Flora şi vegetaţia Flora protejată

26 Traseul 2, 4B, 3 lc, 2 ore

Se află la 15 m de traseul precedent şi 55 m de zada reper (Muchia Scării, 23) în dreptul unor jnepeni (Cristea). Linia pitoanelor conduce printr-o îngrămădire haotică de blocuri suspendate. Ca şi traseul precedent, după 3 lc traseul ia sfârşit pe brâna citată mai sus.

27 Traseul 3, 4B, 3 lc, 2 ore

Intrarea se află la 15 m de traseul precedent sau 70 m de zada reper şi în stânga unui scoc vertical şi larg, în dreptul a trei arbuşti. Pe 3 lc escaladă liberă pe prize mari şi stabile alternând cu pasaje surplombante artificiale (Cristea). Ca şi traseele 1 şi 2 (25 şi 26) ultimele le se desfăşoară pe brâul de ieşire.

28 Traseul 4, 4B, 3 lc, 2 ore

În dreapta traseului 3 (27) se află un scoc vertical şi larg pe care se desfăşoară traseul 28. Pitoanele stabil fixate şi platformele de regrupare comode uşurează escalada (Cristea). Escalada ia sfârşit după 3 lc pe brână cunoscută de la traseele anterioare, la 50 m de Hornul cu Florile.

29 Traseul 5, 5A, 5 lc, 2 ore

La 25 m de scocul traseului 4 şi cca 100 m de zada reper se află al şaselea traseu din Peretele cu Florile având intrarea marcată de o zadă izolată. Alt reper este o spintecătură înaltă în dreapta căreia se văd pitoanele traseului nostru între mici trepte ierboase (Cristea). Traseul ia sfârşit după 5 lc pe un colţ de stâncă în marginea Hornului cu Florile.

30 Hornul cu Florile, 1A, 30 minute

Acest horn permite ieşirea fără probleme speciale din Brâna lui Răducu în platoul Jepilor Mici. El se ramifică pe parcurs în forma literei Y. Ramura principală este cea din stânga. Hornul cu Florile poate fi folosit de alpiniştii ce urcă pe Valea Seacă dintre Clăi pentru a ieşi pe Platou, precum şi de cei ce escaladează Peretele cu Florile pentru a coborî şi reveni la baza peretelui.

Fig 10

31 Traseul Muchia Înaltă, 5A, 4 lc, 2 - 3 ore

Intrarea în traseu se face printr-un horn secundar aflat în dreptul verticalei Hornului cu Florile, care urcă într-o brână ce duce spre stânga în firul Hornului cu Florile. Traseul începe din această brână şi prezintă 3 lc de căţărare interesantă. A patra le se desfăşoară printre jnepeni pe limita muchiei. Remarcabilă este priveliştea din această muchie asupra abruptului Caraimanului şi a porţiunii superioare a Văii Jepilor. Coborârea la baza traseului se face pe Hornul cu Florile.
Peretele sud-vestic al Crestei cu Zâmbri
Peretele se înalţă din vâlcelul Clăiţei către creastă, pe care creşte printre zade o raritate botanică pentru Bucegi: zâmbrul (pinus cembra) ocrotit de lege. Altitudinea crestei este de aproximativ 1750 m. Alpiniştii militari au deschis în acest perete trei trasee. Schiţele nu s-au publicat. Durata urcuşului la bază: 2 ore; coborâre la Buşteni: 2 ore; traseul propriu-zis: 3 ore.
32 Fisura de la Grota Lupului, 4B, 4 lc

33 Hornul din Valea Lupului

34 Traseul Jepilor Mici, 4B, 6 lc

De notat că folosirea denumirilor „Grota Lupului" şi „Valea Lupului" pare nepotrivită, Vâlcelul Lupului aflându-se mult mai spre vest, dincolo de Vâlcelul cu Zâmbri şi Vâlcelul Închis, în zona de pădure a Văii Jepilor. Dintre cele 3 trasee hornul este cel mai caracteristic atrăgând atenţia alpiniştilor din Buşteni care l-au încercat fără succes.

MUNTELE CARAIMAN, 2384 m
Muntele cu Crucea Eroilor domină oraşul Buşteni. De formă trapezoidală, el se înalţă masiv între Valea Jepilor aflată la sud, spre Jepii Mici şi Valea Albă la nord, către Coştila. Impozant şi fotogenic el este probabil cel mai cunoscut munte din ţară, cel puţin pentru turişti. Imaginea din Buşteni este înşelătoare, Crucea Eroilor nu se află pe vârf ci pe un promontoriu din Şaua Mare a Caraimanului, la cota 2284 m.

Faţa estică, dinspre Buşteni, este mărginită de Muchia Mare a Portiţei spre stânga (sud) şi Creasta Picăturii spre dreapta (nord) şi este brăzdată de Valea Seacă. Faţa sudică, traversată de Brâna Portiţei se vede din Poiana Ţapului, de unde apare bine structura sedimentară a rocii, cu mai multe brâne şi brăzdată de şiştoace. Astfel, Dan Oprescu citează Brâul Mic de Sus, de mijloc şi de jos precum şi Brâul Ascuns, Vâlcelul Dracilor, Vâlcelul Cheia Brânelor. Scocul cel mai important din faţa sudică este însă Valea Spumoasă, mărginită de Muchia Brânelor şi Muchia Portiţei. Ultimul afluent, din 'aţă sudică, al Văii Jepilor este Vâlcelul înspumat, cu superbele cascade vizibile din Poteca traseului turistic 6 şi din telecabină. Faţa nordică, cea dinspre Valea Albă este brăzdată de mai multe văi paralele purtând numele generic de Albişoare, probabil datorită zăpezii din firele lor în contrast cu stânca cenuşie, zăpadă ce se menţine până primăvara târziu.

Obiective alpine: Văi şi brâne (35-46), Colţul Berbecului (47), Fisura de la Scări (48), Peretele din Brâna Portiţei (49-54), Muchia Mare a Portiţei (55), Ţancul Uriaşului (56,57), vârful şi Creasta Picăturii (58-60).
Văi şi brâne din Caraiman
Acestea au cea mai mare importanţă pentru cunoaşterea şi orientarea în abrupt înainte de atacarea obiectivelor mai pretenţioase, pentru găsirea intrărilor şi eventuala retragere în caz de urgenţă. Accesul se face din Buşteni pe poteca Văii Jepilor (traseul turistic 6), pârtia de schi Kalinderu şi Valea Seacă (37) şi din Valea Albă (41).
35 Valea Spumoasă 1A, 6 ore până în Brâna Mare.

Este un afluent pe stânga al Văii Jepilor. Foarte pitorească, ea a atras din totdeauna atenţia drumeţilor din Brâna Mare a Caraimanului care au fost tentaţi să o folosească pentru coborâre pentru a se „încuia" în zona inferioară. Mai multe cruci comemorative sunt dovada încheierii tragice a unor astfel de încercări. Vărsarea în Valea Jepilor se face printr-o mare ruptură de pantă, practic inaccesibilă, din care cauză intrarea în traseu se face indirect, din Vâlcelul înspumat, ultimul afluent al Văi Jepilor pe stânga, caracterizat prin cascade bogate, cu spumă albă. În această zonă a unei vechi cariere de piatră se află refugiul Salvamont Valea Jepilor. Accesul din Vâlcelul înspumat în Valea Spumoasă pune unele probleme de orientare. Ne mărginim să amintim trei variante (vezi schiţa cu Fisura Berbecului): a) Vâlcelul Pământos ce duce la intrarea în traseul Fisura Berbecului marcat macabru cu mai multe cruci; b) o potecuţă ce urcă prin dreapta Vâlcelului înspumat şi iese deasupra muchiei Colţului Berbecului; c) prin Poiana Târlelor şi Grohotişul înflorit.

În Poiana Târlelor (Poiana Lungă, înaltă, Poiana de Sus) se poate ajunge şi din Poiana Kalinderu (pârtia de schi) pe unde urca vechiul drum turistic al Caraimanului, pe la începutul sec. XX. După depăşirea acestor dificultăţi de orientare, ascensiunea văii Spumoase nu mai prezintă probleme prea mari. Menţionăm că valea intersectează Brâna Portiţei şi o serie de alte brâne; în fine Brâna Mică a Caraimanului înainte de a atinge poteca din Brâna Mare. În cazul parcurgerii văii în coborâre important este de reţinut că partea finală, confluenţa cu Valea Jepilor este inaccesibilă. Cu multă atenţie se va căuta ieşirea spre stânga, spre Poiana Târlelor sau Vâlcelul înspumat. În orice caz se va evita vâlcelul învecinat cu Muchia Colţului Berbecului, care se termină cu un perete de 50 m înălţime, o adevărată capcană.