Din perspectiva de gen

ECONOME – PIAȚA MUNCII

Ellen Pao pierde procesul de 16 milioane de dolari

Zona IT, 8 aprilie 2015

Unul dintre cazurile cele mai proeminente în mass media din ultimii ani pe segmentul de tehnologie a fost cel al lui Ellen Pao. Fosta angajată a firmei de investiții Kleiner Perkins Caufield & Byers din Silicon Valley, a pierdut recent cazul prin care cerea 16 milioane de dolari în daune de la angajator, aducând acuzația discriminării și a unui tratament sexist la locul de muncă, în cei șapte ani pe care i-a petrecut la companie.

Decizia finală a fost luată de un juriu din San Francisco ce a ajuns la concluzia că nu s-a putut dovedi discriminarea, deși Pao a subliniat că nu i-a fost recunoscută contribuția la succesul companiei și nu a fost luată în considerare pentru promovări.

Cu procesul încheiat, la un interviu pentru Yahoo Global News, Ellen Pao a declarat că se gândește în acest moment la formularea unui apel, dar fără a intra în detalii despre când va face asta cu exactitate. Pao susține că procesul în sine, chiar dacă a eșuat, a fost un semnal de alarmă pentru tratamentul inadecvat al minorităților și al femeilor în cadrul companiilor din Silicon Valley, iar atenția atrasă de proces i-ar putea forța în cele din urmă să își schimbe conduita. Companiile tehnologice din SUA, în special cele din California, au fost adesea acuzate că limitează accesul minorităților și femeilor la pozițiile superioare de management, numeroase campanii încercând să atragă atenția asupra acestei situații și să inițieze un dialog pe tema schimbării modului în care aceste companii funcționează.

ARTĂ-CULTURĂ

De ce o să fie pace în lume dacă te duci la Next LGBT și Next is Feminist

Vice, 7 aprilie 2015

de Crăița Nanu

Anul trecut, în Belgrad, comunitatea gay reușea să obțină acordul pentru organizarea unei parade. Ultima avusese loc în 2010, se lăsase cu violențe majore și de atunci guvernul nu mai acceptase niciuna dintre cererile lor. Reportajul realizat de VICE în 2014 are doar nouă minute, dar e ceva crunt pentru că în prim plan sunt suporterii anti-gay, adică băieți care explică logic cum, dacă statul acceptă homosexualii, atunci sigur-sigur vor ajunge să accepte și necrofilii, și pedofilii. Logic, nu? Cam din cauza ăstora n-o să fie prea curând pace în lume. Odată și odată, însă, o să fie. Noi n-o apucăm, dar e pe vine, vă spun eu. Iar drumul trece fix prin sala de cinema. Și, ce să vezi, nu e pavat doar cu bune intenții și lecții de viață, ci și cu mult sex, animații, documentare portret, reportaje și eseuri.

În timp ce mă veghează inorogul, unul dintre scurtmetrajele de la Next is LGBT

Scurtmetrajele din Next is Feminist și LGBT trec prin toate prejudecățile posibile. Ai studenta care ține un discurs pentru trolii anti-feminiști și le explică de ce expresia „pizdă proastă" nu e nici argument, nici jignire. Ai scurtmetrajul despre transgenderi, care te plimbă prin Middlesex cu animație psihedelică a la Yellow Submarine. Mai este și o franțuzoaică tânără, care crede că viața ei s-a terminat pentru că are cancer și trebuie să-și extirpe ambii sâni. Bunica ei o privește amuzată și își aduce aminte cum unul dintre iubiții mai recenți a părăsit-o imediat după ce i-a văzut sânii lăsați. Oricum o dai, o femeie = o pereche de sâni. Sau copilul de care trebuie să aibă grijă în detrimentul ambițiilor. Sau viața alături de bărbatul pe care i-l impune familia. Sau abuzul pe care îl încasează constant de la partener. Niciodată o femeie = un bărbat. Asta până ajungem la Bill, care e un tip incredibil de mișto și nu merită spoilere. Ține minte doar că e fotograf și că spune asta:

„It's like, you know, everybody adds a little piece of what they find attractive and what they're interested in and what they would like to represent. Simply because we end up with a richer experience that way."

Pentru că fix despre asta e vorba. Să înțelegem și alte puncte de vedere. Ori asta e greu pentru foarte multă lume de la noi, mai ales când subiectul sunt femeile, homosexualii, lesbienele, bisexualii sau transgenderii. Și, pe undeva, e normal să fie așa. România a avut un start mai greu, suntem încă la început. În '95 se ținea pentru prima oară un simpozion cu titlul: Homosexuality, a human right. În 1996 se înființa oficial asociația Accept. Abia în 2001 se abroga legea care incrimina homosexualitatea. Iar în 2011 a apărut primul film documentar gay, despre doi tineri îndrăgostiți. Unul dintre ei s-a sinucis în 2013. Lent și nu tocmai încurajator? Nu și dacă te gândești că aproape jumătate dintre români trăiesc în mediul rural. Imposibil să ceri unui om care a trăit toată viața la sat, ca Mihaela Rădulescu, pentru care organizarea femeia acasă cu copiii – bărbatul la muncă este un dat, nu o alegere personală, să înțeleagă de ce e important ca toată lumea de pe planeta asta să se simtă confortabil în propria-i piele. Să priceapă că doar așa se poate ajunge la o lume cu oameni relaxați și productivi care să aducă pace pe pământ.

Din scurtmetrajul animat Hermes și Afrodita

În schimb e absolut ok să ai așteptări de la orășeni. Și atunci ce te faci cu oamenii care cred că, dacă prietenul copilului e gay, automat o să încerce să-l convertească? Cei care invocă religia ca argument împotriva homosexualității sau ca salvare? Și mai ales cei care au senzația că, dacă un tip e gay, automat va vrea să-i fută în cur? Știu eu, știu eu! Îi ducem la Next LGBT.

Cât de frumos ar fi să strângem toți înverșunații care vociferează împotriva mișcării LGBT, să-i băgăm în cinema, să-i legăm de scaune, să le proptim ochii deschiși cu scobitori și să le punem filmele. Mai întâi Beast, o producție canadiană de trei minute, care strepezește și transmite un mesaj foarte clar cu doar o mână și un penis în cadru. Apoi In Praise of the Day, o călătorie în Ierusalim, în care printre altele vor învăța cum poate un bărbat să se transforme în femeie în timpul sexului. Iar pentru cireașa de pe tort, să le oferim While the Unicorn is Watching Me, un superb exercițiu stilistic franțuzesc, cu un pisi senzual care e pe un trip extrem de bun cu orgii sexuale cu zei. Și ar mai fi, dar nu vrem să facă apoplexie în sala de cinema, cadavrele sunt greu de transportat și s-ar putea să nu fie destul timp între proiecții.

Cântecul, unul dintre scurtmetrajele de la NEXT is Feminist

Gata. Las aici finalul de la The Mighty Wind al lui Christopher Guest, care sigur știe cum devine treaba cu pacea care va să vină.

A mighty wind is coming. It's blowing equality. It's blowing peace and freedom, it's blowing you and me!

Mergi la Next! E foarte bine ce se întâmplă acolo. Te ajutăm și noi. Spune în comentarii pe cine ai lega de scaun să se uite la scurtmetraje feministe și despre comunitatea LGBT și poți să câștigi un Festival Pass de o persoană, cu care poți să te duci la toate proiecțiile din cadrul Festivalului Next.

Joi, 9 aprilie, alegem un câștigător. Dacă ai noroc, îți ridici premiul direct de la intrare la proiecții.

https://www.vice.com/ro/read/de-ce-o-sa-fie-pace-in-lume-daca-te-duci-la-next-lgbt-si-next-is-feminist-653