Drept penal

6.- Fapta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Cumpărarea de către inculpat în mod repetat de radiocasetofoane de la inculpatul M.O., cunoscând că acesta nu desfăşura activitate comercială licită, sub preţul pieţii, constituie complicitate la infracţiunea de furt calificat.

Prin sentinţa penală nr.1362 pronunţată la data de 06.06.2003, în dosarul nr.630/2003, Judecătoria Constanta a hotărât condamnarea inculpaţi lor M.O, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.l-art.209 alin.1 lit. "a,e,g,i" cu aplic art. 41 alin. 2, art.75 lit. "c", art.74 alin.2, art. 76 alin.llit. "c" din codul penal; D.S.,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. "a,e,i" cu aplic. Art. 41 alin.2, art.99, art.74 alin.2 şi art. 76 alin.ilit. "d" cod penal; S.D. şi P.F. la pedeapsa de câte 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1 -art.209 alin.1 lit. "a,e,i" cu aplic. art.74 alin.2 şi art.76 alin.1 lit. "c" cod penal.

În baza art.86¹ cod penal şi art.110¹ cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.O şi D.S. şi s-au constatat graţiate, în temeiul art.l Lg. nr.543/2002, pedepsele aplicate inculpaţilor S.D. şi P.F.
A aplicat inculpatului C.L.V. măsura libertăţii supravegheate pe timp de 1 an, pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit. "a,e,.g,i" cu aplic. Art.41 alin.2 şi art.99 cod penal.

A achitat, în baza art.11 pct.2 lit."a" - art.10 lit."d" cod procedură penală, pe inculpatul A.M.D. pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.i- art.209 alin.i lit."a,e,g,i" cu aplic. art.4i alin. 2 cod penal.

S-a luat act că părţile vătămate ASIROM S.A. Constanta, G.G., G.S.V. I.V., Ş.P., N.B., B.S., B.V., cumpărătorii de bună credinţă D.M., G.M., B.D. şi B.I.L. nu s-au constituit părţi civile. '

Partea civilă B.R. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.

În baza art.14, art.346 din c.proc.pen., art.998 şi urm.c.civ., obligă: inculpatul M.O. la plata sumei de 6.000.000 lei despăgubiri civile către p.civ. R.A. şi a sumei de 1.400.000 lei către p.civ. D.I.; inculpaţii M.O. şi D.S., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente O.R., la plata sumei de 2.500.000 lei despăgubiri civilecătre p.civ. L.N..

În baza art.118 lit."d"c.pen., s-a confiscat de la inculpatul S.D. suma de 333.000 lei, de la inculpatul P.F. suma de 330.000 lei, de la inculpatul D.S. suma de 475.000 lei, de la inculpatul C.V.L. suma de 600.000 lei, iar, de la inculpatul M.O. suma de 3.058.000 lei.

În fapt, prima instanţă a stabilit următoarele:

În ziua de 17.04.2002, în timp ce inculpatul M.O. asigura paza, inculpatul S.D. i-a dat o cheie inculpatului P.F. cu care a descuiat porti era autoturismului "Dacia 1310" aparţinând părţii vătămate G.G., a pătruns în interior şi a sustras un radiocasetofon "Kenwood" pe care l-a valorificat inculpatul M.O.

În ziua de 23.10.2002, fiind pe strada Gh.Lazăr din mun.Constanţa, cu ajutorul unei chei potrivite, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul părţii vătămate B.R. şi a sustras un radiocasetofon "Sony" pe care, ulterior, l-a vândut inculpatului A.M.D.

În noaptea de 08.11.2002, pe strada Ardealului din mun.Constanţa, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul M.O. a intrat în autoturismul părţii vătămate G.S.R., prin folosirea unei chei potrivite şi a sustras un radiocasetofon "Toshiba";după ce l-au valorificat, .inculpaţii au împărţit banii rezultaţi.

Într-una din zilele lunii decembrie 2002, pe strada Gh.Lazăr, prin acelaşi procedeu, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon "Sony" şi 2 boxe audio din autoturismul părţii vătămate I.V. pe care le-a vândut inculpatului A.M.D.

În ziua de 06.01.2003, fiind pe strada Cpt.Petre Romulus din mun.Constanţa, prin folosirea unei chei potrivite, inculpatul M.O. a sustras un radiocasetofon "Domotec" din autoturismul părţii vătămate Ş.P. şi l-a vândut inculpatului A.M.D.

În ziua de 20.01.2003, inculpatul M.O. s-a deplasat pe strada Griviţei din municipiul Constanta, a descuiat cu o cheie potrivită porti era autoturismului părţii vătămate R.D. şi a sustras un radiocasetofon "Kenwood" pe care l-a vândut inculpatului A.M.D.
În seara de 20.01.2003, în jurul orelor 18,00, pe strada Cuza Vodă, în timp ce inculpatii M.O. şi D.S. asigurau paza, inculpatul C.L.V. a descuiat portiera autoturismului părţii vătămate N.B. şi a sustras un radiocasetofon "Toshiba";inculpatul M.O. a vândut bunul sustras pentru suma de 600.000 lei şi a împărţit-o cu ceilalţi inculpaţi.

La data de 23.01.2003, după lasarea întunericului, în baza unei înţ:legeri prealabile cu inculpatul M.O., pe strada Cuza Vodă, inculpatul A.U. asigura paza, iar, inculpatul C.L.V. a intrat în autoturismul părţii vătămate B.S. şi a sustras un casetofon "Kenwood”; ulterior, inculpatul M.O. a valorificat bunul pentru suma de 1.400.000 lei din care i-a dat suma de 300.000 lei inculpatului C.L.V.

În ziua de 25.01.2003, inculpaţii M.O., C.L.V. şi D.S. au încercat să sustragă un televizor dintr-un autoturism parcat în zona Pieţei Griviţa, dar, nu au reuşit, fiind surprinşi de agenţii de pază.

La data de 12.02.2003, după lăsarea întunericului, în timp ce minorul A.E. asigura paza, inculpatul C.L.V. a descuiat cu una din cheile primite de la inculpatul M.O., autoturismul părţii vătămate B.V. şi a sustras, din interior, un radiocasetofon "Broun" pe care l-au predat inculpatului M.O. pentru valorificare.

În ziua de 17.02.2003, pe strada LG. Duca, în timp ce inculpatul D.S. asigura paza, inculpatul Mustafa Onasis a descuiat cu o cheie potrivită autoturismul părţii vătămate şi a sustras un radiocasetofon "Sony" pe care, apoi, l-a vândut martorului I.I.L. cu suma de 1.000.000 lei, împărţită în mod egal între cei doi făptuitori.

Reţinând aceiaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.870 din 10.11.2003, în dosarul nr.1438/2003, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.l lit."b" c.proc.pen., ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta.

Împotriva hotărârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat recurs motivând că inculpatul A.M.L. este vinovat de comiterea infracţitmii de complicitate la furt calificat, iar, pedeapsa aplicată inculpatului M.O. trebuie executată într-un loc de detenţie.

Critica este întemeiată.

Pe baza probelor administrate în cauză, a declaraţiilor constante ale inculpatului M.O. că i-a comunicat provenienţa bunurilor, că inculpatul A.M.D. i-a solicitat aducerea de radiocasetofoane pe care să le revândă la preţuri superioare celor de achiziţie, din împrejurările comiterii faptelor, constând în "cumpărarea" repetată a radiocasetofoanelor, de la acelaşi inculpat M.O., cunoscând că acesta nu avea o activitate licită de valorificare a unor asemenea bunuri, cu sume sub preţul pieţei, rezultă că inculpatul A.M.D. l-a ajutat cu intenţie pe inculpatul M.O. la comiterea furturilor de radiocasetofoane din autoturisme, asigurându-şi un câştig pentru sine aşa încât faptele sale constituie "complicitate la infracţiunea de furt calificat, în formă calificată" pentru care urmează a fi tras la răspundere penală.

Prin urmare, recursul este fondat şi, în baza art.38S15 pct.2 lit."d" c.proc.pen. , va fi admis, se vor casa hotărâri le atacate şi se va dispune condamnarea inculpatului A.M.D, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat şi se vor înlătura dispoziţiile art.86 I cod penal pentru pedeapsa aplicată inculpatului M.O. urmând să o execute prin privare de libertate.

Decizia penala nr.80/P/10.02.2004


7.- Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Art.18¹ cod penal.

Fapta prevăzută de legea penală, prin care s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin conţinutul ei concret, prejudiciul minor cauzat părţii civile, recuperarea acestuia, în raport şi de persoana inculpatului, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Judecătoria Mangalia, judeţul Constanta; prin sentinţa penală nr.343 din 20.10.2003, în baza art.79 alin.l din O.U.G.nr.195/2002 cu aplic.art.74 alin.l şi 2 rap.1a art.76 litd cod penal, a condamnat pe inculpatul S.R., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

In baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art.82 cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, termen ce s-a compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.940/9.12.2003.

Impotriva ambelor hotărâri, inculpatul în termen şi motivat a declarat recurs, solicitând instanţei, ca în urma analizării probelor administrate, să se constată că în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, traseul parcurs de inculpat cu autoturismul de la un loc de parcare la altul, în timpul nopţii, datele cel caracterizează, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi să dispună achitare.

Verificând din oficiu motivele de recurs, constată :

Inculpatul, a fost depistat de un echipaj al poliţiei din cadrul Poliţiei Rutiere al I.P.J.Constanţa, pe b-dul Trandafirilor Zona Krn.O din Staţiunea Neptun, conducând autoturismul Marca "BMW Z 3" cu nr.de înmatriculare B - 96 - ZET, sub influenţa băuturilor alcoolice.

Inculpatul a declarat că a consumat cu prietenii "un wisky" şi că la ieşirea din local a constatat că autoturismul nu era bine parcat, încercând să-I aşeze într-un altor loc unde să nu fie supus lovirii.

De asemenea, inculpatul nu s-a opus testării cu alcooltestul "Drager" rezuItând o alcoolemie de 0,79 ml.ll.alcool şi nici primei probe de sânge. La cea de-a doua probă de sânge ce urma să fie recoltat după o oră, inculpatul s-a opus, motivând frica, faţă de injecţii.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.827/6.05.2003 al S.M.L.Judeţ Constanţa, a rezultat că la ora primei recoltări 2,35 prezenta în sânge o îmbibaţie de 1,20 gr.%o.

Inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind şi angajat la S.C." Autoexpo ,S.R.L.Bucureşti.

Din declaraţia martorului P.I., rezultă că inculpatul căuta într-adevăr să parcheze autoturismul în momentul când i-au fost solicitate actele de control de către echipajul de poliţie.

Inculpatul a avut o atitudine foarte corectă, recunoscând că a consumat alcool. Intr-adevăr, s-a opus recoltării celei de a doua probe de sânge, dar organele de poliţie, după moodificările aduse Decretului nr.328/1966 republicat, prin O.U.G.nr.195/2002 au şi alte modalităţi de stabilire corectă a alcoolemiei, respectiv recoltarea probelor de urină, atunci când inculpatul, din anumite cauze nu poate da sânge.Acest lucru, deşi nu s-a făcut, se fac multe discuţii pe seama lui, cu toate că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru refuzul de la recoltarea probelor biologice.

Avându-se în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a condus autoturismul, fiind de necontestat (se consemnează şi în procesul verbal de constatare de către lucrătorul de poliţie) că inculpatul a condus pe un traseu foarte scurt autoturismul, chiar sub privirile echipajului de poliţie, care i-au urmărit manevrele de deplasare, la oră foarte târzie şi fără trafic intens, sinceritatea inculpatului, gradul de alcool în momentul depistării de către alcooltest de 0,79 mg.%o, iar după 35 minute, din proba de sânge a rezultat 1,20 gr%o, datele ce caracterizează persoana inculpatului, sunt elemente de apreciere pentru instanţă, referitoare la gradul concret de pericol social al faptei pentru afi infracţiune.

Fapta de a conduce autoturismul 15 - 20 metri din faţa discotecii, până viss-a­vis unde era o parcare liberă, sub influenţa alcoolului, este faptă încriminată de lege, însă faţă de împrejurările expuse, îi lipseşte o trăsătură esenţială - pericolul social.

Aşa fiind, urmează a admite ca fondat recursul, a casa sentinţa şi decizia penale şi în conformitate cu art.11 pct.2 lita - art.10 litb/1 cod pr.penală şi art.18/1 cod penal a fi achitat inculpatul pentru infracţiunea prev.de art.79 alin.I din O.V.G.nr.I95/2002.In baza art.18/1 cod penal, art.91 cod penal se va aplica inculpatului sanctiunea amenzii administrative şi vor fi înlăturate disp.art.21 şi urm.cod penal.

Decizia penală nr. 37/P/20.01.2004

Prin sentinţa penală nr.1826 pronunţată la data de 03.07.2003, în dosarul nr.1826/2002, Judecătoria Constanta a hotărât respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

În baza art.208 alin.l şi 2 cu aplic. art.3 7 lit."a" din codul penal, condamnarea inculpatei N.A. la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare .

În temeiul art.83 cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare s.pen.3089/1997 a Jud.Constanţa şi execută inculpata 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art.71 c.pen., s-a interzis. inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art.64 c.pen.

În fapt, prima instanţă a stabilit următoarele:

În perioada 2000-martie 2002, inculpata a sustras energie electrică, prin violarea sigiliului contorului, în cantitate de 4367 kw, cauzând un prejudiciu în sumă de 11.114.015 lei.

Reţinând aceeaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr:26 din 13.01.2004, în dosarul nr.1791/2003, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.l lit."b" c.proc.pen., ca nefondat, apelul declarat de către apelantă.

Împotriva hotărârilor, în termenul legal: inc.N.A. a declarat recurs solicitând aplicarea act. 18¹ cod penal.

Criticile sunt întemeiate.

În cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit în mod corect situaţia de fapt, şi încadrarea juridică.

Însă, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei, trebue ca fapta să prezinte pericolul social al infracţiunii.În raport de criteriile prevăzute de art.18¹ cod penal, printre care împrejurările comiterii faptei- într-un mod simplist, rupând sigiliul capacului de bome al contorului electric şi montarea unui buşon fuzibil, detectabil la un simplu control al cititorilor contorului, perioada îndelungată pe durata căreia s-a produs un prejudiciu nu prea ridicat, precum şi circumstanţele personale inculpatei-aflată la vârsta maturităţii, cu copii majori, cu venituri reduse, fapta inculpatei a adus o "atingere minimă relaţiilor privind patrimoniul, fiind lipsită, în mod vădit de importanţă şi neprezentând peric.olul social concret al infracţiunii. Împrejurarea că inculpata a suferit o condamnare anterioară pentru alt gen de infracţiuni nu înlătură aplicarea art.18¹ cod penal în condiţiile în care mai era puţin până la expirarea termenului de încercare;în caz contrar, inculpata ar trebui să suporte o sancţiune disproporţionată cu pericolul social şi gravitatea noii fapte.

Prin urmare, recursul inculpatei este fondat şi, în baza art.38S15 pct.2 lit."d" c.proc.pen., va fi admis, se vor casa hotărâri le atacate şi se va achita inculpata, în temeiul art.11 - art.10 c.proc.pen. şi art.18¹ cod penal, aplicându­i-se o amendă administrativă.

Decizia penală nr.88/P/13.02.2004

Prin sentinţa penală nr.1596 pronunţată la data de 11 iunie 2003, în dosarul penal nr.7986/2002, Judecătoria Tulcea, în baza art.36 alin.1 din Decretul 328/1966, rap.la art. 37 lit.a cod penal, cu aplic.art. 13 cod penal, art.74 liz.c cod penal, art.76 lit.e cod penal, a condamnat pe inculpatul MG la 3 luni închisoare.

In baza art.83 cod penal, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.864 din 23.04.2001 a Judecătoriei Tulcea şi a dispus executarea în întregime a pedepsei. A adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa 2 ani şi 3 luni închisoare.

Din probele ce au fost administrate în cauză, în ambele faze ale procesului penal, rezultă că la data de 22.12.2001 M.G. a fost depistat de poliţie conducând pe DJ-1 Tulcea un autoturism fără să posede permis de conducător auto.

Prima instanţă a mai reţinut că anterior datei de 22.12.2001, inculpatul mai fusese condamnat la 2 ani închisoare pentru tentativă de furt calificat, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat (sentinţa penală nr.867 din 23.04.2001 Judecătoria Tulcea), pe un termen de încercare de 4 ani, care se împlinea la 22.04.2005.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către inculpat, care personal şi prin apărătorul ales, a solicitat achitarea, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea faptei.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr.296 din 7 octombrie 2002 (dosar 2537/2003) a admis ca fondat apelul, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi în temeiul art.11 pct.2 lit.”a”, art.10 lit.”b¹” din cod procedură penală în referire la art.18¹ din cod penal, l-a achitat pe inculpat de conducerea fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice şi a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ (3.000.000 lei amendă). Totodată, instanţa de apel a înlăturat aplicarea art.83 din cod penal, în ce priveşte la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare sus-arătată.

Tribunalul şi-a motivat soluţia arătând că, inculpatul a condus fără permis un autoturism, pe un drum judeţean, de obicei necirculat şi pe o distanţă destul de mică, împrejurări care înlătură caracterul de pericol social al faptei, pentru a constitui infracţiune.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către procuror care, a criticat-o pentru greşita apreciere a gradului de pericol social al faptei cu consecinţa achitării inculpatului.

Curtea de Apel faţă de probele existente în dosarul cauzei, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.

Nici o probă din dosarul cauzei nu confirmă susţinerea procurorului în motivele de recurs, că inculpatul a condus la 22 decembrie 2001 fără permis autoturismul TL-01-FNJ pe o distanţă de 14 km de drum judeţean. Starea de recidivă a recurentului faţă de condamnarea anterioară, nu face inaplicabile dispoziţiile art.10 lit.”b¹ din cod procedură penală şi art.18¹ din codul penal. Cel din urmă text prevede că, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanţă. Acelaşi text, mai prevede că, la stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, se ţine seama de modul de săvârşire a faptei, împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, persoana şi conduita făptuitorului, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Apreciind probele dosarului, prin prisma criteriilor enumerate, Curtea constată că într-adevăr prin conducerea unui autoturism pe drumul judeţean nr.1- Tulcea, s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin dispoziţiile Decretului nr.328/1996. Fapta comisă de inculpat nu a produs, dar nici nu putea produce consecinţe grave pentru alţi participanţi la traficul rutier, deoarece porţiunea de drum în discuţie era necirculată de obicei, cu deosebire în perioada de iarnă. Inculpatul prin conducerea autoturismului nu a urmărit realizarea unui scop nelegal, acesta transportându-l la târla de oi pe S.S.

Decizia penală nr.117/P/20.02.2004

Prin sentinţa penală nr.1891/17.09.2003, Judecătoria Constanţa, a respins excepţia nulităţii absolute a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2997/1.12.2002 şi în baza art.l1 pct2lita rap.la art.l0 lit.b cod pr.penală, a achitat pe inculpatul V.G. pentru săvârşireajnfracţiunii prev.de art.37 aLI din Decr.218/1966.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că excepţia nu este întemeiată, întrucât înscrisul doveditor al efectuării constatării tehnico-ştiinţifice nu cuprinde neregularităţi; ridicarea probelor de sânge de la inculpat nu s-a efectuat în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, respectiv cu instrucţiunile I.M.L.Mina Minovici anexate la dosar; procesul-verbal de recoltare nu este semnat de nici un martor, deşi prezenţa acestuia era obligatorie; recoltarea nu s-a făcut sub supravegherea unui medic, aşa cum cer instrucţiunile I.M.L.Mina Minovici; în procesul-verbal nu s-a aplicat numărul sigiliului aparţinând Ministerului de Interne cu care s-au sigilat şi nici numărul de probe ridicate; aceste neregularităţi au creat un dubiu major cu privire la faptul că obiectul analizei toxicologice îl constituie stabilirea nivelului alcooemiei din probele de sânge recoltate de la inculpat şi nu de la alte probe de sânge; acest dubiu profită inculpatului, situaţie în care va fi înlăturat din materialul probatoriu administrat, ca neconcludentă, proba cu procesul-verbal de recoltare, ataşat dosarului de urmărire penală; ca urmare a incertitudinii că nivelul alcoolemiei inculpatului, la momentul recoltării de probe biologice şi la momentul depistării, era mai mare de 1 %0, nu se poate reţine în sarcina acestuia şăvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Tribunalul Constanta, prin decizia penală nrAO/15.01.2004, a admis ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, împotriva sentinţei penale nr.1891/1003, a Judecătoriei Constanţa şi în baza art.37 din Decr.328/1966, a condamnat pe inculpatul V.G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

In baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, s­a stabilit termenul de încercare de 3 ani, potrivit art.82 cod penal şi s-a făcut aplic.art.83 cod penal.

Instanţa de apel a reţinut: proba de sânge a fost recoltată inculpatului de un cadru medical în incinta unei unităţi spitaliceşti, în prezenţa unui lucrător de poliţie şi după dezinfectarea bpielii cu apă oxigenată şi folosind o seringă de unică folosinţă; această probă a fost prezentată spre analiză S.M.L.Constanţa, într-un flacon sigilat cu sigiliul Ministerului de Interne şi având numele inculpatului înscris pe flacon; alcoolemia constatată în sângele inculpatului la 30.11.2002, ora 2,05, a fost de 1,10 gr.%o; procesul-verbal din 30.11.2002, a fost semnat de asistent, martor, inculpat şi organul de poliţie din care rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea celei de a doua probe de sânge; menţiunile lipsă nu contravin instrucţiunilor I.M.L.Mina Minovici şi nu au implicaţii în stabilirea alcoolemiei inculpatului; astfel, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev.de art.37 alin.1 din Decr.328/1966.

Impotriva deciziei penale nr.40/15.01.2003, a Tribunalului Constanţa, inculpatul a declarat recurs, susţinând că: se impune aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ, întrucât instanţa de apel greşit a stabilit împrejurarea în care nu s-a realizat cea de a doua probă a alcoolemiei; fiind întrebat dacă doreşte o a doua recoItare de probă de sânge, nu a ştiut cum va fi interpretat acest refuz.

Examinând legalitatea deciziei penaţe nr.40/15.01.2003, a Tribunalului Constanţa, în raport ce criticile formulate, ce pot constitui cazurile de casare prev.de art.385/9 aLI pct. 17/1, 18 în ref.1a art.385/6 aLI şi 2 cod pr.pena1ă, se constată că următoarele:

La 30.11.2002, inculpatul a condus pe drumurile publice din Constanţa un autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolice de 1,10gr.%o.

Susţinerea recurentului, referitoare la faptul că nu a cunoscut consecinţele refuzului său de a i se recolta a doua probă, nu poate fi primită, întrucât i s-au adus la cunoştinţă prevederile I.M.L.Mina Minovici Bucureşti, aşa cum rezultă din procesul­verbal încheiat la 30.11.2002, semnat şi de acesta.

Astfel, se reţine că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia recurentului-inculpat, dar în ceea ce priveşte analizarea pericolului social concret al faptei, nu s-a ţinut seama de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Faţă de criteriile arătate mai sus şi prev.de art.18/1 a1.2 cod penal, se reţine că fapta săvârşită de recurent, prin conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă adusă relaţiilor sociale ocrotite de art.37 al.1 din Decr.328/1966, în raport de persoana şi conduita bună a acestuia, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Pentru aceste considerente, unnează a face aplic.art.385/15 pct.2 lit.d cod pr.penală şi admite recursul ca nefondat

Urmează a casa sentinţa penală nr. 1891/17.09.2003, a Judecătoriei Constanţa şi decizia penală nr. 40/15.01.2003, a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând, face aplic.art.ll pct 2 lita rap.1a art.10 litb/l cod pr.penaIă, în ref.1al art.18/1 cod penal şi achită pe recurent pentru infracţiunea prev.de art.37 aLI din Decr.328/1966.

Face aplic.art.91 litc din codul penal şi aplică re curentului sancţiunea cu

caracter administrativ - amendă în sumă de 4.000.000 lei.

Decizia penală nr.143/P/27.02.2004

Prin sentinţa penală nr.967 pronunţată în data de 17.04.2003, în dosar penal nr.1261/2002, Judecătoria Constanţa, în temeiul art.11 pct.2, lit.”a” raportat la art.10 alin.1, lit.”b¹” cod penal, a achitat pe inculpatul S.O. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev.de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicare art.13 cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni – fapta din 14.02.2002.

În temeiul art.18/1 alin.3 cod penal raportat la art.91 cod penal, a aplicat inculpatului S.O. sancţiunea de 2.000.000 lei amendă cu caracter administrativ.

În temeiul art.8 din Legea nr.543/2002, modificată prin OUG nr.18/2003, a constatat graţiată sancţiunea.

În temeiul art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, cu aplicarea art.13 cod penal – fapta din 14.03.2002, a condamnat pe inculpatul S.O. la pedeapsa de 4.000.000 lei amendă penală.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.63/1 cod penal.

În temeiul art.8 din Legea nr.543/2002, modificată prin OUG nr.18/2003 a constatat graţiată pedeapsa.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.7 din Legea nr.543/2002.

La 14 februarie 2002 S.O. a condus pe str.Ştefăniţă Vodă din Constanţa autoturismul CT-03 UUZ, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,85 gr.%0 şi fără să posede permis de conducător auto, iar în noaptea de 13/14.03.2002 acelaşi inculpat a condus maşina respectivă pe str.Soveja şi Izvor din municipiul Constanţa, în aceleasi conditii.

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru fapta din 14 februarie 2002, apreciind că în raport de situaţia personală a lui S.O. care nu a mai fost condamnat, are doi copii minori în întreţinere, iar fapta nu a avut o consecinţă dăunătoare participanţilor la trafic, chiar dacă este una de pericol, împrejurări care au condus la concluzia că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Pentru a doua faptă (din 13/14.03.2002), judecătoria a condamnat pe inculpat la 4.000.000 lei amendă penală.

Cum ambele fapte au fost comise anterior intrării în vigoare a Decretului nr.543/2002 privind graţierea unor pedepse, instanţa a făcut aplicaţiunea art.8 din actul normativ citat.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către procuror, care a criticat-o pentru greşita achitare a inculpatului pentru una dintre fapte şi greşita individualizare a sancţiunii penale pentru cea de-a doua faptă dedusă judecăţii.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.921/25.11.2003 (dosar nr.1902/2003), a admis apelul procurorului, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi rejudecând a făcut o nouă individualizare a pedepsei pentru fapta din 13/14.03.2002, condamnându-l pe S.O. la 1 an închisoare.

Ambele hotărâri pronunţate în cauză, au fost atacate cu recurs de către procuror care le-a criticat pentru greşita achitare a inculpatului, în temeiul art.10 lit.”b¹” din cod procedură penală în referire la art.18¹ din cod penal.

Curtea, examinând lucrările din dosar constată nefondat recursul Parchetului, deoarece aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la data săvârşirii faptei din 14.02.2002 inculpatul se afla la prima întâlnire cu legea penală, pe parcursul procesului penal a avut o conduită corespunzătoare, prezentându-se la chemările organelor judiciare, iar aceasta nu a avut vreo consecinţă nefastă pentru participanţii la traficul rutier. Aceste date reduc gradul de pericol social al faptei sub pericolul social caracteristic unei infracţiuni potrivit art.17 din cod penal.

Decizia penală nr.188/P/16.03.2004

Judecătoria Constanţa, prin sentinţa penală nr.2634 din 17 decembrie 2003, în baza art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2003 cu aplic.art.74 alin.1 lit.a,c cod penal, art.76 alin.1 lit.d cod penal, a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art.359 alin.1 cod pr.penală s-a atras atenţia asupra disp.art.83 cod penal.

În fapt, s-a reţinut că în ziua de 18 martie 2003, a fost depistat conducând autoturismul Dacia 1310 cu nr.CT -75-TAM, pe str.Traian, având în sânge o alcoolemie de 1,00 gr.%o.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.151 din 24 februarie 2004 a pronunţat respingerea apelului formulat împotriva sentinţei penale şi prin care se viza o singură critică,respectiv lipsa de pericol social a faptei pe care a săvârşit-o avându-se în vedere împrejurările concrete în care a comis-o.

În termen şi motivat, inculpatul a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri, susţinând aceeaşi critică – lipsa trăsăturii esenţiale a infracţiunii – pericolul social, prin modalitatea concretă de consumare a laturii obiective a infacţiunii, limita minimă de alcool ingerat, datele ce îl caracterizează, comportarea avută anterior şi ulterior săvârşirii faptei.

Examinând din oficiu, probele dosarului, motivele de recurs constată :

Inculpatul a fost depistat în timp ce conducea un autoturism pe str.Traian din municipiul Constanţa, fiind sub influenţa alcoolului.

Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, a concluzionat că la ora 14,30 inculpatul avea în sânge o concentraţie de 1,00 gr.%0, faţă de 0,80 gr.%0 limita prevăzută de lege.

Inculpatul a susţinut că se deplasa la Spitalul Militar Constanţa pentru a aduce un medic, pentru a o consulta pe mama bolnavă, sens în care a depus la dosar certificatul nr.4701/15.05.2003.

Inculpatul nu a contestat rezultatele de laborator, a avut o comportare sinceră pe tot parcursul judecăţii.

Din actele dosarului mai rezultă că inculpatul a funcţionat ca şef sector Garda de Coastă Sulina, are studii superioare, pensionat pe data de 31.07.2002 - Cpt.cdor (r), nu are antecedente penale.

Având în vedere cerinţele art.17 cod penal, ca o faptă să fie infracţiune, disp.art.18/1 cod penal, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, dar şi gradul de alcoolemie, spre minim faţă de cel permis de lege în momentul recoltării analizelor de sânge, datele ce caracterizează persoana inculpatului, este indubitabil că sunt realizate toate cerinţele prevăzute de art.18/1 cod penal, respectiv lipsa pericolului social concret al faptei săvârşite.

Astfel că, urmează a admite ca fondat recursul inculpatului, a casa decizia penală a Tribunalului Constanţa şi a desfiinţa sentinţa penală a Judecătoriei Constanţa şi potrivit art.11 pct.1 lit.a cu ref.la art.10 lit.b/1 cod pr.penală şi art.18/1 cod penal, achitând pe inculpat pentru infracţiunea prev.de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Va aplica inculpatului o amendă administrativă.

Decizia penală nr.231/P/2.04.2004

Prin sentinţa penală nr.90 din 14 ianuarie 2004,Judecătoria Tulcea în baza art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.c cod penal şi art.76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul I.G., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executăării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 Cod penal, atrâgăndu-i-se atentia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, la data de 11.VII.2003, în jurul orelor 19,30, întâlnindu-se cu 2 prieteni, inculpatul I.A. a consumat 50 ml.gin şi 2 halbe cu bere, ulterior cei trei plecând să se plimbe cu autoturismul având număr de înmatriculare TL-85-AUR, ce apartinea inculpatului şi care a fost iniţial condus de către numitul C.C.I.

Ajungând pe strada 1848, în zona Şcolii Generale nr.8, grupul s-a oprit, C.I. a consumat o bere şi a refuzat să mai urce la volan, situaţie în care inculpatul a decis să conducă el autoturismul până la blocul în care locuieste situat pe Aleea Cristina.

La intersecţia străzii 1848 cu strada Barajului din municipiul Tulcea, inculpatul a fost depistat în trafic de către un echipaj din cadrul Biroului Poliţiei Rutiere, iar în urma verificării cu aparatul Drager s-a constatat că acesta avea în respiraţie o concentraţie alcoolică de 0,5 mg/l, ceea ce a impus deplasarea la Serviciul de Ambulanţă Tulcea, unde i s-au recoltat probe de sânge, stabilindu-se o alcoolemie de 0,95 gr.%o şi respectiv 0,80 gr.%o.

Împotriva hotărârii a declarat apel la data de 15.01.2004 inculpatul I.A., care a adus critici hotărârii în ceea ce priveşte modul de individualizare a pedepsei, prin neaplicarea dispoziţiilor art.18¹ Cod penal.

Prin decizia penală nr.51/2004, Tribunalul Tulcea a respins apelul ca nefondat, considerând că faţă de împrejurările săvârşirii faptei, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art.18¹ Cod penal.

Impotriva deciziei penale nr.51/2004 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi a sentinţei penale nr.90/2004 pronunţată de Judecătoria Tulcea, inculpatul I.A. a declarat recurs criticînd soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie în raport de persoana inculpatului, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, apreciind că se impune achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art.18 ¹ Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În apărare depune un număr de 9 caracterizări.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintelor pronunţate în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, curtea reţine următoarele:

Din probele administrate în cauză, se reţine că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul aproximativ 400 m, motivat de faptul că însoţitorul său care a condus iniţial autoturismul a refuzat să-l mai conducă până la locuinţa sa.

Inculpatul a consumat băuturi alcoolice, ştiind că autoturismul său va fi condus de către prietenul său până în faţa locuinţei sale.

Din caracterizările depuse la dosar rezultă că inculpatul nu este un consumator de băuturi alcoolice, iar consumarea acestora în data de 11.VII.2003, reprezintă un caz izolat.

Inculpatul a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice în jurul orei 01,00, când traficul rutier era foarte redus.

Potrivit art.18¹⁽¹⁾ Cod penal: „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvărşirea faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Având în vedere că, în speţă, fapta săvârşită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi se justifică aplicarea dispoziţiilor art.18¹ Cod penal, instanţa va admite recursul declarat de inculpat şi în baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.b¹ cu referire la art.18 Cod penal achită pe inculpatul Ignat Aurelian pentru infracţiunea prevăzută de art.79, OUG nr.195/2002, deoarece îi lipseşte trăsătura privind pericolul social.

Aplică o amendă administrativă de 3.000.000 lei.

Decizia penală nr.345/P/14.05.2004
Prin sentinţa penală nr.33 din 22 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr.342/2003, în baza art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală, rap.la art.10 lit.b cod pr.penală, a fost achitat inculpatul C.V., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt, următoarele :

În noaptea de 7/8.08.2003, un echipaj al poliţiei de frontieră a oprit pentru control autoturismul marca „Olticit” cu nr.B-20-UNT, cu acest prilej C.V. – conducătorul auto, nu avea asupra sa permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare al autoturismului.Totodată lucrătorii de poliţie au observat că acesta consumase băuturi alcoolice şi fiind testat cu aparatul „Printer 7410” a rezultat o concentraţie de 0,86 gr.%0, iar în sânge o alcoolemie de 0,95 gr.%0.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia împotriva sus menţionatei sentinţe penale, prin decizia penală nr.217/2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală, a fost admis, s-a desfiinţat sentinţa penală şi rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cod pr.penală în ref.la art.18/1 cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.196/2002.

În baza art.18/1 alin.3 cod penal şi art.91 lit.c cod penal s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ de 5.000.000 lei.

Împotriva deciziei penale nr.217/2004 a Tribunalului Constanţa şi a sentinţei penale nr.33/2004 a Judecătoriei Mangalia, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta şi inculpatul C.V. criticându-le ca nelegale şi netemeinice.

În motivele de recurs Parchetul de pe lângă tribunalul Constanţa, solicită casarea ambelor hotărâri penale, înlăturarea prevederilor din art.18/1 cod penal şi în raport de gravitatea faptei comise, coinculpatul să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea executării.

Inculpatul C.V., solicită să fie achitat în conformitate cu prevederile din art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d cod pr.penală, întrucît probele de recoltarea sângelui au fost recoltate în condiţii de nelegalitate, iar în subsidiar se solicită menţinerea deciziei penale recurate.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele :

Potrivit art.79 din O.U.G. nr.195/2002 „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr.%o alcool pur în sânge, ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg./l alcool pur în aerul expirat, constituie infracţiune”.

În speţă, în cauză, după depistarea inculpatului şi testarea sa cu aparatul „Printer 7410”, a rezultat că a condus pe drumurile publice autovehicolul, deşi avea o concentraţie de 0,86 mg./l alcool pur în aerul respirat. După transportarea sa la Spitalul Municipal Mangalia, în sângele recoltat s-a constatat o alcoolemie de 0,95 gr.%0, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probă. De precizat că, deşi contestă modul de recoltarea probelor biologice, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, în raport de concluziile aparatului „Printer 7410”, raportat la varianta a 2-a a testului încriminator.

În ce priveşte motivul de recurs al Parchetului, în raport de alcoolemia pe care inculpatul a avut-o, de faptul că nu are antecedente penale, atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, de distanţa scurtă de drum pe care a condus autoturismul, se va respinge ca nefondat, considerând decizia penală recurată, legală şi temeinică.

Pentru considerentele menţionate, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b cod pr.penală, se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.

Decizia penală nr.402/P/2.06.2004

Prin sentinţa penală nr.2165 pronunţată în data de 22.10.2003, în dosar penal nr.1366/2003, Judecătoria Constanţa:

In temeiul art.11 pct.2 lit.”a” cod proc.penală, raportat la art.10 lit.”b¹” cod proc.penală, l-a achitat pe inculpatul E.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.37 al.1 din Decretul nr.328/1966 republicat, cu aplicare art.13 cod penal.

In temeiul art.345 al.4 cor proc.penală şi art.18¹ al.3 cod penal, raportat la art.91 cod penal, a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 2.500.000 lei.

Pe baza probelor ce au fost administrate s-a reţinut că la 12 noiembrie 2002, orele 05.00, inculpatul a fost depistat conducând pe drumuri publice (străzi din municipiul Constanţa) autoturismul CT-99-VAD.

La controlul cu aparatul alcooltest, s-a constatat că E.M.S. avea o îmbibaţie de 0,65 mg%0 alcool în aerul expirat (fila 6 dos.urm.penală). Ulterior, au fost recoltate şi două probe de sânge care analizate în laborator, au evidenţiat că inculpatul avea la 12 noiembrie 2002 orele 05.25 şi orele 06.30, o alcoolemie de 1,20 gr%0, respectiv 1 gr%0 (file 7 – 10 dosar urm.penală).

In legătură cu starea de fapt expusă, inculpatul a declarat organelor de cercetare penală a poliţiei şi instanţei, că înainte de a fi depistat consumase bere împreună cu alţi colegi de muncă.

Instanţa a apreciat că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ţinând seama de vârsta (21 ani) lui E.N.S., sinceritatea de care a dat dovadă făptuitorul în timpul procesului, lipsa antecedentelor sale penale şi împrejurarea că fapta nu a avut consecinţe negative pentru traficul rutier sau ceilalţi participanţi la trafic.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat condamnarea inculpatului, susţinând că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.254 din 20.04.2004, (dosar nr.323/2004), a respins ca nefondat apelul procurorului, însuşindu-şi motivarea primei instanţe.

Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a reiterat motivele din apel.

Curtea, a examinat lucrările dosarului şi a constatat netemeinică critica formulată de procuror, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

Este adevărat că fapta dedusă judecăţii este o faptă de pericol, dar nu este lipsit de interes în soluţionarea cauzei, de a se vedea dacă s-a produs într-adevăr un pericol real, pe care l-au analizat atât prima instanţă, cât şi tribunalul.

Din lucrările dosarului rezultă că E.M.S. a condus autoturismul pe străzi din municipiul Constanţa, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, dar la o oră când traficul rutier înregistrează o scădere aproape totală, mai ales că fapta a avut loc în luna noiembrie a anului 2002, când circulaţia pe timpul nopţii este mult redusă.

Textul penal (art.18¹ din cod penal), în baza căruia instanţele au apreciat că fapta este lipsită de pericol social, are în vedere atât împrejurările în care a fost comisă aceasta, cât şi urmarea produsă, ori care s-ar fi putut produce, urmare care nu a avut loc şi nici nu s-ar fi putut produce, deoarece aşa cum arătam circulaţia la data şi ora respective erau reduse în municipiul Constanţa.

De asemenea, instanţa în mod corect a avut în vedere persoana şi conduita făptuitorului, care este tânăr, încadrat în muncă, nu a mai fost condamnat şi a fost sincer în cursul procesului penal.

Mai este de reţinut şi împrejurarea că, alcoolemia constatată în cursul cercetării penale era în scădere, ceea ce reduce mult chiar şi pericolul faptei deduse judecăţii.

Decizia penală nr.447/P/22.06.2004