Drept maritim intenational

CAPITOLUL 14 CONTRACTUL DE ASIGURARE MARITIMA
14.1 Asigurarea de transport maritim

Asigurarea de transport maritim constituie una dintre cele mai vechi forme de asigurari, având fata de celelalte asigurari de transport ponderea cea mai însemnata.

Transporturile maritime, mai ales cele internationale, oricât de dezvoltata ar fi tehnica în domeniul constructiilor de nave, sunt supuse unui anumit grad de periculozitate. De aceea, carausii maritimi au simtit nevoia existentei unui sistem de protectie a intereselor lor materiale, care sa le garanteze recuperarea daunelor chiar si în cazurile în care raspunderea nu revine nimanui, sau permite numai acoperirea partiala a daunelor.

Asigurarea maritima este un astfel de sistem care a devenit un element indispensabil al transportului si comertului international.

În prezent se asigura aproape toate marfurile de transport asigurarea fiind o conditie obligatorie.

Scopul asigurarii maritime consta în acoperirea daunelor dintr-un fond creat din primele de asigurarea ce se platesc de persoanele fizice si juridice asigurate.

Asigurarea se bazeaza pe aceea ca prin dispersarea acoperirii pagubelor produse asupra unui numar mare sau foarte mare de persoane fizice sau juridice pentru fiecare dintre acestea paguba devine abia perceptibila iar acoperirea ei se poate face repede si fara urmari neplacute. Practic în zilele noastre nu exista nava care sa nu fie asigurata si sunt putine marfuri care nu iau precautii de asigurare.

Istoric asigurarea a început sa se organizeze pe o treapta de dezvoltare a societatii omenesti în care apar profituri ca sursa de creare a fondului de asigurare si banii ca mijloc de plata.

O forma a asigurarii poate fi considerata prevederea prin talmudul babilonian potrivit careia proprietarii de corabii trebuiau sa se înteleaga între ei pentru ca acela ce îsi pierdea corabia sa primeasca alta în loc daca nu s-a produs din greseala proprietarului.

Primele operatiuni de asigurare maritima au aparut în secolul XIV în porturile italiene. Asigurarea a aparut ca o urmare a transformarilor treptate a împrumutului maritim greco roman si avea un rol în comertul maritim al evului mediu. Începând cu aceasta perioada contractul de asigurare desprins din contractul de vânzare constatat printr-un act numit polita s-a dezvoltat rapid, practica comerciala introducând clauze uzuale, multe dintre ele folosite si astazi.

La început, contractul de asigurare era redactat de curtieri iar dupa 1350 de notari fiind modelat dupa contractul de împrumut maritim.

Daca institutia asigurarii maritime a aparut în Italia, acestei tari i se poate atribui si prima codificare a legislatiei asigurarilor, reglementare mentionata în regulile editate de Oficiul de Comert din Geneva în 1435.

14.2 Definirea contractului de asigurare maritima. Clauze contractuale

Prin contractul de asigurare maritima o persoana numita asigurat se obliga sa plateasca o suma de bani numita prima altei persoane numita asigurator care ia asupra sa riscul unui anume eveniment produs pe mare sau în porturi, obligându-se ca la producerea evenimentului sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane denumita beneficiar o indemnizatie despagubire sau sama asigurata în limitele convenite.

Documentul care face dovada asigurarii si în care ca regula generala se încorporeaza contractul de asigurare se numeste polita de asigurare.

Clauzele contractului de asigurare maritima:

· denumirea partilor contractante precum si a persoanelor împuternicite sa beneficieze de asigurare;

· descrierea amanuntita a obiectului asigurat;

· calatoria asigurata;

· conditiile de asigurare;

· marimea primelor de asigurare.

În functie de interesul asiguratului exista urmatoarele tipuri de polite principale:

· polita de asigurare CASCO - priveste asigurarea navei;

· polita de asigurare CARGO - pentru asigurarea marfurilor;

· polite pentru asigurarea navlului;

· polite de reasigurare.

Aceste polite pot sa fie de mai multe feluri:

Ø CASCO

Þ polite de calatorie - se refera numai la o singura calatorie;

Þ polite de timp - nava se asigura pe o anumita perioada indiferent de câte calatorii va face; Þ polite mixte sau combinate - nava se asigura pe o perioada de timp sau pe o calatorie; ramâne în vigoare pâna la sosirea la destinatie;

Þ polite de port - acopera riscul în timpul stationarii mai îndelungate a unei nave într-un port;

Þ polite de constructii - pe timpul cât nava este în constructie;

Ø CARGO

Þ polite de abonament - asigura toate marfurile expediate de asigurat într-o anumita perioada de timp, asiguratul fiind obligat sa declare asiguratorului absolut toate transporturile ce se încadreaza în conditiile politei de abonament;

Þ polite flotante - sunt o varianta a politelor de abonament prin care se stabileste o anumita suma drept plafon valoric de acoperire ce se reduce cu fiecare transport efectuat;

Þ polite de voiaj - care asigura marfa pentru o calatorie.

Dupa modul de evaluare a marfurilor asigurate:

· polite evaluate - obiectul este evaluat la o suma precisa;

· polite neevaluate - evaluarea se face dupa ajungerea marfurilor la destinatie sau în cazul producerii de avarii.

Politele privind navlul:

· navlul este platibil anticipat - navlul nu este rambursabil chiar daca nava nu ajunge la destinatie (valoarea navlului se include în valoarea marfurilor);

· navlul platibil la destinatie - riscul neplatii navlului ramâne în seama carausului si se asigura de acesta.

În raport cu riscul preluat de asigurator:

Ø CASCO

Þ FPA - polita de asigurare cu raspundere pentru pierderea si avarie; se acorda garantie asiguratului pentru pierderea totala efectiva sau constructiva a navei ori pentru stricaciuni pricinuite de incendiu, trasnet, furtuna sau alte calamitati, precum si pentru stricaciunile si pierderile provocate de accidente ce pot surveni în timpul încarcarii, asezarii sau descarcarii încarcaturii sau în timpul alimentarii navei cu combustibil;

Þ WPA - polita de asigurare fara raspundere pentru avarii particulare, cu exceptia cazurilor de naufragiu, esuare, explozie sau incendiu la bordul navei si coliziune;

Þ TLO - polita de asigurare cu raspundere numai pentru pierderea totala a navei inclusiv cheltuielile de salvare (Total Lost Only).

Ø CARGO

Þ FPA - polita de asigurare fara avarii particulare care acopera numai avaria totala a unei parti din încarcatura sau întregii încarcaturi excluzând avaria particulara;

Þ WPA - polita de asigurare cu conditia de avarie particulara; acopera atât daune totale cât si particulare;

Þ TLO - polita de asigurare cu conditia toate riscurile, care ofera asiguratului cea mai larga protectie cu exceptia de daune realizate din neglijenta sau cu intentie, cu încalcarea instructiunilor; datorita viciilor ascunse, daune indirecte s.a.
14.3 Principalele categorii de contracte de asigurare maritima

14.3.1. Contractul de asigurare maritima CASCO

Prin acest tip de contract se asigura navele comerciale, de pescuit oceanic, navele colectoare, ambarcatiuni, instalatii si utilaje plutitoare.

Contractul se încheie pentru pagubele cauzate navelor de accidente întâmplatoare, pericole de navigatie si a exploatarii defectuoase.

Se pot asigura si navele închiriate, navele date spre pastrare, spre remorcare. Nu se pot asigura navele care nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei lor din cauza degradarii.

În WPA asiguratorul ofera despagubiri pentru pierderea unor obiecte, pierdere totala precum si a avariei pricinuite de incendiu, trasnet, furtuna, naufragiu, esuare, ciocnire cu alta nava sau obiect fix sau plutitor, accidente în timpul încarcarii, stivuirii si încarcarii sau în timpul alimentarii navei cu combustibil, explozie la bordul navei sau în afara ei, defecte ascunse ale corpului navei, avarii pricinuite de instrumentele de salvare.

Avariile navei se despagubesc numai daca depasesc franciza nereductibila de 0,5% la navele cu o valoare asigurata de pâna la 5 milioane $; 0,3% la navele cu o valoare de 5÷10 milioane $; 0,2% la cele între 10÷25 milioane $.

Franciza se calculeaza separat la suma asigurata a fiecarei parti a navei, compartimentului masini, instalatiilor indicate în contractul de asigurare.

Franciza un se aplica în cazul contributiei la avaria comuna si nici daca paguba s-a produs în urma unei coliziuni, esuari, exploziei sau incendiului la bord, naufragiului sau ciocnirii cu instalatii portuare sau alte corpuri.

În conditia FPA (fara avarie în particular) asiguratorul acorda despagubiri pentru pierderea totala a navei.

Asigurarile pentru a nu fi confundate la asigurarile fara avarie în particular (WPA) interesul asiguratului nu este acoperit si pentru aceasta avarie.

În TLO asiguratorul se obliga sa despagubeasca pagubele produse în aceleasi activitati. Nava se asigura la suma declarata de asigurat si agreata de asigurator, care nu trebuie sa depaseasca valoarea de înlocuire sau cel mult valoarea în momentul la data încheierii asigurarii. Suma asigurarii trebuie sa fie indicata separat pentru fiecare parte a navei.

Se considera pierdere totala daca costul repunerii în folosinta depaseste mai mult de 3/4 din valoarea asigurata. Nava se considera disparuta daca timp de 100 de zile de la data ultimei stiri primite de la nava nu s-a mai reusit a se lua legatura cu comandantul sau orice membru al echipajului care sa dea informatii referitoare la existenta navei.

Asigurarea se încheie pe baza unei cereri scrise a asiguratului în care se mentioneaza tipul navei, dimensiunile de constructie, data începerii asigurarii si perioada, conditiile de asigurare în care se solicita încheierea, zona în care va naviga nava, locul de plecare, locul de destinatie si punctele de escala, s a.

Contractul de asigurare se considera încheiat de la data indicata în cererea de asigurare daca aceasta este data înscrisa de asigurator.

Primele de asigurare se platesc în valuta în care s-a încheiat contractul. Daca are loc o transmitere a dreptului de proprietate asupra navei, noul proprietar intra în toate obligatiile contactului de asigurare cu conditia ca el sa fi cerut aceasta si sa nu fi cerut restituirea primelor ce se refera la o perioada ulterioara.

Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pierderea sau avarierea navei, precum si pentru raspunderea asiguratului cauzata de:

a) nenavigabilitatea navei;

b) fortarea ghetii;

c) orice deturnare în scopuri ostile oricarei nave de razboi care foloseste fuziune nucleara, materiale radioactive;

d) operatiuni de razboi de orice fel, piraterie precum si sechestrarea, retinerea sau distrugerea navei din ordinul autoritatilor civile sau militare;

e) greve, revolte, tulburari civile;

f) arestarea sau retinerea navei în baza ordinului de carantina sau pentru încalcarea de reglementari vamale;

g) pagube indirecte precum pierderea , pagube rezultate din întârzierea transportului; h) cheltuielile efectuate cu curatirea sau vopsirea navei daca nu sunt consecinta unui risc asigurat.
14.3.2 Contractul de asigurare CARGO

Acest contract are ca obiect marfurile aflate în curs de transport maritim international (import-export) si se încheie atât pentru valoarea bunurilor respective la care se include si cheltuielile cu transportul acestora cât si pentru un profit separat în limita a 10% daca nu s-a convenit altfel.

La marfurile de export, în functie de reglementarile vamale, în tara de destinatie se pot include în asigurare si taxele vamale, în situatia în care aceste taxe trebuiesc platite chiar daca în timpul transportului marfurile respective au fost avariate sau pierdute.

Se deosebesc trei conditii de încheiere a contractului de asigurare CARGO:

Fara avarie particulara (FPA) - asiguratorul îsi asuma obligatia de a despagubi pe asigurat pentru pagubele suferite, atât în cazurile de avarie comuna cât si pentru avaria particulara, daca asemenea daune sunt provocate de una din urmatoarele cauze: incendiu, rasturnare, scufundare, naufragiu, namolire, coliziune, prabusirea podurilor, etc.

Asiguratorul mai acorda despagubiri pentru cheltuielile si contributia la avaria comuna, pentru cheltuielile rezonabile facute pentru salvarea bunurilor asigurate, pentru prevenirea unui pericol iminent sau reducerea unei pierderi sau avarii, pentru cheltuielile de constatare a pierderii sau avariei daca pagubele ce se creeaza sunt prevazute în conditiile de asigurare.

La cererea asiguratului, si daca s-a stabilit în mod special, asigurarea poate fi extinsa în schimbul unei prime suplimentare pentru a acoperi si aruncarea în apa, luarea de valuri a bunurilor transportate pe punte sau pe nava fara punte, precum si pierderile cauzate de furt, jaf si nelivrare. În cadrul acestei conditii daunele se platesc fara franciza.

2. Cu avarie particulara (WPA) - în cadrul acestei conditii se despagubesc pierderile si avariile la încarcatura asigurata tinând seama de franciza prevazuta în polita, pierderi cauzate de aceleasi riscuri ca si la prima conditie. si aici, la cererea asiguratului, asigurarea poate fi extinsa si pentru riscurile de furt, jaf, ruginire, spargere, scurgere, împrastiere, ruperea ambalajelor, aburire, udare, încingere, contaminare contra unei cotizatii suplimentare.

3. Toate riscurile (TLO) - în aceasta conditie de asigurare se prevede ca asiguratorul îsi asuma obligatia de orice risc la care este supusa încarcatura cu exceptia riscurilor expres excluse. Astfel, în aceasta conditie nu se acorda despagubiri pentru:

§ pierderile si avariile cauzate de masuri de razboi de orice fel;

§ piraterie, sechestrare, rechizitionare, capturare, retinerea sau distrugerea încarcaturii din ordinul autoritatilor;

§ mucegaire si fermentare, în afara de cazul când acestea ar fi determinate de un risc asigurat; § natura marfurilor susceptibile de a provoca uscarea, pierderea naturala a greutatii, combustie spontana, incendiu sau explozie;

§ viciul propriu al marfii, viermi, rozatoare si insecte, cu exceptia celor asigurate;

§ influente directe sau indirecte ale exploziilor atomice, infectari radioactive;

§ încalcarea regulilor privind importul si exportul precum si tranzitul;

§ încalcarea normelor de securitate;

§ lipsa ambalajului necesar sau defectiuni la acesta;

§ încarcarea si stivuirea necorespunzatoare si neglijenta;

§ cheltuieli suplimentare de navlu pentru transportul pe ape interioare.

Asiguratorul nu despagubeste pierderea si avaria daca încarcatura a fost expediata în stare avariata, în afara cazurilor în care a luat cunostinta despre aceasta înainte de asigurare si de stabilirea conditiilor corespunzatoare.

La cererea asiguratului si daca s-a stabilit în mod special, pot fi acoperite în asigurare, în schimbul unei prime suplimentare, urmatoarele riscuri:

§ operatii si masuri de razboi si consecintele acestora;

§ distrugeri provocate de mine, torpile, bombe si alte masini de razboi;

§ pirateria, precum si capturarea, sechestrarea rechizitia, retinerea sau distrugerea încarcaturii din ordinul autoritatilor;

§ greve, tulburari sociale, revolte;

§ mucegaire sau fermentare, combustie spontana, incendii sau explozii determinate de natura marfii.

Asigurarea CARGO intra în vigoare, în afara cazurilor în care s-a stabilit altfel, în momentul în care încarcatura gata de expeditie paraseste depozitul sau locul de depozitare indicat în polita, pentru a fi transportata, si continua în cursul obisnuit al transportului, inclusiv transbordarile si depozitarile fortate, devierile si întârzierile, daca acestea sunt în afara controlului asiguratului.

Contractul de asigurare maritima CARGO înceteaza cel mai târziu la expirarea a 60 de zile de la descarcarea încarcaturii de pe nava în portul final de descarcare, în afara de cazurile când în baza unei întelegeri, contra unei prime suplimentare, acesta se poate extinde.

Contractul de asigurare maritima CARGO se considera încheiat din momentul în care asiguratorul primeste cererea, în afara de cazurile în care a refuzat în mod expres acceptarea asigurarii. Drepturile si obligatiile rezultate din polita de asigurare, pot fi transmise altei persoane prin gir sau andosare.
14.4 Avaria

Avaria este o paguba materiala sau o degradare a unui obiect, indiferent de marimea si cauza ei, constând chiar în pierderea totala sau partiala a obiectului, cum ar fi aruncarea în mare a unei încarcaturi sau a unei parti din aceasta, sau scufundarea unei nave.

Denumirea de avarie se da si cheltuielilor exceptionale facute în vederea salvarii navei si încarcaturii.

Avaria comuna (generala) este un act extraordinar, intentionat si rational, raportat de buna voie, facut pentru a salva de la un pericol pluralitatea de interese angajate într-un transport pe apa. Este un act savârsit de comandant sau înlocuitorul sau.

· este un act extraordinar deoarece prin intermediul lui se produce o dauna în mod voluntar, care nu s-ar fi întâmplat daca evenimentele s-ar fi desfasurat în mod natural;

· este un act rational în sensul ca odata facut, se doreste si se asteapta îndepartarea pericolului grav ce ameninta nava si încarcatura; nu poate constitui un act de avarie comuna, facut în mod nechibzuit;

· pentru a salva de la un pericol de interese - atât nava cât si încarcatura sa fi fost expuse la un pericol comun.

Avaria particulara cuprinde toate daunele suferite si toate cheltuielile facute fie numai pentru nava, fie numai pentru încarcatura si care urmeaza sa fie suportate de proprietarul care a suferit dauna sau care a dat ocazie la o cheltuiala.

Aceasta avarie se produce în caz fortuit (din cauza unui eveniment imprevizibil care este intern) sau în caz de forta majora (datorita unui eveniment imprevizibil care este extern fata de activitatea celui chemat sa raspunda pentru fapta sa).

Avaria particulara:

· poate sa survina si din culpa unui tert, proprietarul având drept de actiune împotriva acestuia;

· priveste fie numai nava, fie numai încarcatura, deci este vorba de o pluralitate de interese;

· deriva si din accidente de navigatie care pot surveni din cauza furtunilor, naufragiului…

· poate deriva si din natura lucrului, din viciul navei, dintr-un defect de constructie, vechimea navei, sau din vicii proprii ale încarcaturii;

· poate deriva si din greseli ale echipajului, neînchiderea capacelor de magazie, nelegarea corecta a navei la cheu, erori de navigatie, etc.;

· da nastere unei actiuni recursorii contra celui vinovat.
14.5 Contractul de reasigurare

Contractul de reasigurare este un raport juridic ce se stabileste între doua societati de asigurare, una având calitate de asigurat (reasigurat) iar cealalta calitatea de asigurator (reasigurator). Reasigurarea este o asigurare a asiguratorului direct.

În baza contractului de reasigurare, reasiguratul cedeaza unui reasigurator, o anumita parte din riscurile pe care le-a încasat în sarcina sa si o parte din primele încasate de la asiguratii sai, iar reasiguratorul participa, în cazul producerii evenimentului asigurat, la plata despagubirilor, în limita raspunderilor ce si le-a asumat. Fata de reasigurator, asiguratul direct nu are nici un fel de drepturi. Daca asiguratul direct devine insolvabil, acesta nu se poate îndrepta împotriva reasiguratorului.

Reasigurarea este o masura de prevedere sau de pulverizare a riscurilor asumate, bazata pe teoria probabilitatii, conform careia, numarul cazurilor de accidente este întotdeauna mai mic decât cel al cazurilor posibile.

Reasigurarea poate fi facuta total (tot riscul este prevazut la reasigurator) sau partial. În caz de producere a evenimentului, asiguratorul direct va despagubi pe asiguratul sau la întreaga valoare si va recupera de la reasigurat.

Reasigurarea partiala se practica numai prin asigurarea anumitor riscuri, celelalte ramânând complex în sarcina asiguratorului direct.

Printre brockerii mari de reasigurari pot fi exemplificati: P&I London, BAUKIN London, ALEXANDER HAYDEN London s.a.

Elementele contractului de reasigurare maritima

Ca orice contract, cuprinde: capacitatea si consimtamântul partilor, obiectul si cauza, dar mai are si urmatoarele elemente:

Ø interesul asigurabil prin care se întelege valoarea precuniara expusa pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta pentru asigurat sau beneficiar ca urmare a sinistrului;

Ø riscul este un eveniment nesigur, posibil si viitor, la care sunt expuse bunurile, viata si sanatatea unei persoane si care nu depinde de vointa partilor contractante Riscul trebuie sa existe în momentul contractarii, dar sa nu se fi produs. Evenimentul sa aiba un caracter întâmplator.

Riscul sa fie neprevazut si de neîmpiedicat.

Riscul naval se caracterizeaza prin trei elemente: locul unde s-ar putea produce, modul de transport, nava sau bunurile transportate

Ø suma asigurata este limita maxima pâna la care asiguratorul raspunde fata de asigurat, în ipoteza producerii cazului asigurat.

Suma asigurata serveste ca baza pentru calcularea primei de asigurare. De regula suma asigurata este valoarea declarata de comandant. Pentru asigurator nu este de temut asigurarea acestei valori pentru ca pierderile totale ale navei sunt rare.

Suma de asigurare declarata de asigurat si agreata de asigurator, nu trebuie sa depaseasca valoarea de înlocuire a navei la data încheierii asigurarii.

Ø prima de asigurare este remuneratia pe care o primeste asiguratorul de la asigurat în schimbul prestatiei promise (despagubirea sau indemnizarea). Prima este pretul asigurarii

14.6 Cluburile de protectie si indemnizare (P&I)

Aceste cluburi sunt asociatii de asigurare mutuala (reciproca) a armatorilor si au ca scop principal asigurarea armatorilor fata de terti.

În asigurarea la cluburile P&I armatorii sunt în acelasi timp si asigurati si asiguratori. În cadrul cluburilor participa periodice la fondul cluburilor, spre deosebire de asigurarile clasice, în cadrul cluburilor nu se practica prime fixe. Acestea sunt stabilite pentru fiecare membru individual în functie de volumul pretentiilor acestora si natura operarii navei. plata primelor si contributiilor se face în rate si se calculeaza potrivit categoriei de nava folosita si a pretentiilor formulate de terti. Contributia sau prima se stabileste provizoriu, anual, la sfârsitul perioadei de asigurare, putând fi majorata sau diminuata, în functie de cuantumul total de pagube acoperite.

Cluburile sunt declarate ca organizatii non-profit, având ca scop egalizarea veniturilor cu cheltuielile. Asigurarea este nelimitata cu exceptia riscurilor privind poluarea.

Protectia în cadrul cluburilor, consta în aceea ca prin club se fac anchete, se dispun expertize prin corespondenti numiti, care asista comandantul în diferite porturi ale lumii.

Clubul ajuta armatorii în procese privind navlul, navlul mort, contrastaliile sau nerespectarea contractului de transport maritim.

Riscurile acoperite de club se împart în 2 clase:

v clasa I - protectie si despagubire

v clasa II - navlu, contrastalii si aparare

În clasa I intra riscurile fata de terti (cheltuieli pentru repatriere, despagubiri pentru pierderea vietii, cheltuieli medicale etc.). clubul mai acopera cheltuieli pentru debarcarea pasagerilor clandestini si 25% din riscurile de coliziune. De asemeni asigura riscul cauzat de pierderile si avariile provocate altei nave sau bunurilor acesteia altfel decât prin coliziune.

Riscul daunei produse altei proprietati, exclusiv navale, la tarm sau pe apa, riscurile produse prin poluare, avarierea cheului, a conductelor submarine de catre ancore, etc., care nu se asigura prin asigurarea clasica.

Clubul mai asigura riscul scoaterii epavei, cheltuielile pentru marcaj, luminarea locului epavei, contributia la avaria comuna, pierderea sau avarierea marfii transportate, pierderea ca urmare a unei coliziuni cu o alta nava pentru care armatorul navei asigurate poate fi raspunzator.

P&I suporta raspunderea pentru avarierea marfii, pierderile si avariile suferite pentru navele remorcare, cheltuielile pentru carantina si dezinfectie a navelor si persoanelor de la bord, raspunderea pentru containere, suporta amenzile aplicate armatorilor pentru conditiile de securitate a muncii, lipsuri la marfa, contrabanda, încalcari ale legilor de emigrare, cheltuieli de aparare într-o ancheta.

În clasa II sunt cuprinse apararea în procese pentru navlu si contrastalii în schimbul unei prime aplicata pe TRB, sunt protejati în legatura cu costurile si cheltuielile pentru constatarea si protejarea pretentiei armatorilor, reprezentarea în diferite proceduri pentru obtinerea navlului, retinerea navlului, marfuri periculoase, contrastalii (dispatch), stivuirea necorespunzatoare.

Exista un sistem de fonduri de indemnizare pentru daune stabilite de armatori carausi de hidrocarburi pe mare; acest sistem a fost stabilit în 1969 - TOVALOV.

Proprietarul navei sau navlositorul, în contractul de navlosire se angajeaza sa suporte cheltuielile de combatere a poluarii, rezultând din hidrocarburile deversate pe mare.

Acordul prevede o responsabilitate limitata care nu poate depasi un plafon de 10 milioane $, proprietarul nu ramburseaza decât cheltuielile statului lezat si nu pe cale ale particularilor eventuali. Calculul daunelor are in vedere numai daunele directe.

Acordul este deschis oricarui proprietar de petrolier, suficient de solvabil pentru a face fata angajamentelor.

Administrarea acordului este încredintata unei organizatii cu sediul la Londra - ITOPFL.

Peste 96% din flota de petroliere a aderat la aceasta. Partile la TOVALOV au semnat în 1971 un acord complementar denumit prescurtat CRISTAL. Fondul creat de CRISTAL este administrat de OCIFMPCL (Oil Company Institute for Marine Pollution Compensation Limited.