Drept comercial

16. Instituire sechestru asigurător asupra unor bunuri aparţinând pârâtei debitoare (art. 591-593 Cod procedură civilă). Neîndeplinirea condiţiei impuse de art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă – depunere cauţiune.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 3955/24.11.2003, C.G.P. Tulcea, în contradictoriu cu SC I. SNC Tulcea, a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor aparţinând pârâtei debitoare.

A motivat că la 18 noiembrie 2003 a introdus o acţiune comercială pentru recuperarea debitului de 23.056.000 lei de la societatea pârâtă şi, pentru că aceasta nu a dat garanţiile necesare că-i va achita creanţa, existând temerea că va încerca să înstrăineze bunurile societăţii şi bunurile personale cu care răspunde în solidar, a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului capacitate cilindrică 1289 cmc dobândit în 1999, aparţinând societăţii debitoare, autoturismului capacitate cilindrică 1397 cmc, asupra şalupei „Sălceni 3” aparţinând administratorului I.N. şi apartamentului aceluiaşi administrator.

A depus copia acţiunii din 18 noiembrie 2003, înregistrată la Tribunalul Tulcea şi adresele nr. E.S 67927/07.08.2003 şi nr. 181/08.09.2003, emise de Primăria municipiului Tulcea şi, respectiv Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Camera de Consiliu, a fost admisă, în parte, cererea reclamantei creditoare şi, în temeiul dispoziţiilor art.591-593 Cod proc.civilă, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra a două autoturisme aparţinând societăţii debitoare, respectiv autoturismul cu capacitatea cilindrică de 1289 cmc – dobândit în anul 1999 şi autoturismul cu capacitate cilindrică de 1397 cmc.

Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.591 Cod proc.civilă „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune”.

Întrucât a constatat că valoarea bunurilor asupra cărora reclamanta creditoare a solicitat instituirea sechestrului asigurator este mai mare decât suma de 23.056.000 lei pretinsă pârâtei, cu respectarea dispoziţiilor art. 591-593 Cod procedură civilă, instanţa de fond a admis în parte, cererea şi a dispus instituirea sechestrului asigurator doar asupra celor două autoturisme proprietatea debitoarei.

Împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea, în termen legal, a formulat recurs pârâta-debitoare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se susţine că instanţa de fond, nejustificat, a admis cererea şi a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra celor două autoturisme individualizate numai după capacitatea cilindrică, fără a se preciza numărul de înmatriculare a acestora şi fără a se face dovada cu acte că acestea aparţin societăţii debitoare.

Pe de altă parte reclamanta nu a depus cauţiunea prevăzută de dispoziţiile art.591, 592 Cod procedură civilă, iar instanţa nu a obligat-o la plata cauţiunii prevăzută de lege şi a admis adresele prezentate de reclamantă, fără să fie solicitate oficial de la Primăria Tulcea şi Biroul de Carte Funciară.

Solicită admiterea recursului şi modificarea Încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de înfiinţarea sechestrului asigurator ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este fondat, a apreciat instanţa de control.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.591 al.2 Cod proc.civilă, „creditorul care nu are titlu executoriu, iar creanţa sa nu este constatată prin act scris, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată”.

În speţă, reclamanta creditoare nu a prezentat un titlu executoriu şi nici un înscris în care să fie consemnată creanţa sa.

A făcut însă dovada că a intentat acţiune la 18 noiembrie 2003, cu copia cererii înregistrată la Tribunalul Tulcea, dar nu s-a conformat obligaţiei stabilite prin art.591 al.2 Cod proc.civilă, în sensul ca, odată cu cererea de sechestru, să depună şi o cauţiune egală cu jumătate din valoarea reclamată.

Cum această ultimă dispoziţie a textului de lege menţionat este imperativă, iar creditoarea nu a depus cauţiunea prevăzută, condiţie esenţială pentru admiterea cererii de sechestru, cu respectarea dispoziţiilor art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul ca fondat şi va modifica în tot Încheierea recurată, în sensul respingerii ca nefondată, a acţiunii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor pârâtei debitoare.

Decizia civilă nr. 300/COM/13.09.2004

17. Faliment. Contestaţie referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 58¹ din Legea nr. 64/1995. Notificarea.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Constanţa – judecător sindic, creditoarea C.N. L.R. SA a contestat măsura neînscrierii în tabelul definitiv consolidat al debitoarei SC D. SRL – societate în faliment.

În motivarea contestaţiei, creditoarea a arătat că, în mod greşit, lichidatorul nu a dispus înscrierea sa în tabelul definitiv consolidat al creditorilor în condiţiile în care cererea sa declarativă de creanţă a fost înregistrată în termen la 30.09.2003, cât timp nu a fost notificată conform art. 58¹ alin. 1 din Legea nr. 64/1995, procedura de citare desfăşurându-se prin publicitate în ziar.

Prin sentinţa civilă nr. 2964/COM/05.04.2004, Tribunalul Constanţa a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că, datorită dificultăţilor de identificare şi notificare a creditorilor, cauzate de atitudinea pasivă a debitoarei, lichidatorul a procedat la aplicarea prevederilor art. 58 alin. 3, potrivit cărora notificarea prevederilor la al.1 se va publica pe cheltuiala averii debitoarei într-un ziar de largă circulaţie.

Instanţa a reţinut că, prin publicarea notificării în ziar, se prezumă că toţi creditorii necunoscuţi ai debitorului au luat cunoştinţă de faptul deschiderii procedurii şi de termenul în care-şi pot înregistra creanţa.

Întrucât creditoarea nu intră în categoria creditorilor bugetari şi nici în categoria celor ale căror creanţe depăşesc 5%, instanţa a reţinut că nu poate uza de beneficiul excepţiei reglementată de art. 6¹ alin. 3, în raport de valoarea totală a creanţelor de 268.339.228 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen creditoarea C.N. L.R. SA, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:

• 
  creanţa sa faţă de debitoarea falită depăşeşte pragul de 5%, astfel că deveneau incidente dispoziţiile art.58¹ al.3 coroborat cu art. 6¹ alin. 3 din Legea nr. 64/1995, modificată prin OG nr. 38/2002, referitoare la notificarea individuală.
  

Recursul este fondat, a apreciat instanţa de control.

Prin sentinţa civilă nr. 7700/COM/11.11.2002 a Tribunalului Constanţa, s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, modificată prin O.G nr. 38/2002, faţă de debitoarea SC D. SRL.

Potrivit OUG nr. 159/1999, C.N. L.R. SA este o societate comercială pe acţiuni de interes public naţional.

În conformitate cu prevederile art. 58¹ alin.1 din Legea nr. 64/1995, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 38/2002, în urma deschiderii procedurii, judecătorul sindic, sau după caz, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, conform art. 26 sau art. 32 ori întocmită în condiţiile art. 33.

Notificarea prevăzută la alin. 1 se va publica totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie (art. 58¹ alin. 3), menţionându-se şi termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor.

Din dovezile depuse la dosar, rezultă că recurenta a depus cerere de declarare a creanţei în sumă de 173.678.579 lei, la data de 30 septembrie 2003.

Faţă de valoarea totală a creanţelor de 268.339.228 lei, rezultă că recurenta deţine o pondere de peste 50%, astfel că se impunea notificarea individuală a creditoarei.

Mai mult, deşi se susţine că lichidatorul a procedat la notificarea creditorilor printr-un ziar de largă circulaţie, nu există nici o dovadă în acest sens, pentru a se verifica realitatea susţinerilor recurentei, data când s-a publicat notificarea, cât şi termenul limită pentru depunerea cererii de declarare a creanţelor.

Într-o atare situaţie, cum asemenea dovezi cădeau în sarcina lichidatorului şi nefiind administrate, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia creditoarei, şi

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a admis recursul, modificând în tot hotărârea recurată, în sensul admiterii contestaţiei şi dispunerii lichidatorului să înregistreze cererea de declarare a creanţei creditoarei recurente în tabelul creditorilor.

Decizia civilă nr. 312/COM/20.09.2004