Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rugăm să încheiaţi! Domnul Bogdan Olteanu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat, vă rog să încheiaţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi epuizat timpul alocat grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul senator Puiu Haşotti. Mai aveţi la dispoziţie 11 minute, nu a vorbit decât domnul deputat Antonescu, până acum.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat…

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiaţi! Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi consumat 20 de minute din cele 31 alocate grupurilor.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul senator Vasile Blaga.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Voi vorbi foarte puţin şi vă mărturisesc că nu aveam intenţia să vorbesc, dar m-a inspirat şi m-a incitat mai ales ultimul vorbitor, dar şi alţi vorbitori din partea Partidului Democrat şi un domn de la un partid nou apărut.

Am să-l contrazic un pic pe prietenul meu Crin Antonescu, care şi-a început frumosul lui discurs cu o observaţie, spunând că nu este… Aşa este, nu este pentru noi, pentru oamenii lucizi, pentru oamenii democraţi, pentru oamenii care înţelegem principiile după care funcţionează instituţiile unei ţări, dar domnul Traian Băsescu este, după opinia sa şi după opinia colegilor de la Partidul Democrat şi a slugilor de la PLD.

Este pentru că Domnia Sa crede că ,,este în toate, este în cele ce sunt, este în cele ce mâine vor râde la soare”, pentru că de acolo vine şi domnul Traian Băsescu, care a fost bine mersi, împreună cu alţi colegi de pe aici, de prin partea aceasta, coleg într-un sistem şi într-un partid politic pe care, acum, îl înjură cu osârdie. Şi văd că sunt şi colegi, nu am să le pronunţ numele, din jenă, care, până ar fi fost numit ministru, înjura cu osârdie pe cel care îl idolatrizează acum.

Pentru toţi aceşti colegi, care se lamentează că au fost daţi afară de la guvernare pentru că s-au comportat haiduceşte, s-au comportat mişeleşte, pentru că numai aşa ştiu să se comporte, pentru că sunt supăraţi că nu mai pot face afaceri mai mult decât dubioase, am să le spun o singură povestioară. Dumneavoastră v-o spun, celor care ne criticaţi pe noi, pe liberali.

Se spune că, în pădure, s-au întâlnit cioara şi privighetoarea. Cioara şi privighetoarea au început o dispută pe tema cine cântă mai frumos. Au convenit ca judecător să le fie porcul şi pariul era următorul: cea care va fi aleasă de porc, că ar cânta mai frumos, urma să-i scoată un ochi celeilalte. A croncănit cioara, a cântat privighetoarea; porcul, porc, a spus, ,,dumneata cânţi mai frumos cucoană cioară”. Cioara i-a scos un ochi suratei sale, care, mai mult îndurerată decât cu durere fizică, i-a spus ,,nu-mi pare rău că mi-ai scos un ochi, îmi pare rău că m-a judecat un porc”.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Aţi consumat 9 minute, au mai rămas 14 minute grupului parlamentar.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule Văcăroiu, nu vă supăraţi…Eu închei, închei acum.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dar mi-a propus domnul preşedinte Mircea Geoană, şi este o practică parlamentară, că-mi va da câteva minute din timpul alocat PSD-ului, da?

(Aplauze puternice în sală)

A se reţine că nu am cerut de la PNL! (Râsete în sală)

Deşi, dacă faceţi o cerere şi semnaţi o adeziune, vă putem primi la noi, până nu este prea târziu! (Râsete şi aplauze în sală)

Bine, noi nu suntem la un parastas aici. Nimeni nu omoară pe nimeni, viaţa merge înainte, dar, haideţi să facem nişte limpeziri necesare, cum zicea regretatul scriitor Ion Lăncrănjan!

Deci, ştiţi cât primeşte firma de avocatură „Irinel şi Valeriu Stoica”, de la ALRO Slatina? Nu mai puţin de 20 de mii de euro pe lună. Chipurile, pentru consultanţă juridică.

Oare, câte zeci de parlamentari la un loc primesc cât primeşte o firmă de pe spinarea unor amărâţi? Nu mai vorbesc de faptul că aluminiul este produs strategic în orice ţară. Din aluminiu se fac avioane, se fac alte repere tehnico-ştiinţifice şi industriale.

Atunci când domnul Băsescu a spus că hoţii fură în linişte, ştia bine ce spune, vorbind din propria lui experienţă. Aşa este, hoţii nu fac zgomot în timp ce fură, ci după aceea, strigând ei primii „prindeţi hoţii!” (Aplauze puternice în sală)

Cam asta se întâmplă cu domnul Băsescu.

Mie să nu-mi vorbească de sistemul „ticăloşit”, nici de „băieţii deştepţi” şi nici să mă insulte, zicând că Parlamentul dă legi pentru infractori. Un alt motiv pentru care noi am sesizat instanţele şi am cerut înfiinţarea unei comisii de anchetă, pentru că ne-a insultat global.

În niciun domeniu nu sunt bune generalizările, darămite în domeniul politic.

Marin Preda, în „Moromeţii”, de fapt, bătrânul Ilie Moromete, îl întreabă pe fiul său la „Poiana lui Iocan” : „Mă băiete, şi cum ai să conduci fără opoziţie?”

Cam aşa l-am întrebat şi noi, în repetate rânduri, pe domnul Băsescu, „Domnule preşedinte, cum conduceţi fără Opoziţie?”

De un an şi ceva nu s-a mai văzut cu liderii partidelor parlamentare de Opoziţie.

Deci, am numărat până acum, cel puţin 5 grupări mafiote, care fac bani grei pentru domnul Băsescu:

1. Soţii Elena Udrea şi Dorin Cocoş

2. Dumitru Bucşaru, în favoarea căruia a intervenit, de altfel, în scris.

3. Virgil Cârstea, directorul Administraţiei lacuri, parcuri şi agrement Bucureşti, care a cumpărat cu 500 de mii euro vila unei fiice a domnului Traian Băsescu de pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, plătind cu 100 de mii de euro mai mult decât preţul real, ca să fie şeful mulţumit, după spusele acestui Cârstea. Şi vă aduc la audieri colonei de SRI care spun exact ce au auzit şi ştiu despre ce este vorba.

4. Mafia de la Golden Blitz, asupra căreia nu mai este cazul să insist.

5. Ştefan Rădulescu, care în anul electoral 2004 i-a dat domnului Băsescu un milion de euro. Aşa spune el peste tot!

Dar Ştefan Rădulescu l-a mituit şi pe numitul Mircea Dinescu, de la CNSAS.

Iată de ce domnul Băsescu a prins curaj şi a zis „daţi-mi dosarul meu de la securitate şi-l public”. Păi, s-a evaporat, l-au dosit „băieţii deştepţi” de acolo, de la CNSAS!

Deci, Ştefan Rădulescu l-a mituit pe acest Mircea Dinescu cu un jeep, ultimul răcnet, în valoare de peste 1 miliard de lei – avem şi facturile - cu camioane de mobilă de la o fabrică pe care a falimentat-o, de la „Mobins” S.A., cu 500 de mii de euro şi alte bunuri şi sume de bani.

Asta este România reală în care trăim!

De altfel, în ziua de 15 august 2006, după ce s-au terminat festivităţile prilejuite de Ziua Marinei, domnul Băsescu s-a întâlnit cu acest Dinescu la Restaurantul „Popasul Cişmea” din Constanţa. Cu acel prilej, Dinescu l-a rugat să-i asigure protecţie lui Ştefan Rădulescu, care ieşise din puşcărie, nu de mult, la care domnul Băsescu l-a asigurat că „Cât timp voi fi eu preşedinte, Rădulescu nu va păţi nimic!” Şi nu a păţit, dar au păţit alţii, stimaţi senatori şi deputaţi!

Bătuţi şi chiar linşaţi în plină stradă de echipa de criminali plătiţi de sponsorul domnului Băsescu, acest Rădulescu, printre victime fiind oameni de afaceri, oameni de afaceri Gelu Tofan şi Anton Stan. De frică, acesta din urmă s-a refugiat în Germania, împreună cu soţia lui.

Apoi, inspectorul de poliţie, Ionuţ Bratu, bătut până la pierderea cunoştinţei şi, apoi, abandonat de bandiţi în Pădurea Ştefăneşti, după care a fost vizitat de mafie la spital, ceea ce m-a determinat să-i telefonez ministrului sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu - dacă este aici, în sală, poate confirma ministrul sănătăţii – să-l externeze, să fie tratat ambulatoriu, fiindcă bietul om poate fi omorât.

A ajuns mafia să atace cu ranga poliţişti, să-i hărţuiască şi să-i arunce prin păduri.

Asta este ţara lui Traian Băsescu? A transformat România într-un stat de tip mafiot şi dumneavoastră vă iluzionaţi că-l va mai alege cineva, vreodată?

Abia acum ies la iveală toate fărădelegile grave făcute de domnul Traian Băsescu.

„Nu vreau să mor prin delicateţe”, cum spunea un scriitor francez.

Nu vreau să fiu neapărat simpatic. Urâţi-mă, antipatizaţi-mă, faceţi ce vreţi, dar, măcar ascultaţi-mă, că veţi ajunge la vorba mea!

La fel, a fost lovit cu ranga în cap şi tânărul Cristian Marinciu, care, şi el a îndrăznit să ridice glasul împotriva acestui gangster, pe nume Ştefan Rădulescu, care a falimentat fraudulos 7 întreprinderi, dar este sponsor, repet, şi protejat al domnului Traian Băsescu.

Aceasta este faţa ascunsă a aşa-zisei preşedinţii a domnului Traian Băsescu - numai minciună, şmecherie, viclenie, scandal, jaf, poliţie politică, ameninţări, şantaj, cacealma, cum a fost răpirea din „Seraiul Irakului”, atacarea instituţiilor statului, compromitere şi izolare a României pe plan internaţional.

Acum, speriat de bombe, domnul Traian Băsescu ne ameninţă cu tot felul de catastrofe care, chipurile, s-ar întâmpla dacă noi, organul suprem al puterii democratice în România, vom îndrăzni să-l suspendăm din funcţie pe el, neînţelesul!

Tocmai pentru că el a făcut apel la şefii tuturor partidelor parlamentare, deci, inclusiv, la mine, mă văd nevoit să fiu acum atât de tranşant şi de sever. I-am acordat nenumărate şanse domnului Traian Băsescu. Să se trezească la realitate, să abordeze priorităţile adevărate ale poporului român, să nu mai întreţină acest climat de vrajbă insuportabilă, care riscă să transforme România în „Corabia beată”, cum sună titlul unei celebre poezii de Arthur Rimbaud.

Nu a înţeles nimic din demersurile mele dezinteresate. Ba, a făcut şi mai rău, apăsând pe pedala discordiei naţionale şi a infracţiunilor, aşa cum a făcut acum un an, în primăvara lui 2006, când a sărit gardul Palatului Cotroceni, din interior, afară, dincolo de miezul nopţii, s-a deplasat cu maşina în zona Fântânii Mioriţa, s-a întâlnit acolo cu o distinsă doamnă – haideţi să fim bărbaţi până la capăt! – apoi, după ce au dezbătut, fireşte, probleme grave de interes naţional, el a pornit în trombă, dar fiind într-o permanentă şi avansată stare de ebrietate …

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat, vă rog să încheiaţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu doresc să dau posibilitatea unui drept la replică la dreptul la replică, pentru că nu este procedural şi ar duce la continuarea acestor discuţii, dar transmit eu scuze din partea Parlamentului României pentru afirmaţiile făcute de ambele părţi.

Am încheiat dezbaterile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, potrivit prevederilor art. 95 din Constituţia României şi ale art. 67 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret şi se exprimă cu bile. Doresc să fac câteva anunţuri.

În primul rând, ca urmare a vacanţei unor mandate parlamentare, numărul total este de 465 de deputaţi şi senatori. Ca atare, majoritatea absolută este de 233.

Doresc, de asemenea, să-i rog, din acest moment, pe membrii Birourilor permanente ale celor două Camere să participe la procesul de numărare, prezenţa Domniilor Lor este obligatorie.

Vă informez că s-a redactat un proiect de Hotărâre căreia îi voi da citire, el a fost distribuit, are două articole.

Art.1 – Domnul Traian Băsescu se suspendă din funcţia de Preşedinte al României.

Art.2 – Hotărârea se comunică Curţii Constituţionale pentru a constata existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României.

Vă consult, stimaţi colegi, dacă există obiecţii sau observaţii, comentarii la textul proiectului de Hotărâre?

Domnul deputat Cristian Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Sper că nu veţi fi aspru criticat pentru această depăşire a mandatului. Au rămas 5 minute şi 30 de secunde din cele 6 minute care reveneau grupului dumneavoastră.

Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Cristian Boureanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnule deputat, conform înţelegerii dintre parlamentarii independenţi aveţi 9 minute şi 20 de secunde.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Nu avem… Băsescu.

Nu avem acelaşi tip de legitimitate pentru că nu am fost aleşi direct, dar asta va fi mereu. Este un singur preşedinte într-o republică. Dar, de ce nu ar putea fi respectate partidele parlamentare, că, de exemplu, lista PSD plus PUR are, în 2004, 3730000 voturi şi domnul Băsescu – cum v-am spus – 3546000 voturi? Cu ce e mai scăzută legitimitatea partidelor politice, toate, cu câte voturi au în Parlament?

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

Cred că nu e mai scăzută şi cred că cine nu acceptă aceste lucruri, încearcă să vorbească despre altceva decât despre democraţie şi, până la urmă, despre români.

Pretextul, într-un fel, al discuţiei noastre sau obiectul, să spunem, juridic este cererea de suspendare şi avizul Curţii Constituţionale.

Ieri, au ieşit la iveală nişte lucruri care, în opinia mea, dacă n-am fi avut astăzi această chestiune angajată şi prin lege obligatoriu angajată, ar fi trebuit ea în sine să facă obiectul discuţiei noastre şi anume elementele care ne arată cum o instanţă precum Curtea Constituţională, membri ai ei sunt şantajaţi în modul cel mai poliţienesc politic, în anul 2007, în România. Acest lucru este de o gravitate maximă. De acest lucru trebuia să se ocupe preşedintele Traian Băsescu conform prerogativelor constituţionale şi nu să nege, aseară, în faţa milioanelor de români.

Nu discut prea mult despre ruşinea de a avea o instanţă precum Curtea Constituţională, care dă verdicte sub şantaj, sub dosare din fonduri care există sau nu există. Nu discut despre ilegalitatea prin care Preşedintele României recunoaşte că se interesează acolo unde nu are dreptul să obţină informaţii, la CNSAS, despre dosarele unor judecători din Curtea Constituţională. Nu insist asupra acestor lucruri pentru că instituţia, şi în acest caz, a Curţii Constituţionale trebuie apărată.

Dar în legătură cu avizul Curţii Constituţionale, indiferent cât am putea comenta - şi chiar ironic - asupra conţinutului, asupra compunerii care ne descrie elevul bun al regimului democratic din România, Traian Băsescu, rămân totuşi două lucruri esenţiale şi anume acela că în textul Curţii Constituţionale se spune limpede că propunerea se referă la acte – citez – „şi fapte de încălcare a Constituţiei săvârşite în exerciţiul mandatului, care – spune Curtea Constituţională mai departe – prin conţinutul lor şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept grave”. Discuţia despre ce e grav şi mai puţin grav am avut-o şi propun citatul după domnul Traian Băsescu, la investirea actualului Guvern.

Curtea Constituţională mai spune şi califică, descrie ce înseamnă faptă gravă şi ne spune clar că „pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice – de exemplu a ministrului şi Ministerului Afacerilor Externe – sau ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale”.

În fine, esenţial este că, însăşi Curtea Constituţională spune că – citez – „rămâne ca Parlamentul să decidă pe baza datelor care vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor”.

Chestiunea este însă că miza discuţiilor noastre, în opinia mea, nu e nici măcar domnul Traian Băsescu. De doi ani de zile, din păcate, societatea românească, în spaţiul ei mediatic, dezbate o singură problemă, se împarte cu o furie care nu s-a mai întâlnit de la începutul anilor 1990, în jurul unei singure probleme, în jurul omului problemă Traian Băsescu.

Aş vrea să dezbatem azi şi să facem – nu ştiu dacă istorie, că asta nu putem să hotărâm noi, acum – dar, în orice caz, nu doar aritmetică, discutând despre o altă miză decât rămânerea în funcţie sau nu a domnului Traian Băsescu.

Domnul Traian Băsescu este – am spus-o de mai multe ori şi o repet acum, în numele tuturor colegilor mei – un pericol pentru regimul democratic din România…

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

… prin faptele sale, prin afirmaţiile sale şi prin foarte multe lucruri care, încet-încet, încep să iasă la iveală.

Nu despre domnul Traian Băsescu vreau să discut azi pentru că eu nu admit să intru în jocul în care foarte mulţi încearcă să ne bage şi anume a începe numărătoarea anilor cu era Băsescu.

Din punctul de vedere al susţinătorilor preşedintelui, n-a existat nimic bun înainte, totul începe cu mandatul domnului Traian Băsescu şi eu nu pot să accept acest lucru şi cred că nimeni întreg la cap şi în vârstă de mai mult de 2 ani şi jumătate nu poate accepta asta. Dar miza cea mai mare, pe care cred că o ridică, în această discuţie, verdictul pe care-l vom da, este aşa-numita întoarcere la popor, cu care ne ameninţă, pe care ne-o cere, pe care o doreşte domnul preşedinte Băsescu.

De curând, robul lui Dumnezeu Traian Băsescu s-a dus într-o biserică. În biserică taci. În biserică nu există vot, în biserică nu există preşedinte, taci, te rogi şi te gândeşti că nu eşti chiar atât de minunat, măcar în faţa lui Dumnezeu. În biserică, dacă nu eşti preot, taci. Robul lui Dumnezeu a ţinut o cuvântare şi, în cursul acestei cuvântări, a afirmat că, ori de câte ori are îndoieli, se va întoarce la popor. Să înţelegem că vrea să facă alegeri ori de câte ori are îndoieli? Nu! Domnul Traian Băsescu a vorbit, pur şi simplu, despre faptul că, ori de câte ori are îndoieli, frecventează locuri animate – biserici, cârciumi, nu deosebeşte, locuri animate. (Sala se amuză.)

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD şi PRM, PC.)

E o foarte mare miză pentru dezbaterea noastră de azi şi ea nu este aritmetică, ci pentru opinia publică. Să înţelegem că, dacă dorim pentru România un destin european, trebuie să distingem între popor – pe care nu-l poate domnul Băsescu chema la urne şi nici noi pentru că poporul este una - şi corpul electoral, comunitatea constituită a cetăţenilor în exerciţiul drepturilor lor electorale, este altul. Popor înseamnă foarte mult, poporul înseamnă o istorie, poporul înseamnă amintiri, poporul înseamnă – că asta interesează pe domnul Băsescu – şi făpturi româneşti fără drept de vot.

Dacă domnul Băsescu persistă în a vorbi despre întoarcerea la popor, despre scoaterea unora şi altora în faţa electoratului, o vom face, dar pentru toţi cei care nu doresc să facem odată pasul acesta – şi anume de a ieşi din umbra lui Vodă… haideţi să ne înţelegem că, indiferent câte voturi ia sau nu ia cineva, drept de cetate, drept de exprimare există şi pentru cei care pierd alegerile, şi pentru cei care nu participă la alegeri, şi pentru cei care sunt cetăţeni ai României.

Noi trăim, din păcate – şi în această perioadă a mandatului domnului Băsescu – sub umbra lui Vodă. Nu s-au spulberat încă aceste umbre. Umbra lui Vodă Carol din memoria recentă, umbra lui Vodă Nicolae, umbra lui Vodă Traian, acum, fiecare cu Elena lui, fiecare cu poporul lui…

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

… fiecare cu minciunile lui.

În Europa e soare, e soarele cetăţeniei şi există atâta cetăţenie – mă văd silit să o repet, atâta soare cât nu este umbra lui Vodă. În umbra lui Vodă creşte ceva ce domnul Băsescu ia drept popor, creşte o vegetaţie de boci, berceni, boureni, saltimbanci ai lui Vodă.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

Domnul Băsescu ne aruncă mănuşa prezentării la urne şi ne ameninţă cu electoratul. Electoratul, cetăţeanul român nu este o sperietoare, nu e o ameninţare. Ne vom prezenta, în această privinţă, la urne, ca şi în altele. Da, sunt pregătit. Îl aştept şi îl aşteptăm pe domnul Băsescu în faţa electoratului. O doreşte. N-o putem face săptămânal, dar este un prilej, va veni în campania electorală.

Va veni, domnilor, cu o casă în plus şi cu un dosar de securitate în minus.

(Sala se amuză.)

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

Marele bărbat, pe care l-au cântat poeţii neamului, de la Boc la Berceanu, va veni iar cu dosarele altora. Îl aşteptăm pe domnul Traian Băsescu pentru că, prin votul nostru de astăzi, nu vom spune doar dacă Traian Băsescu a încălcat sau nu Constituţia, ci vom spune că România vrea să iasă din umbra lui Vodă.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM, PC.)

Categoric, toţi mai pierdem şi mai câştigăm. Domnul Traian Băsescu a pierdut, a pierdut oameni, a pierdut şi voturi, o fi câştigat alte voturi, dar în ce ne priveşte îl asigurăm că nu vrem linişte, ci vrem normalitate.

Domnul Traian Băsescu ar trebui să vină în această campanie şi să spună clar ce vrea şi anume vrea un regim politic în România în care un singur om, adică Domnia-Sa, să deţină toată puterea. Asta nu se poate în Europa de azi şi nu se poate în România de azi.

Pe mine nu mă interesează aritmetica voturilor domnului Traian Băsescu. Pe mine mă interesează sensul în care merge România, normalitatea României, faptul că în România nu oricine câştigă nişte alegeri îşi poate permite orice.

Cred că domnul Traian Băsescu, în acest mandat, cel puţin, a fost ultimul frison al unei boli îndelungate, şi feudale, şi comuniste, şi de tranziţie. Şi sper din tot sufletul ca, la 5 minute după rezultatul acestui vot, tranziţia românească să se încheie.

Vă mulţumesc.

(Aplauze puternice din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM, PC.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 7 minute din 10 care revin Grupurilor parlamentare ale PC.

Din partea Grupurilor parlamentare ale minorităţilor naţionale de la Camerei Deputaţilor, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă iau microfonul. Vă rog să încheiaţi!

Doamna Daniela Buruiană Aprodu:

Acum închei, ultima frază, domnule preşedinte.

Nu merită, stimaţi colegi, să stricăm această zi de sărbătoare, când iată, în România, va veni şi starea de normalitate.

Noi considerăm că nu este cazul să ne stricăm muniţia aiurea, pe anumite traseiste de profesie, dar îi reamintim distinsei noastre colege că şi pentru dânsa s-a inventat săpunul şi apa, chiar dacă este de foc şi are 42 de grade.

Doamna Daniela Buruiană Aprodu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, în primul rând, aş dori să fac o mică corectură, şi anume, faptul că Televiziunea Română a prezentat-o pe doamna deputat Leonida Lari ca fiind deputat PRM. Eroare, doamna în cauză a fost dată afară din Partidul România Mare, acum aproximativ 2 ani.

În al doilea rând, vizavi de ceea ce a afirmat doamna senator Norica Nicolai, eu vreau să vă dau altă veste şi anume că, într-adevăr, va fi un miting grandios, format din 30 de ciumeţi adunaţi de la PD, PLD şi de aiurea…

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu câteva săptămâni, demersul de suspendare începuse ca un exerciţiu democratic pe care îl aproba şi preşedintele în exerciţiu al României, care ne dădea şansa să probăm că suntem într-o democraţie consolidată, în care putem să jucăm jocuri de miză foarte gravă, cum ar fi suspendarea preşedintelui, pentru a apăra Sfânta Constituţie pe care, cu greu, am pus-o în operă în ţara noastră.

După un timp s-a văzut că acest demers s-a dezbrăcat de orice fel de haină de constituţionalitate şi acum ni se arată în toată goliciunea lui perversă. Nu e nici pe departe un demers constituţional, este o simplă răzbunare mafiotă! (discuţii, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

S-a dovedit că nu setea de principii îi mână pe iniţiatorii acestui demers, nu dorinţa de a şlefui relaţiile dintre puterile statului, nu setea de adevăr şi nu dorinţa de a apăra Constituţia.

Se părea, la un moment dat, că aceşti aşa-zişi cavaleri ai dreptăţii din diverse partide au îmbrăcat platoşa lucitoare, s-au suit pe cai albi şi au început să zăngăne armele democraţiei în faţa mulţimii uimite de ce se întâmplă, pentru a merge şi a apăra Sfânta Constituţiune de încălcările la care o supune păgânul Traian.

Acum câteva zile au venit câţiva mesageri de la Sfânta Constituţiune care ne-au spus că aceasta este bine merci, nu se simte deloc încălcată, are relaţii de bună vecinătate cu acest Traian, care este drept că îi face vizite mult mai dese decât precedenţii locuitori ai Palatului Cotroceni, dar toate acestea în limitele decenţei şi respectului.

S-a dovedit până la urmă că falnicul alai era o mascaradă pusă la cale de niscaiva baroni pe care îi tot sâcâia acest Traian şi le făcea zile negre şi nopţi albe, după ce hotărâse să lase slobodă mulţimea, să intre în turnul în care se află arhiva şi din care au început să iasă la iveală tot felul de grozăvii referitoare la aceşti baroni, despre cum şi-au obţinut blazoanele, despre cum şi-au făcut averile, despre cum şi cu cine petreceau în tinereţile lor, lucru de neadmis.

Iar mulţimea, până la urmă, s-a dovedit a nu fi de data aceasta prostime, din moment ce s-a prins repede de tărăşenie şi a trecut, în marea ei majoritate, de partea împricinatului. Aşa stau faptele.

Stimaţi colegi, nu trăim momente faste pentru democraţie! În momentul de faţă asistăm la un joc nociv, aparent cu mijloace democratice, dar care ne duce până la marginea democraţiei.

În aproape toate situaţiile prevăzute în Constituţia din 2003, Curtea Constituţională are voinţa supremă în relaţia cu Parlamentul, cu o singură excepţie. După cum am modificat noi Constituţia în 2003, chiar dacă toţi deputaţii şi senatorii ar fi de altă părere decât Curtea Constituţională, hotărârea acesteia rămâne valabilă. Cum spunea cineva, "deasupra Curţii Constituţionale, în acest moment nu este decât Dumnezeu".

Într-un singur caz Curtea Constituţională hotărăşte, dar ceea ce hotărăşte ea, are valoare de aviz consultativ pentru Parlament şi este vorba de suspendarea preşedintelui. Dar asta nu înseamnă că ceea ce spune Curtea Constituţională nu are valoare şi autoritate pentru noi.

Iar noi ne punem împotriva hotărârii Curţii Constituţionale, deşi aceasta a spus că demersul este neconstituţional!

Trăim în plin Caragiale, stimaţi colegi. Adică, aşa cum spunea Caragiale, "curat neconstituţional" coane Mircică – de exemplu – dar umflă-l pe Băsescu. Precedentul este grav. Nici nu mai contează votul care va fi azi. Va fi pentru, va fi împotrivă... Contează că în ciuda a ceea ce s-a hotărât, demersul acesta de suspendare a preşedintelui continuă, fiindcă de acum înainte orice preşedinte al ţării, domnule Geoană, domnule Vadim Tudor, domnule Tăriceanu, domnul Marco Bela - care vă doriţi să fiţi, poate, preşedinţi – orice preşedinte al României va putea fi suspendat sau ameninţat, şantajat cu suspendarea de un grup de interese format pe moment, obscur şi care este împotriva lui. În acest moment am ajuns cu Constituţia şi cu democraţia României.

Sunt lucruri pentru care factura va trebui plătită şi momentul acesta va veni foarte repede, în momentul în care electoratul a cărei voinţă a fost întoarsă cu totul şi cu totul în partea contrară de către actuala clasă politică, se va prezenta din nou la urne.

Într-un fel, încercarea de suspendare a preşedintelui are un avantaj. Ea ne permite să scoatem la suprafaţă mizeriile clasei politice. Din acest motiv, suntem alături de preşedintele ţării, Traian Băsescu, care are şi legitimitatea, şi curajul să continue să spună adevărul. Vă mulţumesc. (rumoare, discuţii, aplauze)