta cerească. 4. Strat de sol deosebit de stratele supra şi subiacente.

Orizont (Orizont vizibil). Cerc mic de pe suprafaţa Pământului rezultat din intersecţia aparentă a sferei cereşti cu suprafaţa mării (sau a uscatului). Orizontul vizibil se află sub orizontul adevărat (cercul mare de pe sfera cerească rezultat din intersecţia acesteia cu planul orizontului adevărat al observatorului terestru) cu un unghi care depinde de înălţimea ochiului observatorului deasupra nivelului mării (sau a uscatului). Este deci, spus simplu, linia care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei pământului cu bolta cerească.

Orizont A molic. Orizont A caracterizat prin culoare închisă, conţinut apreciabil de humus (minimum 1% şi maximum 20-35%, în funcţie de textură), structură glomerulară, grăunţoasă sau poliedrică mică, grad de saturaţie în baze peste 55%, grosime cel puţin 20 cm. Se notează cu Am.

Orizont A ocric. Orizont A mai deschis la culoare sau mai sărac în humus decât A molic sau A umbric. Se notează cu Ao.

Orizont A umbric. Orizont A care prezintă caracterele unui A molic cu excepţia gradului de saturaţie în baze care este sub 55%. Se notează cu Au.

Orizont A. Orizont format la partea superioară a solului mineral, în care se acumulează materie organică humificată şi intim legată cu partea minerală. Poate fi molic (v), umbric (v.) sau ocric (v).

Orizont Ap. Strat arat.

Orizont argiloiluvial. V. Orizont B argiloiluvial.

Orizont B argiloiluvial. Orizont B de acumulare a argilei prin iluviere. Se caracterizează prin valori mari ridicate ale conţinutului de argilă decât în orizontul superior, structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă, grosime minimă de 10 cm (cu variaţii între 7,5 şi 15 cm, în funcţie de textură). Se notează cu Bt. Sin. Orizont argiloiluvial.

Orizont B cambic. Orizont B format prin alterarea materialului parental, cu textură apropiată de/sau mai fină decât a materialului parental, structură poliedrică sau columnoid-prismatică, grosime de cel puţin 10 cm. Se notează cu Bv. Sin. Orizont cambic.

Orizont B natric. Orizont B argiloiluvial cu peste 15% sodiu schimbabil, structură columnară (rar prismatică sau poliedrică) în primii cm. Se notează Btna.

Orizont B oxic. Orizont B de alterare extremă, constituit în principal din oxizi de fier şi aluminiu hidrataţi. Prezintă o capacitate foarte redusă de schimb cationic şi de reţinere cationică. Este specific solurilor regiunilor calde tropicale şi subtropicale. Sin. Orizont oxic.

Orizont B regradat. Orizont B recarbonatat sub influenţa apei capilar-freatice ascendente sau faunei solului. Sin. Orizont B recarbonatat.

Orizont B spodic. Orizont B de acumulare a materialului amorf, constituit din materie organică şi/sau sescvioxizi. Prezintă culori diferite în funcţie de natura materialelor acumulate. Este nestructurat (rar slab şi nedefinit structurat) şi cu textură grosieră sau mijlocie-grosieră. Grosimea minimă de 2,5 cm. Se notează cu Bhs când materialul amorf conţine atât humus iluvial cât şi sescvioxizi (orizont B humicoferiiluvial), cu Bs când conţine predominant sescvioxizi (orizont B feriiluvial), cu Bh când conţine humus iluvial (orizont B humicoiluvial). Sin. Orizont spodic, Orizont B podzolic.

Orizont B. Orizont B al solului, situat sub un A sau E, caracterizat printr-o alterare a materialului parental, însoţită sau nu de o îmbogăţire în argilă prin iluviere sau alterare în situ şi/sau în sescvioxizi prin iluviere sau acumulare reziduală şi/sau în humus prin iluviere. Orizont B poate fi argiloiluvial (v.), cambic (v.), natric (v.), spodic (v.) sau oxic (v.), ultimul fiind caracteristic procesului de feralitizare din zona caldă a uscatului.

Orizont C. Orizont din partea inferioară a profilului, constituit din materiale parentale neconsolidate (marne, argile, nisipuri, luturi, loessuri, depozite loessoide etc.), prea puţin modificate pentru a îndeplini condiţiile diagnostice ale unui alt orizont.

Orizont calcic. Orizont C de acumulare a carbonaţilor solului. Se notează cu Cca. Sin. Orizont C calcic, Orizont carbonatoiluvial. Are aceeaşi semnificaţie şi în definiţia FAO.

Orizont cu glei. V. sub Gleizare.

Orizont D. În actualul sistem român de clasificare a solurilor are semnificaţia de orizont desfundat (pe o grosime de minimum 50 cm).

Orizont de sol. Fiecare dintre porţiunile unui profil al solului (v.), delimitată în mod natural, ca urmare a interacţiunii factorilor pedogenetici (v. sub Pedogeneză) asupra rocii. Orizonturile sunt separate între ele prin limite orizontale sau aproape orizontale sau prin linii ondulate, trecerea de la un orizont la altul făcându-se net (separarea între orizonturi se poate face pe 1-2 cm distanţă), clar (separarea se face pe 2-5 cm) sau treptat (separarea se face pe 5-10 cm). Între ele orizonturile se deosebesc prin caractere morfologice (fizice şi chimice), culoare, textură, structură, consistenţă, porozitate, compactitate, compoziţia chimică, conţinutul de neoformaţiuni (v.) etc. Grosimea, succesiunea şi însuşirile orizonturilor solului definesc aspectul morfologic al acestuia, contribuind în mare măsură la stabilitatea tipului de sol, a nivelului fertilităţii acestuia, a lucrărilor agrotehnice celor mai indicate etc. Fiecare orizont se notează cu o literă mare (A, B, C, D etc.), la care se adaugă uneori şi o literă mică sau un indice, în cifre arabe, care arată succesiunea suborizonturilor, fie un proces specific al acestora. Principalele notaţii ale orizonturilor şi suborizonturilor folosite în pedologie pentru a exprima procesele caracteristice din profilul unui sol, sunt: A-orizontul de acumulare biologică şi în primul rând a humusului, de spălare parţială sau totală a sărurilor şi de translocare a argilei şi a sescvioxizilor în orizonturile inferioare şi în care au loc principalele procese din sol (înţelenire, acumulare şi descompunere a materiei organice, podzolire, eluviere, acidificare etc.); are culoarea de la cenuşiu-castaniu sau brun deschis (când este sărac în humus huminic) la negru cărbunos (în cazul unei humificări încete, în condiţii de climat umed şi rece). Pentru suborizonturi se folosesc notaţiile: Aoo-strat superficial cu resturi vegetale (frunziş), nedescompuse; Ao-suborizont în care materia organică este sub formă de humus brut sau moder (v.); A1-suborizontul cu cea mai mare acumulare de humus, caracteristic solurilor podzolite; A2-suborizontul podzolic, caracteristic podzolurilor primare; A', A'',...-subîmpărţiri morfologice ale orizontului A în solurile fără podzolire, fără semnificaţii definite; B-orizontul de acumulare a argilei şi sescvioxizilor migraţi din A şi de spălare completă de săruri, în care uneori (în cazul podzolului primar) se acumulează şi humus la partea superioară; se subdivide în: (B)-în care argila se formează "în situ" şi Bt-orizontul iluvial sau textural, în care se acumulează argila şi sescvioxizii deplasaţi din A; are culoare brună-gălbuie şi brună-ruginie în primul caz, până la brună închisă în al doilea caz. Şi orizontul B se împarte în: B1, B2,... sau B', B'',... fără semnificaţii determinate; C- orizontul de acumulare a sărurilor, în special a carbonaţilor, sub formă de eflorescenţe, pseudomicelii şi concreţiuni, care se poate separa în suborizonturile: C1, C2,... sau C', C'', după culoare, formă sau intensitatea acumulării neoformaţiunilor de carbonaţi; D-roca de solificare (roca-mamă), mai mult sau mai puţin alterată, care poate avea subîmpărţirile: D1, D2,...sau D', D'',...după gradul de alterare, care creşte cu adâncimea; G-orizontul de glei (v.), caracterizat printr-un colorit pestriţ (cenuşiu-verzui sau vineţiu cu galben-portocaliu-ruginiu), format în zona de oscilare a nivelului stratului acvifer, ca urmare a alterării proceselor de reducere şi oxidare, de hidratare şi deshidratare a compuşilor de fier şi mangan; g-orizontul de pseudoglei (v.). Dacă trecerea dintre orizonturi se face pe o distanţă mai mare de 10 cm, se separă şi un orizont de tranziţie. Astfel: A/B sau AB-orizont de tranziţie între A şi B, caracteristic solurilor nepodzolite de pădure, în care humusul mai imprimă culoarea închisă; A/C sau AC-orizont de tranziţie între A şi C (lipseşte orizontul B), caracteristic cernoziomurilor, care conţine în mod normal pseudomicelii şi rare concreţiuni de carbonaţi; B/C sau BC, orizont de trecere lentă de la B la C; BD-orizont de trecere de la B la D, fără acumulare de carbonaţi în profil. Orizonturile cu cantităţi mari de săruri solubile, caracteristice sărăturilor, se notează: AS, BS, CS etc., iar dacă conţine cantităţi mai mici de săruri, ca în cazul solurilor salinizate: As, Bs, Cs etc. Aşadar, Orizontul de sol este stratul de sol cu proprietăţi diferite de ale stratelor supra şi/subiacente. Sin. Orizont pedogenetic.

Orizont diagnostic. Orice orizont de sol considerat drept criteriu pentru definirea unităţilor taxonomice.

Orizont E albic. 1. Orizont eluvial format deasupra unui B argiloiluvial, caracterizat prin culori mai deschise decât E luvic, nestructurare sau slabă structurare lamelară ori poliedrică, textură mai grosieră decât a orizontului subiacent, intensă segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni. Se notează cu Ea. 2. Cu sens apropiat este definit şi în legenda FAO.

Orizont E luvic. Orizont eluvial format deasupra unui B argiloiluvial, caracterizat prin culori deschise, nestructurare sau parţială structurare poliedrică ori lamelară, textură mai grosieră decât a orizontului subiacent. Se notează cu El.

Orizont E spodic (podzolic). Orizont eluvial format deasupra unui B spodic, caracterizat prin culori deschise, lipsă de structură, puternică eluviere a materiei organice şi sescvioxizilor. Se notează cu Es.

Orizont E. V. Orizont eluvial.

Orizont eluvial. Orizont din partea superioară a solului (situat sub A sau O), de culoare mai deschisă datorită eluvierii parţiale sau accentuate a argilei şi/sau sescvioxizilor şi materiei organice, respectiv concentrării reziduale a particulelor nisipoase sau prăfoase de cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare. Se notează cu E. Poate fi albic (v), luvic (v.) sau spodic (v.).

Orizont feriiluvial. V. Orizont B spodic.

Orizont fragipan. V. Fragipan.

Orizont G. V. Orizont gleic.

Orizont gipsic. Orizont care, conform definiţiei FAO, este îmbogăţit secundar în sulfat de calciu.

Orizont gleic de oxidare-reducere. Orizont gleic format în exces temporar de umiditate freatică, caracterizat printr-un colorit marmorat dat de petele de reducere (vineţii, cenuşii, verzui) şi de oxidare (gălbui, roşcate). Se notează cu Go.

Orizont gleic de reducere. Orizont gleic format în exces permanent sau prelungit de umiditate freatică, caracterizat prin neta predominare a culorilor de reducere (vineţii, cenuşii, verzui). Se notează cu Gr.

Orizont gleic de suprareducere. Orizont gleic format în condiţii de mediu puternic reductor, permanent saturat cu apă. Se notează cu Gsr.

Orizont gleic. Orizont de alterare minerală în exces permanent sau temporar de umiditate freatică. Se notează cu G. Sin. Glei, Hlei.

Orizont humicoferiiluvial. V. Orizont B spodic.

Orizont iluvial. Orizont de acumulare a sărurilor şi particulelor fine, eluviate de regulă dintr-un orizont superior. Orizontul iluvial poate fi argiloiluvial, spodic, natric, calcic etc. Ant. Orizont eluvial.

Orizont mineral. Orice orizont care conţine cel mult 20-35% (în funcţie de textură) materie organică.

Orizont natric. Orizont saturat cu peste 15% în sodiu schimbabil. Se notează cu na, adăugat simbolului orizontului cu care se asociază. Când prezintă şi caractere de B argiloiluvial se notează cu Btna.

Orizont organic. Orizont de la suprafaţa solului foarte bogat (peste 20-35%) în materie organică (mai mult sau mai puţin humificată), format în condiţii de nesaturare în apă cea mai mare parte din an. Se notează cu O. La solurile de sub pădure se compune din: Ol-litieră propriu-zisă (proaspătă), Of-stratul de fermentare (a litierei mai vechi) şi Oh-stratul de humificare (a litierei celei mai vechi). Sin. Orizont organic nehidromorf.

Orizont oxic. V. Orizont B oxic.

Orizont productiv. Porţiunea dintr-un strat sau dintr-o formaţiune geologică purtătoare de substanţe minerale utile, care pot constitui obiectul unei exploatări raţionale şi rentabile. Se deosebesc: orizont acvifer, orizont gazeifer, orizont petrolifer (dacă substanţele respective: apa, gazele, ţiţeiul sunt conţinute într-o rocă-magazin, poroasă şi permeabilă), orizont carbonifer etc. (dacă orizontul este constituit chiar din substanţa exploatabilă: cărbune, minereuri etc.).

Orizont pseudogleic. Orizont format în condiţii de exces temporar sau prelungit de apă pluvială, stagnată deasupra unui strat impermeabil (sau slab permeabil) din profilul solului. Este caracterizat printr-un colorit marmorat (vineţii, cenuşii, verzui), care predomină asociate cu pete de oxidare (gălbui, roşcate). Se notează cu W adăugat simbolului orizonturilor cu care se asociază.

Orizont pseudogleizat. Orizont format în condiţiile unor perioade anuale mai reduse de exces de umiditate pluvială, stagnantă deasupra unui strat impermeabil (sau slab permeabil) al profilului de sol, motiv pentru care culorile de reducere (vineţii, cenuşii) ocupă sub 50% din masa materialului. Se notează cu w adăugat simbolului orizonturilor cu care se asociază.

Orizont pseudorendzinic. Orizont C constituit din marne argiloase.

Orizont R. Orizont constituit din roci dure (cu excepţia celor indicate la orizontul rendzinic), situat la baza solumului.

Orizont rendzinic. Orizont R constituit din calcare, dolomite, gipsuri sau alte roci bazice şi ultrabazice. Se notează cu Rrz.

Orizont salic. Orizont îmbogăţit secundar în săruri uşor solubile (peste 1% pentru tipul de salinizare cloruric şi/sau peste 1,5% pentru tipul de salinizare sulfatic). Se notează cu sa, adăugat simbolului orizontului cu care se asociază.

Orizont salinizat. Orizont care conţine săruri uşor solubile în cantitate mai mică decât cel salic (sub 1% pentru tipul de salinizare cloruric şi/sau sub 1,5% pentru tipul de salinizare sulfatic). Se notează cu sc, adăugat simbolului orizontului cu care se asociază.

Orizont spodic. V. Orizont B spodic.

Orizont sulfuric. Orizont diagnostic care, conform definiţiei FAO, se formează prin oxidarea materialelor minerale sau organice bogate în sulfuri, ca urmare a drenajului artificial.

Orizont turbos. Orizont organic format în exces prelungit sau permanent de umiditate şi sub o vegetaţie de muşchi, rogoz, pipirig, stuf şi alte plante higrofile. Se caracterizează prin acumulare de materie organică incomplet descompusă, pe grosimi de minimum 20 cm. Se notează cu T. Sin. Orizont turbos hidromorf.

Orizont vertic. Orizont cu un conţinut bogat în argilă (minimum 30% şi frecvent peste 50%), predominant gonflantă. Se caracterizează prin feţe de alunecare oblice, crăpături largi (peste 1 cm) şi adâncimi (peste 50 cm) în perioadele uscate, grosime minimă 50 cm. Se notează cu y, adăugat simbolului orizontului cu care se asociază.

Orizont W. V. Orizont pseudogleic.

Orogen. (gr. oros-munte, genesis-naştere). Proces geotectonic, în urma căruia, în geosinclinale se formează munţii de cutare. Procesul se desfăşoară în două faze: structogeneza (tectogeneza), cutarea sedimentelor depuse în geosinclinal, şi morfogeneza, ridicarea în masă a fundului geosinclinalului, împreună cu sedimentele. Termenul de orogeneză a fost introdus în 1890 de G.K. Gilbert. Fazele orogenice se grupează în cicluri orogenice, fiecate dintre aceste cicluri încheindu-se cu formarea unui lanţ muntos. Cauzele orogenezei nu sunt încă pe deplin cunoscute, pentru explicarea ei emiţându-se o serie de ipoteze: ipoteza ridicării (boltirea scoarţei de către forţe endogene verticale); ipoteza contracţiunii (datorită răcirii treptate a globului, care micşorează volumul masei fluide); ipoteza izostaziei (v.); ipoteza derivei continentale (v.); ipoteza oscilaţiilor (nudaţiei) (care admite alunecare cuverturii sedimentare, pe boltirile forţelor interne); ipoteza expansiunii terestre (care admite dilatarea Pământului, ca urmare a căldurii produse de dezintegrarea substan-ţelor radioactive); ipoteza pulsaţiilor (care admite şi dilatări şi compresiuni ale scoarţei terestre) etc. În ţara noastră ciclul orogenic hercinic (Permo-Carbonifer) a format Munţii Măcinului (jud. Tulcea), iar ciclul alpin a dat naştere lanţului carpatic. Sensul cel mai larg al cuvântului orogeneză este acela de geneza reliefului dar cel mai adesea sensul este acela de naşterea munţilor. În acest ultim înţeles, informaţiile sunt cele de mai sus. Un ciclu de orogeneze (de faze orogene) formează un lanţ muntos, respectiv o eră tectonică. Au fost identificate mai multe orogeneze (în sens de ere) dintre care trei precambriene (laurenţiană, algomiană şi assyntică), dar după unii autori consolidarea uscatului Precambrian s-ar fi făcut printr-o serie de aproape 20 ere tectonice; aceste zone s-au rigidizat ulterior, devenind scuturi. Următoarele orogeneze sunt: caledonică, hercinică, alpină.

Orogeneza algomană. Orogeneză desfăşurată la sfârşitul Arhaicului, pe teritoriul scutului canadian.

Orogeneza armoricană. Orogeneză formată între fluviile Seine şi Loara (denumirea a primit-o după denumirea sa latină, Armorica) şi corespunde cu orogeneza variscă. Orogeneza a avut loc în Permo-Carbonifer.

Orogenic. Fenomen care este legat de orogeneză.

Orogenie. Are sens de morfogeneză, adică perioada când se formează efectiv lanţul muntos. În vorbirea curentă, însă, se referă tot la orogenia alpină, hercinică etc.

Orografie. (gr. oros-munte, graphein-a scrie, a descrie). Sin. Hipsografie (v.). V. şi Relief.

Orometrie. (gr. oros-munte, metron-măsură). Sin. Hipsometrie (v.). V şi Relief.

Orthoceras. (gr. orthos-drept). Nautiloideu care a avut maximum de dezvoltare în Silurian, dar unele specii au fost întâlnite până în Triasic (ex.: la Hagighiol-Dobrogea; în regiunea Vulcan-Codlea-Cristian etc.).

Orthothetes. Brahiopod. Specia Orthothetes umbraculum, cu răspândire mondială, a fost identificată în ţara noastră în dealul Bujoarele-Dobrogea (în Devonian) şi la Nicolina-Iaşi (în forajul care a întâlnit Silurianul).

Ortic. Subdiviziune în cadrul unor unităţi principale în legenda FAO, ce grupează solurile cu caractere tipice.

Ortoclinal. V. Subsecvenţă, Cuestă.

Ortoclorite. V. sub Clorite.

Ortofotogeografie. Fotografie aeriană pe care deformările imaginii (pricinuite de înclinarea axei sub care s-a făcut fotografierea, sau de către relief) sunt corectate prin transformarea, pe bucăţi mici, a proiecţiei în perspectivă a a fotografiei în proiecţie ortogonală; în acest proces se modifică continuu raportul scării în funcţie de relief. Rezultă, în final, un ortoplan alcătuit din asamblarea ortofotografiilor, având proprietăţile metrice ale unei hărţi.

Ortogeosinclinal. V. sub Geosinclinal.

Ortognais. V. sub Gnais.

Ortoză. (gr. orthos-drept, din cauza unghiului de 90o pe care îl fac planele de clivaj). Feldspat potasic, frecvent maclat (macla de Karisbad, macla de Baveno). Se formează la temperaturi mai joase, în rocile magmatice acide şi intermediare (în special în granite) şi metamorfic se întâlneşte în gnaisuri. În unele arcoze, în grauwake şi în nisipuri, se găseşte sedimentar. Are culoare albă (tulbure), gălbuie-roşietică, şi uneori, roşie cum este carnea, cu luciu sticlos sau sidefos. Se transformă uşor în caolin sub acţiunea agenţilor modificatori externi. Are întrebuinţări diferite. Varietatea incoloră, transparentă (adular) este utilizată ca piatră semipreţioasă. În cantităţi mai mari se întâlneşte: în Rusia (în Urali), Germania, Cehia, Slovacia, Franţa, Norvegia, Suedia, S.U.A., Canada etc. În ţara noastră se exploatează în Munţii Gilăului, în Munţii Lotrului (la Mănăileasa), în Munţii Semenic (la Teregova) etc. Sin. Ortoclaz.

Ortstein. Strat subţire (de regulă nisipos) cimentat cu oxizi şi hidroxizi, predominant de fier. Sin. Alios (v.).

Ös. V. Esker.

Oscilaţie glaciară. 1. Mişcarea de înaintare şi retragere a gheţarilor actuali pe perioade sezoniere, multianuale sau seculare. 2. Înaintarea şi retragerea frontului glaciar în raport cu un aliniament staţionar care a avut loc într-o fază glaciară, termenul aplicându-se mai ales la epistadii (v. stadiu) decât la stadii (v.). 3. Oscilaţie climatică, se spune despre variaţiile climatice din Tardiglaciar şi Postglaciar care se referă mai ales la temperatură şi care au avut urmări asupra poziţiei frontului glaciar ca şi asupra aspectelor ecologice animale şi vegetale; între oscilaţiile pozitive, sau calde, se citează Alleröd şi Optimum climatic (v.), iar între cele negative, Langeland, Belt ş.a.

Oscilaţiile climei. Schimbări ritmice neprogresive ale climei, care depind de oscilaţiile activităţii solare şi de cele ale circulaţiei atmosferice generale.

Yüklə 4,37 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   70   71   72   73   74   75   76   77   ...   124




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin