Elemente de progres cuprinse în raportul cu privire la îndeplinirea condiţionalităţilor stabilite în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei

IV. Partea Generală a Codului de Procedură Penală – soluţii fundamentale:
A. Competenţa:

Tribunalele – competenţă generală (vor judeca în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date în mod expres în competenţa altor instanţe);

Judecătoriile – competenţă limitată la cazurile de mai mică importanţă;

Curţile de apel - vor judeca toate apelurile;

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
B. Fazele procesului penal:
1. Faza urmăririi penale:

a. Urmărirea penală va fi concepută ca având două faze:

• 
  faza de investigare a faptei: persoana vizată = suspect
  
  • 
    începe prin sesizarea organelor judiciare competente (poliţia judiciară sau procurorul);
    
  • 
    se încheie prin inculparea unei persoane determinate, care se va realiza printr-un act formal.
    
• 
  faza de investigare a persoanei: persoana vizată = inculpat
  
  • 
    începe prin decizia de inculpare a unei persoane (inculpat), care se realizează prin punerea în mişcare a acţiunii penale.
    

b. Procedura de cameră preliminară - procedură preliminară de verificare a legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului, pentru a evita pornirea sau exercitarea unor proceduri abuzive (întâlnită în numeroase sisteme europene – Italia, Franţa, Serbia, precum şi în Statutul Curţii Penale Internaţionale).

c. Principiul oportunităţii exerciţiului acţiunii penale - în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la exerciţiul acţiunii penale atunci când, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în urmărirea acuzatului => Rezultat concret urmărit: decongestionarea instanţelor de judecată.

Instituţia medierii penale: reglementată ca o consecinţă a recunoaşterii legale a renunţării la exerciţiul acţiunii penale pe considerente de oportunitate.

d. Noutate – regândirea categoriilor soluţiilor de neurmărire (în special, reglementarea soluţiilor alternative la urmărire, date în competenţa procurorului, respectiv a renunţării la urmărire, cu sau fără aplicarea unor sancţiuni).

2. Faza judecăţii:

a. Va avea preponderent caracter adversarial.

b. În principiu, toate probele vor fi administrate nemijlocit în faţa judecătorului - probele de la urmărirea penală nu vor servi la condamnarea/achitarea persoanei, ci doar la justificarea trimiterii în judecată.

c. Diminuarea rolului activ al instanţei şi sporirea rolului părţilor - de aceea, administrarea de probe se face la cererea acestora, şi nu din oficiu, de către instanţă. În subsidiar, dacă instanţa consideră necesar pentru formarea convingerii sale, după administrarea tuturor probelor cerute de procuror şi de părţi, poate administra din oficiu şi alte probe.

d. În acord cu regulile procesului de tip adversarial, se va modifica ordinea cercetării judecătoreşti, în sensul administrării probelor în următoarea ordine: probe în acuzare, probe în apărare - audierea inculpatului va avea loc după administrarea probelor în acuzare.

e. Introducerea a două instituţii noi:

• 
  judecătorul de drepturi şi libertăţi:
  

- va fi responsabil cu luarea tuturor măsurilor ce afectează drepturile şi libertăţile individuale (măsuri preventive, interdicţii, percheziţie, supraveghere tehnică, măsuri asigurătorii)

• 
  judecătorul de cameră preliminară:
  

- va fi responsabil de verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată.

f. Se vor elimina două dintre instituţiile care duc în momentul de faţă la soluţionarea cu întârziere a cauzei cu care a fost sesizată instanţa.

• 
  posibilitatea extinderii acţiunii penale sau a procesului penal;
  
• 
  restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
  

3. Căile de atac:

a. Apelul - menţinerea apelului drept cale ordinară de atac, integral devolutivă.

b. Recursul - va deveni o cale extraordinară de atac exercitată exclusiv în cazul neconformităţii hotărârii cu regulile de drept (se va numi recurs în casaţie).
4. Proceduri simplificate de judecată => Deziderat: soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale:

a. Ordinul penal – se va putea utiliza numai în cazul infracţiunilor de o gravitate redusă, care pot fi pedepsite numai cu amenda (după modelul german);

- procedură exclusiv scrisă, care presupune acordul prealabil al inculpatului, exprimat numai în prezenţa unui avocat;

- judecătorul apreciază, pe baza materialului probator, prezentat de procuror şi necontestat de inculpat, dacă există o bază faptică pentru pronunţarea unei condamnări şi dacă sunt satisfăcute cerinţele echităţii procedurii;

- ordinul penal se comunică inculpatului, care are posibilitatea de a-l contesta, introducerea unei astfel de contestaţii echivalând cu solicitarea de către inculpat a judecării sale după procedura obişnuită.

b. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei - în cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie, pedepsite de lege cu închisoarea până la un anumit cuantum.
5. Măsurile preventive:
Generalităţi:

a. Principiile fundamentale care guvernează aceste măsuri (inspirate din jurisprudenţa CEDO):

• 
  principiul proporţionalităţii;
  
• 
  principiul necesităţii.
  

b. Crearea unui organ judiciar distinct: judecătorul de drepturi şi libertăţi - competenţa exclusivă de a dispune asupra măsurilor restrictive de drepturi în tot cursul urmăririi penale.

c. Obligativitatea informării scrise a persoanei supuse oricărei măsuri preventive asupra tuturor drepturilor pe care legea i le recunoaşte.

Arestarea preventivă:

a. Caracter excepţional + caracter subsidiar - putând fi dispusă numai dacă luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru realizarea scopului legitim urmărit.

b. Reformularea cazurilor în care se poate dispune arestarea preventivă (în conformitate cu jurisprudenţa CEDO):

• 
  cazuri generale:
  

- pericol de sustragere;

- pericol de influenţare a anchetei penale;

- pericol de comitere a unei alte infracţiuni.

• 
  caz special:
  

- existenţei unui pericol concret pentru ordinea publică - proiectul stabileşte criterii legale în raport cu care să fie apreciat pericolul anterior menţionat + pericolul trebuie să aibă un caracter actual (după model german).

c. Caracterul imediat executoriu al dispoziţiei judecătorului de respingere a propunerii de arestare preventivă şi de punere în libertate a inculpatului - chiar dacă termenul măsurii reţinerii luate de către procuror nu a expirat.

d. Reglementarea duratei maxime a arestării preventive şi pentru faza de judecată (nu numai pentru faza urmăririi penale, ca în reglementarea actuală):

• 
  infracţiunile pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau închisoare mai mare de 10 ani – arestarea preventivă maximum 2 ani;
  
• 
  celelalte infracţiuni - arestarea preventivă maximum 1 an.
  

e. Minori: posibilitatea privării preventive de libertate a acestora numai dacă efectele unei astfel de măsuri asupra personalităţii şi dezvoltării lor nu ar fi disproporţionate faţă de scopul legitim urmărit prin luarea măsurii + reducerea termenelor prevăzute pentru majori.
Arestul la domiciliu: noutate absolută pentru legislaţia procesual penală românească:

a. Reglementat după modelul Codului de procedură penală italian;

b. Deziderat: lărgirea posibilităţilor de individualizare a măsurilor preventive.
Contestarea măsurilor preventive:

a. Inculpatul are dreptul de a înainta contestaţia la instanţa ierarhic superioară numai în cazul privării sale de libertate - nu şi în cazul luării de către judecător a unei alte măsuri preventive decât arestarea.

Justificare: principiul controlului judecătoresc încorporat, astfel cum este statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

b. Procurorul are dreptul de a contesta numai hotărârea judecătorului de a nu lua faţă de inculpat nici o măsură preventivă - nu însă şi cea prin care judecătorul dispune o măsură preventivă, indiferent de natura şi durata acesteia.
6. Măsuri asigurătorii (sechestru, inscripţie ipotecară, poprire):

a. În faza urmării penale, competenţa exclusivă de a dispune astfel de măsuri aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi:

Justificare: caracterul restrictiv de drepturi al acestor măsuri.

b. Reglementarea actuală: procurorul poate dispune astfel de măsuri în cursul urmăririi penale.

C. Dreptul la apărare:

a. Drepturile avocatului suspectului sau al inculpatului:

- proiectul realizează o distincţie între avocatul suspectului - care are dreptul de a consulta declaraţiile suspectului; rapoartele de expertiză; orice alte acte privind activităţile efectuate de organele de urmărire penală la care are, potrivit legii, dreptul de a participa;

şi avocatul inculpatului - care are dreptul de a consulta toate actele dosarului.

b. Posibilitatea procurorului de a restricţiona motivat şi pentru o perioadă determinată de timp dreptul de a consulta actele dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale – reglementată expres.

- în cazul în care procurorul solicită judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea unor măsuri privative sau restrictive de drepturi, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în vederea pregătirii apărării, acest drept neputând fi restricţionat de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

D. Probele => compatibilizare a mijloacelor de probă sau a procedeelor probatorii actuale cu standardele europene în materie:

a. Toate tehnicile speciale de supraveghere sau cercetare vor fi reglementate într-un singur capitol al CPP:

1. interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor

2. supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spaţii private sau în locuri publice

3. localizarea sau urmărirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere

4. monitorizarea convorbirilor telefonice

5. reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale

6. colectarea, în timp real, a datelor transmise prin mijloacele de comunicare

7. monitorizarea tranzacţiilor financiare şi dezvăluirea datelor financiare

8. utilizarea investigatorilor sub acoperire

9. simularea unei infracţiuni de corupţie sau a încheierii unei convenţii

10. livrarea supravegheată.

11. identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii sau a unui punct de acces la un computer

E. Acţiunea civilă:

a. Înlăturate dispoziţiile privind soluţionarea acesteia din oficiu de către instanţă:

Motive:

• 
  regândirea rolului organelor judiciare în procesul penal;
  
• 
  principiul disponibilităţii - caracterizează exercitarea acţiunii civile.
  

b. Acţiunea civilă se va putea soluţiona în procesul penal numai dacă prin aceasta nu se prelungeşte în mod considerabil soluţionarea acţiunii penale.

c. Constituirea de parte civilă şi introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente => Deziderat: celeritatea, evitarea prelungirilor inutile:

• 
  moment iniţial: momentul punerii în mişcare a acţiunii penale;
  
• 
  momentul cel mai târziu: începerea dezbaterilor în camera preliminară.
  

B. CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ
I. Necesitatea elaborării unei noi legislaţii procesual-civile
Necesitatea elaborării noul Cod de procedură civilă s-a impus întrucât:

• 
  actualul cod de procedură civilă a suferit numeroase modificări, fapt ceea ce a dus la apariţia în practică a unor interpretări neunitare;
  
• 
  este necesar ca reglementarea română să se conformeze exigenţelor de celeritate şi de previzibilitate a procedurilor judiciare impuse, printre altele, de Convenţia europeană a drepturilor omului.
  

Deficienţele majore ale sistemului judiciar civil român sunt:

• 
  supraîncărcarea instanţelor;
  
• 
  durata excesivă sau tergiversarea procedurilor;
  
• 
  existenţa unei practici neunitare, în special în problema restituirii proprietăţilor.
  

Principalele obiective ale noii reglementări sunt:

• 
  asigurarea soluţionării proceselor într-un termen rezonabil, cu asigurarea garanţiilor procedurale ale unui proces echitabil, şi
  
• 
  transformarea serviciului public al justiţiei într-unul previzibil şi responsabil.
  

II. Soluţii legislative preconizate pentru noul Cod de procedură civilă
Cadrul general
Noul Cod de procedură civilă va reglementa expres principiile fundamentale ale procesului civil, şi anume: principiul liberului acces la justiţie; principiul dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil; principiul legalităţii; principiul egalităţii; principiul bunei-credinţe; principiul dreptului la apărare; principiul contradictorialităţii; principiul oralităţii; principiul nemijlocirii; principiul publicităţii; principiul respectului cuvenit justiţiei; principiul continuităţii; funcţionarea justiţiei ca serviciu public; principiul rolului activ al judecătorului, în strânsă interdependenţă cu exercitarea dreptului de dispoziţie al părţilor şi cu responsabilizarea acestora şi a apărătorilor lor.
Aceste principii îşi au sorgintea:

• 
  în dispoziţiile Constituţiei României, republicată;
  
• 
  în acte internaţionale la care România este parte, cea mai importantă fiind Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
  

Raţionalizarea şi scurtarea procedurilor judiciare
Proiectul propune reaşezarea competenţei materiale a instanţelor, pentru a se asigura:

• 
  repartizarea echilibrată a competenţelor instanţelor corespunzătoare fiecărui grad de jurisdicţie;
  
• 
  îndeplinirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rolului constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional.
  

Potrivit noilor reguli:

• 
  judecătoriile vor judeca litigiile de valoare mică şi/sau de complexitate redusă dar de mare frecvenţă în practică;
  
• 
  tribunalele vor deveni instanţe cu plenitudine de competenţă pentru judecata în primă instanţă;
  
• 
  curţile de apel vor judeca în principal apelurile;
  
• 
  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va deveni instanţă de recurs de drept comun.
  

Se propune eficientizarea procedurii de citare şi comunicare a actelor procedurale. În afara modalităţilor "clasice" de comunicare prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei ori prin poştă, va fi posibilă comunicarea prin executori judecătoreşti sau prin servicii de curierat rapid. De asemenea, citaţiile şi comunicarea altor acte de procedură se vor putea face şi prin telefax, poştă electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
Existenţa unei cereri de chemare în judecată care îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege va condiţiona declanşarea procesului civil. Cererea de chemare în judecată va fi supusă unui control "administrativ" al completului, pentru a se va evita introducerea în circuitul procesual al instanţelor a unor cereri informe. Această fază se va finaliza:

• 
  fie prin conformarea la cerinţele stabilite de instanţă şi fixarea primului termen de judecată;
  
• 
  fie, în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii. În acest caz, ca o garanţie a respectării legii, reclamantul va putea solicita reexaminarea încheierii de anulare.
  

Alte reguli menite să asigure soluţionarea cu celeritate a procesului. Proiectul stabileşte:

• 
  caracterul excepţional al amânărilor pe care le poate acorda instanţa de judecată;
  
• 
  reguli riguroase privind strămutarea cauzelor şi recuzarea judecătorilor;
  
• 
  o procedură specială prin care partea care consideră că procesul e tergiversat poate solicita luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să înceteze. Abuzul în exercitarea ei proceduri va fi sancţionat.
  
• 
  noi reguli privind citarea părţilor, potrivit cărora nu va mai fi necesară citarea la fiecare termen a părţii care, deşi a primit citaţia, nu se prezintă la proces.
  

Judecata
Proiectul prevede regula continuităţii completului pe tot parcursul judecăţii, acesta fiind un mijloc de a asigura:

• 
  continuitatea şi coerenţa în judecarea procesului;
  
• 
  responsabilizarea judecătorilor pentru modul de administrare a dosarului şi soluţionare a cauzei;
  
• 
  sporirea încrederii în actul de justiţie.
  

Se va realiza reglementarea unitară a probelor, prin reunirea dispoziţiilor din această materie conţinute în prezent în Codul civil. De asemenea vor fi prevăzute noi mijloace de probă, cum sunt înscrisurile pe suport informatic (electronic), copii pe microfilme, contractele standardizate, formularele tipizate, biletele, tichetele şi altele asemenea documente, imprimate sau neimprimate, utilizate la încheierea unor contracte, şi care vor avea regimul înscrisului sub semnătură privată.

Căile de atac

Apelul
În proiectul noului Cod de procedură civilă apelul este singura cale de atac ordinară.

Recursul
Recursul va deveni o cale extraordinară de atac, prin care se va urmări să se supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, aceasta fiind una dintre modalităţile de asigurare a practicii judiciare unitare la nivelul întregii ţări.

Elemente de noutate:

• 
  redactarea cererii de recurs, exercitarea şi susţinerea recursului se vor realiza numai prin avocat sau consilier juridic, datorită specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii;
  
• 
  reintroducerea procedurii de filtrare a recursurilor, ca principală modalitate prin care în statele membre ale Uniunii Europene precum şi în alte state se asigură degrevarea instanţei supreme;
  
• 
  eliminarea posibilităţii modificării hotărârii în caz de admitere a recursului, care a dus la numeroase nemulţumiri ale justiţiabililor, şi păstrarea doar a posibilităţii casării hotărârii şi rejudecării procesului.
  

Revizuirea
Se va introduce un nou motiv de revizuire, pentru cazul în care, după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei legale aplicate. Reglementarea acestui nou motiv de revizuire este necesară întrucât, pentru eliminarea posibilităţilor de tergiversare a proceselor, Ministerul Justiţiei a promovat un proiect de modificare a Legii nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale, potrivit căruia judecarea procesului în care s-a invocat o asemenea excepţie nu se va mai suspenda în mod obligatoriu.
Unificarea practicii judiciare

Recursul în interesul legii

Proiectul va eficientiza această instituţie, prin:

• 
  lărgirea categoriei de persoane care pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de exemplu Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie);
  
• 
  instituirea unor reglementări de detaliere a procedurii de soluţionare a acestuia, cum sunt: desemnarea judecătorilor-raportori, consultarea jurisprudenţei şi a doctrinei, solicitarea opiniei unor specialişti în materie, întocmirea raportului şi a proiectului soluţiei ce se propune a fi dată, comunicarea în timp util a raportului către judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivarea deciziei în termen scurt, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
  

Procedura specială de unificare a practicii judiciare

Pe lângă procedura clasică a recursului în interesul legii, proiectul va propune şi un mecanism nou pentru unificarea practicii judiciare, care are ca obiective:

• 
  transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilă, aptă să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor;
  
• 
  scurtarea procesului, prin evitarea parcurgerii tuturor căilor de atac.
  

Această procedură presupune rezolvarea de principiu a unei probleme de drept de care depinde soluţionarea unei cauze, şi asupra căreia instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod neunitar, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va avea caracter obligatoriu atât pentru instanţa ce a adresat solicitarea cât şi pentru toate celelalte instanţe. Vor fi prevăzute formalităţi de publicitate care să garanteze accesul instanţelor şi justiţiabililor la soluţia instanţei supreme.

Arbitrajul
Proiectul noului Cod de procedură civilă urmăreşte ca modificările în materia arbitrajului să transforme această procedură alternativă de soluţionare a litigiilor în una atractivă, suplă şi modernă, care, prin flexibilitate şi celeritate, să conducă la reducerea volumului de activitate al instanţelor judecătoreşti.
Executarea silită
Obiectivul noii reglementări procesual civile în materia executării silite constă în asigurarea executării prompte a titlurilor executorii, în condiţiile respectării stricte a drepturilor procesuale ale creditorului, debitorului, şi ale oricărei alte persoane interesate.

Astfel:

• 
  se va elimina categoria hotărârilor "irevocabile", care pe plan european nu este cunoscută, şi este susceptibilă de confuzii în practică, menţinându-se doar distincţia între hotărârile definitive şi cele executorii;
  
• 
  se va institui obligaţia statului de a asigura executarea promptă şi efectivă a oricărui titlu, precum şi răspunderea acestuia pentru repararea prejudiciului suferit din cauza neîndeplinirii obligaţiilor ce îi incumbă, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil.
  

ANEXA nr. 2
Informatizarea sistemului judiciar

1.