Drept comercial

13. Ordonanţă preşedinţială. Suspendare executare hotărâre AGA în temeiul art. 132. Legea nr. 31/1990 modificată – judecare nelegală a cererii în şedinţă publică.

a) Prin sentinţa civilă nr. 4958/COM/31.05.2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii A.G.A. adoptată de acţionarii S.C. P.M. S.A., formulată de reclamantă, iar, pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la 31.03.2004, A.G.E.A. din S.C. P.M. S.A. a adoptat o hotărâre, prin care a modificat Hotărârea A.G.E.A. din 23.03.2004, în sensul garantării creditului aprobat prin ipotecarea Complexului Hotelier M. (teren şi construcţii).

Hotărârea a fost atacată cu acţiune în anulare, conform art.131 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Potrivit art. 132 din Legea societăţilor comerciale, odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.

Din interpretarea textului rezultă că primirea cererii presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiei privind promovarea acţiunii în anulare şi a condiţiilor speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa măsurii, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, aparenţa dreptului favorabilă reclamantei.

Urgenţa măsurii ce s-a solicitat a fi dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să existe la momentul sesizării şi pe parcursul întregii perioade în care aceasta subzistă.

Îndeplinirea condiţiei presupune producerea sau, cel puţin, iminenţa producerii unui prejudiciu, prin punerea în executare a hotărârii atacate.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu iminent prin punerea în executare, aceasta fiind, după cum chiar reclamanta a arătat, eventual şi în nici un caz imediat. Astfel, executarea garanţiei la care a consimţit A.G.A. prin adoptarea hotărârii este condiţionată de neexecutarea obligaţiei de restituire a creditului şi plata dobânzii, eveniment care chiar dacă s-ar produce, nu este de actualitate.

În aceste condiţii, urgenţa măsurii suspendării nu a fost dovedită, iar neîndeplinirea acesteia a fost sancţionată cu respingerea cererii, faţă de disp. art. 581 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. S.A., criticând soluţia pronunţată, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor pârâtei S.C. P.M. S.A. din 31.03.2004.

Instanţa, din oficiu, la termenul din 29 iulie 2004, a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii absolute a hotărârii atacate, motivat de faptul că hotărârea nu s-a pronunţat în cameră de consiliu.

Reprezentantul intimatei a precizat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.304 pct.5 în referire la art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât cererea a fost judecată în şedinţă publică şi nu în cameră de consiliu, cum prevăd disp. art. 132 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Într-adevăr, potrivit art. 105 pct.2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale... se vor declara nule, numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

În conformitate cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 102 alin. 2.

Cererea de suspendare a fost judecată în şedinţa publică din 31.05.2004, astfel că sentinţa civilă nr. 4958/COM/din aceeaşi dată, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost dată cu încălcarea formelor de procedură.

În aceste împrejurări, instanţa a admis recursul şi conform art.304 pct.5 Cod procedură civilă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.

Decizia civilă nr. 264/COM/29.07.2004

b) Cu adresa nr.87098/24 mai 2004, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa a investit instanţa cu judecarea opoziţiei depuse de petentul L.P. împotriva hotărâri A.G.A. privind înregistrarea nr.10316/4.02.2004 referitoare la fuziunea SC C.C. SRL .

Tribunalul Constanţa - Secţia Comercială, acordând termen pentru data de 27.04.2004, când SC P.I. SRL prin reprezentantul său legal administratorul L.P., a înţeles a depune la dosarul cauzei înscrisuri şi dovezi în sprijinul susţinerilor sale referitoare la ilegalitatea hotărârii A.G.A. în care s-a statuat asupra fuziunii prin absorţie a SC C.C. SRL de către SC M. SRL.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a pus în vedere reclamantului să facă precizări cu privire la cadrul procesual, obiectul cererii, precum şi cu privire la ultima menţiune înregistrată la O.R.C. referitoare la radierea pârâtei urmare a fuziunii prin absorţie, precizări ce au fost depuse la dosar de către reclamant la data de 04.05.2004 însoţite de acte.

Prin precizări, s-a învederat în esenţă că reclamanta are drepturi de creanţă împotriva societăţii absorbite iar prin opoziţia formulată împotriva fuziunii publicate în M.Of. 918/12.03.2004 înţelege a se judeca în contradictoriu cu societatea absorbantă SC M. SRL .

Se arată că se invocă nulitatea absolută a fuziunii prin absorţie, urmare a existenţei unor acte considerate „false”, depuse în probatoriu la dosar, consinderându-se că se urmăreşte o sustragere de la răspundere a societăţii absorbite.

La dosar s-au depus de către reclamant concluzii scrise referitoare la susţinerile sale, precum şi acte şi deoarece la dosarul cauzei s-a depus o cerere de către pârâtă prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea asigurării apărării, pentru îndeplinirea procedurii de citare cu pârâta SC M. SRL, instanţa a dispus acordarea unei nou termen de judecată pentru data 15.06.2004.

La cel din urmă termen de judecată acordat, având în vedere cererea formulată de reclamantă la 14.06.2004, în sensul renunţării la judecată, instanţa a constatat incidenţa în cauză a disp.art.246 Cod procedură civilă, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, sub nr.5566/COM/15.06.2004.

Multitudinea actelor depuse, susţinerile părţilor făcute în scris şi oral în faţa instanţei, termenele acordate, fac dovada că părţile au intrat în dezbaterea fondului princinii, iar faţă de faptul că reclamantul a înţeles a renunţa la judecată, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, mai precis a disp.art.246 alin.4 Cod procedură civilă deoarece, într-o astfel de situaţie, era imperios necesar a se solicita pârâtelor învoirea la luarea unei astfel de măsuri, textul de lege fiind imperativ în acest sens, după cum urmează: „Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi”.

Decizia civilă nr. 276/COM/12.08.2004