Epidemiologia

2.7.3. Stabiliţi corespunderea între:

868. 
     Forma nosologică:
     

1) salmoneloza;

2) antrax;

3) bruceloză;

4) leptospiroză;

Sursa de infecţie:

a) porcinele, păsări acvatice;

b) vite mari şi mici cornute (văcile, oile, caprele);

c) şobolani, murinele;

d) vitele mari şi mici cornute, caii, porcii.

868. 
     Forma nosologică: Agentul patogen:
     

rabia;	B.anthracis;
bruceloza;	Brucella;
tifos recurent;	virus din familia Rhabdoviridae;
antrax;	Borrelia recurrentis.

868. 
     Forma nosologică: Rezervorul de infecţie:
     

bruceloza;	rozătoare xenantrope;
antraxul;	lupii, vulpile, pisicile;
hidrofobia;	animale cornute mari şi mici;
tularemia;	animale cornute mari şi mici, caii, porcii.

868. 
     Forma nosologică: Factori de transmitere:
     

1) salmoneloza; a) apa;

2) bruceloza; b) laptele;

3) leptospiroza; c) ouăle;

4) febra galbenă; d) ţânţarii.

868. 
     Forma nosologică: Caracteristica epidemiologică:
     

1) pesta; a) focalitate naturală;

2) rabia; b) infecţie convenţională;

3) tularemia; c) agent cauzal sporulat;

4) antraxul; d) transmitere prin contact direct.

868. 
     Forma nosologică: Perioada de incubaţie:
     

1) pesta; a) 1–8 zile;

2) rabia; b) 1–3 săptămâni;

3) leptospiroza; c) 2–22 zile;

4) antraxul; d) 1–6 zile;

5) bruceloza; e) 10–200 zile.

868. 
     Forma nosologică: Măsura profilactică:
     

1) antraxul; a) vaccinarea;

2) tularemia; b) vaccinarea animalelor;

3) bruceloza; c) deratizarea;

4) leptospirozele; d) prevenirea importului.

II. 8. Parazitozele

2.8.1. Complement simplu

868. 
     Amebiaza este o:
     

1. 
   antroponoză;
   
2. 
   sapronoză;
   
3. 
   zooantroponoză.
   

868. 
     Mecanismul de transmitere în amebiază este:
     

1. 
   fecal-oral;
   
2. 
   contact;
   
3. 
   respirator.
   

868. 
     Agentul patogen al amebiazei este:
     

1. 
   Enterobius vermicularis;
   
2. 
   Entamoeba hystolytica;
   
3. 
   Chlamydia psittaci.
   

868. 
     Surse de agenţi patogeni în amebiază sunt:
     

1. 
   pisicile bolnave;
   
2. 
   omul bolnav şi purtătorii de germeni;
   
3. 
   peştii şi moluştele.
   

868. 
     Dejecţiile bolnavilor cu amebiază se dezinfectează cu:
     

1. 
   soluţie de clorură de var de 5%;
   
2. 
   soluţie de lizol de 2%;
   
3. 
   soluţie cloramină de 0,5%.
   

868. 
     Lamblioza este o:
     

1. 
   viroză;
   
2. 
   parazitoză;
   
3. 
   richettsioză.
   

868. 
     Surse de agenţi patogeni în lamblioză sunt:
     

1. 
   bovinele şi porcinele;
   
2. 
   câinii vagabonzi;
   
3. 
   oamenii bolnavi şi purtătorii de germeni.
   

868. 
     Mecanismul de transmitere în lamblioză este:
     

1. 
   respirator;
   
2. 
   transmisiv;
   
3. 
   fecal-oral.
   

868. 
     Leişmanioza cutanată tip urban face parte din:
     

1. 
   antroponoze;
   
2. 
   zooantroponoze;
   
3. 
   sapronoze.
   

868. 
     Mecanismul de transmitere în leişmanioză este:
     

1. 
   respirator;
   
2. 
   contact;
   
3. 
   transmisiv.
   

868. 
     Prevenirea infestării pisicilor cu toxoplasme poate fi efectuată prin:
     

1. 
   hrănirea pisicilor numai cu carne prelucrată termic;
   
2. 
   interzicerea plimbărilor pisicilor;
   
3. 
   este imposibilă.
   

868. 
     Pentru trichineloză este greşită afirmaţia:
     

1. 
   este caracteristică pentru bovine;
   
2. 
   este o zooantroponoză;
   
3. 
   parazitul nu atinge gradul de maturitate în organismul omului.
   

868. 
     În scopul tratamentului profilactic în focarele de trichineloză poate fi aplicat:
     

1. 
   piperazină;
   
2. 
   fenosal;
   
3. 
   vermox.
   

868. 
     La contaminarea bazinelor de apă cu stadii propagative aledifilo­bo­trii­lor indică:
     

1. 
   depistarea D. latum la populaţia locală;
   
2. 
   depistarea D. latum la animalele domestice;
   
3. 
   depistarea plerocercoizilor la generaţii tinere de bibani.
   

868. 
     Investigaţiile coprologice în masă a populaţiei din focarele de difi­lo­bo­trioză necesită efectuarea anterioară a măsurilor:
     

1. 
   studierea gradului de infestare cu difilobotrioză a animalelor do­mes­tice;
   
2. 
   cercetarea peştilor la prezenţa plerocercoizilor;
   
3. 
   cercetarea de laborator a sângelui populaţiei locale.
   

868. 
     Difilobotrioza este o:
     

1. 
   geohelmintiază;
   
2. 
   biohelmintiază;
   
3. 
   helmintiază contagioasă.
   

868. 
     În organismul gazdei definitive Diphylobotrium latum se menţine (pa­ra­zitează):
     

1. 
   până la un an;
   
2. 
   câteva săptămâni;
   
3. 
   10–20 ani.
   

868. 
     Este contagios bolnavul cu:
     

1. 
   ascaridoză;
   
2. 
   enterobioză;
   
3. 
   balantidiază.
   

868. 
     Toxoplasma gondi este:
     

1. 
   geohelmint;
   
2. 
   biohelmint;
   
3. 
   parazit intracelular.
   

868. 
     Surse de agenţi patogeni în toxoplasmoză sunt:
     

1. 
   oamenii bolnavi;
   
2. 
   câinii şi pisicile;
   
3. 
   reptilele.
   

868. 
     Transplancentar se transmite:
     

1. 
   trichineloza;
   
2. 
   opistorcoza;
   
3. 
   toxoplasmoza.
   

868. 
     Toxoplasmoza o suportă mai frecvent:
     

1. 
   lucrătorii sferei de deservire (frizeri, spălătorese, deriticătoare ş.a.);
   
2. 
   crescătorii de animale, vânătorii, cei de la întreprinderile de pre­lu­cra­re a cărnii;
   
3. 
   lucrătorii medicali.
   

868. 
     Geohelmintiaze sunt:
     

1. 
   tenioza, enterobioza;
   
2. 
   ascaridoza, opistorcoza;
   
3. 
   trichocefaloza, ascaridoza.
   

868. 
     Principiul de bază în combaterea helmintiazelor este:
     

1. 
   devastarea;
   
2. 
   dehelmentizarea;
   
3. 
   deratizarea.
   

868. 
     Profilaxia echinococozei se bazează pe:
     

1. 
   profilaxia specifică;
   
2. 
   depistarea şi tratamentul persoanelor bolnave;
   
3. 
   educaţia sanitară a populaţiei.
   

868. 
     Sursă de agenţi patogeni în ascaridoză servesc:
     

1. 
   animalele domestice;
   
2. 
   omul bolnav;
   
3. 
   mediul ambiant.
   

868. 
     Omul se infectează de alveococoză:
     

1. 
   de la câini, pisici;
   
2. 
   animale mari şi mici cornute;
   
3. 
   peşte, raci.
   

868. 
     Îngroparea sau incinerarea resturilor animalelor vânate e o măsură antiepidemică pentru:
     

1. 
   trichocefaloză;
   
2. 
   difilobotrioză;
   
3. 
   trichineloză.
   

868. 
     În cazul oxiuriazei măsurile antiepidemice de bază ţin de:
     

1. 
   sursa de agenţi patogeni;
   
2. 
   mecanismul de transmitere;
   
3. 
   receptivitatea populaţiei.
   

868. 
     Un număr mai mare de cazuri de ascaridoză se depistează:
     

1. 
   iarna-primăvara;
   
2. 
   primăvara-vara;
   
3. 
   toamna-iarna.
   

868. 
     Mai dependentă de condiţiile mediului ambiant este:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   enterobioza;
   
3. 
   teniarincoza.
   

868. 
     Geohelmintiază este:
     

1. 
   difilobotrioza;
   
2. 
   ascaridoza;
   
3. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Opistorcoza este o:
     

1. 
   geohelmintiază;
   
2. 
   biohelmintiază;
   
3. 
   helmintiază de contact.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   enterobioza, echinococoza;
   
2. 
   opistorcoza, tenioza;
   
3. 
   alveococoza, ascaridoza.
   

868. 
     Gazdă definitivă pentru echinococ este:
     

1. 
   omul;
   
2. 
   vitele mari cornute;
   
3. 
   câinii, lupii, pisicile.
   

868. 
     Gazde intermediare pentru echinococ sunt:
     

1. 
   animalele erbivore şi omul;
   
2. 
   câinii, lupii, pisicile;
   
3. 
   moluştele.
   

868. 
     În Republica Moldova sunt condiţii de răspândire a:
     

1. 
   echinococozei;
   
2. 
   difilobotriozei;
   
3. 
   opistorcozei.
   

868. 
     Echinococoza este o:
     

1. 
   antroponoză;
   
2. 
   zooantroponoză;
   
3. 
   sapronoză.
   

868. 
     Gazde definitive pentru teniarincoză sunt:
     

1. 
   porcinele;
   
2. 
   vitele mari cornute;
   
3. 
   oamenii.
   

868. 
     Gazde intermediare pentru teniarincoză sunt:
     

1. 
   vitele mici cornute;
   
2. 
   oamenii;
   
3. 
   vitele mari cornute.
   

868. 
     Contaminarea omului prin teniarincoză are loc cu:
     

1. 
   mâinile murdare;
   
2. 
   carnea afectată, insuficient prelucrată termic;
   
3. 
   peştele, insuficient sărat.
   

868. 
     Cea mai răspândită helmintiază în R. Moldova este:
     

1. 
   enterobioza;
   
2. 
   ascaridoza;
   
3. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Dezinfectarea fecalelor bolnavilor este necesară în cazul:
     

1. 
   trichinelozei;
   
2. 
   teniozei;
   
3. 
   alveococozei.
   

868. 
     Răspândire mai largă în Republica Moldova au:
     

1. 
   geohelmintiazele;
   
2. 
   biohelmintiazele;
   
3. 
   helmintiazele de contact.
   

868. 
     Contagioşi sunt bolnavii cu:
     

1. 
   ascaridoză;
   
2. 
   enterobioză;
   
3. 
   trichineloză.
   

868. 
     Sursă de agenţi patogeni la himenolepidoză este:
     

1. 
   omul;
   
2. 
   animalele mari cornute;
   
3. 
   porcii.
   

868. 
     Himenolepidoza este:
     

1. 
   geohelmintiază;
   
2. 
   biohelmintiază;
   
3. 
   biohelmintiază degradată.
   

868. 
     Mai multe cazuri de ascaridoză sunt depistate în:
     

1. 
   aprilie-mai;
   
2. 
   iunie-iulie;
   
3. 
   decembrie-ianuarie.
   

868. 
     Dehelmintizarea totală a populaţiei se efectuează în cazul nivelului de afectare cu ascaridoză de:
     

1. 
   10%;
   
2. 
   15%;
   
3. 
   25%.
   

868. 
     Perioada de incubaţie (din momentul pătrunderii oului în organism până la atingerea fazei de maturizare) la ascaridoză e de circa:
     

1. 
   2 săptămîni;
   
2. 
   2 luni;
   
3. 
   6–8 luni.
   

868. 
     Geohelmintiază este:
     

1. 
   trichocefaloza;
   
2. 
   himenolepidoza;
   
3. 
   alveococoza.
   

868. 
     Sursă de infestare în trichocefaloză serveşte:
     

1. 
   omul;
   
2. 
   rozătoarele;
   
3. 
   porcinele.
   

868. 
     Care dintre parazitozele enumerate se întâlneşte mai frecvent în R.Mol­do­va ?
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   enterobioza;
   
3. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Cel mai lung helmint ce parazitează în organismul uman este:
     

1. 
   trichostrogylus orientalis;
   
2. 
   taenia solium;
   
3. 
   diphylobotrium latum.
   

868. 
     Gazdă definitivă în echinococoză e:
     

1. 
   omul;
   
2. 
   câinele;
   
3. 
   vitele.
   

868. 
     Infestarea congenitală poate avea loc în:
     

1. 
   toxocaroză;
   
2. 
   toxoplasmoză;
   
3. 
   teniarincoză.
   

868. 
     Agentul patogen al ornitozei e:
     

1. 
   chlamydia;
   
2. 
   treponema;
   
3. 
   mycoplasma.
   

868. 
     Răspândire mai largă în Republica Moldova are:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   tricocefaloza;
   
3. 
   himenolepidoza.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   tricocefaloza;
   
3. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Perioada de incubaţie la scabie e:
     

1. 
   câteva ore;
   
2. 
   1–2 zile;
   
3. 
   de la câteva zile până la 2 săptămâni.
   

868. 
     Agentul cauzal al scabiei este:
     

1. 
   virus;
   
2. 
   bacterie;
   
3. 
   căpuşă.
   

868. 
     Sursă de infecţie la scabie poate fi:
     

1. 
   omul bolnav;
   
2. 
   animalele cornute mari;
   
3. 
   animalele cornute mici.
   

868. 
     Agentul cauzal al teniozei este:
     

1. 
   Taeniarhynchus sagenatus;
   
2. 
   Taenia solium;
   
3. 
   Hymenolepis nana.
   

868. 
     Hymenolepis nana se află în organismul uman:
     

1. 
   până la 1,5 luni;
   
2. 
   până la 5 luni;
   
3. 
   până la 1 an.
   

868. 
     Un factor mai important în răspândirea himenolepidozei este:
     

1. 
   mâinile murdare;
   
2. 
   apa;
   
3. 
   solul.
   

868. 
     Perioada de incubaţie în himenolepidoză este:
     

1. 
   până la 2 săptămâni;
   
2. 
   până la 3 zile;
   
3. 
   până la o lună.
   

868. 
     Sursa de invazie în tricocefaloză constituie:
     

1. 
   animalele domestice;
   
2. 
   omul bolnav;
   
3. 
   animalele xenantrope.
   

868. 
     Tricocefaloza este o:
     

1. 
   biohelmintiază;
   
2. 
   geohelmintiază;
   
3. 
   helmintiază de contact.
   

868. 
     Perioada de incubaţie în teniarincoză este:
     

1. 
   8–10 săptămâni;
   
2. 
   5 luni;
   
3. 
   10 zile.
   

868. 
     Teniarincoza este o:
     

1. 
   antroponoză;
   
2. 
   zooantroponoză;
   
3. 
   sapronoză.
   

868. 
     Echinococoza este o:
     

1. 
   biohelmintiază;
   
2. 
   geohelmintiază;
   
3. 
   helmintiază de contact.