Este o pierdere de timp şi de bani, bani care ar fi putut fi acordaţi examinatorilor. Observ că, din ce în ce mai mult, se încearcă «militarizarea» bacalaureatului

UEFISCDI lansează două platforme online pentru promovarea la nivel mondial a învăţământului superior şi a cercetării din România

Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetarii, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) va lansa platformele web „Registrul National al Infrastructurilor de Cercetare” (ERRIS – Engage in the Romanian Research Infrastructures System) şi „Study in Romania”.

Platforma ERRIS a fost dezvoltată pentru a veni în sprijinul coordonatorilor infrastructurilor de cercetare publice sau private din România şi a celor care doresc să beneficieze de serviciile oferite de aceste infrastructuri, stimulând colaborarea şi participarea la reţele naţionale şi internaţionale de profil a comunităţii ştiinţifice din România.

Totodată, constituirea acestui registru răspunde acţiunilor necesare internaţionalizării sistemului naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare, în concordanţă cu Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020.

Platforma Study in Romania promovează învăţământul superior românesc la nivel global, contribuind la atragerea studenţilor naţionali şi internaţionali în programe de studiu din oferta educaţională a universităţilor româneşti.


http://adevarul.ro/educatie/scoala/sistemul-educational-romanesc-isi-ingropa-elevii-sansa-studiati-strainatate-1_558a5c5c589925ddd0328cbe/index.html

Sistemul educaţional românesc îşi îngroapă elevii. Dacă aveţi şansa, studiaţi în străinătate!

Mai rămăseseră puţine minute până la ora 8. Mă îndreptam cu paşi apăsaţi spre şcoala din colţul străzii când deja zăream părinţii agitaţi ce îşi însoţiseră copiii până la intrare. Murmurau neliniştiţi de ce va fi şi se încurajau reciproc cu expresia specifică românului „lasă, că va fi bine“. Pe holuri era încă tăcere. Directorul aştepta ora potrivită pentru a ridica subiectele.

Cei câţiva profesori şi învăţători din comisie citeau regulamente, verificau şi afişau listele cu elevii pe uşile claselor de examinare. „Oooo, ce bine că ai venit! Chiar aveam nevoie de tine! Du-te te rog vezi cum sunt elevii”, îmi zice o dirigintă. Alta profesoară zâmbitoare exclamă „ce faci, Mihai, nu ai somn de dimineaţă?! E vacanţă, ce naiba!”

Am urcat la etaj fiind convins că trebuia să-i regăsesc repede pe cei din clasa a VIII-a şi să-i încurajez, acum, cu doar câteva minute înainte de primul lor mare examen din viaţă. Copilaşii aceştia, ştiţi că au doar 14 ani? Le-am repetat mereu în întâlnirile noastre anterioare „dragii mei, cele mai mari examene în viaţă nu se dau la şcoală, dar asta nu ne scuteşte de note mari şi performanţă” (şi ei au înţeles asta), i-am motivat oferindu-le întâi încrederea mea totală în capacităţile lor şi i-am învăţat tehnici de managment al timpului, de lecturare eficientă şi de gestionare a emoţiilor distructive. Le-am răspuns la zeci de întrebări şi i-am primit la cabinet fără ezitare. La sugestia mea, unii elevi şi-au închis contul de facebook tocmai pentru a învăţa „fără stres”. Cu câteva luni în urmă m-au rugat să-i ajut să-şi descopere interesele şi aptitudinile. Acum ştiau deja ce-şi doresc şi se visau la licee. E atât de confortabil psihic să ştii ce vrei în viaţă şi atât de confuz şi stresant când nu ştii încotro...

Am deschis prima uşă şi reacţia lor a fost de fapt un strigăt de bucurie. Am vorbit cu fiecare încercând să le evaluez starea emoţională. O elevă mi-a întins mâna dreaptă. Îi tremura parcă cu tot corpul. Mi-a răspuns scuzându-se „aşa îmi tremură mie, nu e prima oară, nu e de la examen”. Ei, da...Ca o ultimă reevaluare m-au întrebat despre poeţii contemporani români (Cărtărescu n-a lipsit, nici Dinescu pe care îl întâlnisem cu o zi înainte) şi în discuţia noastră mai în glumă, o elevă (ştiind că am publicat două cărţi) m-a asigurat că îmi va scrie numele pe foaia de răspuns. Altă elevă mi-a zis că va insera o poză: „o poză e cât o mie de cuvinte domnu’ psiholog” şi în final au vrut să-şi dea un check in pe facebook. Evident că am diferenţiat cele serioase şi urgente de cele glumeţe şi nepotrivite. Evident că răspunsuri mulţumitoare nu au primit la întrebări de genul „ce mă ajută în viaţă să ştiu diferenţa dintre o cauzală şi o completivă directă? Şi asta mă stresează pe mine acum!”. Am intrat pe urmă şi în cealaltă clasă şi i-am încurajat mergând pe holuri până când o profesoară justiţiară (culmea, profă de religie) a strigat din toţi rărunchii să părăsesc şcoala că începe examenul şi sunt camere video şi nu avem nevoie de probleme... (Eram sigur că Ceauşescu avea să intre în urma mea).

“Emoţiile sunt parte din funcţionarea noastră psihică, ele ne pot motiva un comportament şi pot desigur să ne fie distructive, să ratăm”.

Ce m-a impresionat în această scenă sunt câteva aspecte. Întâi trăirile acestor copii. La 14 ani eşti încă copil: te joci, cânţi, dansezi, te distrezi şi probabil te îndrăgosteşti. Nu ai gânduri concrete de viitor pentru că viitorul nu e în lumea ta. Lumea ta e alta. Ori, aceşti elevi se îmbrăţişau unii cu alţii şi îşi făceau cruci creştineşti ca în faţa unei mari despărţiri sau a unei iminente catastrofe, un pericol de neconceput. Emoţiile sunt parte din funcţionarea noastră psihică, ele ne pot motiva un comportament şi pot desigur să ne fie distructive, să ratăm. Am observat emoţiile profesorilor din şcoală; şi ei erau rugaţi să fie îmbrăţişaţi şi apoi am urmărit reacţiile emoţionale ale părinţilor din timpul şi în urma examenului. A doua zi, alt examen la limba maternă şi a treia zi binecunoscuta şi neiubita matematică. E primul examen al unor copii, primul dintr-o serie de 100, 200 sau câteva vor mai urma la liceu şi în facultate sau master. Şi e primul tratat cu un maximum de importanţă încât pentru unii copii poate fi catastrofal. Cum să nu fii alături de ei? Nu e doar emoţia lor proprie, să ne fie lămurit. Este emoţia lor covârşită de emoţia părinţilor, bunicilor, mătuşilor şi a întregului neam, este soarta lor şi viitorul lor, este mândria lor şi a familiei în joc. „Nu ne poţi face de râs”. Cum??

Exigenţele părinţilor şi obsesia lor de a fi admişi doar la unele licee în contradicţie cu dorinţa sinceră a elevului care militează în zadar pentru alt liceu şi eşecul admiterii cauzează adevărate traume şi constante reproşuri: „Nu eşti bun de nimic, m-ai dezamăgit, aveam speranţă în tine, acum ce mă fac cu tine. Soră-ta e mai deşteaptă şi muncitoare, tu – un prăpădit. Şi am băgat atâtea meditaţii şi atâţia bani. Nu se va alege nimic de tine în viaţă” – sunt doar câteva „uşoare” sentinţe din cele pe care urechile mele le-au auzit. Viaţa parcă începe sau se sfârşeşte cu acest examen de evaluare naţională. Stresul din aceste zile şi din ultimele luni, interdicţiile, supărările, certurile, epuizarea fizică şi psihică, miile de ore de meditaţii, toate vin în contrast cu viaţa reală. Viaţa reală chiar nu se termină cu un examen, nici cu un eşec, oricare ar fi.

Urmaţi-vă şansa, tineri!

Pe de altă parte, societatea românească le arată o altă viziune asupra vieţii. De fapt în întâlnirile mele cu elevii de multe ori mi-au contraargumentat că în România nu trebuie să ai şcoală ca să ai bani şi baftă în viaţă, că trebuie să ştii să te descurci, să fii băiat deştept, că hoţii sunt mai fericiţi decât tocilarii şi nu fac închisoare, că medicii care salvează vieţi sunt la limita supravieţuirii şi că profesorii lor care le predau zi de zi trăiesc din împrumuturi financiare şi se îmbracă cu aceleaşi haine sărăcăcioase.

Societatea românescă le arată contramodele. Şi mai grav este că statul român nu dă doi bani pe şcoală. Guvernul României nu face o prioritate de grad zero din învăţământ. De fapt, nici nu-i pasă. A schimbat vreo 20 de miniştri după 1990 şi a modificat zeci de legi ale educaţiei bătându-şi joc şi experimentând fantezii personele pe spinarea elevilor. Şi, de fapt, mari schimbări nu sunt. Am răsfoit programele disciplinelor şi caietele elevilor şi am testat atitudinea profesorilor. Comunistă. M-am aşezat la ore în bănci. Am asistat la evaluări. Mă pot jura că la fel m-am simţit şi în urmă cu 20 de ani când eu însumi eram pe băncile şcolii. Niciun progres. Am constatat învechitul şi retincenţa făţă de orice nou şi util (metodă, tehnică, mentalitate, abordare, disciplină) mai ales educaţia sanitară, sau sexuală.

Recent, cu greu şi cu multe voturi împotrivă, s-a decis mărirea alocaţiei la: atenţie 84 de lei (nu euro). Bani pe care un elev din Occident îi lasă într-o zi la un fast-food. Reacţia prim-ministrului a fost la fel de jalnică ca propriul său mandat: că nu ştie dacă la anul vor mai fi bani pentru alocaţii. Evident că pe aleşi nu-i interesează învăţământul de stat când proprile odrasle studiază în instituţii private extrem de scumpe din ţară sau străinătate.

“Cum aş fi putut să le spun să rămână într-un oraş de provincie şi să-şi îngroape talantul doar pentru că „aici e neamul meu cel românesc”.

Şi atunci mă întreb cu ce drept aş putea eu să încurajez tinerii care îmi cer sfatul în alegerea carierei în România versus Occident? Cum aş putea eu să-i influenţez sau să le transmit iluzii, când ştiu preabine cum se face şcoală în ţară? Am întâlnit tineri geniali în cabinet cu scoruri de inteligenţă superioară care erau deja curtaţi de universităţi de top din lume. Cum aş fi putut să le spun să rămână într-un oraş de provincie şi să-şi îngroape talantul doar pentru că „aici e neamul meu cel românesc”. Sentimentalisme ieftine şi dăunătoare.

NU, îi îndemn pe toţi cei care îşi doresc mult să studieze în Occident, să facă acest pas, să nu rateze nicio şansă, să aibă parte de educaţie la cel mai înalt nivel, îî îndemn să se formeze intelectual şi moral în instituţii de prestigiu din Marea Britanie şi din America şi în societăţi civilizate, oneste şi meritocrate cu profesionişti şi specialişti în demoniile lor, pentru ca mai apoi, dacă-şi doresc, să se întoarcă în România.

România are nevoie mai mult ca oricând de tinere talente, de minţi luminate, dar pentru ca orice sămânţă bună să aducă roadă trebuie să cadă pe pământ bun, nu în buruieni şi nici să fie călcată în picioare, şi din păcate, o repet, România încă nu este un pământ rodnic la capacităţi maxime şi încă eşti călcat în picioare. Urmaţi-vă şansa, tineri!

http://adevarul.ro/news/politica/cecauta-cultura-educatia-strategia-nationala-aparare-1_558af758cfbe376e35933ac3/index.html

Ce caută cultura şi educaţia în Strategia Naţională de Apărare

Foşti şi actuali consilieri prezidenţiali împreună cu alţi experţi arată de ce în noua Strategie Naţională de Apărare apar domenii ca educaţie, cultură, sănătate sau mediu. Ştirbeşte acest document din puterile Guvernului?

Parlamentul a adoptat în această săptămână Strategia Naţională de Apărare, un document pe care preşedintele este obligat să-l prezinte în primele şase luni de la preluarea mandatului. Titlul documentului diferă uşor de la un preşedinte la altul, însă chiar şi micile nuanţe au trezit suspiciuni. Au fost parlamentari care s-au întrebat de ce Klaus Iohannis a optat pentru titlul „Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019“, în timp ce predecesorul său, Traian Băsescu, şi-a botezat prima lucrare „Strategia de Securitate Naţională a României“. De ce un preşedinte a ales să folosească termenul „apărare“, iar altul „securitate“? Ion Oprişor, consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, are un răspuns cât se poate de simplu: „Preşedintele Iohannis a optat pentru titlul de «Strategie Naţională de Apărare» pentru că aşa scrie în Constituţie şi în lege“. Iar Legea privind planificarea apărării exact asta spune: „Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia Naţională de Apărare Parlamentului“.

„Vorbim despre securitate extinsă“

Indiferent de titluri şi de preşedinţi, conţinutul strategiilor de apărare respectă un model sobru, care punctează problemele interne şi ne racordează la contextul politc extern. Totuşi, Klaus Iohannis a fost criticat pentru că a inserat în paginile Strategiei domenii ca educaţie, sănătate, cultură, mediu, toate trecute la „obiective naţionale de securitate“. E prea mult? „Dimpotrivă. Vorbim despre securitate extinsă, o formulă care vine să actualizeze legile noastre cu conceptele de securitate ale statelor europene şi ale SUA. Acestea sunt modelele noastre în materie de securitate“, spune Claudiu Săftoiu, fost şef al SIE. Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu, intră şi mai mult în detalii. „Definiţia conceptului de securitate, dată de Şcoala de la Copenhaga la sfârşitul anilor ’80, se întinde pe cinci paliere: militar, economic, politic, social şi de mediu. După care au fost stabilite şi trei obiective de securizare: statul, societatea şi cetăţeanul“, arată Iulian Chifu. Exact palierele pe care se întinde şi strategia preşedintelui Iohannis. Aşadar, suntem în pas cu partenerii occidentali.

Dincolo de nivelul teoretic, i-am întrebat pe oamenii implicaţi direct în educaţie, cultură sau sănătate dacă e mai bine ca aceste domenii să facă parte din Strategia Naţională de Apărare. Marian Staş, expert în educaţie şi blogger adevarul.ro, spune un „da“ categoric. „Efectele produse de acest sistem educaţional sunt cele mai perverse, pentru că rezultatele nu sunt dure pe moment, dar elevii inepţi de astăzi vor deveni inepţii adulţi de peste 20 de ani. Sistemul public de educaţie generează inşi total incompatibili cu cerinţele României de azi. Or, asta loveşte exact în fibra statului. Iohannis este condamnat să-şi asume schimbarea paradigmei în educaţie, o schimbare a paradigmei la nivelul societăţii profunde, care nu poate porni decât de la vârful de legitimitate, care înseamnă preşedintele. De aceea, Adminsitraţia Prezidenţială a procedat corect atunci când a introdus educaţia în Strategia de Apărare“, crede Marian Staş, autor al cărţii „Educaţie şi securitate naţională“.

Consilierul prezidenţial Ion Oprişor, omul care s-a ocupat îndeaproape de elaborarea Strategiei de Apărare, vede educaţia din perspectiva militarului de carieră. „Apărarea ţării nu mai înseamnă astăzi numai tunul şi tancul. Astăzi tancul este inteligent, iar pentru un tanc inteligent ai nevoie de un om inteligent, un om foarte bine pregătit, care să ştie să controleze tehnica modernă în această epocă a tehnologiei. Nu putem vorbi despre oameni inculţi, needucaţi care să-şi apere ţara“, spune Ion Oprişor.

„Cultura înseamnă locuri de muncă“

Eseistul Mircea Vasilescu, redactor-şef al revistei „Dilema Veche“, vorbeşte despre cultură ca obiectiv naţional de securitate. „Cred că e foarte bine. Ştiu că în Finlanda, în Polonia, există cultura trecută în Strategia Naţională de Apărare şi sunt câteva lucruri rafinate acolo. La noi, cultura e privită doar ca un ornament, un lucru cu care să te lauzi, pentru elite şi atât. Dar de zeci de ani nu mai e aşa. Cultura contribuie consistent la PIB-ul UE, cultura înseamnă locuri de muncă. Industria culturală şi creativă a prins şi în România, iar asta înseamnă aproximativ 200.000 de locuri de muncă. E important că apare în Strategie ca obiectiv pe termen mai lung“, spune Mircea Vasilescu.

Poetul Florin Iaru are câteva temeri. „De ce să nu fie şi cultura în Strategia de Apărare? Însă mi-e teamă de militarizarea culturii: planuri, statistică, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării. De cultură e bine să se ocupe Ministerul Culturii“, crede Iaru.

Cât despre sănătate, analistul politic George Jiglău, blogger adevarul.ro, spune: „Evident că sănătatea este o problemă de siguranţă naţională, câtă vreme rateurile sistemice din sănătate afectează direct calitatea vieţii românilor şi satisfacţia lor faţă de prestaţia statului în care îşi plătesc taxele“.

„Iohannis s-a implicat permanent, nu doar a semnat“

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu a votat noua Strategie, pe motiv că preşedintele ar urma să-şi aroge din atribuţiile Guvernului din moment ce controlează domenii ca educaţia sau sănătatea. Iar asta, în viziunea lui Tăriceanu, înseamnă republică prezidenţială. „O aberaţie totală. Preşedintele nu se ocupă de administrarea curentă a domeniului, nu-l tutelează ca atare, ci se interesează dacă elemente de securitate dintr-un domeniu sau altul sunt respectate. În plus, Strategia Naţională de Apărare este girată de CSAT, organism din care fac parte şi reprezentanţi ai Guvernului“, răspunde Iulian Chifu.

„Nu e niciun pericol de suprapunere a acestor obiective cu activitatea Guvernului. Le putem privi ca o completare a atribuţiilor guvernamentale. Deci nu exagerăm dacă spunem că, abia acum, am ajuns să privim chestiunea securtităţii naţionale în ansamblul său“, insistă şi Claudiu Săftoiu.

Numai că Tăriceanu şi-a găsit un adept surprinzător: Traian Băsescu. „În propunerile de ordine de zi ale CSAT, preşedintele introduce puncte care ţin de cultură, dar mi se pare deja ridicol. Este o greşeală introducerea acestor domenii în strategia de apărare. Eu vă garantez că strategia este scrisă de consilieri şi Iohannis nu prea a citit-o“, a spus fostul preşedinte. Fără să-i amintim de afirmaţiile lui Traian Băsescu, Ion Oprişor a venit cu o variantă total opusă. „Domnul preşedinte Iohannis s-a implicat din start. A chemat tot colectivul de lucru, apoi, în fiecare zi ne întreba în ce stadiu suntem. Ba chiar ne întreba:« e oportun acel cuvânt acolo, sau nu?» Domnul Iohannis s-a implicat permanent în timpul redactării acestei strategii, nu doar a semnat documentul la final şi atât“, spune Oprişor.

Scurt istoric

Imediat după Revoluţie, a fost scrisă „Concepţia integrală de securitate“, însă a rămas suspendată pe fondul instabilităţii politice provocate de căderea Guvernului Român. În 1994 am avut o Strategie adoptată de CSAT, apoi, în 1999 Emil Constantinescu a prezentat primul document în care ne racordam la valorile euroatlantice. Strategia din 2001 a fost marcată de atentatele de la 11 septembrie, iar cea din 2006 a punctat prin strategia din zona Mării Negre. Cea din 2012 a rămas în istorie pentru includerea în capitolul vulnerabilităţi „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului“.

http://adevarul.ro/news/eveniment/guvernul-decis-institutul-cantacuzino-statut-interes-strategic-primi-10-milioane-euro-1_558a86580a48ab8d19000011/index.html

Guvernul a decis: Institutul Cantacuzino are statut de interes strategic şi va primi 10 milioane euro. Ministrul Educaţiei: „Institutul Cantacuzino este salvat”

Guvernul a avizat, prin ordonanţă de urgenţă, procedura de acordare pentru Institutul Cantacuzino a statutului de instituţie publică de interes strategic, care va permite inclusiv alocarea, din Fondul de rezervă bugetară, a 10 milioane de euro pentru plata datoriilor către stat şi furnizori.

Banii vor acoperi şi cheltuielile de funcţionare aferente acestui an. Ordonanţa mai prevede că unitatea va avea denumirea de „Institut Naţional de Cercetare”, urmând să preia personaul şi patrimoniul actualului institut.

Potrivit ministrului Educaţiei, fondurile sunt „necesare şi suficiente”, astfel încât datoriile ţi cheltuielile să fie achitate până la sfârşitul anului. Ulterior, institutul va fi bugetat în mod firesc, a completat Cîmpeanu, adăugând că, după ce se vor obţine avizele, Institutul Cantacuzino va face cercetări şi testări pe loturi pilot de vaccinuri.

"Fondurile alocate sunt mai mult decât suficiente. Practic, Institutul Cantacuzino este salvat. Ca institut de stat, va avea asigurată finanţarea de stat integral de la buget", a declarat Cîmpeanu pentru "Adevărul". El a mai explicat că Institutul Cantacuzino va putea să obţină şi venituri din producţia proprie, iar în curând, se va da şi o Hotărâre de Guvern pentru reorganizarea Institutului.

În urmă cu puţin timp, Daniel Constantin, preşedintele Comitetului interministerial pentru gestionarea situaţiei de la Institutul Cantacuzino a explicat că există o confirmare permanentă pentru salvarea unităţii medicale.

„Ordonanţa de urgenţă privind acordarea ajutorului financiar pentru Institutul Cantacuzino este un pas firesc al activităţii desfăşurate până acum în cadrul comitetului interministerial”, a mai spus Constantin. Din comitet mai fac parte Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor, Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei şi Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii.

Preşedintele Iohannis în vizită la Cantacuzino

Preşedintele Klaus Iohannis a vizitat Institutul Cantacuzino şi le-a promis angajaţilor care protestau de câteva luni în curtea instituţiei că va căuta soluţii pentru a-i sprijini şi pentru a pune pe picioare instituţia.

„Nu am venit mai devreme pentru că am vrut să văd dacă se rezolvă problema. Am văzut că nu se clarifică lucrurile şi atunci am vrut să vin personal să discut cu conducerea, să găsim soluţii. Este inadmisibil sau exclus să dispară institutul”, le-a spus Iohannis angajaţilor Institutului Cantacuzino care protestau în curte, înarmaţi cu pancarte.

În total, Iohannis a petrecut o oră şi jumătate la Institut.

„Cred că simpla mutare a institutului de la un minister la altul nu poate să rezolve problema, eu cred că aici este nevoie de o decizie politică. Trebuie să ştim ce vrem cu institutul. Dacă ne lămurim, sunt convins că vom găsi şi soluţii", a arătat şeful statului în contextul în care institutul abia fusese mutat de la Ministerul Sănătăţii la cel al Educaţiei, care la rândul lui a încercat, fără succes, să-l paseze la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila".

Potrivit preşedintelui, activitatea de sănătate publică din Institut trebuie susţinută cu finanţare de la stat. În prezent, se ia în discuţie ştergerea datoriilor Institutului Cantacuzino, care ajung la 30 de milioane de lei. Aşa spunea atunci Adrian Onu, directorul demisionat de la Cantacuzino, la scurt-timp după ce vizita preşedintelui Iohannis s-a încheiat.

„Se va implica în găsirea unei soluţii, care să fie pe termen lung şi să fie mai independentă de fluctuaţiile politice”, a declarat Adrian Onu, adăugând că unitatea strategică, aflată în curs de auditare, are conturile blocate, o parte din sumele obţinute din activitatea desfăşurată ducându-se direct la creditori.

Iohannis: "Institutul Cantacuzino trebuie salvat"

Înainte de a pleca de la Institutul Cantacuzino, preşedintele Klaus Iohannis a declarat că Institutul Cantacuzino trebuie salvat.

„Pot să vă spun că, după părere mea, Institutului Cantacuzino trebuie salvat şi trebuie să funcţioneze în continuare, însă nu pot spune acum cum. În viitorul destul de apropiat, după ce voi discuta cu cei care pot aduce soluţii, o să vă spun ce s-a hotărât”, a spus Iohannis.

Proteste pentru salvarea Institutului

Angajaţii Institutului Cantacuzino au protestat de mai multe ori faţă de situaţia în care se află instituţia, cerând inclusiv susţinerea şi implicarea preşedintelui Klaus Iohannis, pentru împiedicarea desfiinţării institutului.

Oamenii au protestat paşnic, pe trotuar, de-a lungul sediului institutului, fluturând steguleţe naţionale şi afişând pancarte cu mesaje precum: "Sunt româncă şi protejez ce-i al ţării mele", "Milioane de ani de viaţă şi milioane de ani de sănătate, utilizând produsele Institutului Cantacuzino", "Performanţa răsplătită cu ignoranţă. Nu suntem de acord", "Nu desfiinţării Institutului Cantacuzino", "Românii au mai demonstra-o: Uniţi salvăm", "Apărăm valorile şi tradiţia. Uniţi salvăm Institutul Cantacuzino".

"Vorbim despre România lucrului bine făcut şi despre un institut care: a salvat milioane de vieţi, îşi păstrează importanţa în sănătatea publică (în prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase în cadrul programelor de sănătate publică), este implicat în învăţământul medical de înaltă calitate (studenţi şi medici), este un important centru de diagnostic microbiologic, este una dintre cele mai importante structuri de intervenţie în caz de epidemii şi atacuri bio-teroriste, de o mare importanţă pentru siguranţa naţională, are un rol esenţial în blocarea creşterii preţurilor pentru vaccinuri", se arată în petiţia transmisă preşedintelui Klaus Iohannis, semnată de angajaţi ai Institutului Cantacuzino.

Totodată, în petiţie se amintea de activitatea şi rolul institutului: "Cu peste 90 de ani de activitate, Institutul Cantacuzino poate fi considerat simbolul cercetării medicale româneşti. Aici s-au preparat seruri şi vaccinuri pentru combaterea bolilor contagioase (holeră, tuberculoză, poliomielită, tuse convulsivă etc.). Prin tradiţie, încă de la înfiinţarea institutului de către profesorul Cantacuzino şi prin decret regal (semnat în 1921 de către Regele Ferdinand I), institutul a avut patru roluri esenţiale în medicina românească: diagnostic (şi intervenţie în sănătatea publică), producţie, cercetare şi învăţământ".

La începutul lunii martie, directorul Adrian Onu a demisionat, motivând că nu a fost ajutat de autorităţi ca să "pună institutul pe linia de plutire".

Istoric

Institutul Cantacuzino a fost înfiinţat în 1921. Zeci de generaţii au primit imunitate în faţa bolilor prin vaccinurile preparate la Cantacuzino, cunoscute în întreaga lume.

În acest moment singurul institut de microbiologie şi imunologie din ţară abia reuşeşte să supravieţuiască. Institutul şi-a început declinul în februarie 2010, după ce Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie. În aceste condiţii, unele programe naţionale de imunizare au fost blocate timp de mai multe luni, iar autorităţile au fost obligate să importe vaccin.

Anul 2012 a fost primul în care în campania de imunizare gratuită împotriva gripei nu au mai fost folosite vaccinuri de la Institutul Cantacuzino, după ce, în ianuarie 2012, multe loturi cu doze fabricate la acest institut au fost retrase, din cauza unei concentraţii scăzute a tulpinei B, linia de producţie a fiolelor fiind ulterior închisă.

În 2013 producţia a fost reluată, dar, la sfârşitul anului, ANM a anunţat Institutul Cantacuzino că vaccinul antigripal nu poate fi pus pe piaţă, întrucât au fost descoperite probleme. Totodată, ANM a trimis probe, pentru reverificare, la Agenţia Medicamentului din Franţa, care a comunicat, în 31 ianuarie, că vaccinul nu este conform normelor. Rezultatele au indicat faptul că vaccinul antigripal produs la Institutul Cantacuzino are peste 3.000 de unităţi per mililitru de endotoxine, faţă de sub 100 pentru un produs conform.

În acest context, producţia de vaccin a fost oprită, iar imunizarea populaţiei se face numai cu vaccin din import.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.