Dinu C. Giurescu Ţara românească

I. COORDONATE GEOGRAFICE ŞI DEMOGRAFICE 15

Denumirea ţării, 17. întindere şi aşezare geografică, 19. Reali­tăţi demografice, vechimea şi continuitatea aşezărilor omeneşti, 22. Numărul şi desimea satelor, 25. Populaţia românească, 33. Saşii şi ungurii, 42. Grecii, 43. Raguzanii, 44. Musulmanii, 45.

II. BUNURI NECESARE TRAIULUI 47

Producţia agricolă, 49. Grînele, 49. Răspindirea terenurilor de cultură, 50. Depozitarea grînedor, 51. Excedente şi lipsuri în producţia agricolă, 53. Viile, 54. Pomicultura, 59. Alte cul­turi, 61. Modificări în peisajul rural, 61.

Creşterea vitelor. Oieritul, transhumanta, 64. Porcinele, 67. Bo­vinele, 68. Cai, 68. Albinăritul. 69. Pescuitul, 70. Marile zone de pescuit, 72. Terenuri rezervate pentru vînătoare şi pescuit, 77. Exploatarea subsolului. Sarea, 79. Fierul şi arama, 82. Păcura, 84. Aurul, 85. Concluzii, 85.

III. MEŞTEŞUGURI ŞI TEHNICI 87

Metalurgia, reducerea minereului, 89. Vechimea faurăriei, 94. Plugul, 92. Morile acţionate de apă (frecvenţa lor; beneficii şi obligaţii in legătura cu morile; vechimea lor; aspecte teh­nice) , 97.

Ţesătoria, 106. Pive, dîrste şi viitori, 108. Olăritul, 110. Alte meşteşuguri, 114. Extragerea sării, 119. Meşteşugul argintari­lor, 121. Tehnica construcţiilor, locuinţele, 123. Arhitectura de cult, 130. Nivelul tehnic în Ţara Românească în secolele XIV şi XV, 137.

493

IV. NEGUŢĂTORI ŞI MĂRFURI 139

Vechimea schimbului de mărfuri, 141. Comerţul intern în seco­lele XIV şi XV ; mărfurile vehiculate, 141. Negoţul intern des­făşurat în zona târgurilor, 144. Categoriile sociale ce se înde­letniceau cu negoţul (tîrgoveţii; săracii sau siromahii; boierii; dregătorii, domnii; mănăstirile), 147. Politica domniei faţă de activitatea comercială dinlăumtral ţării, 150. Comerţul extern. Ţara Românească în cadrul circuitelor europene, 150. Mărfurile exportate (pestele; vitele; pieile de vite, blănuri, ceară, miere, brînză, seu, vin; grînele; sarea), 153. Importurile (ţesături ; mirodenii şi alte mărfuri „ce vin de peste mare" ; fierul, oţelul, obiecte din metal; alte articole), 163. Tranzitul, 170. Meca-• nismul comerţului exterior, 171. Rolul braşovenilor (privilegiile acordate braşovenilor nu au stînjenit activitatea neguţătorilor autohtoni din Ţara Românească?), 173. Alţi participanţi la co­merţul extern al Ţării Româneşti (genovezii; liovenii; raguzanii; grecii),, 182.

Drumurile de uscat, vechimea lor, 187. Căile fluviale şi mari­time, 192. Mijloacele de transport, 195. Vămile, 196. Circu­laţia monetară, 202. Concluzii asupra dezvoltării economice a Ţării Româneşti în secolele XIV şi XV, 207.

V. SOCIETATEA MEDIEVALA: ALCĂTUIRI ŞI ANTAGONISME

211

GeneraJităţi, 213. De cînd a fost luat în stăpînire păsmîntu! ?, 213. Stăpânii pămîntului: cei desemnaţi în acte nominal, 216. Boie­rii, 217. Dregătorii, 218. Jupanii, 218. Gnezii, 219. Boierii mari (diferenţieri în cadrul stăpînilor pămîntului; tendinţele de acaparare ale ocinelor; marea proprietate ecleziastică; domnul ţării, mare proprietar), 222. Stăpînii de ocini mijlocii, 227. Stă-pînii de ocini mici, 228. Dinamica înlăuntrul Clasei stăpînilor de pămînt, 229. Devălmăşia, 231. Boier înseamnă stăpîn de moşie cu privilegiu de imunitate ?, 236. Temeiurile pe care se exercită stăpînirea pămîntului (moştenirea ; vlnzarea-cumpărarea ; slujba faţă de domnie; unirea ocinelor; constituirea proprietăţii ecleziastice; constituirea statului feudal al Ţării Româneşti şi urmările asupra structurii proprietăţilor feudale), 237. Domeniul feudal (cuprindea domeniul feudal un teritoriu unitar?), 241. A existat o rezervă feudală ?, 244. Curţile boiereşti, 245. Să­tenii dependenţi (cum sînt ei numiţi în actele epocii), 246. De-

494

pendenţa, legătură personală, 249. „Obligaţiile" celor dependenţi, faţă de stăpîn, accentuarea exploatării, 250.

Tîrgoveţii. Vechimea tîrguiriJor din Ţara Românească (temeiul lor economic; categorii de tîrgoveţi), 254. Robii, 257.

VI. ORGANIZAREA STATULUI 263

Şeful statului feudal (voievod şi domn), 265. Prerogativele sale (a exercitat domnul un dominium. eminens asupra teritoriului ? «darea calului»), 266. Succesiunea la domnie (lipsa unei reguli precise ; asocierea la domnie), 270.

Dregătorii statului feuda]. „Martorii" hiisaavelor domneşti. Marii dregători [competenţa lor; recrutarea lor; „cursus honorum"; de ce în actele secolelor XIV—XV boierii fără slujbe figurează, în unele cazuri, înaintea dregătorilor ?), 271. Banul, 276. Vor­nicul, 277. Vistierul, 279. Logofătul, 280. Spătarul, 282. Stol­nicul, 282. Paharnicul, 283. Postelnicul (stratornicul), 284. Comisul, 285. Ckicemil, 286. Suilgerul, 286. Alţi dregători la curtea domnească, 286. Dregătorii obişnuiţi ai statului feudal (Vechimea lor. Categorii de dregători: birarii, dijmarii, vină-ricerii, fînarii, vameşii de albine «stupi», vameşii ăe oi, porci, de bălţi», brăniştarii, povodnicarii, osluharii, pîrcălabii şi dregă­torii oraşelor, vameşii, plăieşii, globnicii, curtenii. Slugile boieri­lor ; slugi ale mănăstirilor), 287. Ponderea aparatului de stat feudai în viaţa satelor şi tîrgurilor, 297.

împărţirea teritorială. Satele, 301. Judeţele, 301. Privilegiile de imunitate (ce reprezintă ocinele cu privilegii de imunitate in comparaţie cu întregul teritoriu al Ţării Româneşti ?), 303. A cunoscut Ţara Românească în secolele XIV—XV fărâmiţarea feu­dală ?, 308.

Renta feudală, vechimea ei, 312. Dijmele, 313. Renta în mun­că, 318. Birul (Impunerea la rentă; repartiţia ei invers pro­porţională cu ierarhia socială. Cum era privită renta de oamenii epocii), 320.

Organizarea militară. Oastea şi oastea cea mare, 326. Curtenii şi slujba militară, 327. Armamentul, 328. Costumul militar, 330. Tactica militară, 332. Fortificaţiile (Cetăţile de pe linia Du­nării. Cetăţile de pe linia munţilor. Sate fortificate. Cetăţi de pămînt. Cetăţi în Dobrogea. Alte aspecte ale organizării oastei), 334.

Organizarea bisericească, importanţa factorului ideologic (Înfiin­ţarea mitropoliei Ţării Româneşti. Preoţii), 351. Viaţa mona-

495