Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Preoţii şi Biserica - salvarea noastră

• 
  Odată, l-am găsit pe Părintele la Biserica din Drăgănescu. Freca pe un perete cu o perie pentru pardoseală. Îi zic: „Ce greu lucraţi aici, Părinte!”. Şi dânsul îmi zice: „Asta nu mi-i greu, tu; mi-s grele ale voastre!”.
  

Îmi zice odată o femeie: „Ce sfânt e acela, de-i spune la una că moare de cancer şi la alta c-o omoară copilul ei?”. „Păi - zic - le-o zis la vremea potrivită, ca să se trezească şi  să-şi vadă de suflet, că zice Părintele: «Sunt pus să salvez ce se mai poate salva. Slavă Domnului că avem biserici şi preoţi la care ne putem salva. Dar ce ne vom face când se vor închide bisericile?»”. (Sârbu Elisabeta, 73 ani, Sibiu)

• 
  Părintele Arsenie nu prea era de acord cu multe construcţii de ziduri, ci lupta sa era ca, prin munca sa, omul să se facă Biserică a Duhului Sfânt. Căci zicea: „Pe ziduri vor creşte bălării, dacă nu sunt biserici vii”. (Maica Pahomia)
  

• 
  Eram la Biserica Drăgănescu. Părintele Arsenie picta sus, iar eu stăteam jos, lângă schelă. La un moment dat, Părintele zice: „Măi, aşa-i că-s lacomi preoţii?”. Eu nu spun nimic. Părintele mă întreabă şi a doua oară şi mă întreabă şi a treia oară: „Măi, aşa-i că-s lacomi preoţii?”. Eu nu scot o vorbă. Atunci, Părintele se apleacă să vadă dacă mai sunt lângă schelă şi îmi zice: „Măi, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Părinte, acum nu am vorbit de preoţi“. Părintele zice: „Da, măi, nu am vorbit acum de preoţi, dar tu, când eşti cu mai multe persoane şi vorbiţi de preoţi, numai de rău ziceţi de ei. Ziceţi că-s lacomi. Iată ce povaţă îţi dau eu: să nu-i mai vorbiţi de rău pe preoţi, fiindcă sunt slujitorii lui Dumnezeu şi nu aveţi voie să-i judecaţi voi”.
  

După ce m-am întors de la Părintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine eşti tu, omule, ca să judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Părintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rău, mai ales pe preoţi, că Dumnezeu este singurul care poate să-i judece. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

• 
  Odată, la o sărbătoare, la Drăgănescu, a venit şi un grup de oameni cu carte. Părintele a zis: „Cu ăştia trebuie să vorbesc limba păsărească, dar Dumnezeu a ales pe cei simpli şi nebăgaţi în seamă, ca să le facă de râs pe cele tari şi slăvite “. Şi eu mă gândeam: „Ce­-o să vă faceţi, titraţilor, dacă nu vă smeriţi sub patrahirul unui preot, cât de neînsemnat?”. (Sârbu Elisabeta, Sibiu)
  

• 
  Mă duceam la Părintele împreună cu alţi credincioşi, bărbaţi şi femei, pentru a-i vindeca sau pentru a le rezolva problemele. Odată însă, mi-a zis Părintele: „Să ştii că şi binele are o limită… Sunt lucruri în care nici noi, preoţii, nu ne băgăm”. (Bica Ioan, Voivodeni)