Evaluarea Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012

Eficacitate

Prevenirea în şcoală

Tinerii apreciază că intervențiile pentru prevenirea consumului de droguri nu au o influență prea mare asupra lor. Tinerii intervievați nu se consideră la risc de a consuma droguri și, din acest motiv, nu se declară interesați de informații privind consumul de droguri.

Atât tinerii cât și părinții intervievați consideră utile sesiunile de informare în școli cu privire la prevenirea consumului de droguri. Doar unul dintre tinerii intervievați nu avea cunoștință de vreun program de prevenire a consumului de droguri în școală (elev de clasa a VIII-a). Ambele grupuri de persoane intervievate au menționat, totuși, că astfel de activități sunt sporadice, iar modul în care sunt furnizate informațiile nu este întotdeauna cel mai potrivit pentru a avea impactul așteptat. Tinerii spun că nu sunt impresionAți de un model autoritar de furnizare a informațiilor. De exemplu, tinerii nu sunt impresionAți de prezentări susținute de polițiști în uniformă, cu imagini șocante și cu mesaje dure (”Nu consumAți droguri!”). Tinerii apreciază discuțiile interactive, care să îi implice și pe ei. Părinții sugerează utilizarea unor metode mai creative: teatru, joc de rol.
Tinerii intervievați apreciază că, pentru elevii de liceu, intervențiile sunt tardive, deoarece aceștia au început deja să consume droguri. De asemenea, tinerii încep să consume tutun in ciclul gimnazial. Elevii recomandă ca informarea cu privire la riscurile asociate drogurilor să înceapă din clasa a-V-a. “La liceu e prea târziu” (A.D., băiat, 18 ani). De asemenea, se recomandă formarea de educatori între egali în rândul elevilor de gimnaziu.
Tinerii intervievați și-au exprimat interesul de a cunoaște – direct sau prin intermediul unui film documentar - un fost consumator de droguri care să le povestească experiența de consum și cum a reușit să renunțe la consumul de droguri. Părinții intervievați consideră, de asemenea, că ar fi de impact ca un fost consumator de droguri să le vorbească elevilor despre efectele consumului de droguri
Atât tinerii cât și părinții acestora au menționat ca principale surse de informații televiziunea și internetul. și unii și ceilalți sunt conștienți de faptul că informațiile pe care le află nu sunt întotdeauna corecte.
Părinții apreciază că profesorii nu sunt suficient pregătiți pentru a oferi tinerilor informații cu privire la prevenirea consumului de alcool, tutun și droguri. De asemenea, ei menționează că, de regulă, profesorii care se bucură de popularitate în rândul elevilor nu sunt și modele de comportament sănătos pentru elevi, deoarece fumează sau consuma alcool.
În opinia reprezentantului MEC intervievat în cadrul procesului de evaluare, programele de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri în şcoală trebuie realizate prin parteneriate la nivel local și adaptate caracteristicilor beneficiarilor. De asemenea, abordarea trebuie să fie una integrată, să includă mai multe categorii de riscuri la care elevii sunt expuşi. Pentru a fi eficace, programele de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri în şcoală trebuie să ţină cont de factorii de protecţie din viaţa copilului: familia, prietenii etc.
„Ce se face trebuie făcut la nivel de comunitate şi pe factori cât mai diferiţi. Nu poţi să intervii doar în şcoală dacă nu intervii şi la părinţi ... Aşa copiii se implică din ce în ce mai mult pentru că este în continuare un subiect interesant și atractiv și tabu … Eu aş avea o abordare integrată, pentru că odată ce îl pregăteşti pe copil pentru multe situații riscante din viaţă nu trebuie să îl iei strict pe asta: să nu devii alcoolic sau dependent de medicamente. Trebuie să nu devii dependent de nimic, nici de calculator, nici de jocuri de noroc.” (Reprezentant MEC)
În opinia reprezentantului MEC, riscurile care trebuie abordate în cadrul sesiunilor de informare trebuie să fie cele la care tinerii sunt expuşi în cea mai mare măsură. Astfel, conform reprezentantului MEC, copiii percep consumul de alcool și tutun ca fiind mai frecvent decât consumul de droguri: „Copiii văd în jurul lor persoane care fumează şi care beau, nu persoane care se injectează… De regulă nu se începe direct cu consumul de droguri, ci se consumă mai întâi alcool, tutun.”
Proiectul „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri - Eu și copilul meu” este unul dintre puţinele pentru care s-a realizat un studiu de impact, pentru măsurarea eficienţei intervenţiilor din cadrul proiectului. Rezultatele evaluării arată că cei 1000 de părinţi participanți şi-au dezvoltat abilităţile educative, comparativ cu grupul martor de părinţi care nu a fost implicat în proiect. Ghidul de bune practici „Eu și copilul meu” realizat în cadrul proiectului ca suport de formare pentru părinţi, va fi aplicat de consilierii şcolari din alte 300 de unităţi de învăţământ din ţară, beneficiari fiind încă cel puţin 3000 de părinţi.⁵⁰
Eficacitatea programelor de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri în şcoală este limitată de mai mulţi factori:

• 
  Resursele umane şi materiale insuficiente ale ANA
  
• 
  Colaborare uneori dificilă cu autorităţile locale
  
• 
  Necesitatea furnizării permanente a acestor servicii, pentru a include toţi elevii în programe
  
• 
  Costurile relativ mari ale acestui tip de activităţi: resurse umane, transport, echipamente, editare și tipărire materiale informative etc.
  

Prevenirea în familie

Programele de prevenire în familie sunt puțin vizibile, iar părinții consideră că prevenirea consumului de droguri este mai degrabă o responsabilitate a școlii decât a lor. Intervențiile adresate profesioniștilor din sistemul de protecție a copilului sunt eficace în măsura în care sunt realizate cu periodicitate, pentru a acoperi eventuale fluctuații de personal în cadrul acestor instituții.

Instruirea asistenţilor maternali s-a realizat acolo unde a existat cerere și unde au existat proiecte care să permită acest lucru. Astfel, în judeţul Călăraşi asistenţii maternali care au în îngrijire copii cu vârste cuprinse între 9 şi 15 ani au fost instruiţi pentru a putea aborda problemele asociate consumului de droguri cu copiii pe care îi au în îngrijire. Activitatea de instruire constituie parte a programului „Eu și copilul meu”, care presupune instruirea consilierilor şcolari pe teme legate de consumul de droguri. În alte zone, serviciile de asistenţă maternală din cadrul DGASPC nu au identificat nevoia instruirii asistenţilor maternali în domeniul prevenirii consumului de droguri.⁵¹
Pentru a fi eficace, programele de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri trebuie să se adreseze concomitent elevilor, părinţilor și comunităţii.
Activităţile de informare a viitoarelor mame cu privire la riscurile consumului de alcool și droguri asupra fătului sunt, în opinia reprezentantului Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş (INBI), ineficiente, femeile consumatoare de droguri fiind considerate categorie la mare risc de infectare cu HIV și de abandon al copilului. Conform reprezentantului INBI, o mare parte a copiilor infectaţi cu HIV abandonAți în spital provin din mame consumatoare de droguri injectabile.
Prevenirea în comunitate

Eficacitatea campaniilor de informare este dificil de estimat. Pentru a crește eficacitatea, campaniile ar trebui să fie țintite pe o categorie clară de public și să fie realizate cu frecvență mare pe o perioadă de timp.

Tinerii și părinții intervievați în cadrul procesului de evaluare nu au putut să își amintească cu ușurință spoturi TV sau mesaje anti-drog din mass media. De asemenea, părinţii consideră campaniile de informare inutile dacă se limitează la un singur canal de transmitere a informației (ex: spoturi TV sau bannere). Acestea ar trebui să combine spoturile radio/TV cu sesiuni de informare, materiale informative tipărite etc.
Pentru a crește eficacitatea serviciului Tel-verde este necesară promovarea intensă a acestuia în rândul potențialilor beneficiari.
Programele de prevenire a consumului de droguri în penitenciar (sesiuni IEC, formare de educatori între egali, consiliere și testare HIV și hepatite) s-au realizat în principal cu finanțări private. După încheierea acestor finanțări, numărul activităților de prevenire s-a redus substanțial. Personalul ANP apreciază că aceste programe sunt utile și ar trebui reluate, cu sprijin din partea organizațiilor neguvernamentale, care au deja personal instruit pentru derularea unor astfel de programe.
Asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială

Serviciile oferite sunt în concordanță cu prevederile SNA 2005-2012 și cu planurile de acțiune asociate, dar nu au încă o acoperire suficientă, nu sunt accesibile tinerilor cu vârsta sub 18 ani și nu țin cont suficient de componenta de gen.

În opinia personalului ANA, eficacitatea programelor de asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială a fost afectată de reorganizarea ANA prin scăderea calității serviciilor și a capacității CPECA/CAIA de a oferi servicii consumatorilor de droguri. Perioada reorganizării ANA a coincis cu apariția pe piață a substanțelor noi cu proprietăți psihoactive, astfel că personalul a trebuit să facă față unei duble provocări. De asemenea, restructurarea ANA a condus la fluctuația personalului angajat: angajați care aveau experiență de lucru și au beneficiat de programe de instruire au renunțat la locul de muncă și au fost înlocuiți cu personal fără experiență și fără instruire.
Eficacitatea serviciilor de asistență medicală, psihologică și socială, reducere a riscurilor și reinserție socială este dificil de măsurat, deoarece depinde de o serie de factori: resursele umane (personal suficient și calificat) și materiale, cererea de servicii, profilul beneficiarului. Aceste servicii sunt indispensabile, iar rezultatele sunt vizibile după mai mult timp de la furnizarea lor. De asemenea, în opinia reprezentantului Centrului ARENA, eficacitatea intervenţiilor este afectată de lipsa unei estimări recente a numărului de consumatori de droguri la nivel național şi a consumatorilor de droguri injectabile.
Programele de reducere a riscurilor sunt eficace dacă sunt oferite continuu. În perioada 2005-2012, serviciile de reducere a riscurilor au fost oferite, în cea mai mare parte, de către organizații neguvernamentale, din finanțări private.
Susținerea programelor de reducere a riscurilor derulate de către organizațiile neguvernamentale de către ANA și Ministerul Sănătății prin furnizarea de echipament steril de injectare pentru a fi distribuit consumatorilor de droguri este necesară, dar în prezent nu acoperă cererea de servicii.
Asociaţia Română Anti-SIDA a reuşit, printr-un proiect co-finanțat de FSE-POSDRU, includerea în regim gratuit, unui număr de 350 de utilizatori de droguri în programul de tratament substitutiv cu metadonă.
Personalul medical din penitenciarul Jilava apreciază că programele de schimb de seringi în penitenciare vor da rezultate abia peste 15-20 de ani, în sensul reducerii numărului de noi infecții cu HIV, HVB sau HVC în detenţie.
Personalul ANP intervievat a declarat că, prin programul de schimb de seringi, s-a primit un număr mult mai mare de seringi decât cel necesar, astfel că acestea sunt disponibile pentru persoanele private de libertate și după încheierea finanțării. Este totuși posibil ca numărul de seringi să fi fost corect estimat, dar cererea să fie mai mică din diverse motive: persoane private de libertate care merg la lucru și preferă să nu consume droguri sau au mai puțin timp pentru consum, substanțele de injectare sunt dificil de procurat și sunt costisitoare, perchezițiile sunt frecvente etc.
Deoarece nu există suficiente date pentru a evalua calitatea serviciilor medicale, psihologice și sociale și, deși sunt furnizate conform unei metodologii comune, este de așteptat ca nu toți furnizorii să ofere servicii la aceeași calitate.
Intervențiile medicale oferite consumatorilor de droguri de toți furnizorii sunt raportate către ANA, dar datele oferă informații cantitative (tipul de intervenție, tipul de consum, localitatea de rezidență etc.), nu și calitative.
Serviciile psihologice diferă în funcție de furnizor, de la evaluare la intrarea în programul de asistență în cazul serviciilor oferite de Ministerul Sănătății, la psihoterapie individuală și de grup (servicii oferite de furnizorii privați).
Serviciile de asistență socială diferă, de asemenea, în funcție de furnizor, de resursele acestuia și de numărul de beneficiari. În rapoartele ANA, nu există date cu privire la numărul beneficiarilor de servicii sociale, volumul de muncă al asistenților sociali și nici cu privire la calitatea serviciilor sociale oferite beneficiarilor. În spitalele în care sunt asigurate servicii medicale pentru consumatorii de droguri (detox, tratament pentru menținerea abstinenței etc), fie nu există un asistent social, fie acesta are un număr mare de beneficiari care nu îi permite realizarea unor intervenții individualizate.
Managementul de caz este menționat ca serviciu inclus în programele de asistență doar de către ANA, dar este de presupus că este asigurat și de către furnizorii privați de servicii, nu însă și de Ministerul Sănătății.
Programele de tratament substitutiv, atât în regim ambulatoriu cât și în regim de internare sunt solicitate mult peste capacitatea acestora.
Reprezentanții penitenciarului Jilava apreciază că programul de tratament substitutiv în penitenciare răspunde, mai ales, nevoii deținuților care în libertate erau deja clienți ai serviciilor de tratament substitutiv. Programul are însă capacitate redusă de a atrage persoane fără experienţă anterioară de tratament substitutiv. Eficacitatea programului depinde, în opinia personalului medical din penitenciarul Jilava, de respectarea unor standarde de calitate, standarde care nu sunt încă total armonizate cu profilul instituțiilor de detenţie. Principalele dificultăţi în implementarea programului au apărut în legătură cu regulile de siguranţă care guvernează furnizarea de servicii medico-sociale în detenţie și cu resursele umane limitate.
În opinia persoanelor private de libertate intervievate în cadrul procesului de evaluare, numărul de beneficiari care sunt înrolați în programul de tratament substitutiv este mic din următoarele motive:

• 
  consumul de droguri este stigmatizat atât în rândul deținuților (”ceilalți îmi spun , se iau de noi, zic că din cauza noastră vine mai des controlul pe cameră”), cât și al personalului din penitenciar (”fac tot posibilul să ne vadă plecați de aici; nu ne scot la muncă, zic că nu putem, că luăm tratament și ni se face rău. Dar curățenie pe holuri putem să facem. [dacă nu ne scot la muncă] nu luăm nici bani, nu ne ajută nici la pedeapsă”). Astfel, mulți consumatori (estimativ, în penitenciarul Jilava 25% dintre deținuți au istoric de consum de droguri) încearcă să se lase singuri sau continuă să se drogheze și în penitenciar.
  
• 
  nu există resurse suficiente (personal, metadonă, seringi) pentru înrolarea tuturor celor care au nevoie.
  

Comunitatea terapeutică este, în opinia personalului din penitenciar, principala soluţie pentru reintegrarea socială a foştilor consumatori de droguri. Schimbul de seringi şi tratamentul substitutiv sunt privite ca soluţii temporare și incomplete, care, mai mult, pot prelungi consumul.

Numărul de locuri disponibile în comunitatea terapeutică (25) este mult mai mic decât nevoia – personalul estimează că 1 din 4 deținuți din penitenciarul Jilava are istoric de consum de droguri; progresele înregistrate de deținuți în comunitatea terapeutică (abstinența, dobândirea unei discipline a muncii, a respectării unui program etc.) se pierd, în multe cazuri, după eliberare. Principalele motive sunt: situația socio-economică precară la care se întorc foștii deținuți și lipsa unor servicii accesibile de reinserție socială în libertate.
Informații despre comunitățile terapeutice susținute de către furnizorii privați de servicii nu sunt disponibile în rapoartele ANA.
Pentru a fi eficace, programele de asistență medicală, psihologică și socială, reducere a riscurilor și reinserție socială trebuie să fie cât mai accesibile și cât mai variate, să includă o gamă largă de servicii.
Utilizatorii de droguri injectabile intervievați în cadrul procesului de evaluare a SNA – beneficiari ai serviciilor oferite de către ARAS au primit informații cu privire la riscurile asociate consumului de droguri, la metode de prevenire a transmiterii HIV prin utilizarea în comun a echipamentului de injectare şi au beneficiat de servicii de consiliere și testare pentru HIV, hepatită B şi hepatită C la ARAS. De asemenea, personalul ARAS le-a facilitat accesul la servicii medicale în spital.
Femeile consumatoare de droguri intervievate în cadrul procesului de evaluare au declarat că majoritatea serviciilor de tratament substitutiv existente (oferite de furnizori publici și de unii furnizori privați) sunt ineficace și neatractive pentru clienți, din următoarele motive:

• 
  personalul poate avea o atitudine discriminatorie și jignitoare față de clienți, astfel încât aceștia din urmă devin demotivAți și chiar afectați psihologic (“acum nu mai pot face pipi ușor; uneori îmi ia și patru ore până fac, ca să fac testul. Asta e de când mergeam la dr. X și ăia stăteau și se uitau la mine atunci când făcea”, femeie, 25 ani, beneficiar Clinica ARAS – Titan)
  
• 
  excluderea din programul de substituţie se face foarte uşor (la prima recădere sau la orice dificultate de testare pentru depistarea consumului de droguri, care e imediat etichetată ca refuz de testare).
  
• 
  Spre deosebire de procedurile din alte ţări (Spania, Italia), în România doza de metadonă se scade foarte greu, făcând dificilă renunţarea la metadonă şi la consum de droguri. („la noi nu există un program. Să-ți facă un plan. În loc să-ți scadă doza, ți-o cresc. Dacă vii și spui <> sau au o perioadă mai proastă, ei spun imediat <>”, femeie, 28 ani, beneficiar Clinica ARAS – Titan).
  
• 
  Chiar dacă programul substitutiv este prezentat ca gratuit, serviciile conexe trebuie plătite (de exemplu, testele pentru depistarea consumului de droguri), deși programul substitutiv nu se limitează la administrarea metadonei.
  
• 
  În unele servicii de tratament substitutiv, chiar și gratuite, clienții trebuie să plătească informal personalul (șpagă).
  

Persoanele care au fost excluse din programul de tratament substitutiv sau care nu au putut face şi-au asigurat pe cont propriu (pe piața neagră) tratamentul cu metadonă pentru o perioadă (3-6 luni), după care au încercat să identifice alți furnizori de tratament substitutiv în regim gratuit.

Mai mult, respondentele au atras atenția asupra unei practici care apare pe fondul capacității limitate a serviciilor de tratament substitutiv: unele persoane încearcă să renunțe la consum de opiacee pe cont propriu, autoadministrându-și metadonă cumpărată de pe piața neagră. Dozajele utilizate sunt reglate prin experiența autoadministrării sau se bazează informații comunicate de prieteni/cunoștințe/rude care au fost înscrise într-un program de tratament substitutiv: “eu mi-am cumpărat trei luni metadonă, înainte să vin aici [n.a. centrul TITAN”], femeie, 31 ani, beneficiar Clinica ARAS – Titan.
Întrebate despre dificultatea de achiziționa metadonă pe piața neagră, beneficiarele centrului TITAN au răspuns: “bani să fie. Uneori se poate să nu găsești din prima sau să fie mai scumpă. Dar se găsește.”, femeie, 23 ani, beneficiar Clinica ARAS – Titan.
Unii dintre beneficiarii intervievați au spitalizări numeroase la dezintoxicare, lucru care pune în discuție eficienţa acestui program. De exemplu, una dintre persoanele intervievate, aflată în prezent în tratament de substituţie cu metadonă la Clinica ARAS – Titan, a declarat că a fost internată de aproape 30 de ori în spitale pentru detox, într-o perioadă de aproximativ 8 ani. Pentru a creşte eficienţa acestui serviciu, este necesară o evaluare complexă – medicală, psihologică și socială - a fiecărui caz în parte, îndeosebi pentru minori, pentru a identifica motivaţia acestora și motivaţia părinţilor lor în a accesa serviciile de detox.⁵²
Sesiunile de consiliere psihologică (individuală şi de grup) şi cele de psihoterapie sunt foarte apreciate de către femeile intervievate în cadrul procesului de evaluare a SNA. Acestea au declarat că psihologul le-a ajutat să se cunoască mai bine, să înţeleagă cum au ajuns să consume droguri şi să lupte cu dependenţa. Ele consideră că serviciile psihologice sunt absolut necesare pentru toate persoanele care accesează serviciile de tratament substitutiv. În opinia femeilor intervievate, serviciul psihologic trebuie să fie disponibil în centrul în care se oferă tratamentul substitutiv; „la alt cabinet [psihologic] nu e acelaşi lucru”. (femeie, 34 de ani, beneficiar Clinica ARAS – Titan)
Persoanele intervievate au menţionat ca extrem de importante serviciile de reducere a riscurilor oferite prin unităţile mobile, în outreach pentru că, în acest fel au acces la informații şi persoanele care trăiesc pe stradă, cele care nu vin la centre fixe etc.
Tineri cu vârsta sub 18 ani care consumă droguri și/sau practică sex comercial au acces extrem de scăzut la servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri - conform raportului de evaluare din 2008 a programului MARA – Most at Risk Adolescents, finanțat de UNICEF⁵³. Un grup de discuții organizat cu beneficiari ai Fundației Parada – tineri și adolescenți fără adăpost și consumatori de droguri - relevat următoarele:

• 
  Este foarte dificil pentru tinerii fără adăpost să acceseze orice tip de servicii medicale publice, indiferent că încearcă să facă aceasta singuri sau asistAți de personalul Fundației Parada. Aceștia din urmă, pentru a asigura clienților lor acces la serviciile medicale necesare apelează de obicei la relații personale “o doamnă drăguță de la planificare familială, un medic de familie binevoitor, un rezident mai zelos etc.”).
  
• 
  Lipsa actelor de identificare și a asigurărilor medicale, împreună cu atitudinea discriminatorie și lipsită de respect a personalului medical⁵⁴ – sunt principalii factori care îi împiedică pe acești tineri să acceseze servicii medicale.
  
• 
  Per ansamblu beneficiarii au cunoștințe despre la HIV/SIDA și hepatite (căi de transmitere, prevenire), despre riscurile utilizării în comun a echipamentului de injectare, despre locurile din care își pot procura seringi sterile (gratuit sau contracost).
  

Întrebați despre accesul minorilor la servicii de harm reduction, furnizorii de servicii au semnalat următoarele probleme:

• 
  Capacitatea serviciilor este mult sub nevoie (numărul consumatorilor problematici este mare)
  
• 
  Adolescenții au nevoie de semnătura tutorilor sau a părinților pentru a intra în programul substitutiv. Prin această condiție se limitează accesul la servicii a tinerilor fără adăpost, a adolescenților orfani (aceste două categorii pot fi înstrăinate de părinți/tutori) și a adolescenților care își ascund adicția de părinți. De exemplu, 3 din cele 6 femei înscrise la centrul de metadonă al ARAS și intervievate au declarat că ele și-au ținut ascunsă adicția (și gravitatea ei) față de familie pentru aproape 10 ani.
  
• 
  Părinții nu sunt suficient informați cu privire la necesitatea acordării de îngrijire integrată; unii părinți cred că simplul tratament medicamentos este suficient pentru a scăpa copilul de adicție.
  
• 
  Serviciile de asistență psihologică sunt esențiale în tratamentul adicțiilor; în România nu există însă suficienți specialiști cu experiență în domeniul psihologiei adolescentului cu adicție.