Introducere Decalajul la capitolul venit si ocuparea fortei de munca în cadrul Uniunii Europene a scazut în ultima decada în special începând cu mijlocul anilor 1990. Aceasta se refera atat la decalajul dintre tari cat si la cele dintre regiuni. În acelasi timp, productivitatea în regiunile mai putin prospere ale Uniunii a crescut în comparatie cu celelalte, marindu-se astfel competitivitatea. Oricum persista inca diferente considerabile privitoare la nivelul de prosperitate în termeni relativi si performanta economica, reflectând astfel slabiciunile structurale în pofida ameliorarilor aduse prin Fondurile Structurale.
Decalajele de venit si de ocupare a fortei de munca, au continuat sa creasca odata cu intrarea noilor tari Membre în UE în mai 2004, atât între tari cât si între regiuni. Decalajele de venit si de ocupare a fortei de munca, au continuat sa creasca odata cu intrarea noilor tari Membre în UE în mai 2004, atât între tari cât si între regiuni. Aproape în fiecare din tarile candidate s-a înregistrat o crestere cu mult mai mare decât în UE15 începând cu mijlocul anilor 1990, dupa tulburarile de la începutul tranzitiei, însa, PIB-ul lor pe cap de locuitor, si ocuparea fortei de munca fiind în majoritatea cazurilor mult mai scazute decât media UE15.
Coeziune economica si sociala O crestere economica sustinuta, superioara nivelului inregistrat in UE actuala este necesara pentru ca noile tari membre sa atinga un nivel de venit apropiat de media europeana. Pentru o crestere atât de înalta si un nivel înalt de ocupare a fortei de munca, noile tari Membre vor avea nevoie de un ajutor considerabil în combaterea problemelor structurale serioase si în realizarea potentialului lor economic. Depasirea slabiciunilor structurale în noile tari Membre, ca si in unele zone ale UE actuale cu performanta economica întârziata, ar ridica nivelul de trai, dar ar si fortifica competitivitatea si cresterea generala a economiei UE.
Acestea sunt punctele principale care reies din analiza de mai jos. Aici se examineaza 1) cresterea PIB si a ocuparii fortei de munca în tarile de coeziune pe parcursul ultimilor ani în comparatie cu cresterea în restul UE; 2) decalajul între regiunile UE15 si evolutia lor în ultimul deceniu, axânduse în special pe regiunile Obiectiv 1, care primesc sprijin prin Fondurile Structurale; 3) recenta dezvoltare economica în tarile candidate si modul de variatie a performantei economice în diferite regiuni din aceste tari; 4) rata cresterii necesara pentru convergenta la nivelul de venit în UE actuala într-o perioada rezonabila de timp; 5) consecintele unei populatii în curs de îmbatrânire. În continuare se analizeaza doua aspecte ale coeziunii sociale: somajul si nivelul scazut al veniturilor în cadrul UE.
Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune În toate cele patru tari de coeziune, Grecia, Spania, Irlanda si Portugalia, s-a înregistrat o crestere superioara mediei UE între 1994 si 2001. In aceste tari, cu exceptia Irlandei, cresterea demografica a fost putin mai mare decat media, aceasta traducandu-se printr-o crestere substantiala a PIBului pe cap de locuitor, in comparatie cu restul Uniunii
Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune În Irlanda, unde populatia a crescut cu mai mult de 1% pe an, PIB pe cap de locuitor a crescut în termeni reali de aproximativ patru ori mai mult decât nivelul mediu UE (8% pe an fata de 2% pe an). În consecinta, în 2001, PIB pe cap de locuitor în Irlanda în termenii standardelor puterii de cumparare (SPC) a fost cu peste 17% deasupra mediei UE15, pe când la începutul anilor 1990 a fost sub 25%. Exemplul Irlandei demonstreaza cu precadere eficienta ajutorului prin Fondurile structurale combinat cu politicile nationale, ce încurajeaza cresterea economica. În celelalte trei tari de coeziune, cresterea PIB pe cap de locuitor, în termeni reali, a fost mai modest a dar oricum mai înalta decât în restul UE începând cu mijlocul anilor 1990. De la sfârsitul crizei economice pana la declinul recent, cresterea PIBreal pe cap de locuitor în Grecia, Portugalia sI Spania s-a mentinut considerabil deasupra mediei UE, pe când în timpul crizei, aceasta a fost cu mult mai joasa decât media (Graf. 1.1).
Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune Prin urmare, între 1991 si 1994, PIB pe cap de locuitor a scazut în Grecia si in Portugalia, pe când în Spania aceasta a crescut mai lent decât media UE. În perioada 1994–2001, cresterea PIB în cele trei tari a fost similara, peste 3% pe an în Spania sI Portugalia si doar lejer sub acest nivel în Grecia în comparatie cu media UE, usor superioara de 2% pe an. De aceea, în acesti sapte ani de recuperare economica în UE, PIB pe cap de locuitor în aceste trei tari luate împreuna a crescut cu aproximativ 1 zecime de procent pe an mai mult decât media UE. Drept consecinta, PIB pe cap de locuitor în ele trei tari de coeziune luate împreuna s-a ridicat pâna la 79% din media UE în 2001 si pâna la 81% în 2002, în termenii SPC luând în considerare nivelurile de pret diferite.
Dostları ilə paylaş:
|