Domnul Nicolae Văcăroiu: Vă rugăm să încheiaţi! Domnul Bogdan Olteanu

Data ședinței: 2007-04-19

Titlul ședinței:

Intervenția 1
Dezbateri asupra propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rugăm să încheiaţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Îmi exprim regretul pentru aceste afirmaţii. Îmi cer eu scuze din partea Parlamentului României, doamna deputat, pentru aceste afirmaţii.

(Din sală Doamna Leonida Lari solicită dreptul la replică)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor şi domnilor parlamentari.

Ca să-l continui pe colegul Crin Antonescu, voi spune şi eu: „Era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e”.

Participăm, astăzi, la un eveniment, într-adevăr, fără precedent în istoria modernă a României, dar cât se poate de normal şi de obişnuit pentru ţările democratice cu care vrem să semănăm. Aş dori să vă amintesc numai trei cazuri de suspendare şi chiar de debarcare a preşedinţilor unor astfel de ţări: în 1974, Statele Unite ale Americii s-au debarasat de Richard Nixon, deşi fusese un preşedinte bun; lunile trecute, Israelul a făcut acelaşi lucru cu Moshe Katzaw, ca să nu mai vorbim de Lituania, şi uite că nu s-a mai prăbuşit nici America, nici Israelul, nici Lituania. Acuzaţiile cu care au fost trimişi la pensie cei trei preşedinţi sunt floare la ureche faţă de acuzaţiile care i se aduc domnului Traian Băsescu. El a făcut, cu vârf şi îndesat, ceea li s-a imputat celor trei preşedinţi, dar a făcut şi mai mult decât atât, ca să-l citez pe voievodul Petru Rareş.

Şi, pentru că nu-mi place să rămân dator nimănui, stimate domnule coleg Vasile Blaga, nu, partidele noastre nu s-au reunit împotriva preşedintelui, ci în jurul Constituţiei. Este o deplasare de accent. Şi vă mai spun ceva: nu ne mai faceţi murdari, că eu nu mă simt aşa. Nici fratele Ilie Ilaşcu, care a fost murdărit destul de un regim banditesc de la Tiraspol şi, în 1991-1992-1993, v-aţi băgat în cuşcă mulţi pentru Ilie Ilaşcu. Şi nici Irina Loghin, şi nici alţi mari artişti din partidul nostru nu sunt murdari. Nu folosiţi cuvinte d-astea, pentru că nu asta este natura relaţiilor dintre noi. Cât despre procesul comunismului, întrebaţi Biserica Ortodoxă Română de ce a protestat şi ea: era satanizată ortodoxia noastră, erau făcuţi securişti doi mari patriarhi, care au făcut ceva pentru poporul român. Întrebaţi-l pe academicianul Dinu C.Giurescu de ce a protestat şi el. Întrebaţi Asociaţia „Civic Media” de ce a zis că e vorba de o făcătură, de o maculatură, de un raport, de o demascare troţkistă. Haideţi să repunem lucrurile pe făgaşul lor corect. Fireşte, dumneavoastră aveţi libertatea de expresie, trăim într-un stat democratic sau care se democratizează, nimeni nu se naşte democrat, se învaţă democraţia. Pentru că dictatura nu a început cu Gheorghiu Dej sau cu Ceauşescu, ci a început cu Carol al II-lea şi istoricii, gen Puiu Haşotti şi alţii, ştiu foarte bine că, în 1938, Carol al II-lea a desfiinţat Parlamentul, a interzis partidele parlamentare, a creat un partid marionetă de operetă, cu hlamide albe, „Frontul Renaşterii Naţionale”, şi a fost un dictator atât de rău – zic eu – încât s-a produs dezastrul din 1940. Haideţi să apelăm la istorie, nu mai vorbiţi la suprafaţa gheţii, gheaţa este subţire şi riscaţi să vă prăbuşiţi.

Eu n-am să intru în detalii şi nu voi repeta cele 19 acuzaţii care i-au fost aduse de Comisia comună de anchetă a Parlamentului, ca urmare a propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, ele sunt cunoscute şi s-au citit mai înainte. Am să sintetizez, însă, un alt gen de acuzaţii, în afara acelora de încălcare sistematică a Constituţiei: sunt acuzaţii care atestă că domnul Traian Băsescu a încălcat spiritul public al poporului român, ofensează istoria naţională, demnitatea poporului român. Şi vă spune asta un om pe voturile căruia, în decembrie 2004, domnia-sa a devenit ce nu spera, pe cele 250.000 de voturi, cum spunea fostul preşedinte Ion Iliescu, îi spunea domnului Băsescu într-un avion: „Ai ajuns preşedinte cu voturile lui Vadim”. Aşa a fost. Şi eu zic că m-am purtat frumos cu domnia-sa, până când am văzut că nu am cu cine discuta. O viaţă avem, ce Dumnezeu! În dimensiunea aceasta a spaţiului şi a timpului avem o singură viaţă şi nu ne batem joc de ea, şi nici de ţara asta. Avem morţi în pământul acestei ţări, unii din războiul de independenţă, alţii din ambele războaie mondiale.

Aceste acuzaţii sunt aduse de tot mai mulţi cetăţeni ai ţării, ceea ce a făcut ca scorul pe care îl are domnul Traian Băsescu în sondajele de opinie reale, nefalsificate, să varieze între 15 şi 19%. Şi mă refer la sondajele realizate la sfârşitul lunii martie de trei dintre institutele specializate, aşa că e lucru de mirare că un fost marinar de cursă lungă, toată stima pentru profesia domniei-sale, care - iată, lucrăm, din nou, cu materialul clientului şi vă asigur că am o memorie de elefant, într-o emisiune televizată, mi se pare că la „Antena-1” - se lăuda că bea, uneori, şi câte două-trei sticle de whisky pe zi, iar altădată relata presei, cu mândrie, cum frecventa el bordelurile de prin porturile lumii, un asemenea lup de mare, deci, e lucru de mirare că se îmbată cu apă chioară şi că se iluzionează că românii se topesc după el, dau năvală să-l atingă doar, ca pe sfintele moaşte, să se tragă în poze cu el şi, desigur, să-l pună, apoi, la icoane.

Adevărul este că românii nu l-au vrut niciodată cu adevărat pe Traian Băsescu, ci el a fost impus ca preşedinte de către o forţă străină, atunci, în acea zi de decembrie 2004, când – dacă vă aduceţi aminte -, la ora 22.00, sondajele de la ieşirea de la urne, exitpoluri efectuate de trei institute specializate, au încremenit brusc, ca la comandă, la 50% pentru Adrian Năstase şi la 50% pentru Traian Băsescu. O asemenea simetrie perfectă nu există în sociologie. Poate o astfel de precizie se înregistrează la Greenwhich, dar, în viaţă, ea ţine de domeniul fenomenelor paranormale. Este limpede că se primise un ordin de la un guru reprezentant al „marelui licurici”, de care vorbea, mai târziu, domnul Traian Băsescu. Decizia a venit: învingător la puncte, marinarul pensionar cutare…

Daţi-mi voie să ştiu bine ce spun, nu numai pentru că sunt un om prompt informat, ci şi fiindcă prima mea profesie este aceea de sociolog şi am studiat sociologia cu mari dascăli, ca Henri Stahl şi Miron Constantinescu, deveniţi nume de străzi, între timp, ei fiind studenţi şi colaboratori ai marelui savant Dimitrie Gusti, creatorul Şcolii de sociologie de la Bucureşti, cea mai importantă şcoală de sociologie din Europa interbelică. Nu ca unii diletanţi de azi, care prostituează nobila ştiinţă a sociologiei pentru un pumn nenorocit de arginţi. Poate că unii nu ştiu, dar, timp de circa 20 de ani, mai exact până în anul 1966, când intră pe porţile Facultăţii de filozofie din Bucureşti prima promoţie de sociologi, sociologia a fost considerată, în România, o ştiinţă reacţionară, fiind interzisă. De ce? Aşa suna porunca puterii bolşevice, de ocupaţie, care s-a perpetuat câţiva ani şi după plecarea trupelor sovietice din ţară. Dar de ce era ştampilată sociologia cu această infamie? Foarte simplu, fiindcă ea nu este disciplină encomiastică, laudativă, servilă, ci o ştiinţă eminamente critică şi, pe deasupra, mai face şi sondaje de opinie, adică pune oglinda în faţa oamenilor politici. Spun asta, mai ales pentru corecta informare a populaţiei, dar şi pentru mafia rapace a sondajelor, care se crede deşteaptă foc, săvârşind cel mai josnic furt posibil, mai condamnabil decât furturile din economie sau din bănci. E vorba de fraudarea voinţei unui popor întreg, prin falsificarea adevărului, prin intoxicare, prin scoaterea din burtă a unor cifre de proporţii aberante, care n-au nici o legătură cu ţara reală.

Am pomenit de voinţa poporului, cuvânt de care a prins drag domnul Băsescu. Una-două, Domnia Sa e cu poporul în gură. Încă din ianuarie 2005, îmbătat de o victorie electorală la care nu se aştepta, „el „croind la planuri din cuţite şi pahară”, cum a zis Eminescu în „Epigonii”, adică dorea alegeri anticipate, ca să deţină toată puterea. Eu, unul, cunoşteam personajul încă din anul 1991, când am participat, împreună, la o emisiune transmisă în direct de TVR şi moderată, dacă nu mă înşel, de domnul Vartan Arachelian. Atunci, văzând ce ţâfnos şi agresiv este, i-am spus, într-o pauză, în stilul meu caracteristic, mai ales că sunt şi cu câţiva ani mai în vârstă decât Domnia Sa: „Domnule Băsescu, potoleşte-te, că mă apuc eu să spun ce tâlhării faci la Ministerul Transporturilor şi te bag sub masă!” Ştiţi cum a tăcut guralivul lup de mare? Mieluşel de Pipera. A amuţit, cum a amuţit şi acum, prin absenţă. Cred că atunci a prins o oarecare frică de mine şi aproape niciodată nu mi-a pronunţat numele. Asta nu înseamnă că nu m-a atacat, în mod nedemn. Imediat cum a ieşit preşedinte, aşa cum a ieşit, înscenându-mi tot felul de scandaluri jenante, doar, doar, mă vor lăsa nervii şi voi abandona lupta. Iar mai nou, a asmuţit nişte câini turbaţi şi împotriva fratelui meu, generalul de MApN şi coleg cu dumneavoastră, deputat PRM, Marcu Tudor. Uite că nu l-a ajutat Dumnezeu pe domnul Băsescu, fiindcă, da, există Dumnezeu cu adevărat, cum sună o cântare creştină, şi El te vede, te aude, te judecă şi dacă faci urâciuni înaintea Lui, te striveşte ca pe un păduche, tocmai când îţi este lumea mai dragă, iar exemplele, în istorie, sunt cu nemiluita. O singură dată şi-a schimbat Dumnezeu planul, în Vechiul Testament. E vorba de un împărat căruia Domnul i-a spus: „Mâine vei muri în luptă, pentru că faci lucruri nelegiuite!” Iar acel împărat a căzut în genunchi şi a zis: „Doamne, spune-mi ce să fac? Iartă-mă, prelungeşte-mi viaţa, cruţ-o!” Şi Dumnezeu i-a zis: „Bine, vei mai trăi 15 ani!” Şi a mai trăit 15 ani, împăcat cu Domnul, şi, apoi, s-a prăpădit. Nu e o paralelă forţată. Uneori, Dumnezeu îşi mai schimbă planurile, iar asta este teza mea de doctorat în teologie, cu titlul „Cum lucrează Dumnezeu”. Asta e bătaia Lui Dumnezeu. Indiferent ce veţi face dumneavoastră şi ce ameninţări veţi dansa, domnul Traian Băsescu e terminat, ca om politic, nu prin voinţa noastră. Cine crede în Dumnezeu şi avem predicatori, pastori, preoţi în sală, ştie bine la ce mă refer.

Asistăm astăzi, repet, la dovada vie a modului cum lucrează Tatăl Ceresc, fiindcă o asemenea prăbuşire totală, cum trăieşte, acum, domnul Traian Băsescu, împreună cu o echipă de profitori – n-am să generalizez niciodată şi colegii din PD ştiu foarte bine că am un respect desăvârşit faţă de profesioniştii şi oamenii integri de acolo, şi acum două săptămâni, domnul Blaga ştie că, atunci când am criticat Guvernul Tăriceanu-2, eu l-am lăudat şi nu mă voi dezice niciodată de acele cuvinte -, dar haideţi să păstrăm relaţii de civilitate între noi, suntem nu numai în România, suntem în Europa anului 2007. Deci, o asemenea prăbuşire nu s-a mai văzut niciodată în istoria modernă a lumii. Fără să vreau, mă gândesc la finalul filmului „Zorba Grecul”, când se alege praful de un funicular improvizat pe malul mării, parcă din beţe de chibrit şi scobitori, după care, Anthony Quinn îi spune investitorului Alan Bates, citez, cu aproximaţie: ”Şefule, ai mai văzut vreodată un asemenea dezastru?” Nu, nu mai văzuse, după care, cei doi s-au apucat să facă haz de necaz şi să danseze. După un dezastru asemănător, care a nenorocit întreaga echipă a lui Traian Băsescu, nu m-ar mira ca acesta să danseze şi el, de mama focului, tot pe malul mării, mai ales că are antrenament şi îi place la nebunie să-şi trăiască viaţa. Să şi-o trăiască, sigur că da, dar nu în fruntea statului român.

Nu juca domnul Băsescu „geamparalele”, în genunchi, izbindu-şi umerii cu palmele, iar dansatoarele ţigănci îi fluturau fustele colorate şi creţe pe inteligentul cap al Domniei Sale, desigur, în timp ce ţara era sub ape? Sau poate crede cineva că românii au uitat acea scenă de o iresponsabilitate strigătoare la cer? Aceea nu e tot o încălcare a Constituţiei şi a spiritului public? În sensul că domnul Băsescu şi-a trădat jurământul şi mandatul, abandonându-şi poporul la greu. Atunci, mureau oameni şi vite, dar preşedintele-jucător juca, la modul propriu, într-o bodegă, iar atunci când s-a făcut că se implică, a dat o raită obsesivă şi enervantă la podul de la Mărăcineni, situat la câţiva paşi de comuna Pleşcoi, unde a văzut lumina zilei, noaptea, ce-i drept, marea lui slăbiciune, Elena Udrea. (aplauze)

Prietenul meu, regretatul Nichita Stănescu, are o carte intitulată „Râsul-plânsul”. Este şi de râs, dar este şi de plâns.

Dar domnul Traian Băsescu n-a făcut o singură vizită, ci vreo 10 vizite succesive, ceea ce a reprezentat un avertisment cu privire la lipsa lui de discernământ tot mai accentuată. Nu noi, ci publicaţiile care i-au fost favorabile, în ultimele zile, au cerut un medic pentru domnul Traian Băsescu. Şi eu vă asigur că nu-l urăsc, am spus şi acum două săptămâni. Noi nu-i suntem duşmani, i-am fost adversari şi nu îi vrem pieirea, încercăm un sentiment de compasiune.

Gândiţi-vă la cartea lui Giovanni Papini: „Un uomo finito”, „Un om sfârşit”. Domnul Băsescu este un om sfârşit politic. „Eu sunt deschis la dezbateri”, a bravat domnul Traian Băsescu, în ianuarie 2007. Aveţi dovada concretă că ne-a minţit. Dacă ar fi fost deschis la dezbateri, ar fi avut bărbăţia şi demnitatea să vină aici, în Parlament, să ne privim în faţă, dar un om ca Traian Băsescu nu poate avea, cel puţin în ultima perioadă, nici bărbăţie, nici demnitate. El muşcă şi fuge. Nu am să reproduc citatul domnului senator Dan Voiculescu, care văd că vrea să devină pamfletar, deci n-am să zic ceva care l-ar insulta pe domnul Băsescu, după care, se ascunde, făcând gălăgie şi încercând să pozeze în victimă.

Nicolae Iorga are un aforism care îi vine mănuşă domnului Traian Băsescu: „Şarpele nu e odios pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde, ca să muşte”.

Ce ar fi trebuit să facem noi, cei aproape 500 de aleşi ai poporului, pentru a-i oferi domnului Traian Băsescu tot confortul, ca să se simtă bine la nesfârşit? Cumva, să organizăm această şedinţă în piaţa Matache Măcelaru sau la un supermarket, pe unde să treacă domnul Băsescu împingând un cărucior cu girofar, apărat de peste 100 de SPP-işti, cum s-a întâmplat, zilele trecute, la o asemenea vizită, chipurile inopinată şi alţi agenţi deghizaţi în cumpărători, dându-ne el autografe şi pozându-se cu copiii noştri în braţe? Oare numai asta a înţeles domnul Băsescu din activitatea unui şef de stat?

Un politician important, pe nedrept uitat astăzi, Vasile Boerescu, fost ministru de externe, spunea, la sfârşitul secolului XIX, citez: „Un conducător nu trebuie să uite trei lucruri, unul, că el nu conduce singur, doi, că el conduce după legi, trei, că el nu conduce veşnic”. Iar un alt om de spirit spunea: „Un conducător e mare nu atunci când face ce vrea, ci atunci când face ce trebuie”.

De aproape doi ani şi jumătate, domnul Băsescu face ce vrea el în ţara aceasta, numai ce trebuie să facă nu face. Ba face, uneori, exact pe dos, devenind o frână primejdioasă pentru solidaritatea şi coeziunea societăţii româneşti, pentru buna funcţionare a instituţiilor statului, pentru politica externă a ţării, care este un senzor extraordinar de plin şi de sensibil. Uitaţi-vă cum apar, periodic, scandaluri pentru chestiuni aparent minore. Un caz uitat de lume, într-o comună din fundul unui judeţ, sau altceva. Dacă apare pe pagina întâi în „Washington Post”, în „New York Times” sau difuzat de BBC sau de alte instituţii mass-media, scazi, ca ţară, în ochii comunităţii marii familii internaţionale.

Că pălăria de preşedinte este mult prea mare pentru domnul Băsescu şi îi cade pe ochi, asta a priceput-o toată lumea, dar lumea nu mai pricepe de ce acest domn se cramponează de putere, în ciuda tuturor evidenţelor, în ciuda faptului că a fost părăsit de toţi oamenii cu care pornise la drum şi că are o veşnică sămânţă de scandal cu absolut toată lumea. El s-a certat şi cu prieteni, şi cu adversari, şi cu oameni neutri. Pe generalul de armată Sergiu Medan atâta l-a umilit şi l-a terorizat, încât bietul om a intrat în spital, iar apoi a fugit, efectiv, de la Palatul Cotroceni, mâncând pământul. Tot în spital l-a băgat şi pe un alt general de armată, Constantin Degeratu, el, un mărunt maior de securitate la Anvers, să-i trateze pe generalii armatei române mai rău ca pe nişte slugi netrebnice.

Apropo, domnule preşedinte Nicolae Văcăroiu, când, după câteva ore, veţi prelua funcţia de preşedinte interimar al României, vă rog să-l propuneţi, la avansare, pe domnul Traian Băsescu, măcar să-l facem colonel, să aibă şi el o satisfacţie. (aplauze puternice)

Deci, eu vă dau exemple concrete că, la nivelul generalităţilor, se poate vorbi la nesfârşit: „Hoţilor, bandiţilor, sistem ticăloşit, eu mă lupt cu corupţia…” Păi, haideţi să vedem ce s-a întâmplat, în aproape doi ani şi jumătate. Vă rog, nu ne insultaţi inteligenţa, nu ne subestimaţi, avem şi noi aceleaşi drepturi, ca şi dumneavoastră, suntem aici prin voinţa electoratului. Dacă noi greşim, ne va pedepsi electoratul pe noi şi dumneavoastră veţi câştiga alegerile, iar domnul Băsescu va fi, din nou, un preşedinte veşnic, pentru că bănuiesc că se va modifica şi Constituţia şi va domni cel puţin 100 de ani, fireşte, cu unele ajustări genetice, care să-i permită să fie nemuritor. Un highlander din judeţul Constanţa. (aplauze puternice) Pe Stana Anghelescu a dat-o afară, înainte de a se spânzura soţul ei, fabricantul şi negustorul de ţigări, sinucidere destul de suspectă, având în vedere că Florian Anghelescu se plângea la cunoscuţi că, deşi i-a dat 4 milioane de dolari lui Băsescu pentru campania electorală, acesta nu-l mai bagă în seamă, ba chiar l-a ameninţat într-o declaraţie transmisă în direct de mai multe posturi de televiziune, şi toată lumea îşi aduce aminte: „Anghelescu îşi va primi factura!” şi a făcut şi cu degetul. Şi bietul om nu s-ar zice că nu şi-a primit-o. Fireşte, nu acuză nimeni pe nimeni.

Dar, în situaţia în care instituţiile statului nu mai funcţionează, au activitate grav viciată de asemenea moguli politici, daţi-mi voie să cer, după debarcarea domnului Băsescu, redeschiderea tuturor acestor cazuri suspecte. Pe o deputată din fostul lui partid a trimis-o, efectiv, tot la televiziune, ieşind în direct, pe linia de centură. Pe un ziarist l-a insultat într-o manieră de care mie îmi este jenă să pomenesc. Aproape că nu a fost consilier prezidenţial sau de stat, pe care domnul Băsescu să nu-l înjure ca la uşa cortului şi vă asigur că avem şi noi oameni acolo şi lumea se mai plânge, mai vorbeşte. Păi dar nu e bine aşa ceva, unde ajungem cu un asemenea comportament public, aruncând după asemenea oameni cu scrumiere, cu documente, cu ce-i venea la îndemână. Nu mai vorbim de erorile impardonabile săvârşite în materie de politică externă, cu efecte grave în plan diplomatic şi economic. Eu înţeleg că există oameni care, prin forţa lucrurilor, n-au prea multă carte, ba chiar unii au o judecată primitivă, dar cei mai mulţi nu se bagă în probleme delicate, care nu-i privesc şi pe care nu le stăpânesc. Însă, năzdrăvan din fire, ca să nu zic chiar inadaptabil social, domnul Băsescu se bagă.

Aleg numai una dintre gafele lui monumentale – Marea Neagră, lac rusesc. Am rămas stupefiat. Probabil că domnul Băsescu credea că le va face pe plac americanilor, dar s-a înşelat. Eroarea este nu numai politică, ci şi istorică, având în vedere că Marea Neagră nu a fost niciodată lac rusesc. Se poate vorbi, şi s-a vorbit, de altfel, de transformarea ei în lac turcesc, după bătălia de la Kafa, din anul 1475, când genovezii au fost alungaţi de turci din zona Pontului Euxin.

Să mai amintesc de penibila Axă Washington – Londra – Bucureşti, formulare de care s-au jenat şi americanii, şi englezii, şi, fireşte, românii?

„Voi fi un alt fel de preşedinte”, se lăuda domnul Traian Băsescu, şi a fost. Iată că, deja, se poate vorbi despre Domnia Sa la timpul trecut. A fost ceea ce cronicarul spunea despre domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni „o poznă a firii”.

Natura conflictuală a domnului Traian Băsescu este dublată de natura infracţională a lui; tocmai el, care striga „Dacă încalcă legea, o arestez şi pe mama!”

Luaţi presa, care stă mărturie!

Sărmana bătrână nu a încălcat nicio lege, dar, aşa se exprimă, oare, un şef de stat, şi încă unul care face paradă de creştinism?

Oricine are dreptul să vorbească de lupta împotrivă corupţiei, dar, în niciun caz domnul Traian Băsescu şi în niciun caz, mie şi celor din Partidul România Mare.

Am spus-o şi o repet: Traian Băsescu este „il capo di tuti capi”, şeful mafiei din România.

Am aici dosarul „Flota”. Poate nu l-aţi văzut niciodată sau nu l-aţi mai văzut de mult timp. Acesta este rechizitoriul dosarului „Flota”, din care, în ultima perioadă, s-au scos aproape toate probele incriminatorii, astfel încât se reţine în sarcina domnului Băsescu numai neglijenţă în serviciu, de parcă ar fi un simplu recepţioner de hotel, care nu dă la timp cheia unui turist român sau străin.

Deci, v-am arătat dosarul „Flota”, rechizitoriu întocmit la data de 8 august 2004 de procurorul general adjunct al PNA, Gheorghe Şuhan.

Grupul infracţional condus atunci de Băsescu a prăduit flota comercială a României, care număra aproape 290 de nave, aducând o pagubă uriaşă economiei naţionale, peste 300 milioane de dolari, iar probabilitatea, stimate domnule Vasile Blaga, fost ministru de interne care ştie legile statului şi ştie practica în materie pe plan internaţional, probabilitatea este aceasta şi este foarte simplu, pe timpul cât domnul Băsescu a fost secretar de stat şi, mai apoi, ministru al transporturilor, a dispărut, în întregime, flota comercială a României. Aceasta nu s-a pierdut în Triunghiul Bermudelor, nici nu a fost teleportată în alt loc, după modelul Experimentului „Filadelphia”, făcut de Albert Einstein în Oceanul Pacificic, cred că în anul 1943.

Nu, ea a fost vândută de Băsescu, însă, nu toată, ce-i drept!

Ofiţeri de marină, dar şi ai unor servicii speciale m-au informat că există cel puţin 10 nave cu pavilion schimbat, care fac cărăuşie sau taximetrie pentru fraţii Mircea şi Traian Băsescu, pe mările şi pe oceanele lumii, aducându-le profituri de milioane de euro în fiecare an.

Populaţia trebuie să ştie de ce România nu mai are flotă comercială, una dintre cele mai mari din lume!

Un alt exemplu – maniera în care domnul Traian Băsescu, ajutat de domnii Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, a dat pe mâna mafiei ruse marele Combinat de aluminiu de la Slatina.

În mod concret, domnul Băsescu era negociator şef cu Banca Mondială pentru Programul „PSAL 2”. Atunci, el a efectuat câteva drumuri suspecte la Londra, împreună cu mafiotul rus Vitali Maţischi. După tranzacţia frauduloasă, mafia rusă a început să alimenteze conturile lui Traian Băsescu din băncile din Londra şi Tokio.

De ce serviciile secrete nu spun tot ce ştiu pe tema asta?

Iată de ce trebuie restructurate din temelii şi puşi adevăraţi profesionişti, pentru că şi munca asta de informaţii nu o face orice golan cules de pe gârlă!

Aşa că, „Afacerea aluminiu”, şi nu vreun ideal politic i-a unit pe domnii Băsescu, Stolojan şi Stoica, aceştia din urmă încercând să spargă PNL-ul, partid istoric. Aşa cum Băsescu a terminat, într-un fel, PNŢCD-ul, aşa vrea să termine şi PNL-ul!

Uite că PNL-ul marilor Brătieni este o nucă prea tare pentru domnul Băsescu. (Aplauze puternice în sală)

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de orice, permiteţi-mi să adresez un gând de recunoştinţă şi de admiraţie în memoria lui Liviu Librescu, eroul român al tragediei de la Universitatea Virginia Tech. Cinstit de preşedintele şi naţiunea americană, decorat post-mortem de Preşedintele României, Parlamentul ţării care i-a fost leagăn de naştere îi datorează, îi datorăm, respectul cuvenit unui mare om şi mare român!

Vă rog să păstram un moment de reculegere pentru Liviu Librescu şi toate victimele carnagiului din campusul universitar.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Dragi români,

Şedinţa de astăzi este, probabil, una dintre cele mai importante din istoria Parlamentului României. Avem de dus la îndeplinire o sarcină istorică, de cotitură, pentru democraţia românească.

Ceea ce punem astăzi în discuţie, fără patimă şi fără ură, ci cu raţiune şi înţelepciune, este nu numai România ultimilor doi ani, ci cum şi mai ales de ce arată România de astăzi aşa cum arată. Astăzi punem în discuţie cauzele răului şi deschidem uşile dezbaterii pentru construirea unei noi Românii.

Mandatul lui Traian Băsescu ne-a arătat limitele şi slăbiciunile actualului sistem. Abuzurile şi excesele lui Traian Băsescu ne-au făcut să înţelegem, o dată în plus, că este nevoie de schimbări profunde în societatea noastră, dacă vrem, cu adevărat, ca România să devină o ţară europeană, demnă şi prosperă. Încălcarea Constituţiei de către Traian Băsescu este o realitate politică.

Da! Traian Băsescu s-a folosit de instituţii ale statului pentru acţiuni de şantaj şi intimidare a judecătorilor Curţii Constituţionale. Timorarea Curţii Constituţionale este o faptă extrem de gravă, care anulează orice legitimitate a actualului preşedinte şi pune sub semnul întrebării modul şi atmosfera în care s-a ajuns la decizia şi motivarea Curţii.

Ceea ce urmează să stabilim noi, astăzi, în acest for suprem al democraţiei româneşti, este cât de grave sunt faptele Preşedintelui României şi, mai ales, care sunt consecinţele acestor încălcări repetate ale Constituţiei.

Curtea nu a avut, legal, posibilitatea să aprecieze care au fost prejudiciile aduse României de atacurile continue la adresa principalelor instituţii ale statului, timp de mai bine de doi ani.

Noi trebuie să spunem, astăzi, că blocarea acestor instituţii, târârea lor într-un război fără sens, numai pentru că Traian Băsescu dorea să fie ”jucător”, este o faptă extrem de gravă. Că ţara a pierdut sute de milioane de euro şi că fiecare cetăţean al României a pierdut o parte din viitorul său.

Curtea nu a avut, legal, posibilitatea să aprecieze care au fost prejudiciile aduse României de refuzul lui Traian Băsescu de a nominaliza un ministru de externe, timp de mai bine de o lună.

Noi trebuie să spunem astăzi, prin votul nostru pentru suspendarea lui Traian Băsescu, că acest lucru este extrem de grav, că interesele şi imaginea externă a României au fost grav afectate de această acţiune iresponsabilă. Curtea nu a avut, legal, posibilitatea să aprecieze care au fost consecinţele denigrării magistraţilor şi justiţiei.

Noi trebuie să spunem astăzi că această faptă are consecinţe extrem de grave. Că nu poate fi vorba de construcţia unui stat democratic fără ca cetăţenii să aibă încredere în justiţia ţării lor.

Curtea nu a avut posibilitatea legală de a se pronunţa asupra consecinţelor atacurilor fără precedent ale lui Traian Băsescu îndreptate împotriva Parlamentului României. Noi trebuie să spunem astăzi, prin votul nostru, că denigrarea Parlamentului, instituţie fundamentală a oricărei democraţii, echivalează cu punerea sub acuzaţie a însăşi sistemului democratic românesc şi acest lucru este extrem de grav.

Traian Băsescu trebuie suspendat, dar suspendarea lui Traian Băsescu nu este un prilej de bucurie.

Pentru ţară, situaţia pe care o implică procesul de suspendare este una dificilă, pe care trebuie să o tratăm în zilele şi lunile următoare, cu gravitate şi sobrietate, însă, este un rău necesar şi vrem ca tot răul să fie spre bine.

Traian Băsescu trebuie suspendat nu numai pentru că a încălcat Constituţia, ci şi pentru că avându-l în fruntea unei instituţii atât de importante pentru statul român, nu putem vorbi în România de prosperitate, de echitate, de solidaritate, dreptate sau democraţie.

Stimaţi colegi,

Am avut parte, în ultimii doi ani, de dispute sterile, dispute care nu au dus nicăieri, cu o Românie aruncată în haos şi în derizoriu, de orgoliile unor lideri care au refuzat să cadă la un minim compromis politic, atât de necesar.

Poate că nu era cel mai bun moment pentru aşa ceva! Startul nostru în Europa riscă să fie ratat, din cauza acestor scandaluri continue şi contraproductive, dar poate e mai bine că toate aceste lucruri se întâmplă acum, la început de drum european şi nu mai târziu, în plină perioadă de dezvoltare şi modernizare.

Mai bine construim o noua Românie pe o nouă fundaţie, pe o bază sănătoasă, decât să o ridicăm pe o fundaţie şubredă, putredă şi periculoasă şi să ne trezim peste câţiva ani de zile că se prăbuşeşte întreg edificiul, cu toţi cetăţenii români înăuntru.

Dragi colegi,

A venit clipa să recunoaştem că sistemul nostru politic şi instituţional şi-a atins limitele, iar actuala criză politică a funcţionat ca un revelator al acestor limite. Construit cu un imens efort colectiv, în condiţiile dificile ale anilor ‘90, actualul sistem politic a fost util într-o anumită etapă de dezvoltare a României, imediat după ieşirea din comunism, dar acum, la încheierea tranziţiei şi la intrarea în Europa, nu mai poate răspunde nevoilor ţării.

România a intrat pe un nou drum cu năravuri şi relaţii instituţionale depăşite de realitatea pe care o trăim. Poate că trebuia să facem mai rapid aceste schimbări atât de necesare. Nu am făcut-o, şi este vina noastră colectivă, a întregii clase politice.

Dar asta a fost! Important este acum că avem, într-adevăr, ocazia imperioasă de a schimba această stare de lucruri. Dacă, înainte vreme, toate aceste disfuncţii ale sistemului puteau fi doar subiect de dispute teoretice sau de tensiuni, uşor de gestionat, astăzi ele ni se proptesc în faţă, cu duritatea diamantului, imposibil de tăiat, ca un nod gordian, imposibil de trecut cu vederea.

Sistemul politic românesc şi-a arătat, în aceşti doi ani, toate limitele, din cauza ambiţiei unui politician ajuns într-o funcţie pe care nu a înţeles-o şi, în fond, a refuzat să o accepte, în conformitate cu responsabilităţile şi rigorile ei.

De aceea, astăzi, dragi colegi, nu dezbatem doar suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României. Într-un astfel de moment, este nevoie de mult mai mult. Trebuie să spunem românilor cinstit ce îi aşteaptă în viitor şi, mai ales, ce putem şi ceea ce încercăm să facem pentru ei.

Este o întrebare fundamentală la care noi toţi, astăzi şi aici, suntem datori să răspundem. Este datoria noastră de oameni politici faţă de cetăţenii care ne-au ales şi care mai au încă o brumă de speranţă în Parlamentul României.

Traian Băsescu reprezintă un proiect politic eşuat, incapabil să împingă ţara înainte, incapabil să unească şi incapabil să construiască. El este o frână pentru România în aceste vremuri decisive pentru bunăstarea generaţiilor prezente şi viitoare.

Dragi colegi,

Am simţit nevoia unei introduceri poate prea lungi, pentru a face mai bine înţeles rolul pe care îl avem de jucat astăzi. Suspendarea preşedintelui Băsescu nu este o lovitură îndreptată numai împotriva unui vremelnic preşedinte, fiecare dintre noi este un viitor fost cineva. Nu este o reglare de conturi şi nu trebuie să fie doar o victorie de etapă. Ea, de fapt, nu este nici măcar o premieră, alte ţări ex-comuniste trăind şi supravieţuind unor momente similare.

Suspendarea celui care a îndeplinit în aceşti doi ani rolul de Preşedinte al României este primul pas în închiderea unui capitol tragic, dar semnificativ, al ţării noastre: domnia bunului plac al conducătorilor şi al mitului liderului providenţial.

Astăzi, suntem chemaţi să consfinţim încetarea epocii lui „Merge şi aşa!”, epocă încununată de mandatul celui pe care îl numesc şi îl vom numit cu toţii în scurt timp, ultimul preşedinte al vechiului sistem.

PSD şi chiar eu, şi poate noi, toţi, şi poate cetăţenii României am sperat, măcar în ceasul al XIII-lea într-o îndreptare şi într-o înţelegere din partea lui Traian Băsescu a seriozităţii, complicaţiilor şi consecinţelor acestui moment. Nu a înţeles, nici măcar în ultima clipă, că România nu este proprietatea sa, că românii nu mai sunt un popor uşor de manipulat şi păcălit prin vorbe.

Din păcate, în ultimele două zile, chiar şi aseară, domnul Băsescu a continuat să se comporte precum ultimul preşedinte al trecutului, să facă apologia unui mod iresponsabil de a interpreta legea şi de a se raporta la instituţiile şi mecanismele democratice.

În aceşti doi ani, de la preluarea mandatului şi până în ziua de azi, Traian Băsescu nu a obosit nici un moment să încalce, să dispreţuiască şi să ignore principiile democraţiei. În aceşti doi ani, Traian Băsescu a mizat neobosit pe un relativism legal inacceptabil. A sfidat voinţa electoratului aducând la guvernare o Alianţă care pierduse alegerile. Merge şi aşa!

A sfidat principiul pluralismului politic, încălcând dispoziţiile constituţionale care-i cereau neutralitate şi echidistanţă, faţă de partidele politice. Merge şi aşa!

A refuzat să organizeze consultări cu partidele politice atunci când au existat momente, şi au existat, şi momente de criză şi au existat. Merge şi aşa!

Prin demersurile de schimbare a preşedinţilor celor două Camere - în care s-a implicat direct, efectiv şi public - a blocat Parlamentul României timp de două sesiuni parlamentare. Poate că: Merge şi aşa!

A adus grave prejudicii instituţiilor statului, calificând Parlamentul României, indiferent ce opinie ai, indiferent de ceea ce crezi sau simţi, nu poţi să califici instituţia fundamentală a democraţiei ca “o şandrama intrată în moarte clinică”, iar Guvernul “că este aservit unui grup sau mai multor grupuri de interese”. Merge şi aşa!

A solicitat imperativ directorilor serviciilor de informatii să-şi prezinte demisia, deşi revocarea acestora este de competenţa Parlamentului, în scopul de a le controla şi a le deturna de la menirea lor de stâlpi ai securităţii naţionale şi am văzut în cursul zilei de ieri ce primi adjuncţi şi ce fel de ordine le-a dat Traian Băsescu prin acest abuz constituţional. Poate şi asta: Merge şi aşa!

A participat abuziv la şedinţe de Guvern care nu aveau pe ordinea de zi probleme care ţin de competenţa Preşedintelui. Poate că şi asta: Merge şi aşa! A favorizat diverşi agenţi economici, încălcând libera iniţiativă şi protecţia concurenţei loiale, trimiţând bilete direcţionate pentru favorizarea unor grupuri de interese de „băieţi deştepţi” pe care le condamnă în fiecare zi, poate: Merge şi aşa!

A comandat public procurorilor ce dosare să instrumenteze cu prioritate, sugerând inclusiv soluţii în cauză. Poate şi asta: Merge şi aşa! A timorat, în repetate rânduri, Curtea Constituţională, afirmând că aceasta, atunci când nu a judecat în sensul dorit de Domnia Sa, că „dispreţuieşte interesul naţional”. S-a substituit judecătorilor, apreciind temeinicia unor condamnări, în motivarea unor decrete de graţiere şi poate că: Merge şi aşa!

Stimaţi colegi,

În virtutea acestui omniprezent „las’ că merge şi aşa!”, Traian Băsescu îşi permite, încă, şi acesta este lucrul, poate, cel mai grav, acesta este poate lucrul cel mai descalificant, continuă să afirme că nu se simte cu nimic vinovat, că nu a încălcat Constituţia, nici în literă, nici în spirit, şi - culmea! – că înţelege să îşi continue acest comportament iresponsabil, atâta vreme cât va fi Preşedintele României.

Stimaţi colegi şi cetăţeni care vă uitaţi, sunt convins, cu preocupare la această şedinţă importantă a Parlamentului României, vă cer astăzi, în mod solemn, să îi arătăm preşedintelui Băsescu că acest mod expirat de a face politică şi să spunem cu voce tare şi prin votul nostru: Aşa nu mai merge! Aşa nu mai merge dacă vrem să avem o Românie prosperă şi cu adevărat europeană! (Aplauze)

Aşa nu mai merge pentru că România are un grad de absorbţie a fondurilor europene de 4%, record mondial neegalat, din cauză că am avut doi ani de scandal, în loc sa întărim administraţia pentru scrierea de proiecte.

Aşa nu mai merge pentru că educaţia este, în mod cronic subfinanţată, iar salariile profesorilor au rămas, în pofida promisiunilor şi a grevelor, în condiţii foarte precare. Aşa nu mai merge pentru că, astăzi, enorm de mulţi copii din mediul rural sau din familii sărace, nu urmează nici o forma de învăţământ sau abandonează şcoala înainte de vreme.

Aşa nu mai merge pentru că pensia medie reprezintă mai puţin de o treime din salariul mediu pe economie, cel mai scăzut nivel din 1990 încoace, iar puterea de cumpărare a pensionarilor s-a diminuat dramatic, în condiţiile dublării preţurilor la utilităţi.

Aşa nu mai merge pentru că doar o treime din ferme sunt compatibile cu cele din Uniunea Europeană, majoritatea gospodăriilor din mediul rural iau apă de la fântână şi aproape toate gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare. Iar în România lui „Să trăiţi bine!” două milioane de agricultori rămân fără nici o formă de ajutor social şi milioane de români aleg calea bejeniei şi plecării în străinătate.

Dragi colegi,

Ce au toate aceste probleme cu dezbaterea noastră de astăzi? Ele sunt consecinţa tragică, dar firească a încălcării voinţei populare exprimate în 2004 şi a nesfârşitelor, nesfârşitelor ameninţări cu alegeri anticipate şi cu recursul la dosare ale preşedintelui Băsescu.

Aceasta este România lui Băsescu! A preşedintelui jucător care „joacă totul pe o carte”, dar în fiecare zi alta, iar Constituţia este valabilă doar in pozele de campanie.

Aceasta este România preşedintelui jucător, a celui care se joacă cu destinele celor care i-au dat încredere, şi ca ministru al transporturilor - când a dispărut flota şi când ne-a spus să ne luăm gândul de la autostrăzi, al celor care i-au acordat încredere când l-au ales primar – şi când şi-a folosit mandatul, îmbogăţindu-şi cercurile de interese si propria familie, al celor care i-au mai acordat o dată încredere la Primăria Bucureştiului - şi pe care i-a lăsat baltă; al celor care i-au acordat, în sfârşit, suprema încredere, aceea de a fi Preşedintele României - pe care acum ameninţă că o părăseşte, după o jumătate de mandat catastrofal, pentru a le cere încă o dată încrederea.

Aceasta este România unui preşedintele jucător care şi-a permis să smulgă microfonul unei înalte feţe bisericeşti, în plin ceremonial de canonizare, ca să îşi facă o campanie electorală cu girofarul în biserică, singura instituţie care scăpase de batjocura sa.

(Aplauze)

Acesta este jocul pe care-l joacă jucătorul nostru: jocul cu încrederea şi batjocura nonşalantă pe care o înşeală, iar şi iar, şi e destul! (Discuţii în sală.)

Dragi colegi,

Şi este un mesaj pentru cei care, în mod firesc, îl susţin pe preşedinte din partidele şi grupurile care îi sunt încă loiale, dar ceea ce am spus nu înseamnă că preocupările şi criticile făcute de Traian Băsescu nu îşi au temeiul în realitatea României.

Doamna Adriana Săftoiu a avut dreptate: unele din ţintele pe care domnul Băsescu le invocă şi le repetă sunt corecte. Sunt preocupări autentice ale societăţii româneşti. Ar fi putut, la început de mandat prezidenţial, în 2004 sau în 2005, dacă şi-ar fi putut depăşi carenţele de educaţie democratică, dacă ar fi putut să se pună, o secundă măcar, deasupra partizanatului politic, dacă ar fi putut să devină catalizatorul energiilor pozitive din România, indiferent de putere sau opoziţie, dacă ar fi putut să se autodepăşească, poate că Traian Băsescu ar fi fost alături de noi în acest proiect de reconstrucţie a României.

Din păcate, pentru el şi pentru noi, Traian Băsescu în loc să fie catalizatorul energiilor sănătoase ale naţiunii, este, din păcate, anticoagulantul energiilor pozitive şi sănătoase ale naţiunii.

Este păcat, dar Traian Băsescu este un capitol încheiat. Va trebui să facem toate aceste lucruri fără Traian Băsescu.

(Aplauze)

Pentru că, din păcate, aceste ţinte, deşi identificate corect, în mare parte, au fost ratate în mod lamentabil.

Astăzi, dragi colegi, ni se oferă o şansă istorică de a încheia definitiv cu trecutul, de a pune bazele unei Românii constituţionale, în care aşa cum a mers să nu mai meargă niciodată.

De aceea, dezbaterea de astăzi trebuie să fie şi un moment de bilanţ. De aceea, astăzi a venit momentul în care noi, oamenii politici, trebuie să ne întrebăm care este drumul de urmat şi să spunem cu tărie, indiferent de partidul din care facem parte şi indiferent de preferinţele noastre, şi să spunem răspicat - nimeni şi nimic nu are dreptul să fure românilor şansa de a trăi, în sfârşit, mai bine. Nimeni şi nimic nu are dreptul să refuze ţării liniştea necesară construcţiei unei noi societăţi şi nimeni şi nimic nu are dreptul de a irosi şansa integrării europene.

Traian Băsescu spune că doar hoţii au nevoie de linişte pentru a fura mai bine. Eu îi spun că românii au nevoie de linişte pentru că doar în linişte îşi pot creşte copiii, pentru că doar în linişte pot munci cu mai mult spor pentru salarii mai bune şi pentru că doar în linişte se pot bucura de bunăstare. Şi îi mai spun domnului Băsescu că hoţii se ascund cel mai bine şi fură nederanjaţi atunci când scandalul este mare, cât mai mare. Hărmălaia fură privirea şi distorsionează auzul. Atunci când gălăgia este mare nimeni nu mai este atent la furtişaguri, mici sau mari. Scandalul este liniştea hoţilor, paravanul perfect pentru ca ei să fure netulburaţi de nimeni.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD, PRM şi PC.)

Este momentul ca noi, clasa politică românească, aşa cum suntem noi, cu bune şi cu rele, recunoscându-ne greşelile şi asumându-ne responsabilităţile, să propunem României un mare proiect naţional, cu un regim politic mai credibil, cu o justiţie adevărată, cu o administraţie pricepută şi onestă, cu vot uninominal pentru trimiterea parlamentarilor în Parlamentul României, cu un sistem de distribuţie judicioasă şi solidară a avuţiei naţionale şi, într-adevăr, cu o descentralizare profundă.

Este momentul să punem bazele unei noi Românii, cu o nouă Constituţie, cu o nouă construcţie instituţională, în care astfel de abuzuri să nu mai fie posibile. Dar, mai ales, trebuie să ne adunăm cu toţii, indiferent de culoare politică, şi să vedem cum putem să îndreptăm lucrurile în această ţară, cum oprim acest declin şi, mai ales, cum reconstruim încrederea şi speranţa.

Şi, dacă tot întrebăm poporul despre cine doreşte să ne fie preşedinte, haideţi să-i întrebăm şi ce fel de preşedinte, haideţi să-i întrebăm şi ce fel de democraţie, ce fel de republică, ce fel de Românie ne dorim pentru anii şi deceniile care vin. Haideţi să folosim această criză pentru a merge mai departe cu proiectul politic naţional.

Participăm, astăzi, la o decizie istorică a Parlamentului României. Votul nostru de astăzi nu este un vot despre destinul politic al lui Traian Băsescu, este un vot asupra viitorului democraţiei româneşti. Şi, dacă în 5 minute după votul nostru, Traian Băsescu va alege demisia în locul demiterii sau al demisiei de onoare, dacă nu cumva se va răzgândi, ştergându-şi discret o lacrimă, românii vor trebui să aleagă.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD şi PRM, PC.)

Românii vor trebui să aleagă între trecut şi viitor, între scandal şi construcţie temeinică, între populism şi democraţie.

Nu este un moment uşor, nici politic şi nici moral, dar pot să vă spun, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, că sunt absolut liniştit în decizia de a vota împreună cu Grupul parlamentar PSD suspendarea Preşedintelui României. Este singura cale de urmat pentru democraţia românească.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare PNL, PSD şi PRM.)

România are nevoie de un nou început, românii au dreptul la o nouă şansă, dar pentru asta – şi o spun cu foarte multă seriozitate – Traian Băsescu trebuie să plece, iar în cartea democraţiei româneşti 19 aprilie 2007 va marca ziua în care, după o lungă şi păcătoasă tranziţie, România are şansa unui nou început.

Daţi României, prin votul dumneavoastră, şansa unui nou început!

Dumnezeu să ne ajute şi să avem înţelepciunea să conducem România către o direcţie mai bună.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze puternice din partea Grupurilor parlamentare PNL, PS, PRM şi PC.)