Document nr. 7 – „Manual de instrucţiuni privind elaborarea unităţilor de rezultate ale învăţării”

Cuprins

1 Chestiunea elaborării unităţilor 2

1.1 Indicaţii extrase din recomandarea ECVET, anexele şi proiectul de document User’s guide 2

1.1.1 Glosar 2

1.1.2 Fragmente din textul recomandării 2

2 Metodologia elaborată în cadrul proiectului OPIR 5

3 Activităţi cheie pentru meseria „Coafor” 7

3.1 Prezentarea activităţii cheie: „Realizarea de coafuri temporare” (ondulare în bucle mici, brushing...) pentru damă (aranjat + uscat + coafat)” 8

3.1.1 Prezentarea sub formă de Cunoştinţe, Abilităţi şi Competenţe 8

3.1.2 Lista criteriilor şi a indicatorilor de evaluare pentru activitatea cheie 10

3.1.3 Rezultatele reflecţiei comune pe tema alocării punctelor ECVET pe unităţile aferente calificărilor pentru coafură 10

4 Activităţile cheie pentru meseria „Automaticien” 11

4.1 Prezentarea activităţii cheie: „Asigurarea mentenanţei corective a unei instalaţii automatizate simple în domeniul electromecanicii” 15

4.1.1 Prezentarea sub formă de Cunoştinţe, Abilităţi şi Competenţe 15

4.1.2 Lista criteriilor şi a indicatorilor de evaluare pentru unitatea comună 17

4.1.3 Rezultatele reflecţiei comune pe tema alocării punctelor ECVET pe unităţile aferente calificărilor pentru automatizare 18

1Chestiunea elaborării unităţilor

Obiectiv: elaborarea cât mai multor unităţi comune reţelei respectând diferite exigenţe:

respectarea metodologiei de prezentare a calificărilor sub formă de rezultate ale învăţării (document 1),
respectarea metodologiei comune pentru elaborarea unităţilor (document 7),
respectarea cerinţei ca fiecare partener să elaboreze unităţi „compatibile” cu particularităţile specifice sistemului său de FEP^¹ (obiectivul OPIR nu este armonizarea calificărilor, ci transparenţa acestora),
respectarea caracteristicilor regionale ale meseriilor.

Observaţie: numai unităţile care vor face obiectul unui mobilităţi cu titlul de experiment vor fi descrise integral.

1.1Indicaţii extrase din recomandarea ECVET, anexele şi proiectul de document User’s guide

1.1.1 Glosar

„unitate de rezultate ale învăţării” (unitate): componentă a unei calificări alcătuită dintr-un set coerent de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe şi care poate face obiectul unei evaluări şi validări;
„puncte ECVET”: reprezentarea numerică a valorii globale a rezultatelor învăţării care constituie o calificare, şi a valorii relative a fiecăreia dintre unităţi în cadrul calificării.

1.1.2 Fragmente din textul recomandării

…

1. Unităţi de rezultate ale învăţării

O unitate reprezintă o componentă a unei calificări, constând într-un set coerent de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, ce poate fi evaluat şi validat printr-un număr de puncte ECVET atribuit acestora. O calificare conţine în principiu mai multe unităţi şi este constituită din întregul set de unităţi. Astfel, un cursant poate obţine o calificare prin acumularea unităţilor necesare obţinute în diferite ţări şi în diferite contexte (formale şi, dacă este cazul, non-formale şi informale), respectând legislaţia naţională privind acumularea unităţilor şi recunoaşterea rezultatelor învăţării..

Unităţile care alcătuiesc o calificare trebuie să fie:

descrise în termeni lizibili şi comprehensibili prin referire la cunoştinţele, abilităţile şi competenţele conţinute;
elaborate şi organizate în manieră coerentă cu privire la calificarea totală;
elaborate într-o manieră care să permită evaluarea şi validarea justă a rezultatelor învăţării cuprinse în unitate.

O unitatea poate fi specifică unei singure calificări sau comună mai multor calificări. Rezultatele învăţării aşteptate, care definesc unitatea vizată, pot fi acumulate indiferent de locul sau de modul de obţinere a acestora. Astfel, în principiu, o unitate nu trebuie confundată cu o componentă a unui program formal de învăţare sau de formare.

Normele şi procedurile pentru definirea caracteristicilor unităţilor de rezultate ale învăţării şi pentru combinarea şi acumularea unităţilor aferente unei anumite calificări sunt stabilite de instituţiile competente şi partenerii asociaţi în procesul de formare, în conformitate cu reglementarea naţională sau regională în vigoare.

Specificaţiile unei unităţi trebuie să includă:

titlul generic al unităţii;
dacă este cazul, titlul generic al calificării (sau al calificărilor) de care se leagă unitatea;
referinţa calificării conform nivelului CEC şi, după caz, al CNC, împreună cu punctele de credit ECVET aferente calificării;
rezultatele învăţării conţinute în unitate;
procedurile şi criteriile pentru evaluarea acestor rezultate ale învăţării;
punctele ECVET aferente calificării;
valabilitatea unităţii în timp, dacă acest lucru este relevant.

4. Punctele ECVET

Punctele ECVET furnizează informaţii suplimentare, sub formă numerică, asupra calificărilor şi unităţilor. Acestea nu au valoare independentă de rezultatele învăţării aferente unei anumite calificări şi reflectă obţinerea şi acumularea de credite. Pentru a permite o abordare comună pentru utilizarea punctelor ECVET, se utilizează o convenţie potrivit căreia 60 de puncte sunt alocate rezultatelor învăţării aşteptate să fie dobândite pe parcursul unui an de FEP formală, la zi.

Alocarea punctelor are de obicei două etape: punctele ECVET sunt alocate iniţial unei calificări ca întreg şi apoi unităţilor sale. Pentru o anumită calificare, un context fornal unic de învăţare este luat drept referinţă şi, pe baza convenţiei,numărul total de puncte este acordat pentru acea calificare. Din acest total, punctele ECVET sunt apoi alocate fiecărei unităţi componente în funcţie de valoarea relativă a acesteia în cadrul calificării.

Pentru calificările care nu vizează un parcurs formal de învăţare, punctele ECVET pot fi alocate prin estimare bazată pe comparaţia cu o altă calificare ce are un context formal de referinţă. Pentru stabilirea comparabilităţii calificărilor, instituţia competentă trebuie să se raporteze la nivelul CEC echivalent sau, după caz, la nivelul CNC sau la similaritatea rezultatelor învăţării într-un domeniu profesional foarte apropiat.

Valoarea relativă a unei unităţi de rezultate ale învăţării în cadrul calificării trebuie stabilită în funcţie de următoarele criterii sau de o combinaţie a acestora:

importanţă relativă a rezultatelor învăţării, care constituie unitatea, pentru participare pe piaţa muncii, pentru progresare la alte niveluri sau pentru integrare socială;
complexitatea, domeniul de aplicare şi volumul rezultatelor învăţării ce alcătuiesc unitatea;
efortul necesar din partea cursantului pentru dobândirea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor aferente unităţii.

Valoarea relativă a oricărei unităţi comune mai multor calificări, exprimată în puncte ECVET, poate varia de o calificare la alta.

Alocarea punctelor ECVET face, în mod normal, parte din procesul de elaborare a calificărilor şi a unităţilor. Aceasta revine instituţiei competente responsabile cu elaborarea şi menţinerea calificării sau împuternicite pentru această sarcină. În ţările în care există deja un sistem naţional de puncte, instituţiile competente vizate se ocupă de conversia punctelor naţionale de credit în puncte ECVET.

Obţinerea unei calificări sau a unei unităţi atrage după sine atribuirea punctelor ECVET asociate, independent de timpul propriu-zis necesar obţinerii acesteia.

De obicei, transferul unei unităţi implică transferul punctelor ECVET corespunzătoare, astfel încât acestea să fie incluse în momentul recunoaşterii rezultatelor învăţării transferate, în conformitate cu reglementarea naţională sau regională în vigoare. Instituţia competentă poate alege să reconsidere, dacă este necesar, punctele ECVET care trebuie luate în considerare, atât timp cât normele şi metodele în acest domeniu sunt transparente şi se bazează pe principii de asigurare a calităţii.

Orice calificare dobândită prin învăţare non-formală sau informală, pentru care poate fi identificată o referinţă de parcurs de învăţare formală, cu unităţile corespunzătoare, poartă acelaşi număr de puncte ECVET precum referinţa, din moment ce sunt acumulate aceleaşi rezultate ale învăţării.

…

2Metodologia elaborată în cadrul proiectului OPIR

Pentru fiecare meserie, s-a constituit un grup de lucru format din cel puţin un reprezentant al fiecărui partener al consorţiului, în vederea comparării viziunilor fiecăruia asupra meseriilor şi a identificării axelor comune.

Această activitate a fost realizată în două faze însumând trei etape.
Faza 1: Identificarea activităţilor cheie specifice meseriei

Pentru pregătirea primei reuniuni, a fost întocmit un tablou sintetic privind activităţile cheie în urma comparării referenţialelor de meserii ale partenerilor. Acest tabel a contribuit la identificarea activităţilor cheie profesionale şi a activităţilor cheie transversale şi la menţionarea absenţei sau a prezenţei acestora în referenţialele fiecărui partener. Această sinteză a reprezentat punctul de pornire pentru grupul de lucru.

În prima etapă s-a verificat dacă fiecare denumire de activităţi cheie are aceeaşi semnificaţie pentru toţi partenerii. Au fost necesare precizări în formularea activităţilor cheie. Au existat trei tipuri de precizări.

1. Unele activităţi identificate ca activităţi cheie transversale nu au fost validate ca atare, ci în calitate de componente ale activităţilor cheie profesionale.

2. Grupul a dorit să includă activităţile cheie transversale în activităţile cheie profesionale.

3. Lăsând la o parte reflecţia privind referenţialele de meserii, grupul a avut în vedere referenţialele de formări or nu toate acestea aparţin aceluiaşi nivel al CEC. S-a adoptat principiul de a se preciza activităţile cheie prin raportare la competenţele cheie dezvoltate în cazul formării având nivelul cel mai „scăzut” în CEC.

Faza 2: Prezentarea unei activităţi sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe

A doua etapă a constat în alegerea activităţii cheie care urma să fie prezentată sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe. Alegerea a fost făcută având în vedere obiectivul final al proiectului, şi anume mobilitatea cursanţilor. Criteriile de selecţie au fost:

posibilitatea de a asigura o învăţare în întreprindere,
situarea în timp a acestui tip de învăţare în cadrul formării globale,
concordanţa între durata necesară pentru învăţare şi durata mobilităţii.

În etapa a treia, grupul s-a concentrat pe identificarea, în cazul activităţii cheie alese, a cunoştinţelor, apoi a abilităţilor, fără a omite cunoştinţele şi abilităţile asociate activităţilor cheie denumite iniţial transversale. S-a întocmit, aşadar, o listă cuprinzând toate cunoştinţele şi abilităţile asociate activităţii cheie. Cu toate acestea, grupul s-a raportat din nou la referenţialele de formare şi a identificat cunoştinţe şi abilităţi de un nivel prea ridicat faţă de formarea având nivelul cel mai scăzut în CEC; prin urmare, aceste cunoştinţe şi abilităţi nu vor fi avute în vedere în rezultatele învăţării ce trebuie dobândite în cadrul mobilităţii.

S-a continuat lucrul prin identificarea competenţelor.

Observaţii şi comentarii privind metodologia utilizată

În legătură cu identificarea activităţilor cheie

Ar fi fost bine să se stabilească activităţile cheie specifice meseriei fără a lua în considerare referenţialele de formare, întrucât, în cazul aceleiaşi meserii, partenerii utilizează calificări situate la diferite niveluri ale CEC. Rezultă că, deşi nu se întâlnesc decât puţine probleme în identificarea activităţilor cheie, apar dificultăţi în momentul definirii nivelului de stăpânire a acestora.

Desigur, această opţiune a contribuit la o avansare mai rapidă pe calea stabilirii cunoştinţelor şi a abilităţilor, însă, in fine, rezultatul nu este valabil decât pentru consorţiu. Dacă adoptăm o viziune pe termen mediu sau lung, rezultatul obţinut nu este transferabil în cazul implementării unei mobilităţi cu alţi parteneri. Ar trebui să se lucreze din nou la activităţile cheie în funcţie de partenerii implicaţi şi având în vedere strict meseria.

S-a propus aşadar ca activităţile cheie să includă toate aspectele asociate acestora fără a introduce restricţii în funcţie de referenţialele de formare. Se vor impune restricţiile după ce vor fi fost identificate cunoştinţele şi abilităţile. În vederea aplicării acestei recomandări, au fost aduse modificări (activităţi adăugate şi precizări) tabelului sintetic, care este inclus ca propunere la sfârşitul acestui document.

Pentru a facilita această etapă de determinare a activiţilor cheie, se propune, de asemenea, stabilirea unei definiţii comune a meseriei vizate, ceea ce va contribui la identificarea câmpului de acţiune a acesteia.

Identificarea cunoştinţelor şi a abilităţilor

Această sarcină a fost relativ uşoară, întrucât cunoştinţele şi abilităţile au aceeaşi semnificaţie pentru toţi partenerii.

Identificarea competenţelor

Din contră, această etapă a ridicat câteva probleme. Într-adevăr, fiecare partener se raportează la o definiţie a competenţelor proprii, iar cea reluată în recomandările Comisiei lasă loc la numeroase interpretări.

De adăugat informaţii suplimentare metodologice privind trecerea de la activitatea cheie la unitate
De adăugat informaţii suplimentare metodologice privind reflecţii comune referitoare la alocarea punctelor ECVET

3Activităţi cheie pentru meseria „Coafor”

Coaforul stabileşte şi efectuează îngrijiri şi tratamente capilare în scop de igienă şi de estetică. Acesta sfătuieşte şi ajută la alegerea de coafuri, tunsori şi acoperăminte de cap ţinând cont de modă, morfologia şi gustul clientului (extras din Referenţialul Locuri de muncă-Meserii ale FOREM consiliu, Belgia).

Activităţile cheie pentru meseria „Coafor” au fost identificate prin analizarea referenţialelor privind următoarele Calificări^²:

Selectarea cunoştinţelor, abilităţilor şi a competenţelor s-a făcut pe baza referenţialelor privind următoarele Calificări:

SP - Andaluzia	De completat
SP - Catalonia	Técnico en Peluqueria / Tènic en Perruqueria
Be – Comunitatea franceză	Certificat de calificare pentru al 6-lea an profesional
Be – Regiunea valonă	Certificat de învăţare „coafor/coafeză”
IT - Lombardia	Operator de tratamente estetice - Coafor
RO	Coafor stilist
FR	Certificat de abilitate profesională: Coafură
CH	Coafeză/coafor CFC

Activităţi cheie
1	Efectuarea de şamponări/ îngrijiri capilare, ceea ce include stabilirea diagnosticului, selectarea produselor în funcţie de caracteristicile părului şi ale pielii scalpului şi de tehnica utilizată (vopsit sau menţinere durabilă), pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.
2	Efectuarea de tunsori simple (de bază), tunsori combinate, complexe pentru bărbaţi şi de damă, ceea ce include şi pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.
3	Realizarea de coafuri temporare (ondulare în bucle mici, brushing...) pentru bărbaţi şi de damă, ceea ce include şi pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.
4	Realizarea de coafuri definitive: permanent, ondulare cu bigudiuri prin răsucire clasică şi direcţionată, permanent cu apă pentru verificarea răsucirii bigudiurilor, îndreptarea părului, ceea ce include şi pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.
5	Efectuarea de vopsiri, decolorări, şuviţe: amestecare, aplicare (rădăcini, pe toată lungimea părului şi vârfuri), clătire, ceea ce include şi pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.
7	Comunicarea (cu clientul, cu echipa): programare, primire, comportamentul în momentul plecării acestuia, întocmirea notei şi încasare, transmiterea de informaţii...
8	Organizarea activităţii.
9	Îngrijirea bărbii, a mustăţilor şi a favoriţilor.
10	Propunerea unei coafuri adecvate stilului clientului/ei şi oferirea de sfaturi privind serciviile.
11	Realizarea de coafuri pentru anumite ocazii (cocuri, coafură pentru nuntă,...)

3.1Prezentarea activităţii cheie: „Realizarea de coafuri temporare” (ondulare în bucle mici, brushing...) pentru damă (aranjat + uscat + coafat)”

Această activitate cheie include pregătirea şi aranjarea postului de lucru şi aplicarea tehnicilor de igienă, securitate şi protecţie a mediului, de ergonomie.

Reprezintă o aplicare a tehnicii, nu este vorba despre o adaptare în funcţie de coafura finală şi de morfologia clientului:

poate fi realizată în întreprindere,
poate fi aplicată după un an de formare,
poate fi aplicată în 3-4 săptămâni.

3.1.1 Prezentarea sub formă de Cunoştinţe, Abilităţi şi Competenţe

Certificatul de abilitate profesională (CAP) din Franţa a constituit referinţa pentru stabilirea nivelului comun selectat pentru toţi partenerii Consorţiului OPIR

Cunoştinţe	Abilităţi	Competenţe
C.1.S.1. Proprietăţile părului (rezistenţă la tracţiune, elasticitate, porozitate, reacţia la apă, proprietate electrică...). C.1.S.2. Tipurile de coafură în funcţie de morfologia şi tipurile de păr. C.1.S.3. Tehnicile de aranjat al părului: îndreptare, ondulare, ondulare cu un bigudiu, aranjat cu peria şi bucle în „valuri”.	C.1.A.1 Identificarea proprietăţilor părului. C.1.A.2. Propunerea unei coafuri adaptate clientului. C.1.A.3. Alegerea unei tehnici de aranjat în funcţie de coafura aşteptată.	C.1. Consilierea clientului pentru a stabili împreună cu acesta coafura adaptată, în mod responsabil şi autonom.
C.2.S.1. Criteriile aşezării pe scaun a clientului (adaptată şi confortabilă). C.2.S.2. Echipamentul de protecţie (şorţ, manta de protecţie...).	C.2.A.1. Invitarea clientului să ia loc. C.2.A.2. Alegerea echipamentului de protecţie pentru client. C.2.A.3. Aranjarea echipamentului de protecţie pentru client.	C.2. Pregătirea corectă a clientului pentru realizarea coafurii, ţinând cont de toate măsurile de securitate, igienă şi protecţie.
C.3.S.1. Elementele de protecţie pentru coafor. C.3.S.2. Instrumentele (perii, piepteni, bigudiuri, clame...). C.3.S.3. Aparatele (uscător de păr, cască, placă de îndreptat...). C.3.S.4. Verificările privind buna funcţionare a materialelor ce urmează a fi folosite. C.3.S.5. Organizarea postului de lucru. . C.3.S.6. Regulile de igienă (printre care dezinfectarea instrumentelor...) şi de securitate pentru client şi pentru coafor.	C.3.A.1 Protejarea coaforului. C.3.A.2. Selectarea instrumentelor, aparatelor necesare. C.3.A.3. Verificarea stării de funcţionare a materialelor. C.3.A.4. Aranjarea produselor şi a materialelor pe postul de lucru.	C.3. Efectuarea pregătirilor pentru coafura aleasă, a aparatelor, instrumentelor, materialelor şi produselor, respectându-se normele de igienă şi de securitate stabilite.
C. 4-5.S.1. Tehnicile de aranjat al părului: îndreptare, ondulare, ondulare cu un bigudiu, aranjat cu peria şi bucle în „valuri”, îndreptarea părului creţ. C. 4-5.S.2. Tehnicile de uscare: uscare la cască, uscător de păr, aparate fără eliberare de aer. C. 4-5.S.3. Tehnici de coafat: tehnici folosind piepteni, perii, mâinile. C. 4-5.S.4. Criteriile de calitate ale unei coafuri bune. C. 4-5.S.5. Repartizarea volumelor în funcţie de morfologie. C. 4-5.S.6. Produsele de coafat, de finisare. C. 4-5.S.7. Noţiunile de ergonomie pentru coafor (poziţie, modul în care ţine instrumentelor...).	C.4-5.A.1. Utilizarea instrumentelor, aparatelor. C. 4-5.A.2. Aranjatul părului în funcţie de tehnica aleasă (îndreptare, ondulare, ondulare cu un bigudiu, aranjat cu peria şi bucle în „valuri”). C. 4-5.A.3. Uscarea părului. C. 4-5A.4. Realizarea coafurii. C.4-5.A.5. Alegerea produselor de coafat, de finisare. C. 4-5.A.6. Aplicarea produselor de coafat, de finisare. C. 4-5.A.7. Punerea în practică a regulilor de igienă şi securitate. C. 4-5.A.8. Adoptarea unor atitudini ergonomice.	C.4. Utilizarea tehnicilor necesare formei părului în funcţie de solicitarea clientului, caracteristicile şi starea părului, caracteristicile morfologice şi stilul coafurii alese. C.5. Utilizarea produselor, ustensilelor şi a aparatelor celor mai adecvate, adoptând posturi ergonomice corecte.
C.6.S.1. Consilierea clientelei: pentru monitorizare la domiciliu (întreţinere şi menţinere).	C.6.A.1. Consilierea clientului în vederea monitorizării la domiciliu.	C.6. Consiliere privind modul de îngrijire şi produsele pentru a favoriza sau menţine rezultatele obţinute.

3.1.2 Lista criteriilor şi a indicatorilor de evaluare pentru activitatea cheie

În baza principiului de lectură a tabelului privind rezultatele învăţării, adoptat de consorţiul OPIR, conform căruia tabelul se citeşte pe orizontală având în vedere un set de rezultate ale învăţării cuprinzând o competenţă alături de cunoştinţele şi abilităţile aferente acesteia, această listă este concepută în funcţie de seturile de rezultate ale învăţării specifice unei activităţi cheie.

3.1.3 Rezultatele reflecţiei comune pe tema alocării punctelor ECVET pe unităţile aferente calificărilor pentru coafură

4Activităţile cheie pentru meseria „Automaticien”

Rolul automaticianului este să intervină asupra sistemelor industriale de comandă, de putere, de reglare, de programare recurgând la diferite tehnologii (electrotehnică, electronică, mecanică, hidraulică, pneumatică). Intervenţia priveşte punerea în funcţiune, mentenanţa, diagnosticarea şi repararea pe site-ul industrial sau în laborator (reparare la nivelul componentei).

Acesta trebuie să (se) poată:

efectua instalarea, modificarea sau automatizarea echipamentelor industriale şi realizarea de prototipuri;
asigura punerea în funcţiune şi mentenanţa echipamentelor;
diagnostica o anomalie de natură electrotehnică, electronică, mecanică, hidraulică sau pneumatică, din cauza căreia este împiedicată funcţionarea corectă a instalaţiei;
asigura repararea unui sistem automatizat până la nivelul componentei folosind instrumente şi aparate de laborator adecvate;
interveni asupra unor sisteme pe bază de automate programabile;
adapta la evoluţia tehnologică.

Aceste activităţi se execută sub responsabilitatea unui tehnician de calificare superioară, însă automaticianul este capabil să efectueze lucrările în deplină automonie şi să conducă o echipă de intervenţie.
Activităţile cheie pentru meseria „Automatician” au fost identificate prin analizarea referenţialelor privind următoarele Calificările^³:

SP – Andaluzia	Instalarea şi întreţinerea electromecanică de maşini şi instalare de linii (AUTOMATIZARE)
SP - Catalonia
Be – Comunitatea franceză	CQ6T - Electrician automatician
IT - Lombardia	Electromecanică pentru Automatizare
RO	Technician în automatizări
FR	Bacalaureat Profesional Mentenanţa Echipamentelor Industriale
CH	Automatician,nă

ACTIVITĂŢI CHEIE ŢARA/REGIUNEA		SP Andaluzia	SP Catalonia	BE Com. Fr.	IT Lombardia	RO	FR	CH	Clasificare / Grupare pe familii de activităţi cheie
1	Planificarea şi organizarea producţiei.								PREGĂTIRE (Planificarea şi/sau organizarea producţiei şi/sau a produsului)
2	Pregătirea maşinilor şi a sistemelor.
3	Asigurarea previziunilor privind produsului (planificare).
4	Asigurarea pregătirii producţiei (inventarierea datelor, configurare, teste şi reglaje).
5	Asigurarea calităţii producţiei.								CALITATE (Asigurarea şi/sau ameliorarea calităţii)
6	Participare la ameliorarea calităţii.								CALITATE (Asigurarea şi/sau ameliorarea calităţii)
8	Aplicarea legislaţiei privind sănătatea şi securitatea în muncă.								SECURITATE - SĂNĂTATE
9	Consultarea şi interpretarea de documente tehnice (planuri, norme, fişe…).								DESEN (Utilizarea tehnicilor de desen)
10	Utilizarea de programe informatice DAO (CAD) pentru desen.								DESEN (Utilizarea tehnicilor de desen)
12	Utilizarea tehnicilor de măsurare.								MĂSURARE (Efectuarea de măsurători folosind tehnicile adecvate)
13	Verificarea unor produse mecanizate folosind instrumente de măsurare şi procedee stabilite.
14	Asigurarea mentenanţei sistemelor tehnice.								MENTENANŢĂ (Asigurarea mentenanţei şi/sau a reparării sistemelor)
15	Asigurarea reparării sistemelor automatizate.
16	Stabilirea cauzelor incidentelor (diagnosticare) şi remedierea acestora.
17	Conducerea şi controlarea instrumentului de producţie (punere în funcţiune, producţie normală şi degradată, întrerupere).								CONDUCERE – CONTROL (Conducerea şi/sau controlarea instrumentului de producţiei)
18	Analizarea tehnologiilor de fabricaţie în vederea planificării şi a controlului.
19	Asigurarea montării şi a punerii în funcţiune a ansamblurilor automatizate.								MONTARE (Asigurarea montării de elemente electrice, electronice mecanice, pneumatice, hidraulice,…).
20	Punerea în funcţiune a sistemelor robotizate.
21	Efectuarea instalării de echipamente industriale şi realizarea de prototipuri.
22	Fabricarea şi testarea de bobinaje electrice.
23	Fabricarea de componente microtehnice.
24	Asigurarea asamblărilor şi a transmisiilor mecanice (montare şi demontare).
25	Realizarea de sisteme de punere în mişcare electrice prezente pe lanţul automatizat (motoare,...).
26	Realizarea de circuite electrice AC şi DC.
27	Conectarea de circuite electronice la echipamente şi instalaţii.
28	Realizarea de circuite electronice folosind componente discrete (în mod practic şi prin simulare).
29	Realizarea de circuite electronice în logica combinatorie şi secvenţială.
30	Interpretarea principiilor de funcţionare a componentelor pneumatice şi hidraulice.
31	Analizarea sistemelor de reglare automată şi asigurarea reglării acestora.								REGLARE (Asigurarea reglării sistemelor automatizate)
32	Efectuarea programării de nivel scăzut şi înalt.								PROGRAMARE (Asigurarea programării sistemelor)
33	Planificarea, programarea şi punerea în funcţiune de sisteme de pilotaj.
34	Analizarea şi utilizarea automatelor programabile.
35	Programarea maşinilor unelte numerice (CNC).
36	Utilizarea maşinilor unelte.
37	Analizarea şi realizarea de conexiuni în reţea (calculatoare).
38	Asigurarea comunicării.								COMUNICARE (Asigurarea comunicării în cadrul întreprinderii).
39	Asigurarea animării unei echipe şi coordonarea activităţilor.

Coloana din dreapta indică sub ce nume poate fi clasată familia de activităţi cheie, iar dedesubt se află fraza care rezumă cel mai bine aceste activităţi.

Completare din partea Elveţiei privind activitatea cheie 20: nu este vorba despre construirea de roboţi, ci despre integrarea roboţilor într-un sistem automatizat.

4.1Prezentarea activităţii cheie: „Asigurarea mentenanţei corective a unei instalaţii automatizate simple în domeniul electromecanicii”

Mentenanţa este o activitate care ia foarte mult amploare în mediul industrial, întrucât, dacă este bine efectuată, aceasta contribuie la reducere semnificativă a costurilor legate de întreruperile de producţie. Într-adevăr, mentenanţa preventivă, spre deosebire de mentenanţa corectivă, conduce la evitarea întreruperii. Există norme internaţionale care impun planificarea şi efectuarea acţiunilor de mentenanţă. De altfel, au fost dezvoltate diferite programe informatice pentru a asista serviciile de mentenanţă în activităţile lor (Getiunea Mentenanţei Asistate pe Calculator). Prin urmare, este perfect firesc că această activitate, comună tuturor ţărilor din Europa, a fost aleasă de către grupul de experţi. A fost, aşadar, suficient ca mentenanţa să fie plasată în cadrul unei instalaţii electrotehnice automatizate, pentru ca aceasta să corespundă profilului de automatician.

4.1.1 Prezentarea sub formă de Cunoştinţe, Abilităţi şi Competenţe

CUNOŞTINTE	ABILITĂŢI	COMPETENŢE
S1. Schema foncţională a unui sistem automatizat. S2. Rolurile componentelor într-un sistem automatizat şi interacţiunile acestora. S3. Metodă(e) de diagnosticare. S4. Consultarea de planuri electrice şi/sau mecanice. S5. Consultarea de fişe tehnice şi/sau manuale de utilizare. S6. Căutarea de informaţii tehnice (cataloage, internet, ...). S7. Probabilitate de defecţiune (cauze – efecte).	C.1.A.1. Analizarea cauzei defecţiunii pornind de la constatarea întreruperii (diagnosticarea sistemului): sistemul şi problema acestuia la nivel funcţional, simptomele întreruperii, sistemul la nivel fizic.	C1 : Stabilirea, în colaborare cu responsabilul, a unui diagnostic pentru întreruperea la nivelul sistemului automatizat.
	C.1.A.2. Identificarea componentei defecte cu ajutorul verificărilor vizuale şi/sau a indicaţiilor instrumentale.
	C.1.A.3 Localizarea componentei în cadrul sistemului: componenta defectă, localizarea fizică a acesteia.
S5. Consultarea de fişe tehnice şi/sau manuale de utilizare. S6. Căutarea de informaţii tehnice (cataloage, internet,...). S8. Rolul şi funcţionarea utilajelor şi a instrumentelor de măsurare. S9. Reguli de securitate şi igienă: procedura de întrerupere a alimentării cu energie electrică a unei instalaţii (securizare), material de protecţie şi de semnalizare, material de intervenţie (utilaje, echipamente, aparate). S10. Regula şi instrucţiunea de intervenţie într-o instalaţie. S13. Redactarea unui bon de comandă. S14. Gestionarea stocurilor, a unei baze de date.	C.2.A.1. Luare la cunoştinţă de cererea de intervenţie: diagnosticul stabilit, ordinul de lucru.	C2 : În urma unui diagnostic prestabilit, pregătirea şi organizarea intervenţiei în autonomie şi prezentarea acesteia spre validare de către responsabil.
	C.2.A.2. Redactarea unei secvenţe de demontare, de demontare/remontare şi respectarea instrucţiunilor prestabilite: gamă de demontare, reguli şi instrucţiuni de securitate...
	C.2.A.3. Alegerea utilajelor, echipamentelor, instrumentelor de măsurare şi a mijloacelor pentru a lucra în deplină securitate.
	C.2.A.4. Verificarea disponibilităţii pieselor de schimb.
	C.2.A.5. Redactarea unui bon de comandă.
S2. Rolurile componentelor într-un sistem automatizat şi interacţiunile acestora. S5. Consultarea de fişe tehnice şi/sau manuale de utilizare. S8. Rolul şi funcţionarea utilajelor şi a instrumentelor de măsurare. S9. Reguli de securitate şi de igienă: procedura de întrerupere a alimentării cu energie electrică a unei instalaţii, material de protecţie şi de semnalizare, material de intervenţie (utilaje, echipamente, aparate). S10. Regula şi instrucţiunea de intervenţie într-o instalaţie. S11. Regula, procedura de demontare.	C.3.A.1. Luarea la cunoştinţă de documentele de pregătire a intervenţiei: gamă de demontare, procedură de întrerupere a alimentării cu energie electrică, lista de utilaje…	C3. Cu ajutorul documentelor prestabilite de pregătire a intervenţiei, efectuarea, în deplină securitate şi autonomie, a unei intervenţii de demontare/remontare a componentei defecte.
	C.3.A.2. Strângerea utilajelor, echipamentelor, instrumentelor de măsurare, materialelor şi a mijloacelor pentru a lucra în deplină securitate.
	C.3.A.3. Verificarea conformităţii materialului de intervenţie.
	C.3.A.4. Efectuarea operaţiunilor de întrerupere a alimentării cu energie electrică a instalaţiei: certificare electrică în vigoare, blocare (lacăt), verificarea absenţei tensiunii, semnalizarea zonei de intervenţie…
	C.3.A.5. Izolarea fizică a componentei de diferitele legături ale acesteia.
	C.3.A.6. Efectuarea demontării sau remontării componentei.
S5. Consultarea de fişe tehnice şi/sau manuale de utilizare. S7. Probabilitate de defecţiune (cauze – efecte). S15. Regula şi principiul de funcţionare a componentelor. S12. Metrologie. S16. Mărimile şi datele electrice, mecanice (tensiune, curent, rezistenţă, putere, cuplu...).	C.4.A.1. Analizarea globală a stării componentei.	C4. Pornind de la componenta defectă demontată. Efectuarea procedurii definitive de testare şi analizarea rezultatelor pentru a propune, spre validare de către responsabil, reparaţii sau înlocuirea acesteia.
	C.4.A.2. Efectuarea măsurătorilor, testelor şi citirilor necesare (mărimi electrice, plăcuţă de identificare, dimensiuni,...).
	C.4.A.3. Stabilirea unui diagnostic exact şi propunerea de măsuri corective.
	C.4.A.4. Evaluarea necesităţii de a înlocui componenta sau de a o repara
S5. Consultarea de fişe tehnice şi/sau manuale de utilizare. S9. Reguli de securitate şi igienă: procedura de întrerupere a alimentării cu energie electrică a unei instalaţii, material de protecţie şi de semnalizare, material de intervenţie (utilaje, echipamente, aparate). S15. Regula şi principiul de funcţionare a componentelor. S16. Mărimile şi datele electrice (tensiune, curent, rezistenţă, putere, cuplu...). -S17. Formele şi tipurile de raport de intervenţie (instrucţiuni, date, istoric...)	C.5.A.1 Efectuarea testărilor funcţionale ale instalaţiei.	C5. În urma reparării componentei şi a instalării acesteia în cadrul sistemului, punerea în funcţiune a sistemului în prezenţa responsabilului, conform protocolului.
	C.5.A.2. Asigurarea repunerii în funcţiune a instalaţiei complete conform unui protocol prestabilit.
	C.5.A.3. Dare de seamă şi întocmirea unui raport de intervenţie.

4.1.2 Lista criteriilor şi a indicatorilor de evaluare pentru unitatea comună

4.1.3 Rezultatele reflecţiei comune pe tema alocării punctelor ECVET pe unităţile aferente calificărilor pentru automatizare

1 În franceză: „Formation et Enseignement Professionnels” (Formare şi Învăţământ Profesional(ă)) (N. trad.)

2 Calificările sunt prezentate exhaustiv în documentul nr. 8 „Tabel recapitulativ privind calificările avute în vedere de Consorţiu”

3 Calificările sunt prezentate exhaustiv în documentul nr. 8 „Tabel recapitulativ privind calificările avute în vedere de Consorţiu”

Versiune ()

Yüklə 218 Kb.

Dostları ilə paylaş: