Drept penal



Yüklə 0,69 Mb.
səhifə4/10
tarix16.04.2018
ölçüsü0,69 Mb.
#48371
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10
PARTEA SPECIALĂ

1.- Inselăciune. Legea CEC-ului. Incadrare juridică.

Emiterea a două file CEC fără acoperire întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi nu cele ale infracţiunii de înşelăciune, atunci când partea civilă a cunoscut că societatea inculpatului nu avea disponibilul necesar în cont.

Prin sentinţa penală nr.2273/4.12.2002, pronunţată de Judecătoria Constanţa, dosar nr.1319/2002, în baza art.334 cod pr.penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului D.I., din infracţiunea prev.de art.215 al.1,3,4 cod penal şi art.10 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.33 lit.”a” cod penal, în infracţiunile prev.de art.215 al.1,3 cod penal, cu aplic.art.13 cod penal, art.215 al.4 cod penal cu aplic.art.41 al.2, cu aplic.art.13 cod penal şi art.10 din Legea nr.87/1994, toate cu aplic.art.33 lit.”a” cod penal.

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

In baza art.345 al.2 cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul D.I.



      • la pedeapsa de 1 an închisoare – pentru infracţiunea prev.de art.215 al.1,3 cod penal, cu aplic.art.13 cod penal;

      • la pedeapsa de 4 ani închisoare – pentru infracţiunea prev.de art. 215 al.4 cod penal cu aplic.art.41 al.2 şi art.13 cod penal;

      • la pedeapsa de 1 an închisoare – pentru infracţiunea prev.de art. 10 din Legea nr.87/1994.

In baza art.34 lit.”b” cod penal şi art.33 lit.”a” cod penal, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplic.art.71 în ref.la art.64 cod penal.

Pe baza probelor administrate, în fapt, s-au reţinut următoarele:

In luna ianuarie 1999, în calitate de asociat cu drept de administrare al S.C.”Draman” S.R.L., inculpatul D.I. a achiziţionat 520.000 pungi plastic, 17.000 kg.carcasă porc şi 25.000 kg.găini congelate, de la partea civilă S.C.”Dagis Comimpex”S.R.L.Ploieşti, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor acesteia, cu privire la bonitatea necesară, nemaiavând de 1 an de zile nici o activitate comercial, nici un angajat, nici o formă de evidenţă financiară; inculpatul a produs un prejudiciu în sumă de 708.861.500 lei, nerecuperat.

La data de 11 mai 1999, în calitate de administrator la S.C.”Intersport Impex” S.R.L. Constanţa, inculpatul D.I. a emis în favoarea beneficiarului S.C.”Gagis Comimpex” S.R.L.Ploieşti filele CEC seria BA nr.31600001337 şi 31600001338, antedatate la 31 mai 1999, pentru suma de câte 250.000.000 lei fiecare, deşi nu avea acoperirea necesară în contul de disponibilităţi deschis la Banca Turco-Română-Sucursala Constanţa.

In perioada 1997-1999, în calitate de administrator al S.C.”Draman„ S.R.L.Constanţa, inculpatul a întocmit incomplet documentele de evidenţă contabilă, nu a efectuat mai multe înregistrări contabile oficiale, începând cu anul 1996.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.986/18.12.2003, dosar nr.415/ 2003, în baza art.379 pct.2 lit.”a” cod pr.penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul D.I. desfiinţează sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus, în baza art.334 cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev.de art. 215 al.1,3 cod penal, art.215 al.4 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, în infracţiunea prev.de art.215 al.1,3,4 cod penal, cu aplic.art.13 cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.33 lit.”a”- art.34 lit.”b” cod penal, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art.215 al.1,3,4 cod penal cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art.10 din Legea nr.87/1997, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Instanţa de apel a apreciat că, prin emiterea celor două file CEC în aceeaşi zi, producând o singură pagubă, respectiv prejudiciul în valoare de de 708.861.500 lei şi vătămând o singură persoană, S.C.”Dagis Comimpex”S.R.L.Ploieşti, inculpatul D.I. a săvârşit o singură infracţiune de înşelăciune, prev.de art.215 al.1,3,4 cod penal.

Impotriva hotărârilor, în termenul legal, inculpatul D.I. a declarat recurs cu privire la încadrarea juridică, la individualizarea pedepsei, la nevinovăţia sa în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune.

Criticile sunt, în parte, întemeiate.

Infracţiunea prev.de art.215 al.1,3 şi 4 cod penal constă în acţiunea făptuitorului care, cu intenţie induce în eroare partea vătămată, prin emiterea unui CEC fără acoperire, în scopul obţinerii unui folos material injust, producându-i o pagubă.

In speţă, partea civilă S.C.”Dagis Comimpex”S.R.L.Ploieşti nu a fost indusă în eroare, cunoscând atât activitatea societăţii inculpatului, pe acesta cât şi împrejurarea că, la data emiterii filelor CEC, nu avea disponibilul necesar în cont.

Prin urmare, fapta inculpatului de emitere a celor două file CEC fără acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi nu cele ale infracţiunii de înşelăciune.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod pr.penală, recursul inculpatului va fi admis, se vor casa hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei.

Astfel, în baza art.334 cod pr.penală, se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prev.de art.215 al.1,3,4 cod penal în infracţiunea prev.de art.84 pct.2 Legea nr.59/1934, text de lege în baza căruia va fi condamnat inculpatul.

Decizia penală nr.478/P/29.06.2004

2.- Omor calificat. Omor. Incadrare juridică.

Fapta inculpatului de a aplica mai multe lovituri victimei, soldată cu decesul acesteia, pe motivul culegerii strugurilor de pe terenul său (al inculpatului), nu a fost săvârşită din interes material.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.357 din 5 decembrie 2003,în temeiul prevederilor art.334 cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul F.F. din infracţiunea prevăzută de art.174 al.1 cod penal rap.la art.175 al.1 lit.i cod penal în infracţiunea prev. de art.174 al.1 cod penal rap.la art.175 al.1 lit.b cod penal.

In conformitate cu prevederile art.174 al.1 cod penal rap.la art.175 al.1 lit.b cod penal şi cu aplicarea art.74 lit.a cod penal;

A condamnat pe inculpatul F.F., la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi o pedeapsă complimentară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul F.F., de 52 ani, infractor primar, este locuitor al comunei Carcaliu judetul Tulcea, se ocupa cu agricultura şi cresterea animalelor şi în urmă cu circa 2 ani de la comiterea faptei ,a cumpărat fără acte de la o rudă a victimei Zenovei Nicolaie, identificată sub numele de „Baba Ana” o suprafaţă de teren, cultivată cu viţă-de-vie, situată în zona cunoscută sub numele de Vadu II, la circa 5-6 km, spre est de localitatea de domiciliu, spre comuna Turcoaia, judetul Tulcea.

La rândul său victima, numitul Z.N., revenit în comuna Carcaliu judetul Tulcea în anul 1997/1998, după o perioadă de detenţie, s-a dezinteresat de acel teren pentru a nu se mai certa cu vărul său, soţul lui „Baba Ana”.Partea civilă Z.F., tatăl lui Z.N. este proprietarul de drept al solei în discuţie conform titlului de proprietate nr.14317/18 iunie 1993, depus în copie la dosar.

Conform celor propuse, la data de 5 septembrie 2003, victima Z.N., însoţit de cuscrul său (socrul fiului său), martorul Achim Pamfil, s-au deplasat pentru a culege via într-o cotigă trasă de un măgar. In aceeaşi cotigă se aflau un butoi de plastic de 200 l, un topor şi o secure, un băţ pentru mustuit, haine,mâncare, etc.

Pe parcursul zilei de 5 septembrie 2003, până în jurul orelor 15,30, susnumiţii au cules struguri, ajutându-se de foarfeci, mustuind direct în butoiul de plastic cu băţul adus special în acest scop.

In zonă, la distante de cel puţin 100 m, se aflau şi alte persoane care desfăşurau activităţi agricole, cel mai aproape de victimă şi cuscrul său aflându-se martora A.N. (cumnata inculpatului F.F.) împreună cu mama sa, martora S.C., însoţite de cei doi copii minori, de 13 şi 14 ani, ai primei femei care-şi culegeau de asemenea strugurii şi i-au văzut pe cei doi, fără a-i putea identifica de la început.

In vecinătatea martorelor a venit în jurul orelor 13,30 – 14,00, inculpatul F.F.care a început să taie cocenii de porumb. Acesta era cu tractorul cu remorcă şi nu a intrat în discuţie cu nici una dintre cele două femei, ori cu copiii care erau cu ele, pe fondul unor certuri mai vechi legate de împărtirea pământului cu fratele său, soţul numitei A.N.

Aşa cum rezultă din coroborarea datelor de anchetă testimonială, în jurul orelor 15,30-16,00 inculpatul F.F. a auzit răgetul măgarului martorului A.P. şi uitându-se înspre acel loc, i-a văzut pe cei doi, victima şi cuscrul său, culegând strugurii de pe terenul cumpărat anterior de el.

In aceste împrejurări, inculpatul F.F. s-a deplasat initial pe jos la cei doi, având precum declară, o seceră în mână. Discuţia care a urmat între cei 3 bărbati nu a fost relevantă.Ajunşi la tractor, inculpatul F.F. a detaşat remorca, s-a urcat la volan şi a venit cu autovehiculul direct spre locul unde se aflau cotiga şi a lovit măgarul. Apoi cel în cauză a început să-i urmărească cu tractorul pe victimă şi pe cuscrul său, care realizând pericolul a scăpat cu fuga.

După ce l-a doborât la pământ pe numitul Z.N., inculpatul a oprit tractorul şi a coborât din el înarmat cu un levier cu care a început să-şi lovească victima.

Impotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi inculpatul F.F.

Apelul declarat de parchet vizează greşita încadrare juridică a faptei, în sensul că, trebuia să se retină şi agravanta de la art.175 lit.i cod penal, respectiv săvârşirea faptei într-un loc public, alături de art.175 lit.b cod penal (din interes material).

In şedinţa publică din 24.02.2004, reprezentantul parchetului, solicită ca un motiv de apel, schimbarea încadrării juridice din art.174-175 lit.b cod penal în art.176 lit.a cod penal, respectiv omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi.

Pentru această nouă încadrare juridică, reprezentantul parchetului solicită trimiterea cauzei la Tribunalul Tulcea, în vederea efectuării unui raport de expertiză cu privire la discernământul inculpatului.

Apelul declarat de inculpat vizează cuantumul pedepsei aplicate şi solicită a se avea în vedere conduita bună anterioară săvîrşirii faptei, cît şi a împrejurării că regretă fapta comisă.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintei apelate în raport de motivele de apel invocate de reprezentantul parchetului, curtea apreciază că aceste critici sunt nefondate.

In sensul art.176 lit.a cod penal elementul circumstantial care intră în compunerea laturii obiective a infracţiunii de omor deosebit de grav cuprinde acte de violenţă comise prin mijloace şi procedee care supun victima la suferinte de exceptie, prelungite în timp, concretizând intentia de a-i suprima viata, în acest mod, sau care denotă ferocitate, sadism, ori comportament inuman ce trezeste oroare în conştiinţa opiniei publice.

Potrivit aceluiaşi text de lege, pentru ca fapta să fie considerată săvârşită părin cruzimi, presupune din punct de vedere obiectiv folosirea unor metode şi mijloace de natură să pricinuiască victimei suferinte grele ce depăşesc limitele celor ce sunt inerente oricărei actiuni de ucidere, iar din punct de vedere subiectiv reprezentarea în conştiinţa inculpatului a acestor suferinte. Aceste cerinte nu sunt îndeplinite atunci când inculpatul a aplicat victimei în interval scurt de timp în zona toracelui (zonă cu organe vitale) mai multe lovituri, astfel că fapta în materialitatea ei demonstrează că inculpatul nu a acţionat în scopul de a cauza victimei alte suferinte decât cele ce sunt inevitabile şi subsecevente oricărei morti violente.

De altfel leziunile traumatice descrise în actul medical au fost produse de inculpat prin aplicarea mai multor lovituri, într-un interval scurt, iar suferintele victimei au fost inerente acţiunii de ucidere.

Din raportul medico-legal existent la dosarul cauzei, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic şi traumatic asociat cu insuficientă respiratorie, progresivă, cauzat de traumatismul contuz toracic şi al bratului drept cu numeroase fracturi costale şi fractură cominutivă de os humerus stâng.

In raport de cele prezentate se impune admiterea apelului declarat de către parchet şi schimbarea încadrării juridice în temeiul art.334 cod pr.penală din art.174 -175 lit.b cod penal cum greşit s-a retinut de către instanta de fond în sensul că fapta a fost comisă din interes material în infracţiunea prevăzută de art.174 cod penal.

Decizia penală nr.53/P/5.03.2004


3.- Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Vătămare corporală gravă. Incadrare juridică.

Fapta inculpatului de a aplica victimei lovituri de o anumită intensitate şi care a produs leziuni corporale ce puteau fi vindecate în 30 de zile, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, deoarece decesul a intervenit datorită rămânerii victimei pe alee, ca urmare a stării avansate de ebrietate în care se afla.

Prin sentinţa penală nr.551 pronunţată în data de 11 noiembrie 2003, în dosar penal nr.629/2002, Tribunalul Constanţa respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit."i" cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1 teza finală cod penal.

În baza art.20 cod penal, raportat la art.174-175 lit."i" cod penal cu aplicare art.74 alin.1 lit."a" cod penal, art.76 alin.1 lit."b" cod penal, a condamnat pe inculpatul S.V.V.la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art.65 cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiu lui drepturilor prevăzute de art.64 alin.! lit."a", "b" cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A făcut aplicare la art.71 cod penal în referire la art.64 cod penal.

În fapt, tribunalul a reţinut că, la 22 aprilie 2001 S.V.V., G.M. zis "Jean" şi C.I.V. s-au aflat în barul restaurantului "Disco Max" din staţiunea Costineşti. Inculpatul avea cu sine şi câinele rasa "ciobănesc german" proprietatea sa.

În bar se afla la acea dată şi B.G. zis "Gogu", ce fusese cercetat anterior (dosar 1442/P/1997- aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta), în legătură cu moartea violenţă a lui A.R.I. (văr al inculpatului). La întâlnirea celor doi, S.V.V. a reproşat lui B.G. că l-a omorât pe A.R.

Barmanul de serviciu P.M. a solicitat sprijinul angajaţilor barului, să-i scoată pe cei doi din incintă. Nu a mai fost nevoie de intervenţia angajaţilor, deoarece B.G. aflat în stare avansată de ebrietate, a ieşit din bar. împreună cu G.M., căruia îi reproşase că a venit să se distreze în Costineşti, deşi îşi are domi_iliul în localitatea 23 August, jud.Constanţa.

După ce a fost scos din bar, reţine tribunalul, că B.G. a fost bătut de S.V.V. lovindu-l cu pumnii şi picioarele, chiar după ce victima se afla la sol, lipsită de apărare datorită persistenţei agresorului.

La intervenţia numiţilor G.M. şi C.I.V. inculpatul a încetat să mai lovească victima, ce a fost abandonată afară pe o alee din apropierea restaurantului, unde a fost găsită ulterior de angajaţii barului şi transportată de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Constanta.

Din actul medico-Iegal nr.203/LR din 24.04.2001 (fila 10 dos.urm.pen.), rezultă că B.G. a fost internat cu diagnosticul de "Politraumatism. Traumatism cranian acut major. GCS=6. Traumatism toraco-abdominal acut închis. Fractură arc postal C XI dreapta. Multiple escoriaţii, echimoze, tumefieri. Etilism acut". În acelaşi act se mai consemnează că examinată la 25.04.2001, victima a prezentat "sufuziuni hematice acute în tentoriu. Contuzie cerebrală stângă. Fractură piramidă nazală. Multiple hematoame bilaterale epicraniene. Hematom palpebral ambii ochi. Contuzie frontală stânga. Edem cerebraL".

Medicul legist a concluzionat că, leziunile de violenţă constatate pe corpul victimei, au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi necesită îngrijiri medicale pentru vindecare circa 30 zile de la data producerii (posibil 23.04.2001) lor, dar că, în lipsa asistenţei medicale, aceste leziuni duceau la moartea imediată a lui B.F., prin contuzie meningo-cerebrală şi insuficienţă respiratorie acută.

Senţinţa fiind apelată fară motivarea în scris de către inculpat, Curtea de Apel Constanţa prin decizia penală 325 din 23 decembrie 2002, a admis apelul acestuia, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dreptului la apărare al părţilor în procesul penal.

Decizia Curţii a fost atacată cu recurs de către procuror, iar Curtea Supremă de Justiţie prin decizia penală nr.2917 pronunţată la 18 iunie 2003 în dosarul nr.478/2003, a casat hotărârea instanţei de apel şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii de către aceasta.

Continuând judecata, Curtea constată că, apelul inculpatului este fondat sub aspectul încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, aspect ce a şi fost pus în discuţia părţilor şi a procurorului, potrivitart.334 din cod procedură penală, pentru schimbarea încadrării" faptei dedusă judecăţii din art.20 raportat la art.174, 175 lit."e" din cod penal în art.182 alin.l din cod "' penal.

Spre deosebire de infracţiunea de omor, care poate fi săvârşită numai cu intenţie, directă sau indirectă, modalităţi prevăzute de art.19 alin.2 pct.l lit."a" şi "b" din cod penal, infracţiunea de vătămare corporală gravă în forma simplă, se săvârşeşte cu intenţie depă-şită, caracterizată prin' aceea că actiunea de lovire este rezultatul intenţiei, iar consecinţa acestei acţiuni (punerea în primejdie a vieţii persoanei agresate) este rezultatul culpei.

Dar, din ansamblul probelor ce au fost administrate în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, rezultă că S.V.V. l-a bătut pe B.G., pentru a-i aplica o corecţie, supărat că aceşta din urmă îl bătuse în 1997 pe vărul său A.R.. Nici un moment inculpatul nu a afirmat că îl va ucide pe B.G., pentru că acesta la rândul său l-a ucis pe A.R.

Chiar dacă agresorul a manifestat o anumită insistenţă în aplicarea loviturilor, unele dintre ele cu o intensitate sporită, aceasta nu conduce la concluzia că S.V.V. a acţionat cu intenţia de â ucide. De altfel, se constată din actul medico-Iegal invocat că, agresiunea inculpatului a cauzat leziuni, care puteau fi vindecate în 30 de zile de la data producerii lor. Punerea în primejdie a vieţii victimei, s-a datorat culpei agresorului, care nu a prevăzut, nu a urmărit un asemenea rezultat. Infractorul, chiar dacă a acceptat o asemenea posibilitate, a socotit fără temei că nu se va produce. Inculpatul nici nu a acţionat cu intenţia de a produce victimei o contuzie meningo-cerebrală şi o insuficienţă respiratorie acută,leziune care să pună în primejdie viaţa lui B.G.

De altfel, martorul C.I.V. prezent la comiterea faptei, a declarat în faţa instanţei de apel (fila 85 dos.curte), că inculpatul lovea victima în zona inferioară a corpului, iar G.M. îi aplica lovituri în" zona superioară a corpului. Procurorul de şedinţă neformulând cerere de extindere a procesului penal şi faţă de G.M. în conformitate cu art.337 în referire la art.336 alin.l lit."a" cod procedură penală, Curtea a fost nevoită să soluţioneze apelul aşa cum a fost sesizată.

Agresiunea inculpatului şi leziunile produse victimei, nu au pus-o pe aceasta în imposibilitatea ridicării de la locul faptei şi solicitării ajutorului celor din bar. S-a ajuns la situaţia rămânerii victimei pe alee, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla aceasta la data respectivă. În declaraţia sa martora P.M. a relatat organelor judiciare că B.G. obişnuia să consume frecvent băuturi alcoolice, ajungând în stare avansată de ebrietate.

Faţă de expunerea făcută, instanţa urmează să admită apelul inculpatului, să desfiinţeze sentinţa penală şi să schimbe încadrarea juridică a faptei de duse judecăţii în prevederile art.182 alin.l din cod penal, cu menţinerea circumstanţelor atenuante retinute în favoarea inculpatului de prima instanţă.

În baza art.182 alin.l cu aplicare art.74 alin.l lit."a" în referire la art.76 alin.l lit."b", Curtea îl va condamna. pe Stoenciu Voicu Viorel la pedeapsa de 1 an închisoare. . ,

Instanţa de apel înlătură aplicare art.65 în referire la art.64 lit."a" şi "b" din cod penal, referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatului.

Decizia penală nr..63/P/9.03.2004


4.- Trafic de persoane. Proxenetism. Incadrare juridică.

Fapta inculpatei constând în aceea că a găzduit partea vătămată, în vârstă de 18 ani, în vederea practicării prostituţiei, este absorbită în infracţiunea prev.de art. 13 din Legea 678/2001, situaţie în care nu se poate reţine infracţiunea de proxenetism.

Prin sentinţa penală nr.727 din 22 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.1063/2003,în baza art.13 alin.1 din legea nr.678/2001, pentru trafic de minori, a fost condamnată inculpata M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b cod penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei princiapel.

In baza art.329 alin.1 cod penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art.329 alin.1 cod penal a fost condamnată inculpata M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic.art.71 cod penal în ref.la art.64 cod penal, ambelor inculpate.

În fapt, prima instanţă a stabilit următoarele:

În luna februarie 2003, inculpatele Medeleanu Georgeta şi Mercan Aurelia s-au înţeles să colaboreze, în sensul ca prima să-i procure fete celei de-a doua care să le faciliteze practicarea prostituţiei.

Astfel, la începutul lunii aprilie 2003, inculpata Medeleanu Georgeta i-a vândut-o inculpatei Mercan Aurelia pentru suma de 3.000.000 lei, pe partea vătămată Ibram Elmas.Ulterior, partea vătămată a locuit la domiciliul inculpatei Mercan Aurelia şi, pe parcursul a 2 săptămâni, a întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi străini pentru sume cuprinse între 50-70 dolari US pe care i-a împărţit cu inculpata Mercan Aurelia.

Continuând activitatea infracţională, în ziua de 24.04.2003, inculpata Medeleanu Georgeta a vândut-o pe partea vătămată Bicu Liliana, minoră, inculpatei Mercan Aurelia pentru suma de 120 dolari US, cu scopul de a o obliga să practice prostituţia.Inculpata Mercan Aurelia a găzduit-o pe partea vătămată 3 săptămâni şi, în acest timp, a transportat-o la un apartamentdin zona gării Constanţa pentru a întreţine relaţii sexuale cu un străin, dar, acela a refuzat deoarece era minoră.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel ambele inculpate.

Inculpata Mercan Aurelia a declarat apel motivând că dispoziţiile art.13 din Lg. nr.678/2001 nu sunt aplicabile decât când există un element de extraneitate, că trebuie reţinută o singură infracţiune ca şi în cazul celeilalte inculpate, iar pedeapsa este prea aspră.

Inculpata Medeleanu Georgeta a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanţele personale.

Criticile sunt, în parte, întemeiate.

Pe baza probelor administrate, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor, procese-verbale de cercetare, instanţa de fond a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt.

Sub aspectul încadrării juridice, soluţia atacată este criticabilă.

Potrivit art.13 din Lg. nr.678/2001, infracţiunea de „trafic de minori” constă în recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani în scopul exploatării acesteia.Activitatea de „exploatare” presupune cerşătorie, prostituţie, sclavie sau alte modalităţi de folosirea a persoanelor, cu vârsta între 15-18 ani, pentru obţinerea de venituri.

Conform art.329 alin.1 cod penal, traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei constituie infracţiunea de „proxenetism”.

Coroborând cele două texte, rezultă că traficul de persoane cu vârsta între 15-18 ani se regăseşte în conţinutul infracţiunii de „trafic de minori”, absorbind fapta prev. de art.329 cod penal.

Deşi, legiuitorul a definit în infracţiunea prev. de art.13 alin.1 din Lg. nr.678/01 „traficul de minori”, a inclus în categoria persoanelor protejate şi pe cele care au vârsta de 18 ani, derogând de la definiţia minorului dată în dreptul comun;dacă erau vizate numai persoanele sub 18 ani, s-ar fi precizat ca în aliniatul 2 al aceluiaşi articol, persoana cu vârsta între 15 ani şi care nu a împlinit 18 ani.

Prin urmare, activitatea inculpatei Mercan Aurelia de găzduire a părţii vătămate Ibram Elmas, în vârstă de 18 ani, în vederea practicării prostituţiei-fapt şi realizat, este absorbită în infracţiunea prevăzută de art.13 din Lg. nr.678/2001, neputându-se reţine şi infracţiunea prev. de art.329 cod penal în concurs cu prima.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, conduita bună a celor 2 inculpate anterior comiterii infracţiunilor, fără antecedente penale ori alte abateri constituie circumstanţă atenuantă în sensul art.74 lit.”a” cod penal.În contextul activităţii infracţionale- constând în modul simplist de organizare ceea ce a şi condus la descoperirea şi stoparea activităţii infracţionale la scurt timp, numărul redus de părţi vătămate, nerealizarea unor venituri ridicate, al împrejurărilor ce caracterizează persoana inculpatelor- ambele necăsătorite, cu câte un copil minor în întreţinere, este justificată reţinerea circumstanţei atenuante cu consecinţa reducerii uşoare a cuantumurilor pedepselor sub minim.

Pentru cosiderentele expuse, apelurile vor fi admise, se va desfiinţa sentinţa atacată, se va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art.13 alin.1 din Lg. nr.678/01 şi art.329 alin.1 cod penal în infracţiunea prev. de art.13 alin.1 din Lg. nr.678/01 pentru inculpata Mercan Aurelia şi li se vor aplica ambelor inculpate pedepse sub minimul prevăzut de textele incriminatorii.



Decizia penală nr.39/P/16 februarie 2004

5.- Vătămare corporală gravă. Lovituri sau alte violente.

Fapta inculpatului care a produs părţii vătămate ruperea a doi dinţi, pentru restaurarea cărora sunt necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale, nu constituie infracţiunea prev.de art. 182 cod penal, ci cea prev.de art. 180 alin.2 cod penal.

Judecătoria Constanta prin sentinta penală nr.41 din 28.03.2003, în baza art.182 alin.2 cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a.c şi alin.2 cod penal, în ref.la art. 76 lit.b cod penal şi aplic.art. 13 cod penal, a condamnat pe inculpatul U.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 în ref.la art.64 cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 13.11.2001 în jurul orelor 21,00 partea vătămată împreună cu sotia sa, s-au deplasat la barul apartinând SC „Fany Estera” din localitatea Pantelimon de Jos, judetul Constanta.

In incinta barului, la o masă se afla şi inculpatul, însotit de martorii NC şi PM.

Partea vătămată şi martora MV s-au apropiat de aceştia pentru a-i saluta, moment în care inculpatul i-a reproşat părţii vătămate neachitarea unei datorii mai vechi în valoare de 700.000 lei.

A urmat o altercaţie verbală, după care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu dosul palmei peste gură, provocând căderea acesteia la sol, între mese.

In urma loviturilor partea vătămată a suferit avulsia din cavitatea bucală a dinţilor nr.21 şi 22, astfel cum s-a reţinut în certificatul medico-legal nr.2421/21.11.2001 eliberat de Serviciul Medico-Legal al Judetului Constanţa prin care s-a stabilit că leziunile produse necesită 12-14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.502 din 9 iunie 2003, a admis ca fondat apelul declarat de inculpat.

S-a desfiinţat sentinta apelată şi rejudecând s-a dispus:

S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 alin.2 cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a.c şi alin.2 cod penal, în ref.la art. 76 lit.b cod penal şi aplic.art. 13 cod penal, de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Impotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta şi recurentul inculpat UC.

Curtea de apel, prin decizia penală nr.775 din 16.09.2003, în baza art.38515 pct.2 lit.d cod pr.penală, a admis recursurile.

A casat hotărârile atacate şi s-a dispus rejudecarea de către curte pentru administrare probe, respectiv suplimentarea certificatului medico-legal prin precizarea de către Serviciul Medico-Legal Constanta dacă leziunile suferite de partea vătămată au condus la sluţire.

Ca urmare a deciziei de casare, s-a efectuat un raport de constatare medico-legală de către Serviciul medico-Legal Constanţa, din care rezultă că pierderea celor doi dinţi (21 şi 22) nu poate fi interpretată ca pierdere de organ sau infirmitate definitivă şi cu atât mai mult ca slutire.

In raport de concluziile actului medico-legal, de certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, cât şi de declaraţiile inculpatului, ale martorilor şi plângerea şi declaraţia părţii vătămate, constituită parte civilă, curtea apreciează că infracţiunea pentru care se face vinovat inculpatul este cea prev.de art. 180 alin2. cod penal – lovire sau alte violenţe.

Conform art. 182 cod penal, constituie vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simt sau organ, încetarea funcţionării acestuia, o infirmitate permanentă sau psihică, avortul ori punerea în primejdie a vietii persoanei.

Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară, între altele, că încetarea funcţiei unui organ să fie permanentă sau dacă este trecătoare pentru vindecarea leziunilor, să fie nevoie de mai mult de 60 zile de îngrijiri medicale.

Sluţirea presupune provocarea unei vătămări corporale în urma căreia victima a căpătat un aspect neplăcut prin alterarea armoniei corpului, a trăsăturilor. Ori, în cauză, din actele dosarului rezultă că în urma loviturii pe care inculpatul a aplicat-o părţii vătămate, i-a rupt doi dinţi, iar pentru restaurarea lucrării, sunt necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere că fapta produsă de inculpat nu a produs una din consecinţele prev.de art. 182 cod penal, instanţele au încadrat în mod greşit fapta, sens în care se impune ca în temeiul art. 334 cod pr.penală, a schimba încadrarea juridică în infracţiunea prev.de art. 180 alin.2 cod penal, infracţiune de lovire sau alte violente, se constată în aceea că s-a produs o vătămare ce necesită pentru îngrijiri medicale 12 – 14 zile.

Pe cale de consecintă, fapţă de noua încadrare juridică, se va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

In baza art. 1 din Legea 545/2002, se constată graţiată în întregime pedeapsa aplicată şi se va atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziile art. 7 din aceeaşi lege.



Decizia penală nr.109/P/17 februarie 2004
6.- Vătămare corporală. Tentativă la infracţiunea de omor.

Aplicarea unei singure lovituri, cu lopata în zona capului, de mică intensitate, comportamentul inculpatul imediat după comiterea faptei, când a solicitat ajutor colegilor pentru a deplasa victima la cel mai apropiat centru medical, exclude intenţia de a ucide. Astfel, în sarcina inculpatului nu se poate reţine tentativă la infracţiunea de omor, ci infracţiunea de vătămare coporală prevăzută de art. 181 cod penal.

Tribunalul Tulcea, prin sentinţa penală nr.309 din 29 octombrie 2003, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art.20 rap.la art.174 cod penal în infracţiunea prev. de art.181 al.1 Cod penal.

In temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f Cod pr.penală.

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.G.,sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.181 al.1 Cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a retinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul a fost angajat al C.C.L.F.SA Bucuresti şi lucra la cariera Niculiţel ca muncitor necalificat.

Intre inculpat şi partea vătămată exista o relaţie conflictuală, pe care victima o explică prin încercările făptuitorului de a sustrage motorină şi starea de ebrietate în care se afla acesta, având o conduită necorespunzătoare faţă de el, aducându-i injurii şi acuze grave în repetate rânduri.

In seara zilei de 26 iunie 2002 între inculpat şi partea vătămată a avut loc o altercaţie, victima surprinzându-l pe făptuitor în timp ce umplea sticle cu motorină din rezervorul generatorului. Intre cei doi a avut o altercaţie verbală care a continuat în baraca pe care o foloseau ca vestiar şi aici părtile s-au îmbrâncit reciproc. La un moment dat,partea vătămată Verbinschi Stefan a ieşit afară şi a fost urmată de inculpat. Aflându-se în spatele victimei, inculpatul i-a aplicat părtii vătămate o lovitură cu o lopată, în zona capului, determinând căderea la sol a acesteia şi pierderea conştiinţei. Inculpatul, speriat de rezultatul acţiunii sale, a alertat câţiva colegi care au transportat victima la spital unde a fost internată.

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, prin care critică sentinţa pronunţată sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, sens în care solicită admiterea apelului şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.181 cod penal în infracţiunea prev. de art.20 rap.la art.174 cod penal, aşa cum de altfel a şi fost trimis în judecată inculpatul, prin rechizitoriu.

Examinând motivele de apel în raport de critica formulată cât şi din oficiu conform art.371 al.2 cod pr.penală, curtea apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat.

Atât în cursul cercetării penale cât şi a cercetării judecătoiresti, inculpatul nu a recunoscut împrejurarea că ar fi aplicat vreo lovitură cu lopata în zona capului părtii vătămate, V.S. Inculpatul descrie modalitatea de comitere a faptei, în sensul că în seara de 26/27 iunie 2002, atât el cât şi partea vătămată se aflau la locul de muncă şi după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice, între cei doi a avut loc un conflict verbal, în sensul că partea vătămată l-a înjurat de câteva ori pe inculpat şi totodată l-a apucat de gulerul hainei, în timp ce acesta dorea să părăsească incinta barăcii. In aceste condiţii, inculpatul s-a întors din drum apucat-o pe partea vătămată de umăr, a împins-o spre exteriorul barăcii şi aceasta datorită şi consumului de alcool, s-a dezechilibrat a căzut la sol, iar în cădere s-a lovit cu capul de o piatră. Inculpatul nu recunoaşte împrejurarea că ar fi aplicat părtii vătămate vreo lovitură în zona capului cu lopata.

Martorii audiaţi în cauză, martorii au arătat cu ocazia audierii în instanţă, că în seara incidentului cei doi s-au certat, au consumat băuturi alcoolice şi au ieşit din interiorul barăcii. La un moment dat, martorii au declarat că inculpatul le-a cerut ajutorul pentru transportarea părtii vătămate la spital, deoarece a îmbrâncit-o şi aceasta în cădere a căzut la sol.

Nici unul din martori nu declară că ar fi văzut că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu lopata în zona capului.

Martorul O.D. arată că din discuţiile purtate cu inculpatul, a aflat că partea vătămată (cumnatul său) a fost lovită cu lopata.Această declaratie este singulară, astfel că ea este subiectivă datorită gradului de rudenie,iar instanta nu va tine cont de această declaratie.

Din actul medico-legal de la dosarul cauzei,rezultă că partea vătămată a suferit mai multe leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, fără ca aceste leziuni să pună în pericol viaţa victimei.Prezentarea plăgii despicate frontale, spune medicul legist, pledează pentru producerea acesteia, prin lovire cu corp dur, cu masă relativ mare şi muchii relativ ascutite, posibil lopată.

Coroborând proba testimonială cu proba ştiinţifică, cât şi cu procesele-verbale întocmite la faţa locului, curtea retine într-adevăr, că inculpatul a lovit victima cu o lopată în zona capului (deşi acesta în mod constant a declarat că nu a folosit lopata), fără a putea retine existenta tentativei de omor, deoarece inculpatul a aplicat o singură lovitură de o intensitate mică în zona capului, astfel că, intenţia de a ucide nu este evidentă, inculpatul dorind a aplica doar o corectie părtii vătămate, care l-a agresat şi l-a înjurat.

Aplicarea unei singure lovituri şi comportarea sa imediată după comiterea faptei când a solicitat ajutor colegilor pentru a deplasa victima la cel mai apropiat centru medical, impune concluzia că intenţia de a ucide este exclusă, astfel că în sarcina sa nu se poate retine infracţiunea de tentativă de omor, ci infracţiunea de vătămare corporală prevăzut de art.181 cod penal.

Faţă de cele expuse, urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală.



Decizia penală nr.57/P/12.03.2004


7.- Viol. Perversiuni sexuale. Incadrare juridică.

In urma modificărilor legislative, referitoare la art. 197 şi abrogarea art. 200 cod penal, raportul sexual anal şi oral, constituie infracţiunea de viol, nu şi infracţiunea de perversiuni sexuale, prev.de art. 201 cod penal.

Prin sentinţa penală nr.725/18.12.2003, Tribunalul Constanţa, în baza art.197 alin.1 şi 3 cod penal, cu aplic.art.99 şi urm.cod penal, a condamnat pe inculpatul Z.F.la pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art.201 al.1 şi 3 cod penal, cu aplic.art.99 şi urm.cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Potrivit art.33 lita şi art.34 litb cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

In fapt, s-a reţinut că inculpatul, în cursul lunii octombrie 2002, pe timp de noapte, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea minorei Măceş Mariana­Cătălina, în vârstă de 8 ani, de a se apăra, a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale orale şi anale, contaminând-o cu sifilis, boală care a fost depistată ulterior, provocând şi scandal public.

Impotriva sentinţei penale nr. 725/2003, a Tribunalului Constanţa, inculpatul a declarat apel, susţinând că nu a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar apărătorul acestuia a solicitat schimbarea. încadrării juridice în infracţiunea prev.de art.197 al.2 litc şi în art.20 1 al.2 cod penal, cu aplic.art.99 cod penal.

Verificând legalitateasentinţei penale nr...725/2003, a Tribullalului Constanta, în raport de criticile formulate şi în ref.1a art.3'7l cod pr.penaIă, se constată următoarele:

Din probe rezultă că, în luna octombrie 2002, apelantul­inculpat, noaptea, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea părţii civile minora MMC, în vârstă de 8 ani, de a se apăra, a întreţinut raporturi sexuale orale şi anale cu aceasta, contaminând-o cu boala venerică sifilis, boală ce a fost depistată ulterior, cu declaraţia apelantului inculpat referitor la boala venerică sifilis pentru care a urmat un tratament.

In ceea ce priveşte, însă, încadrarea juridică a faptelor, se reţine că aceasta este în parte greşită, deoarece, în urma modificărilor legislative, referitoare la art.l97 şi abrogarea art.200 cod penal, raportul sexual anal şi oral constituie infracţiunea de viol, nu şi infracţiunea de perversiuni sexuale, prev.de art.20 1 cod penal, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice, conf.art.334 cod pr.penală din infracţiunile prev.de art.197 a1.I şi 3 cod penal, art.20 1 a1.1 şi 3 cod penal în infracţiunea prev.de art.197 a1.1 şi 3 cod pena1.

In lipsa altor cazuri de. desfiinţare a sentinţei penale nr.725/2003, a Tribunalului Constanţa, urmează a face aplic.art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală, a admite ca fondat apelul declarat de apelantul-inculpat ZF, a desfiinţa în parte hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică şi, rejudecând,

dispune, în baza art.334 cod pr.penaIă, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev.de art.197 al.1 şi 3 cod penal, art.20 1 al.1 şi 3 cod penal, în infracţiunea prev.de art.197 al.1 şi 3 cod penal, cu aplic.art.99 şi urm.cod penal.

Decizia penală nr.14/P/23.01.2004

Prin sentinţa penală nr.675 din 26 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.656/2003, în temeiul art.334 cod pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute deart.20 rap.1a art.l97 alin.l,3 cod penal, art.20 1 alin.2 cod penal, art.202 alin.l cod penal, toate cu aplicarea art.33 lita cod penal şi art.37 lita cod penal, în infracţiunile prev. şi ped.de art.198 alin.l, art.202 alin.l cod penal, cu aplic.art.33 lit.a cod penal şi art.37 lita cod penal. ­

In baza art.198 alin.l cod penal cu aplic.art.3 7 lita cod penal, a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lita,b cod penal pe o perioadă de 5 ani.

In baza art.202 alin.l cod penal cu aplic.art.3 7 lit.a cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.


In baza art.33 lita - 34 litb cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lita,b cod penal pe o perioadă de 5 ani. .

Impotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lâng Tribunalul Constanta şi inculpatul Petcu Nicolae.

Examinând din oficiu motivele de apel constată:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.20 cod penal rap.la art.197 alin.l şi 3 cod penal, art.20 1 alin.2 şi art.202 alin.1 cod penal, cu aplic.art.37 lit.b cod penal.

In fapt, s-a reţinut că în ziua de 11 martie 2003, partea vătămată Ungureanu Simona Nicoleta în vârstă de 13 ani şi 10 luni, circula cu trenul spre localitatea Babadag, judeţul Tulcea. In tren, partea vătămată a intrat în discuţie cu o persoană care s-a recomandat "Ion", povestindu-şi unul altuia aspecte legate de viaţa lor personală. .

Pentru că partea vătămată dorea să meargă la o mătuşă din Cemavodă, au coborât împreună din tren în staţia Nicolae Bălcescu, pentru a lua un alt tren spre Cemavodă, judeţul Constanţa.

Intrucât "Ion" nu a fost primit să stea cu partea vătămată, în locuinţa unui prieten, au decis să se plimbe prin comună, apoi să meargă la gară pentru a vedea când au primul tren spre Medgidia.

Deoarece avea tren a doua zi, s-au dus împreună la prietenul lui "Ion", unde au fost găzduiţi până a doua zi, în jurul orei 4,00. Acea persoană "Ion" a plecat la locul lui de muncă, iar partea vătămată spre gară. Deoarece partea vătămată a pierdut trenul, a plecat pe jos spre Cemavodă. La ieşirea din Satul Nou, din urmă, a ajuns-o inculpatul şi după discuţiile purtate a aflat vârsta părţii vătămate şi preocupările acesteia.

Când au ajuns în dreptul unei păduri, inculpatul a invitat-o să se odihnească pe un copac doborât la sol, timp în care a chestionat-o asupra vieţii sexuale şi aflând că a mai avut raporturi sexuale, i-a propus să întreţină împreună un act sexual. Partea vătămată l-a refuzat, s-a ridicat, şi-a luat rucsacul şi în timp ce mergea a fost luată în braţe şi dusă în pădure, trasă de păr şi obligată să se dezbrace. La refuzul părţii vătămate, inculpatul a tras-o de haina cu care era-îmbrăcată, rupându-i o mânecă. Cu toate acestea partea vătămată a fugit, dar după 10 metri a fost din nou prinsă de inculpat, care i-a pus piedică. Inculpatul a încercat să o supună pe partea vătămată la un raport sexual oral, apoi a încercat un raport sexual anal, care nu i-au reuşit.

Inculpatul, a condus-o pe partea vătămată până în dreptul Şcolii Generale m.l din Cemavodă, cerându-i ca în cursul aceleiaşi zile, la ora 19,00 să vină la întâlnire, ameninţând-o că o va căuta.

Partea vătămată care a povestit totul rudelor sale, s-a prezentat la întâlnire, însoţită de martori şi lucrători de poliţie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, prin motivele de apel, a solicitat ca în baza probelor administrate să se constate ca fiind încadrarea juridică corectă ce trebuia dată faptelor comise de inculpat tentativă la infracţiunea de viol prev.de art.20 cod penal rap.1a art.197 alin.l şi 3 cod penal, cu reţinerea stării de recidivă prev.de art.3 7 lita cod penal.

Apelul parchetului este fondat, având în vedere că, infracţiunea prev.de art.198 cod penal este abrogată prin încriminarea actului sexual de orice natură cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, în infracţiunea prev.de art.197 alin.3

cod penal, ca urmare a modificărilor ce au fost aduse în codul penal, cu privire la infracţiunea respectivă, in anul 2002, iar inculpatul a săvârşit fapta la data de 11 martie 2003.

In ce priveşte apelul declarat de inculpat, prin care solicita reducerea pedepsei, constată a fi nefondat, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite în modalităţile arătate, datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Aşa fiind, urmează a admite ca fondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţa în parte sentinţa penală pronunţată în cauză şi rejudecând, în conformitate cu disp.art.334 cod pr.penală se va schimba încadrarea juridică a tentativei la viol şi perversiune sexuală prev.de art.20 rap.1a art.197 alin.l şi 3 cod penal, art.20 1 alin.2 cod penal, art.198 alin.l cu aplic.art.37 lita cod penal în prevederile art.197 alin. 1 şi 3 în referire la art.20 cod penal.



Decizia penală nr.29/P/6.02.2004

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.719 din 18 decembrie 2003,a respins cererea formulată de inculpatul P.E. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.201 alin.1,4 cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.201alin.1 Cod penal.

In baza art.334 cod pr.penală ;

A dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art.197 alin.1,2 lit.a Cod penal în infracţiunea de viol prevăzută de art.197 alin.1 cod penal.

In baza art.197 alin.1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

In baza art.65 rap.la art.66 cod penal;

A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a.b. cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art.202 al.1 cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală cu aplicarea art.37 lit.b cod penal a condamnat pe inculpatul P.E.la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

In baza art.201 alin.1,4 cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a.b.cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatul P.E. execută pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

In baza art.65 rap.la art.66 Cod penal şi art.35 al.3 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a.b. cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

In noaptea de 4.06.2003, în jurul orelor 24,00 inculpatul P.E, împreună cu C.A., s-au deplasat împreună cu bicicletele la centrul de colectare a materialelor fieroase situat lângă popasul turistic ACH, de pe DN22C – Cernavodă, vânzând paznicului de serviciu I.F. fier vechi.Cei doi se aflau în stare de ebrietate întrucât în seara respectivă consumaseră băuturi alcoolice atât în satul Stefan cel Mare, cât şi la popasul ACH şi de regulă făceau rost de bani comercializând fier vechi furat din triajul CFR Cernavodă. Ambii nu au ocupaţie şi loc de muncă, minorul C.A. a abandonat şcoala, iar inculpatul P.E. este recidivist, cooptându-l în modul său de viaţă antisocial şi pe minor.

După ce au vândut fierul vechi, la ieşirea din centrul de colectare, cei doi au observat că dintr-un autotren a coborât o femeie pe care o mai văzuseră prin zonă, ştiau că este prostituată şi îşi acostează clienţii prin diferite parcări ale DN22C din zona oraşului Cernavodă.

Pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul P.E. i-a spus numitului C.A. că merge la femeie să întreţină relaţii sexuale orale şi l-a lăsat cu bicicletele vis-a-vis de popasul turistic.

Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată S. (fostă M.C.) L.E,, a intrat în vorbă cu aceasta şi a luat-o cu o mână de gât în încercarea de a o convinge să întreţină relaţii sexuale, deşi fusese refuzat întrucât se afla în stare de ebrietate. Inculpatul i-a oferit victimei suma de 150.000 lei, arătându-i acesteia banii, aspect văzut de la distanţă de numitul C.A.. In cele din urmă, ţinând-o de gât, dar fără a se manifesta violent, inculpatul a condus-o pe S.L.E. în spatele popasului ACH, pe un drum perpendicular pe DN22C la circa 100 metri.Aici, pe o porţiune de iarbă, iritat că prostituata îl refuza, inculpatul i-a aplicat un pumn în regiunea feţei, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut în şezut.

Tinând-o cu o mână de păr, folosind un limbaj violent, a obligat-o pe partea vătămată să se dezbrace complet după care i-a cerut să întreţină cu el relaţii sexuale normale.La cererea inculpatului, partea vătămată l-a masturbat şi i-a pus prezervativul pe care îl avea la ea, după care cei doi au întreţinut un raport sexual normal.

Intrucât inculpatul nu putea însă ejacula, a obligat-o pe partea vătămată să-i scoată prezervativul şi să întreţină relaţii sexuale orale, ceea ce s-a întâmplat.In timpul derulării actului sexual oral, partea vătămată a obosit şi a vrut să se oprească, dar inculpatul i-a aplicat un pumn în cap, spărgându-i arcada. Deşi partea vătămată sângera abundent, în zona feţei, inculpatul a obligat-o să continue, aspect care a fost văzut de minorul C.A. care tocmai ieşise din boscheţii din apropiere şi s-a făcut că trece prin zonă, în încercarea de a fi băgat în seamă de către inculpat.

Din momentul în care inculpatul s-a despărţit de minor, acesta a aşteptat circa 30 minute în apropiere , după care s-a plictisit şi s-a apropiat de locul unde se aflau cei doi. Deoarece inculpatul nu putea ejacula, a renunţat la continuarea raportului sexual oral cu partea vătămată, l-a strigat pe minor şi i-a permis victimei să se îmbrace, oferindu-i o ţigară.

Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină un raport sexual şi cu minorul C.A., ceea ce s-a şi realizat, întrucât partea vătămată S.L.E. de frica inculpatului a fost de acord. Inculpatul P.E,, care pe fondul excesului de băuturi alcoolice avea o disfuncţionalitate sexuală şi nu putea ejacula, a obligat-o din nou pe partea vătămată să întreţină un alt raport sexual oral, partea vătămată de frică să nu fie iar bătută, acceptând.

După circa 20 minute, minorul C.A. a revenit cu lanterna şi deşi au continuat să caute telefonul mobil, nu l-au găsit.In timp ce căutau telefonul, în parcarea din faţa popasului ACH a oprit un autoturism iar partea vătămată profitând de neatentia inculpatului, a fugit şi ajungând în parcare a intrat în maşină, solicitând ajutor conducătorului auto care era de fapt şeful de post de la Postul de poliţie TF-TN Cernavodă. Intrucât victima sângera abundent şi era murdară de sânge pe haine, a întrebat-o ce i s-a întâmplat şi i-a spus că a fost violată, bătută şi tâlhărită de „doi indivizi”.

In urma loviturilor primite de la inculpat, partea vătămată S.L.E. a necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, medicii legişti constatând că leziunile de violenţă au fost produse prin lovire cu corp dur.

In termen legal împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul P.E.

Apelul declarat de către parchet vizează greşita încadrare juridică a faptelor comise de către inculpat, sens în care solicită schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni prevăzute de art.197 al.1 şi art.201 al.1 şi 4 Cod penal într-o singură infracţiune prevăzută de art.197 al.1 cod penal.

Cea de-a doua critică vizează greşita retinere la încadrarea juridică a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzut de art.37 lit.b cod penal, deoarece s-a împlinit termenul de reabilitare.

Apelul declarat de către inculpatul P.E. vizează cuantumul pedepsei aplicate, astfel încât solicită redozarea acesteia.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintei pronunţate în raport de criticile celor două apeluri, cât şi din oficiu conform art.371 al.2 cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise, conform art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală.

Prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.E., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzut de art.197 al.1 şi 2 cod penal, pentru infracţiunea de perversiuni sexuale prevăzute de art.201 al.1 şi 4 cod penal şi coruptie sexuală prev. de art.202 al.1 cod penal.

Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzut de art.197 al.1 şi 2 cod penal, în infracţiunea de viol prevăzut de art.197 al.1 cod penal, cu motivarea că inculpatul a întreţinut în noaptea de 4/5 iunie 2003, prin constrângere fizică şi într-un loc public un raport sexual normal şi apoi relaţii sexuale orale (în două rânduri) cu partea vătămată S.L.E.

Incadrarea juridică dată prin rechizitoriu şi retinută de instanta de fond este greşită.

Până în prezent sub denumirea marginală de viol în art.197 cod penal, era reglementat raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

In urma modificărilor legislative, referitoare la art.197 cod penal şi abrogarea art.200 Cod penal, raportul sexual anal şi oral constituie infracţiunea de viol, nu şi infracţiunea de perversiuni sexuale prevăzute de art.201 cod penal, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod pr.penală, din infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 şi art.201 al.1 şi 4 într-o singură infracţiune prevăzută de art.197 al.1 cod penal. Pentru această nouă infracţiune se va dispune condamnarea apelantului la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară.

Aşadar, prima critică este întemeiată.

Cu privire la cea de-a doua critică, în sensul că în mod greşit s-a reţinut la încadrarea juridică prevederile art.37 lit.b cod penal, curtea coonstată că şi aceasta este întemeiată.

Inculpatul P.E. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.407 din 4 martie 1994 a Judecătoriei Medgidia.

Potrivit art.135 lit.a cod penal s-a îndeplinit termenul pentru reabilitarea judecătorească, astfel că, urmează a înlătura din încadrarea juridică dispoziţiile art.37 lit.b cod penal.



Decizia penală nr.30/P/6 februarie 2004


8.- Viol.Incadrare juridică.

Fapta inculpatului de a întreţine raporturi sexuale cu minora în vârstă de 12 ani, se încadrează în art. 197 alin.1 şi alin.3 (teza 1) cod penal.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.229 din 27 aprilie 2004, în baza art.334 Cod pr.penaIă, s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art.197 alin 2 lit.b şi alin. 3 (teza 1) Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, în infracţiunea prev. de art.197 alin.1 şi alin.3 (teza 1) cod penal cu aplic.art.41 alin.2.

In baza art.197 aLI şi aL3 Cod penal (teza 1) cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.37 litb cod penal a condamnat pe inculpatul L.A.la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64lita..b. cod penal pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art.192 al.2 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

In baza art.33 lit.a - 34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul Lungu Aurel execută în final pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a.b. cod penal pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru a se pronunţa astfel, s-au retinut următoarele:

Inculpatul a trăit în concubinaj cu numita MJ aproximativ 4. ani, având împreună cu aceasta 2 copii minori în vârstă de 2 şi 3 am.

Partea vătămată este fiica numitei MJ din căsătoria acesteia cu MN, de care este despărtită în fapt de aproximativ 8 ani, fiica sa aflându-se în îngrijirea mamei sale.

In ultimii 3 ani MM în vârstă de 12 ani a fost victima abuzurilor sexuale săvîrşite prin constrângere şi ameninţări de inculpatul LA, care a profitat de absenţele repetate şi chiar de atitudine a pasivă a mamei părţii vătămate.

Astfel, în urmă cu trei ani,cu ocazia plecării la spital a numitei MJ pentru a naşte, inculpatul profitând de oportunitate,i-a cerut minorei să doarmă în pat cu el aminţând-o că altfel o va alunga din casă (pe timpul nopţii). Inculpatul a forţat-o să întreţină raport sexual oral, ejaculându-i în cavitatea bucală şi între membrele inferioare.

Inculpatul a întreţinut raporturi sexuale orale prin constrângere cu minora timp de o săptămână.

Aflată sub imperiul ameninţărilor permanente ale inculpatului, minora nu i-a povestit însă nimănui despre situatia în care. se afla.

In urmă cu doi ani, cînd MJ a plecat din nou la spital pentru a da naştere celui de-al doilea copil, minora a devenit din nou victima abuzurilor sexuale ale celui ce o avea în îngrijire, inculpatul LA.

Din luna august până în noiembrie când minora a părăsit domiciliul, inculpatul a încercat să o mai abuzeze sexual, însă aceasta a reuşit să fugă de fiecare dată.

Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, fără a indica motivele.

Apărătorul din oficiu al inculpatului, cu ocazia sustinerii apelului, a solicitat achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni, respectiv art.197 al.1 şi 3 cod penal cât şi pentru art.192 cod penal, întrucât nu există probe suficiente care să demonstreze vinovaţi a inculpatului.

O a doua critică vizează redozarea pedepse lor aplicate inculpatului. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, conform art.371 al.2 cod pr.penaIă, curte a retine următoarele:

La fila 12 dosar urmărire penală se află plângerea părtii vătămate, născută la 16.08.1991, asistată fiind de ML, prin care reclamă faptul că inculpatul (concubinul mamei sale), în perioada 2000 - 2003, în mod repetat a întretinut raporturi sexuale orale, de fiecare dată în lipsa mamei sale de la domiciliu.

Audiat fiind inculpatul în cursul urmăririi penale - fila 47 - 48 dosar ­

inculpatul recunoaşte I învinuirile aduse de partea vătămată, în sensul că, profitând de absenţa mamei minorei, a încercat să. întretină raporturi sexuale normale cu minora, dar pentru că nu a reuşit, a întretinut cu ea raport sexual oral.

La filele 29-30 se află declaraţia mamei minorei, MJ, prin care recunoaşte împrejurarea că, fiica sa, i-ar fi adus la cunoştinţă împrejurarea că nu mai doreste să locuiască cu inculpatul în acelaşi imobil, pentru că, "tatăl ei a intrat peste ea şi s-a dat la ea".

De asemenea, se reţine împrejurarea că, martora i-ar fi interzis minorei să nu plece noaptea de la domiciliu şi să aducă la cunoştinţă autorităţilor, cele relatate pentru că, "inculpatul va face puşcărie".

In cursul cercetării judecătoresti, inculpatul revine asupra declaratiilor

prin care a recunoscut, însă fără a aduce argumente favorabile de natură a convinge instanţa că nu a comis faptele.

Din declaratia martorei RC rezultă împrejuruarea că partea vătămată s-a plâns de mai multe ori că inculpatul a încercat să abuzeze sexual de ea şi chiar a încercat să aibă un raport sexual cu aceasta, motiv pentru care minora a plecat de mai multe ori de la domiciliu, refugiindu-se la rude.

Mai mult, martorta confirmă împrejurarea că şi mama părtii vătămate cunoştea de conduita sotului faţă de minoră.

Cum în apel nu au fost aduse alte probe de natură a convinge curte a că inculpatul nu se face vinovat de săvîrşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, criticile sunt formulate doar pentru a atenua eventual raspunderea penală.

Decizia penală nr.128/P/1.06.2004

DREPT PROCESUAL PENAL


Yüklə 0,69 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin