Epidemiologia

I.4. Metoda epidemiologică

1.4.1. Complement simplu

230. 
     Indicele sezonalităţii reprezintă raportul numărului de cazuri în lunile de majorare a morbidităţii la:
     

1. 
   numărul de cazuri în celelalte luni ale anului;
   
2. 
   numărul anual de cazuri;
   
3. 
   indicele morbidităţii anuale.
   

230. 
     Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza epid­e­mio­lo­gi­că ope­rativă:
     

1. 
   analiza dinamicii multianuale a morbidităţii prin diferite forme no­so­logice;
   
2. 
   aprecierea situaţiei epidemiologice concrete la zi;
   
3. 
   înaintarea şi demonstrarea ipotezei ce ţine de cauza sporirii mo­r­bi­di­tăţii populaţiei prin anumite maladii.
   

230. 
     Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza epi­de­mio­lo­gi­că re­trospectivă:
     

1. 
   analiza anuală a morbidităţii prin diferite maladii infecţioase şi ne in­fecţioase;
   
2. 
   analiza multianuală a morbidităţii prin diferite maladii infecţioase şi neinfecţioase;
   
3. 
   aprecierea situaţiei epidemiologice concrete la zi.
   

230. 
     Selectaţi elementul, care nu este parte componentă a diagnosticului epi­demiologic:
     

1. 
   determinarea sursei de infecţie;
   
2. 
   determinarea persoanelor contacte din focar;
   
3. 
   pronosticarea derulării ulterioare a procesului epidemic.
   

230. 
     Studiile epidemiologice descriptive includ:
     

1. 
   raportul de caz;
   
2. 
   studiile "caz-martor";
   
3. 
   modelarea procesului epidemic.
   

230. 
     Studiile epidemiologice analitice includ:
     

1. 
   studiile individuale;
   
2. 
   studiile de cohortă;
   
3. 
   studiile experimentale.
   

230. 
     Studiile epidemiologice experimentale includ:
     

1. 
   studiile corelaţionale;
   
2. 
   studiile randomizate;
   
3. 
   studiile de cohortă.
   

230. 
     Din cauzele necesare fac parte:
     

1. 
   cauzele fără de care nu poate avea loc apariţia sau răspândirea bolii;
   
2. 
   cauzele în prezenţa cărora are loc apariţia sau răspândirea bolii;
   
3. 
   cauzele care le completează pe cele principale.
   

230. 
     Pentru determinarea structurii morbidirăţii prin boli infecţioase sau neinfecţioase se aplică:
     

1. 
   indicele extensiv;
   
2. 
   indicele intensiv;
   
3. 
   indicele demonstrativ.
   

230. 
     Pentru a determina nivelul morbidității se aplică:
     

1. 
   indicele extensiv;
   
2. 
   indicele intensiv;
   
3. 
   indicele demonstrativ.
   

230. 
     Indicele de prevalenţă include:
     

1. 
   cazurile noi de îmbolnăvire;
   
2. 
   cazurile noi şi cronice în maladia respectivă;
   
3. 
   morbiditatea sumară prin toate formele nosologice.
   

355. 
     Indicele intensiv caracterizează:
     

1. 
   structura fenomenului;
   
2. 
   frecvenţa fenomenului;
   
3. 
   dinamica procesului.
   

355. 
     Indicele extensiv caracterizează:
     

1. 
   structura fenomenului:
   
2. 
   frecvenţa fenomenului;
   
3. 
   dinamica procesului.
   

355. 
     Coeficientul Student prezintă:
     

1. 
   indice standardizat;
   
2. 
   mărime medie;
   
3. 
   indice de veridicitate.
   

355. 
     Mărimea minimă a coeficientului Student care indică că diferenţa dintre două caracteristici cantitative este veridică:
     

1. 
   1,0;
   
2. 
   2,0;
   
3. 
   3,0.
   

355. 
     Concomitent cu mărirea numărului de cazuri luate în studiu, eroarea sta­­tistică:
     

1. 
   creşte;
   
2. 
   rămâne fără schimbări;
   
3. 
   scade.
   

355. 
     Ce determină metoda de analiză corelaţională :
     

1. 
   legătura dintre fenomene;
   
2. 
   diferenţa veridică dintre indicii statistici;
   
3. 
   veridicitatea indicilor statistici.
   

355. 
     Corelaţia se aplică în studiile epidemiologice pentru :
     

1. 
   determinarea veridicităţii diferenţei dintre valorile a două variabile com­parate;
   
2. 
   determinarea mărimii schimbării valorii unei variabile la modifi­ca­rea valorii altei variabile;
   
3. 
   determinarea puterii şi direcţiei de influenţă a unor factori asupra al­tor factori.
   

355. 
     Coeficientul de regresie se utilizează pentru:
     

1. 
   calcularea puterii de legătură dintre caracteristicile cantitative a do­uă fenomene;
   
2. 
   determinarea veridicităţii diferenţei dintre două valori com­pa­ra­te;
   
3. 
   calcularea mărimii modificării cantitative a unui fenomen sub in­flu­en­ţa altui fenomen cu care este în corelaţie.
   

355. 
     Studiile epidemiologice "caz-martor" sunt:
     

1. 
   retrospective;
   
2. 
   prospective;
   
3. 
   transversale.
   

355. 
     Studiile epidemiologice de cohortă sunt:
     

1. 
   transversale;
   
2. 
   retrospective;
   
3. 
   prospective.
   

355. 
     Care dintre tipurile de studii sunt aplicate în populaţia sănătoasă?
     

1. 
   studii randomizate;
   
2. 
   studii de intervenţie;
   
3. 
   studii transversale.
   

355. 
     Dezavantajul studiului de cohortă constă în:
     

1. 
   durata mare în timp;
   
2. 
   prezenţa riscurilor de concluzii false;
   
3. 
   nu permit urmărirea modului de acţiune a factorilor de risc pe toată perioada studiului şi efectul lor asupra sănătăţii.
   

355. 
     Care dintre indicii enumeraţi este indice extensiv:
     

1. 
   10 cazuri;
   
2. 
   10 %;
   
3. 
   10 %_ooo.
   

355. 
     Care dintre indicii de mai jos este indice intensiv:
     

1. 
   36 %;
   
2. 
   43 %_ooo;
   
3. 
   58 cazuri.
   

355. 
     Indicele prevalenţei are importanţă majoră în cazul:
     

1. 
   dizenteriei;
   
2. 
   tuberculozei;
   
3. 
   enterobiozei.
   

1.4.2. Complement compus

355. 
     Studiile epidemiologice observaţionale includ:
     

1. 
   studiile descriptive;
   
2. 
   studiile analitice;
   
3. 
   studiile experimentale;
   
4. 
   modelarea procesului epidemic.
   
5. 
   studiile de intervenţie.
   

355. 
     Studiile epidemiologice descriptive includ:
     

1. 
   studiile individuale;
   
2. 
   studiile populaţionale;
   
3. 
   studiile de cohortă;
   
4. 
   studiile randomizate;
   
5. 
   studiile de teren.
   

355. 
     Studiile epidemiologice analitice includ:
     

1. 
   studiile populaţionale;
   
2. 
   studiile ecologice;
   
3. 
   studiile randomizate;
   
4. 
   studiile "caz-martor";
   
5. 
   studiile de cohortă.
   

355. 
     În care situaţii prevalenţa unei boli poate să fie mai mică decât in­ci­den­ţa acesteia?
     

1. 
   vindecarea rapidă după aplicarea tratamentului;
   
2. 
   număr redus de cazuri noi;
   
3. 
   număr redus de pacienţi care se vindecă completamente;
   
4. 
   apariţia unui remediu nou care contribuie la prelungirea vieţii bol­na­vilor;
   
5. 
   deces instalat la interval scurt după debutul bolii.
   

355. 
     Mortalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se exprimă prin:
     

1. 
   proporţia deceselor de o anumită cauză din toate decesele, in­di­fe­rent de cauza de deces;
   
2. 
   numărul de decese de o anumită cauză, într-o populaţie;
   
3. 
   proporţia de decese din totalul cazurilor noi de îmbolnăviri într-un teritoriu administrativ;
   
4. 
   numărul de decese dintr-o populaţie, indiferent de cauza de deces;
   
5. 
   ponderea deceselor din numărul total de cazuri cu boala respectivă.
   

355. 
     Letalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se exprimă prin:
     

1. 
   numărul de decese de o anumită cauză, într-o populaţie;
   
2. 
   numărul de decese într-o populaţie, indiferent de cauza de deces;
   
3. 
   proporţia de decese din totalul cazurilor noi de îmbolnăviri în teritoriul respectiv;
   
4. 
   ponderea deceselor din numărul total de cazuri cu boala respectivă;
   
5. 
   proporţia deceselor de o anumită cauză din toate decesele indiferent de cauza de deces.
   

355. 
     Care dintre caracteristici corespund studiilor descriptive?
     

1. 
   permit evaluarea unui nou tratament;
   
2. 
   măsoară asocierea între o boală şi un factor de risc;
   
3. 
   determină distribuţia bolii în funcţie de persoană, loc, timp;
   
4. 
   includ seria de cazuri;
   
5. 
   sunt costisitoare şi dificil de efectuat.
   

355. 
     Care dintre studiile epidemiologice este cel mai adecvat pentru a com­pa­ra frecvenţa unei boli în aceeaşi populaţie, însă la momente diferite de timp:
     

1. 
   corelaţional;
   
2. 
   transversal;
   
3. 
   caz-martor;
   
4. 
   cohortă;
   
5. 
   randomizat.
   

355. 
     Care sunt avantajele studiilor caz-martor faţă de studiile de cohortă:
     

1. 
   studiază mai multe efecte posibile ale unei expuneri;
   
2. 
   necesită un număr mai mic de subiecţi;
   
3. 
   pot să studieze boli rare;
   
4. 
   au o durată mai scurtă;
   
5. 
   sunt mai ieftine.
   

355. 
     Studiile epidemiologice caz-martor pot fi de tip:
     

1. 
   simplu orb;
   
2. 
   dublu orb;
   
3. 
   triplu orb;
   
4. 
   toate indicate în răspunsurile din punctele a, b,c;
   
5. 
   nici unul.
   

355. 
     Studiul epidemiologic analitic poate fi:
     

1. 
   retrospectiv;
   
2. 
   prospectiv;
   
3. 
   observaţional;
   
4. 
   experimental;
   
5. 
   de teren.
   

355. 
     Investigaţia epidemiologică prezintă:
     

1. 
   ancheta focarului de boală infecţioasă;
   
2. 
   cercetarea de tip „caz-martor” realizată în clinică;
   
3. 
   cercetarea de tip „caz-martor” realizată în teren;
   
4. 
   cercetarea proprietăţilor tinctoriale ale microorganismului,
   
5. 
   ancheta unei erupţii de boală neinfecţioasă.
   

355. 
     Perioada pregătitoare a unui studiu epidemiologic include:
     

1. 
   întocmirea ipotezei de lucru;
   
2. 
   întocmirea programului de cercetare;
   
3. 
   motivarea cercetării;
   
4. 
   întocmirea planului de cercetare;
   
5. 
   întocmirea planului de măsuri.
   

355. 
     Legătura de corelaţie directă puternică este la valoarea lui r:
     

1. 
   0,0 – +0,20;
   
2. 
   +0,20 – + 0,40;
   
3. 
   + 0,40 – + 0,70;
   
4. 
   + 0,70 – + 1,0;
   
5. 
   + 1,0.
   

355. 
     Legătura de corelaţie indirectă slabă este la valoarea lui r:
     

1. 
   – 1,0;
   
2. 
   1,0 –– 0,70;
   
3. 
   0,70 –– 0,40;
   
4. 
   0,40 –– 0,20;
   
5. 
   0,20 – 0,0 .
   

355. 
     Pentru r = + 0,45 legătura de corelaţie va fi:
     

1. 
   directă slabă;
   
2. 
   directă moderată;
   
3. 
   directă puternică;
   
4. 
   indirectă slabă;
   
5. 
   indirectă moderată.
   

355. 
     Din procedeele de eşantionare probabilistică fac parte :
     

1. 
   randomizarea;
   
2. 
   eşantionarea de convenienţă;
   
3. 
   eşantionarea prin identificare;
   
4. 
   eşantionarea aleatorie stratificată;
   
5. 
   eşantionarea aleatorie sistematică.
   

355. 
     Din procedeele de eşantionare neprobabilistică fac parte:
     

1. 
   randomizarea;
   
2. 
   eşantionarea de convenienţă;
   
3. 
   eşantionarea prin evaluare;
   

4. 
   eşantionarea stratificată;
   
5. 
   eşantionarea prin identificare.
   

355. 
     Din avantajele studiilor epidemiologice transversale fac parte:
     

1. 
   sunt uşor de realizat şi au costuri reduse;
   
2. 
   permit aprecierea problemelor de sănătate şi stabilirea priorităţilor în acţiunile de intervenţie;
   
3. 
   permit stabilirea temporalităţii referitor la expunere şi boală;
   
4. 
   sunt utile în evaluarea incidenţei bolilor rare;
   
5. 
   pot servi ca prim pas în descrierea izbucnirilor epidemiologice de cauză necunoscută.
   

355. 
     Indici intensivi sunt:
     

1. 
   20 cazuri de boală;
   
2. 
   10 %;
   
3. 
   12 %_o;
   
4. 
   24 %_oo;
   
5. 
   11 %_o.