Era libertatii statul national-legionar

9. Doamna Himmler la Bucuresti

Într-o dimineata, pe la sfârsitul lui Octombrie, aflându-ma la Presedintie, îmi telefoneaza Papanace, comunicându-mi stirea ca doamna Himmler se afla la Bucuresti, venita într-o vizita privata.

Asta n-ar fi fost nimic, dar adauga ca doamna Himmler se gaseste chiar în biroul lui si ar dori sa ma cunoasca. Ma roaga sa trec pe la el, pentru a o saluta pe sotia Recihsführerului.

Fara a întârzia o clipa, m-am urcat în masina si, în câteva minute, am fost la Ministerul de Finante, putin contrariat de aceasta convocare brusca. Intrând în biroul lui Papanace, fac cunostinta cu o doamna de statura mijlocie, zvelta, tip de germana. Era numai cu Papanace, fara nici o alta suita. Dupa prezentarile cuvenite, îl vad pe Papanace ca scoate o insigna legionara si, în prezenta mea, o agata de pieptul doamnei Himmler. Era un fel de decoratie din partea miscarii.

Încheiata cu aceasta ceremonie, nu stiam daca Papanace a facut un program în continuare. O vizita la conducatorul statului sau o masa data de miscare în onoarea ilustrei doamne. Nimic. Ne-am uitat unii la altii câtva timp, am schimbat câteva întrebari de politete si m-am despartit, lasând-o pe doamna Himmler cu Papanace.

N-am înteles cum de-a ajuns doamna Himmler la Papanace, când normal era sa fie condusa la Presedintie, sa ma vada întâi pe mine ca maxim reprezentant al miscarii si, apoi, eventual, pe Conducator. Trebuia apoi sa le cunoasca pe doamnele legionare, sa se faca un cerc în jurul ei, sa i se arate o suma de lucruri de-ale noastre. Unei doamne de talia ei, trebuia sa i se acorde toata atentia cuvenita cât timp sedea la Bucuresti, ca si unui personaj oficial, desi venise în vizita particulara.

N-am mai auzit nimic de doamna Himmler dupa aceasta întrevedere-fulger, în care Papanace facea pe amfitrionul. S-a pierdut un prilej ca doamna Himmler sa cunoasca mai bine miscarea, transmitând sotului ei impresiile culese la Bucuresti.

Aparitia doamnei Himmler în biroul lui Papanace, rasturnând toate regulile protocolului, nu era chiar asa de nevinovata. Îsi avea tâlcul ei. Cine a aranjat aceasta întrevedere a avut inspiratia sau chiar ordinul de undeva sa scoata în evidenta persoana lui Papanace. Prin prezenta Doamnei Himmler, i se acorda acestuia o anumita greutate, o anumita preferinta, indicându-l ca o „personna grata” în fata guvernului german. Numai asa mi-am explicat strania întâlnire.

Este stiut ca guvernul german în toate tarile ocupate sau aliate avea obiceiul sa aplice o tactica de confruntari si alternative între conducatorii lor, pentru a le putea controla mai bine. Nu e unul, avem o rezerva, este altul care ne poate servi interesele.

Cine stie ce serviciu german a descoperit în Papanace punctul slab al miscarii victorioase, un rival potential al meu (poate din timpul exilului la Berlin) si îi cultivau imaginea…

10. Tineretul fascist si tineretul national-socialist la serbarile de la Iasi

Arhanghelul Mihail a fost ales de Capitan patronul Legiunii. La origine chiar, în momentul întemeierii ei, miscarea s-a numit Legiunea Arhanghelul Mihail. În fiecare an, la chemarea Capitanului, în ziua de 8 Noiembrie când cade sarbatoarea Arhanghelului, toata suflarea legionara tinea post, mergea la Biserica si se închina cu evlavie Ocrotitorului ceresc al miscarii.

Urmând aceasta traditie, am convocat si eu masele legionare sa se adune la Iasi, pentru a sarbatori chiar în cuibul de unde a pornit miscarea pe patronul ei spiritual. Ca un omagiu adus stravechii cetati românesti, de unde si-a luat zborul Legiunea, am proclamat Iasul „oras al miscarii legionare”.

Am invitat sa participe la serbarile de la Iasi tineretul fascist si tineretul national-socialist. Invitatiei noastre i s-a raspuns imediat de organizatia tineretului fascist, care cunoscuse camasile verzi la Padua si care acum primise cu bucurie sa întoarca vizita tineretului legionar. Cu invitatia tineretului national-socialist s-a ivit o dificultate diplomatica. Pâna la acea data, legionarii n-au calcat în mod oficial pamântul Germaniei, încât nu puteam pretinde ca sa vina tineretul hitlerist mai întâi în România, o mica putere în raport cu Marele Reich German. Consultându-ne cu delegatii lui „Hitlerjugend” aflatori în Capitala, am ajuns la o solutie de compromis: noi sa trimitem mai întâi o delegatie care sa se întoarca acasa, însotita de delegatia tineretului german, destinata sa participe la serbarile de la Iasi. Odata aceasta formalitate îndeplinita, nimic nu mai statea în calea prezentei camasilor brune la Iasi.

Timpul scurt ce-l aveam la dispozitie nu permitea decât plecarea si întoarcerea legionarilor cu avionul. În graba am constituit o delegatie legionara a tineretului , sub conducerea Secretarului General, Nicolae Petrascu, din care faceau parte Constantin Stoicanescu, seful national al tineretului, Ilie Smultea, seful Fratiilor de Cruce, Vasile Andrei, seful studentimii legionare, George Macrin, Victor Mezdrea si Dr. Victor Biris. Delegatia de legionari români a plecat în 2 Noiembrie si a fost primita la Berlin de Arthur Axmann, seful tineretului hitlerist, în 3 Noiembrie 1940. Legionarii români au adus omagiul lor camasilor brune care au cazut pentru cauza nationala, depunând o coroana la mormântul lui Horst Wessel. A doua zi au plecat la Weimar, unde au fost primiti de Reichsstathalterul provinciei. Oaspetii români au vizitat institutiile culturale, uzinele Wilhelm Gustloff si diferite asezaminte national-socialiste.

Dupa aceasta scurta sedere în Germania, delegatia româneasca a luat drumul înapoi spre tara tot cu avionul, de asta data însotita de o delegatie germana, formata din sefii superiori ai organizatiei „Hitlerjugend”. Masa participantilor, un detasament de 150 tineri national-socialisti, trebuia sa soseasca cu trenul în aceeasi zi.

La coborârea din avion pe aeroportul Baneasa, în dupa masa zilei de 6 Noiembrie 1940, cele doua delegatii au fost salutate de Comandantul Legionar, Preot Vasile Boldeanu, seful biroului organizarii de la Secretariatul General al Miscarii, care, într-o scurta cuvântare, le-a urat bun sosit:

"Scumpi prieteni si dragi camarazi,

Am venit sa aducem salutul de „bine v-ati întors acasa”, salutul sefului regimului legionar, al D-lui Comandant al Miscarii Legionare si îmbratisarea frateasca a tuturor legionarilor. Prietenilor, pentru dragostea cu care v-au primit, iar voua, dragi camarazi, pentru cinstea si demnitatea cu care a-ti purtat camasa verde pe pamântul Marelui Reich. Traiasca Legiunea si Capitanul!"

Garda legionara de onoare, prezenta la aeroport, a intonat „Sfânta Tinerete Legionara”, dupa care a luat cuvântul Dr. Finck, în numele organizatiei centrale a tineretului german, aducând salutul Führerului:

"Va aduc salutul si marea dragoste a Führerului si a Marelui Reich German. Traiasca Legiunea si Capitanul!"

Cum avionul aterizase la orele 2,30 dupa masa, iar trenul special cu detasamentul german era prevazut sa ajunga la orele 3,50, cele doua delegatii s-au îndreptat în graba spre Gara de Nord, pentru a nu scapa momentul sosirii lui. Primirea oaspetilor germani a luat aspectul unei manifestatii impresionante de fraternizare între cele doua miscari, de o amploare neobisnuita. Gara era frumos pavoazata cu drapele românesti, germane, italiene, spaniole si japoneze. La iesirea din gara, pe peretele de deasupra, fusese fixata fotografia Capitanului, în format mare, împodobita cu cetina de brad. Peronul garii era întesat de legionari, care, într-o ordine desavârsita, sub comanda Inginerului Nicolau, asteptau sa dea onorul oaspetilor. Guvernul era reprezentat prin Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii si al Sanatatii, si de Horia Cosmovici, Subsecretar de Stat la Presedintie. Din partea Legatiei germane era prezent Consilierul de Legatie, Steltzer.

La oprirea trenului, coboara mai întâi Dr. Blomquist, seful detasamentului german, cu statul sau major. Este salutat de Vasile Iasinschi si ceilalti reprezentanti ai guvernului român, dupa care conducatorii tineretului german trec în revista formatiile legionare în acordurile imnului Sfânta Tinerete Legionara, cântat de o muzica militara. Când grupul de comandanti germani se apropie de formatiunile tineretului hitlerist din România, apartinând lui „Auslandsorganisation”, o alta muzica militara intoneaza Deutschland über Alles, urmata de Horst Wessel Lied. Detasamentul german coboara din vagoane, se încoloneaza si porneste spre iesire. În fata portretului Capitanului, se opresc, saluta cu bratul în sus si pastreaza un minut de reculegere.

În Piata Garii, ministrii si celelalte oficialitati primesc defilarea detasamentului german. Se formeaza apoi o coloana mixta româno-germana din tinerii veniti din Reich, tinerii grupului etnic german din România si camasile verzi. Coloana, având în frunte muzica tineretului german, strabate arterele principale ale Capitalei, în ovatiile multimii, pâna la Statuia lui Mihai Viteazul. În fata Statuii, are loc o noua defilare, a tuturor grupurilor, în acordurile muzicii tineretului din Reich.

În seara aceleiasi zile, conducatorii tineretului german, în frunte cu Dr. Finck, au venit la Presedintie, unde au trecut mai întâi pe la biroul meu, pentru a ma saluta. La urarea mea de bun venit, a raspuns Blomquist, seful detasamentului din „Hitlerjugend”, care a spus urmatoarele:

”Domnule Comandant,

Noi toti stim de lupta miscarii D-voastra. Am urmarit din presa si am fost cu sufletul mereu alaturi de D-voastra. Cunoastem jertfele voastre de sânge. Prin ele ati aratat vointa D-voastra legionara de a birui.

Ati stiut prin prudenta, lupta si întelegerea datoriei, prin sacrificii mai ales, sa stabiliti legatura cu marea idee a nationalismului noii Europe. Am venit sa punem temelie acestei camaraderii si suntem convinsi ca în mijlocul vostru ne vom gasi gata pentru viitoarele batalii”.

Delegatia tineretului german a trecut apoi în sala festiva a Presedintiei, unde a fost primita de Generalul Antonescu. Conducatorul Statului, într-un moment de sinceritate si buna dispozitie, cum rar îi erau proprii, le-a facut o declaratie de solidaritate deplina cu Legiunea :

”Sunt fericit sa va salut în numele guvernului national-legionar. De la mine, pâna la ultimul legionar, sunteti primiti cu toata camaraderia si fratia.

Sper ca veti ramâne cu amintiri frumoase si bune impresii din România.

Multumindu-va, doresc sa ne vedem la Iasi.

Traiasca partidul national-socialist german”.

Tot în ziua de 6 Noiembrie, noaptea, la orele 12,30 a sosit cu Simplonul delegatia tineretului italian, formata din 7 ofiteri, care conduceau grupul, si o centurie din G.I.L. (Gioventu Italiana del Littorio). Pe peronul garii era prezent Pelegrino Ghigi, Ministrul Presei, Alexandru Constant, Emil Bulbuc, Secretar General la acelasi minister, Victor Silaghi, conducatorul grupului legionar de la Padua, si Ion Victor Vojen, Ministrul României la Roma, care se afla în acel moment la Bucuresti.

La sosirea trenului, seful expeditiei italiene, Eduardo Natoli, a fost salutat de Ministrul Constant si de reprezentantii Legatiei italiene. Dupa trecerea în revista a formatiunilor legionare, tinerii fascisti se încoloneaza si pornesc spre iesire, în acordurile lui Giovinezza, cântata de o muzica militara. În Piata Garii, cu toata ora înaintata, o mare multime de oameni astepta tineretul italian si izbucnea în urale la aparitia lor. Se cânta de întreaga asistenta imnurile celor doua tari si apoi, fiind ora înaintata, tinerii fascisti sunt condusi la masini, de unde pleaca spre caminele unde sunt încartiruiti.

În ziua de 7 Noiembrie, cele doua detasamente, german si italian, au pornit spre Iasi cu un tren special, pentru a fi a doua zi dimineata în Capitala Moldovei. La Iasi, în prezenta Regelui, a Reginei-Mama, a membrilor guvernului, în frunte cu Generalul Antonescu, a reprezentantilor diplomatici ai Axei, a avut loc o mare manifestatie, în cadrul careia au defilat si formatiile germane si italiene, salutate cu tunete de aplauze de populatie si de masele legionare.

Dupa întoarcerea la Bucuresti, grupul italian a mai zabovit în România, dorind sa cunoasca frumusetile tarii si locurile ei istorice. Condusi permanent de Emil Bulbuc, Secretarul General al Ministerului Presei, au vizitat mai întâi Parcul Carol, unde au depus o coroana de flori la Mormântul Eroului necunoscut. În continuare au facut un pelerinaj la cimitirul militar Ghencea, unde sunt înhumati eroii italieni din primul razboi mondial. La „Casa Verde”, au depus o jerba de flori la Mausoleul eroilor cazuti în Spania si au pastrat un minut de reculegere. Tot însotiti de Emil Bulbuc s-au deplasat la Predeal, pentru a cunoaste locurile dragi Capitanului, unde a trait atâtea clipe frumoase, dar si atâtea dureri. S-au oprit mai întâi la cimitirul legionar din vale, unde au contemplat îndelung sirul de cruci. „Emotia, scria ziarul Buna Vestire, de care au fost cuprinsi camarazii de lupta ai Italiei fasciste, în fata nesfârsitelor cruci ale martirilor legionari, i-a zdruncinat adânc pe cei prezenti. Dupa ce au depus o coroana de flori, tinerii au îngenuncheat la marginea mormintelor cu ochii în lacrimi, gest de suprema înfratire a acestui tineret cu tineretul biruitor al Legiunii”.

Tineretul italian a lasat o amintire nestearsa în inima poporului român, prin gestul sau de solidaritate spontana cu grijile populatiei, încercata tocmai în aceste zile de catastrofalul cutremur. Din primul moment, tinerii fascisti s-au prezentat în echipe perfect organizate, cu sefii lor, pentru a participa, alaturi de legionari si de autoritati, la dezgroparea victimelor aflate sub darâmaturile edificiului „Carlton”. „Cu un spirit de disciplina si jertfa, scrie tot ziarul Buna Vestire, care a produs o adânca impresie în rândurile populatiei bucurestene, tinerii membri ai G.I.L., în frunte cu conducatorii lor, au muncit neîntrerupt, în cursul zilei si al noptii, cimentând cu gestul lor pentru totdeauna legatura de fratietate între tineretul fascist si cel legionar”.

Înainte de a se întoarce în patrie, am oferit o masa delegatiei italiene la „Athenee Palace”, la care au participat Ministrul Ghigi, cu colaboratorii sai cei mai apropiati, Emil Bulbuc, Victor Silaghi, P.P. Panaitescu, Rectorul Universitatii de la Bucuresti, si Octavian Rosu, pe care îl desemnasem sa fie reprezentantul miscarii legionare pe lânga partidul fascist, echivalent cu delegatul acestui partid la Bucuresti. La sfârsitul mesei, am rostit o cuvântare în care am exaltat camaraderia ideologica dintre cele doua popoare.

”Camarazi,

România Legionara va multumeste pentru sentimentele de profunda camaraderie si dragoste pe care le-ati dovedit tineretului legionar, atât la serbarile tineretului fascist la Padua cât si aici, pe pamântul tarii noastre.

Ne-ati aratat întreaga simpatie atât pentru serbarile de la Iasi cât si în ceasurile grele ale catastrofei prin care am trecut.

Ceea ce ne leaga, dincolo de originea comuna, de istoria care sta marturie, este si lupta si suferintele pentru aceleasi idealuri.

Fascismul a deschis un drum biruitor în istorie, al carui final glorios nu poate fi decât victoria armelor care lupta pentru instaurarea unei Europe Noi, care înseamna descatusarea din robia unei lumi nedrepte a tuturor natiunilor europene.

Intuitia geniala a Marelui Vostru Duce a învrednicit poporul italian ca el sa fie deschizatorul acestor zari noi pentru Europa.

Capitanul nostru, Corneliu Codreanu, în cea dintâi clipa a luptei pe care a început-o la Iasi, a declarat ca „soarele nostru rasare la Roma” si daca regimul înstrainat de aspiratiile poporului nostru – care s-a prabusit a avut atitudini de neîntelegere a marii opere fasciste, noi, legionarii, întotdeauna am crezut în biruinta Ducelui Mussolini si în eternitatea Romei.

În clipa în care Generalul Ion Antonescu, Conducatorul Statului si Seful Regimului Legionar, va pasi pe pamântul sacru al Italiei, în salutul lui sa simtiti îmbratisarea calda a miilor de camasi verzi din România.

Va rugam, camarazi, la plecarea voastra din România, sa duceti Ducelui si poporului italian marturisirea de credinta a Miscarii Legionare, înfratita pentru totdeauna cu Miscarea Fascista”.

La cuvântarea mea, a raspuns Eduardo Natoli, Comandant Federal al G.I.L. si seful detasamentului de tineri fascisti, cu urmatoarele cuvinte:

”Domnule Comandant,

Profit de împrejurarea fericita de acum pentru a da expresie celor mai adânci multumiri pentru camaradereasca primire pe care ati rezervat-o tinerilor lui Mussolini.

Am vizitat cimitirul de la Predeal, în semn de omagiu pentru gloriosii vostri camarazi, cazuti pentru un nou regim, de ordine europeana.

Îngaduiti-mi, D-le Comandant, sa va ofer acest pumnal, ce reprezinta un simbol pentru Garda Armata a Revolutiei Fasciste.

În numele tineretului italian al Lictorului, care încadreaza în rândurile lui noua milioane de tineri, însufletiti de o singura credinta si învatati sa Creada, sa Asculte si sa Lupte, exprim salutul si urarea lui cu strigatul nostru de batalie”.

În cursul cuvântarii, Eduardo Natoli mi-a oferit baioneta de Comandant al G.I.L. si insigna organizatiei.

Masa de înfratire cu tinerii italieni s-a încheiat în mijlocul unui mare entuziasm, în cântece si strigate pentru Duce.

Dupa terminarea festivitatilor de la Iasi, tineretul hitlerist a mai ramas si el câteva zile în tara noastra vizitând diferite locuri. Ca si tineretul italian, tineretul german, dupa tragica noapte a cutremurului, a sarit în ajutorul populatiei, participând la lucrarile de dezgropare ale victimelor de la „Carlton”. Tineretul hitlerist german s-a bucurat de aceleasi atentii ca si tineretul fascist din partea mea. I-am invitat si pe ei, întreg grupul, la o masa la Athenee Palace, în seara de 12 Noiembrie. A asistat seful detasamentului german, Blomquist, Dr. Finck, reprezentantul tineretului german în România, precum si ziaristii Karl Hermann Theil si Dr. Kromer, de la Völkischer Beobachter. Din partea romaneasca au participat Dr. Victor Biris, Constantin Stoicanescu, Victor Medrea si Victor Silaghi.

Într-o atmosfera de mare entuziasm, la sfârsitul mesei, am rostit câteva cuvinte, în care am exaltat camaraderia dintre camasile verzi si camasile brune:

”Camarazi,

Sunt fericit ca înainte de reîntoarcerea voastra în Marea Germanie, am prilejul sa stau în mijlocul camarazilor din Hitlerjugend.

Nu v-am considerat o singura clipa straini, iar voi prin tinuta frumoasa care ati avut-o cu prilejul marilor serbari de la Iasi si prin interventia voastra barbateasca si adevarat national-socialista, cu prilejul marii încercari ce-a suferit-o Capitala în aceste zile, ne-ati dovedit ca înfratirea dintre ideea legionara si cea national-socialista si contopirea spirituala dintre Hitlerjugend si tineretul legionar este o realitate.

Miscarea legionara v-a urmarit cu atentie si dragoste si va multumeste prin mine.

Mâine parasiti Bucurestiul, care cunoaste înca durerile marilor prefaceri. Duceti cu voi impresii si amintiri despre un tineret legionar iesit din marea scoala a suferintei, despre un popor care aici în sud-est îsi cere dreptul la viata, anuntând totodata zorii unei Noi Europe, propovaduita de geniul lui Adolf Hitler si realizata de glorioasa armata germana, în rândurile careia multi dintre voi ati sângerat.

Camarazi,

Fiti acasa, în marea voastra patrie, solii sentimentelor noastre de camaraderie pentru conducatorii Hitlerjugend, interpretii sentimentelor noastre pentru Marea Armata Germana si interpretii sentimentelor noastre de dragoste pentru marele D-voastra Führer, caruia îi uram din tot sufletul marea biruinta finala”.

A raspuns Comandantul detasamentul german, Blomquist:

”Nu ne-am simtit nici o clipa straini în minunata D-voastra patrie; acest lucru sporeste fericirea pe care am avut-o venind în tara în care au biruit credinte asemanatoare cu ale noastre, dupa o lupta nespus de grea, lupta pe care noi o cunoastem atât de bine si despre care s-a scris atât de mult la noi, unde a fost urmarita cu cea mai mare atentie si dragoste”.

Încheind cuvântarea sa, Blomquist a adaugat:

”Legiunea sub Horia Sima va impune poruncile Capitanului, caci el este chezasia marelui testament lasat legionarilor spre împlinire.

În numele întregului tineret german fac cele mai calde urari nobililor luptatori legionari si închin un gând pios marii jertfe legionare”.

Dupa sederea în Capitala, delegatia tineretului german, în drumul spre patrie, s-a oprit la Brasov, pentru a cunoaste acest stravechi oras, întemeiat de cavalerii teutoni. În 12 Noiembrie, detasamentul german a fost primit în gara Brasov de autoritatile locale, în frunte cu prefectul Traian Trifan si primarul Ionica. A doua zi, 13 Noiembrie, grupul german a facut o excursie la Bran, unde a vizitat castelul, iar dupa amiaza fanfara tineretului national-socialist a dat un concert în Piata Sfatului, colectând cu acest prilej bani pentru ajutorarea sinistratilor cutremurului.

Seara, la plecarea din gara Brasov, delegatia germana a fost salutata de Traian Braileanu, Ministrul Educatiei, care le-a tinut cuvântul de despartire în limba germana. În rezumat, Traian Braileanu le-a spus urmatoarele:

”În numele guvernului si al D-lui Comandant Horia Sima, am venit la Brasov sa va spun un cuvânt de despartire. Ati venit sa ne cunoasteti tara. Ne-am straduit sa va aratam si sufletul nostru care va dorea de mult. Am sarbatorit împreuna ziua Patronului Legiunii la Iasi, în orasul Miscarii Legionare. Ne-am înfratit în însufletirea serbarii. Dar în a doua noapte ne-a lovit nenorocirea cutremurului. În aceasta nenorocire, v-am cunoscut mai mult cât de aproape ne sunteti. Ati luat parte la durerea noastra si ne-ati dat tot sprijinul de camarazi. Asa vom ramâne, uniti pe vecie, în bucurie si în durere. Când va veti întoarce în patria voastra, în marea si neînvinsa tara, creata de geniul Führerului, pastrati amintirea prieteniei noastre si va rugam sa lasati fiecare câte o particica din inima, aici la noi, ca dorinta de a reveni sa fie întotdeauna treaza”.

Profesorul Constatin Stoicanescu a adresat un salut în numele tineretului legionar, profund legat sufleteste de tineretul german.

Conducatorul detasamentului german, Blomquist, a raspuns printr-un înflacarat discurs, aratând strânsa legatura ce exista între tineretul german si Garda de Fier a Capitanului.

”Sunt convins, a spus Blomquist, ca România va trece biruitoare prin toate greutatile si va deveni tara frumoasa pe care o visa Capitanul”.

A încheiat cu un salut al tineretului german catre Horia Sima si catre toti camarazii din Garda de Fier