Epidemiologia

II.9. Infecţiile convenţionale

2.9.1. Complement simplu

868. 
     Protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea in­fec­ţii­lor convenţionale (de carantină) este:
     

1. 
   complexitatea de măsuri medicale;
   
1. 
   un sistem de măsuri statale (interdepartamentale) de localizare şi li­chidare a focarelor epidemice cu boli convenţionale;
   
2. 
   complexitatea de măsuri departamentale.
   

868. 
     Care boli infecţioase sunt incluse în grupul infecţiilor convenţionale (de carantină) ?
     

1. 
   tularemia;
   
2. 
   malaria;
   
3. 
   febra galbenă.
   

868. 
     Carantina ca măsură antiepidemică în caz de apariţie a bolilor con­ven­ţionale este stabilită de:
     

1. 
   serviciul curativ;
   
2. 
   serviciul igienic-epidemiologic;
   
3. 
   organele administraţiei locale.
   

868. 
     În caz de import al infecţiilor convenţionale, măsurile de localizare şi li­chidare a acestor infecţii este organizat pe teritoriul ad­mi­nis­tra­tiv de:
     

1. 
   serviciul epidemiologic;
   
2. 
   serviciul medical curativ;
   
3. 
   comisia antiepidemică extraordinară.
   

868. 
     Regulile medico-sanitare internaţionale prevăd informarea OMS des­pre apariţia infecţiilor convenţionale la oameni în termenul de:
     

1. 
   48 ore;
   
2. 
   24 ore;
   
3. 
   72 ore.
   

868. 
     Infecţii convenţionale sunt:
     

1. 
   pesta, encefalita de căpuşă;
   
2. 
   holera, malaria;
   
3. 
   febra galbenă, pesta.
   

868. 
     Pentru infecţiile de carantină este corectă afirmaţia:
     

1. 
   rezistenţa deosebită a agenţilor patogeni în mediul ambiant;
   
2. 
   capacitatea de a afecta un număr mare de persoane într-un timp rela­tiv scurt;
   
3. 
   răspândirea lor ubicuitară (cosmopolită).
   

868. 
     Infecţii convenţionale sunt:
     

1. 
   pesta, febra galbenă;
   
2. 
   holera, encefalita de căpuşă;
   
3. 
   rabia, tetanosul.
   

868. 
     Mecanismul de transmitere a febrei galbene este:
     

1. 
   aerogen;
   
2. 
   transmisiv;
   
3. 
   fecal oral.
   

868. 
     Agentul patogen al holerei este:
     

1. 
   gram-pozitiv;
   
2. 
   aerob;
   
3. 
   puţin rezistent în mediul ambiant.
   

868. 
     Holera după sursa de agenţi patogeni este o:
     

1. 
   zoonoză;
   
2. 
   zooantroponoză;
   
3. 
   sapronoză.
   

868. 
     Calea principală de transmitere a V.cholerae:
     

1. 
   alimentară;
   
2. 
   hidrică;
   
3. 
   contact.
   

868. 
     Perioada de incubaţie la holeră:
     

1. 
   de la câteva ore până la 5 zile;
   
2. 
   de la câteva ore până la 7 zile;
   
3. 
   1–6 zile.
   

868. 
     Profilaxia de urgenţă în holeră se efectuează cu:
     

1. 
   antibiotice;
   
2. 
   vaccin;
   
3. 
   imunoglobulină.
   

868. 
     Holera are o răspândire:
     

1. 
   endemică;
   
2. 
   sporadică;
   
3. 
   pandemică.
   

868. 
     Pandemia a şaptea de holeră este determinată de vibrionul:
     

1. 
   V. cholerae;
   
2. 
   V. El-Tor;
   
3. 
   V. Parahaemolyticus.
   

868. 
     Holera este o infecţie:
     

1. 
   zoonoză;
   
2. 
   zooantroponoză;
   
3. 
   sapronoză.
   

868. 
     Rezistenţă mai mare pentru agenţii patogeni ai holerei în mediul am­bi­ant este caracteristică pentru:
     

1. 
   V.parahaemolyticus;
   
2. 
   V.cholerae;
   
3. 
   V. El-Tor.
   

868. 
     Agenţii patogeni ai holerei sunt slab rezistenţi către:
     

1. 
   baze;
   
2. 
   acizi;
   
3. 
   preparate ce denaturează proteina.
   

868. 
     La a câta zi după spitalizarea ultimului bolnav cu holeră ori purtător şi efectuarea dezinfecţiei terminale focarul se considera lichidat ?
     

1. 
   5 zile;
   
2. 
   10 zile;
   
3. 
   1,5 luni.
   

868. 
     Persoanele ce au suportat holera sunt admişi la serviciu, indiferent de specialitate:
     

1. 
   imediat după externarea din staţionar;
   
2. 
   după 3 luni;
   
3. 
   după expirarea termenului de evidenţă la dispensar.
   

868. 
     Pentru holeră este veridică afirmaţia:
     

1. 
   agentul patogen este un NAG-vibrion;
   
2. 
   agentul patogen este foarte rezistent la dezinfectanţi;
   
3. 
   în anumite condiţii agentul patogen se poate afla în stare viabilă în mediul ambiant un timp foarte îndelungat.
   

868. 
     Agentul patogen al holerei este:
     

1. 
   puţin rezistent la dezinfectanţi;
   
2. 
   rezistent în aceeaşi măsură ca şi alţi microbi intestinali;
   
3. 
   deosebit de rezistenţi.
   

868. 
     Sursă de infecţie în holeră serveşte:
     

1. 
   bolnavul;
   
2. 
   purtătorul;
   
3. 
   bolnavul şi purtătorul.
   

868. 
     Perioada minimă de incubaţie pentru holeră este de:
     

1. 
   câteva ore;
   
2. 
   1–2 zile;
   
3. 
   5 zile.
   

868. 
     Pericolul principal în calitate de sursă de infecţie la holeră îl pre­zin­tă:
     

1. 
   bolnavul cu formă tipică a bolii;
   
2. 
   bolnavul cu formă atipică;
   
3. 
   purtătorul cronic de vibrioni.
   

868. 
     Contractarea pestei este posibilă în cazul când bonavul are diag­nos­ti­cul de formă:
     

1. 
   pulmonară;
   
2. 
   intestinală;
   
3. 
   bubonică.
   

868. 
     Profilaxia pestei la momentul actual în Republica Moldova are la bază:
     

1. 
   prevenirea importului;
   
2. 
   asanarea focarelor naturale;
   
3. 
   vaccinarea populaţiei.
   

868. 
     Vectorul transmitător al pestei este:
     

1. 
   puricele;
   
2. 
   păduchele;
   
3. 
   ţânţarul.
   

868. 
     Supravegherea asupra persoanelor ce au fost în focar de pestă se efec­tuează timp de:
     

1. 
   6 zile;
   
2. 
   10 zile;
   
3. 
   14 zile.