Facultatea de litere

18. care/ce

 nominativ: animat + persoană

a) „răsplăteau pe acei care se deosebeau mai mult” (Kogălniceanu, Scrieri, IP, 31)

b) „un avocat ce-şi făcuse studiile la facultatea dritului de Paris” (Kogălniceanu, Scrieri, TI, 76)

 nominativ: inanimat

a) „am vrut să fac versuri, care n-au plăcut conşcolarilor mei” (Heliade Rădulescu, Dispoz., 274)

b) „prospectul unii foi periodice ce era să iasă”, DL 1840, 1)

 acuzativ OD: animat + persoană

a) „acea rudă avea un vecin, pe care îl chema Chiriac” (Heliade Rădulescu, FC, Fata, 299)

b) „Prinţul ce aveţi astăzi e de al vostru sânge” (Heliade Rădulescu, FC, Poezia, 268)

 acuzativ OD: inanimat

a) „precuvântarea ce au pus” (Alecsandri, scrisoare din 1862);

b) „naivitatea provincială, pe care civilizaţii iaşeni o numesc prostie” (Kogălniceanu, Scr., 78).

- „Naţia în care simtimentu prevalează” (Bălcescu)

- „Bucură-te, cauză al cărei efect stinge bucuria muncitorilor de pământ!” (Kogălniceanu, AD, 60).

- „Cavalerii ce nu sunt oşteni, care obicinuit se aud de departe, din pricina târâitului săbiei” (Kog.)

- „cartea ce astăz am norocire a o pune în patrioticeştele voastre braţe cu titula PAVEL ŞI VIRGHINIA, pe care vă rog să o priimiţ” (Corespondenţă – Sion /Buznea 1831).
19. întâi

 Cipariu (1869: 233) [182] întâiu, -e / întâiu, -a [= e]. „Întîiu, -a se usitează în mai multe forme, după plăcere: cu articlu sau fără articlu, cu articlu ordinariu sau al celorlalţi ordinali, declinat sau nedeclinat, cu prepuseţiunea de înainte, pr. întîiu, -a, întîiu-lu, întîia; întîiulea sau întîielea; de întîiu. De aci se şi declină regulat, ca alte adjective, însă numai în formele ordinare, pr. întîiu-lu omu, alu muierei întîie etc.”

 dânsul

 însuşi

 de la – niciun – întru câtva – decât – deoarece – fiindcă – carevasăzică