Flora şi vegetaţia Flora protejată

FAUNA

Din bogata faună a munţilor Bucegi cităm doar câteva mamifere şi păsări mai reprezentative.

În zona forestieră trăiesc cerbul, căprioara, mistreţul, ursul, lupul, vulpea, veveriţa, pârşul, iar în zona abruptă subalpină se întâlneşte capra neagră. Dintre păsări amintim: cocoşul de munte, acvila, şorecarul, corbul, bufniţa, mierla, cojoaică de stâncă (fluturele de piatră) etc.
REZERVAŢIILE NATURALE DIN MUNŢII BUCEGI

• 
  rezervaţia principală (400 ha) constituie o fâşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului, de la Sinaia până în Şaua Strunga. Rezervaţia cuprinde şi o zonă ştiinţifică de protecţie absolută în Jepii Mici şi Caraiman incluzând Valea Jepilor.
  
• 
  rezervaţia Peştera Ialomiţei cuprinzând Muntele Cocora, Peştera Ialomiţei şi Valea Horoabei, Muntele Bătrâna.
  
• 
  rezervaţia Zănoaga cuprinde muntele şi cheile cu acelaşi nume.
  
• 
  rezervaţia botanică Vârful Omul (2505m) cuprinde grupări vegetale caracteristice tundrei alpine.
  
• 
  rezervaţia botanică Babele (2200 m).
  
• 
  rezervaţia botanică Poiana Crucii (1590 m).
  
• 
  rezervaţia turbăria Lăptici (1470 m) cuprinde cea mai interesantă mlaştină oligotrofă din Bucegi.
  

PROTECŢIA MUNTELUI (ECOLOGIE)
Protecţia mediului montan este o chestiune de etică pe care ar trebui să o aplice fiecare turist. Locul întâi îl ocupă desigur monumentele naturii.

Munţii Bucegi după cum am arătat mai sus au numeroase arii protejate, cea mai importantă fiind ansamblul zonei de abrupt a versantului prahovean, nordic şi vestic.

Din păcate trebuie spus că legea este pură teorie şi încălcarea ei, în lipsa unei autorităţi de stat care s-o impună, se face în mod curent atât de către turişti cât şi de industrie şi comerţ cu sprijinul organelor administrative, care, de fapt, ar trebui să apere legea.

Flora montană este supusă la o distrugere sistematică de către masele de turişti care culeg flori, alţii care le cumpără de la culegătorii „profesionişti" în locurile publice -pieţe, străzi, gări. Pădurile sunt supuse unui jaf sistematic. Pădurea de jnepeni de pe platoul Piatra Arsă - Jepii Mici a fost în bună parte distrusă prin extinderea construcţiilor din zona Cabanei Piatra Arsă şi tăierea unor culoare pentru drumuri, conducte de gaz şi altele.

Construcţiile de interes comercial şi turistic contribuie la urâţirea locurilor mai ales prin nepăsarea constructorilor, care după terminarea obiectivelor nu se ocupă de înlăturarea materialelor şi maşinilor de prisos şi uzate, de refacerea naturii, ci lasă totul baltă; vezi Cota 1400, Vârful cu Dor, Furnica.

În stil mare poluarea este făcută de hotelieri şi cabanieri care aruncă deşeurile în spatele cabanei; vezi „conul de dejecţie" din Valea Jepilor sub Cabana Caraiman, sau Blidul Uriaşilor de sub staţia Coştila. Pentru a completa acest tablou trist trebuie amintit obiceiul turiştilor de a abandona deşeurile, resturile de alimente, ambalaje, cutii de conserve, recipiente de sticlă şi plastic la locul de popas, de a aprinde focuri de tabără sau de frigărui, fiecare acolo unde s-a nimerit chiar dacă la câţiva paşi există un loc de foc vechi. Alpiniştii îşi aduc şi ei modesta lor contribuţie, vezi izvorul de la Sfatul Uriaşilor şi Refugiul Coştila.

Cum se pot remedia aceste păcate? Prin educaţie, după principiul „omule, nu lăsa nici o urmă a trecerii tale" prin natură, respectă acest principiu pentru a lăsa şi celui ce vine în urma ta bucuria de descoperitor al unei naturi neatinse, senzaţia că el este primul care trece pe acolo. Prin aplicarea strictă a legii şi pedepsirea celor vinovaţi. Sanctuarele alpine ale munţilor trebuie păstrate în starea dată de natură:

• 
  nu aruncaţi la întâmplare ambalaje, hârtii, cutii de conserve, sticle, pungi şi cutii de plastic! Oare este un efort prea mare să le strângem într-o pungă şi să le ducem în locurile special amenajate !!??
  
• 
  nu rupeţi florile! Putem fi conştienţi că se ofilesc înainte de a apuca să le punem într-un vas cu apă. Dacă într-adevăr ne plac atât de mult, să ne bucurăm privindu-le şi să le lăsăm să-şi trăiască viaţa unde le-a lăsat natura.
  
• 
  locurile de campare să le păstrăm curate, fără distrugerea gazonului şi fără să săpăm şanţuri în jurul cortului, este o iluzie că ne protejează de apa de ploaie. Alegeţi un loc de foc departe de pădure şi jnepeniş, pe o vatră veche, unde l-au făcut şi alţii.
  
• 
  nu faceţi schimbul uleiului la maşină şi nu aruncaţi filtrele uzate, în locul de campare.
  
• 
  nu vă manifestaţi zgomotos prin urlete şi strigăte sau prin volumul maxim al radioului sau casetofonului! Unii dintre semenii noştri vor să se reculeagă în liniştea muntelui, apoi speriem animalele.
  

Acest şir de „nu" în mod sigur nu ne va afecta cu nimic libertatea, ci ne va face pe toţi ca oricând revenim pe munţi să-i regăsim mereu frumoşi şi curaţi.
ISTORIC AL TURISMULUI ŞI ALPINISMULUI DIN BUCEGI
Chiar dacă ipotezele şi speculaţiile că Sfinxul şi Babele sunt opera tracilor şi de asemenea că bolovanul de pe Vârful Omul ar fi o sculptură a aceloraşi traci, sunt contrazise de geologii care ne spun că aceste formaţiuni, ca şi multe altele de pe Platoul Bucegilor sunt rezultatul eroziunii vântului şi apelor, cu mult înainte de apariţia primilor turişti, din timpuri străvechi păstorii din Muntenia şi din Bran urcau cu oile la păscut pe pajiştile înalte ale Bucegilor.

Încă din Evul Mediu, saşii din Braşov întreţineau relaţii comerciale cu Ţara Românească folosind drumul prin pasul Bran, păzit de Castelul Bran. Poteca de cal din pasul Predeal a fost înlocuită cu o şosea construită de geniştii austrieci în sec. XVIII, odată cu Via Carolina de pe Valea Oltului. Poteci de cal traversau graniţa şi prin Şaua Strunga şi pe la Pichetul Roşu.

Legenda spune că domnitorul Munteniei, Mihnea cel Rău este ctitorul schitului Peştera în 1509; călugării erau stabiliţi în regiune cu mult înainte. Din secolul XVII există mănăstirea Sinaia. Aceste două aşezări monahale au oferit adăpost primilor drumeţi şi au constituit nucleul pentru bazele turistice de mai târziu. La nevoie, turiştii se adăposteau şi la stâne.

Din secolul XVIII datează primele mărturii scrise despre cercetări în Bucegi, aparţinând unor geologi şi botanişti austrieci. Primele relatări despre călătorii pur turistice vin tot de la saşi, începând cu 1833, care urcau prin Bran - Strunga la Peştera şi Omul. Din Bucureşti prima relatare scrisă despre o ascensiune în Bucegi este din 1839, călăuzele fiind din Comarnic. Dezvoltarea oraşului Sinaia se datorează regelui Carol I care îl vizitează pentru prima oară în 1866 şi-l alege ca reşedinţă regală. Curtea şi „lumea bună" îl urmează şi descoperă muntele deşi pentru cei mai mulţi poiana de la Cota 1400 însemna „sfârşitul lumii", nume ce s-a păstrat până în zilele noastre.

1857 - se constituie la Londra, Alpin Club, primul club alpin din lume; iar Clubul Alpin Austriac (OAV) la Viena, primul de pe continent, în 1862.

1873 - se constituie Clubul Alpin Ardelean la Braşov. În 1880 - Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor (SKV), se constituie la Sibiu şi ia locul clubului din Braşov. În această perioadă Ioan Turcu, născut la Zărneşti, protonotar de Făgăraş scrie lucrarea turistică „Escursiuni pe Munţii Tarei Bârsei şi ai Făgăraşului", fiind una dintre primele de gen, care descrie printre altele şi urcuşul la Vârful Omul. La 3.09.1888 este inaugurată de SKV prima cabană de la Vârful Omul. În 1895 - Societatea Carpatină din Sinaia se constituie de către arhimandritul Nifon, Take Ionescu, Fanny Seculici - Bucura Dumbravă, urmată de Societatea Turiştilor Români (STR). Cabana SKV de la Vârful Omul a fost urmată de cea a Societăţii Carpatine din Sinaia care a funcţionat din 1900 până în 1911 când a ars. În 1920 - se constituie Hanul Drumeţilor (preşedinte Mihai Haret) care îşi schimbă numele din 1926 în Touring Clubul României (TCR). Acesta a construit în 1926 cabana de la Vârful Omul care mai funcţionează şi astăzi fiind cea mai înaltă din ţară (2505 m). Acestea au fost etapele premergătoare alpinismului din Bucegi şi în aceşti ani au apărut primele cabane. În 1934 existau 5: Mălăieşti (1882) şi Bolboci (SKV), Peştera şi Omul (TCR) şi cantonul Schiel al fabricii de hârtie din Buşteni. În plus erau în zona Peştera cabanele particulare Serghie Popescu (Padina) şi Enescu (Colţii) şi posibilitatea de cazare la călugării de la Peştera. Numele cele mai cunoscute ale acestei perioade sunt Friedrich Deubel (traseul de pe Creasta Bucşoiului - Vârful Omul şi Cabana SKV Mălăieşti), Nicolae Bogdan, Nestor Urechia (autorul mai multor cărţi despre Bucegi ce se citesc cu plăcere şi astăzi), Fanny Seculici (sub pseudonimul Bucura Dumbravă a scris „Cartea munţilor", o adevărată bijuterie de literatură alpină), Rosetti Solescu (Bucura Dumbravă îl prezintă: „vestitul schior care a învăţat în munţii elveţieni şi francezi teoria frânghiei"), Emanoil Bucuţa (alt maestru al literaturii alpine), Nicolae Gelepeanu şi Nicolae Butmăloiu născuţi la Zărneşti respectiv Braşov, amândoi stabiliţi la Buşteni, ghizi remarcabili intraţi în legenda Bucegilor. În această epocă de pionierat, Vârful Omul a fost urcat iama (cu şi fără schiuri), primii fiind braşovenii, saşii din SKV, veniţi prin Valea Mălăieşti în secolul XIX. Traseele cele mai dificile din Bucegi erau până prin 1932: Valea Seacă a Caraimanului, Valea Gălbenelelor şi Valea Mălinului în timp ce pe Valea Albă exista chiar un traseu turistic marcat cu bandă verde de către TCR. Alpinismul tehnic în sensul actual al cuvântului, a început în Bucegi în 1932. Figura proeminentă a acestui început a fost Nicu Comănescu (Turnul Seciului şi Spălătura Văii Seci, 1932; Vârful Picătura şi Hornul Central din Colţul Mălinului, 1934). Din păcate Comănescu a murit prea devreme, într-o avalanşă la 15. 03. 1936. În 1934 ia fiinţă, la iniţiativa lui Nae Dimitriu, Clubul Alpin Român (CAR) care a impulsionat edificarea Refugiului Coştila şi a Căminului Alpin din Buşteni, prima cabană modernă din România, înzestrată cu tot confortul. A scos Buletinul Alpin, revistă de munte rămasă până astăzi neîntrecută. De menţionat, CAR a marcat accesul pe Vârful Picătura, văile de abrupt ale Caraimanului, Coştilei şi Morarului. Primul traseu de gradul IV din România a fost traseul clasic din Piatra Altarului, realizat de Erwin Csallner şi Waldemar Goldschmidt, membri SKV, în 1934. Braşoveanul Erwin Csallner şi-a adus contribuţia la dezvoltarea alpinismului de iarnă şi a schiului în afara pistelor. În plus a contribuit ca profesor şi antrenor la ridicarea unei generaţii de tineri alpinişti din Bucureşti, fiind şi deschizătorul unor trasee. El a revendicat şi premiera Vârfului Picătura în 1932, atribuită, în general, lui Nicu Comănescu (1934) de către bucureşteni.

În 1935 a fost realizat primul traseu de perete din Bucegi, Furcile gradul IV, de Nicolae Baticu, cel mai talentat căţărător al CAR, secondat de Ion Trandafir şi Dan Popescu. Tot Baticu este autorul altor două trasee renumite: „Cele Trei Surplombe" -primul traseu de gradul V şi Pintenul Văii Albe, gradul V, ambele în 1946 într-un interval de numai două săptămâni precum şi al îndrăgitelor trasee Hornul din Peretele Coştilei şi Creasta Coştila - Gălbenele.

Baticu s-a perfecţionat la două şcoli de alpinism în Dolomiţi şi în Wilder Kaiser aducând de acolo tehnica modernă de căţărare şi mijloacele tehnice ale anilor premergători celui de al doilea război mondial. Cunoştinţele acumulate le-a expus la şcolile de alpinism organizate de CAR. Deţinut politic între 1948 - 1964 şi-a văzut întreruptă cariera alpină pentru a doua oară, după întreruperea din cauza participării la război 1941-1945. Astfel locul său în alpinismul din Bucegi (şi din România în general) a fost luat de Ion Coman şi Emilian Cristea. Lui Coman i se datorează, în Bucegi, în primul rând, premiera în 1940 a Fisurilor Centrale, gradul IV din Peretele Văii Albe, primul traseu în cel mai mare perete din ţară, în plus traseul ce-i poartă numele din Umărul Gălbenelelor, apoi Creasta Uriaşului, două trasee în Turnul Mălăieşti şi multe trasee în versantul apusean al Bucegilor, cele mai multe în compania lui Roland Welkens. Ion Coman s-a remarcat printr-o serie de expediţii în afara ţării, precum şi prin mai multe cărţi de alpinism. Emilian Cristea a devenit din 1948 până la dispariţia sa în 1982, figura de frunte a alpinismului românesc. Iniţiativei sale se datorează nenumărate trasee alpine, din care vom menţiona pentru Bucegi doar Fisura Albastră (traseul Cristea, gradul VI) şi traseul Eftimie Croitoru gradul V, ambele cu Aurel Irimia cap de coardă; Fisura Albastră este primul traseu de gradul VI, deschis în România. Autodidact el a reuşit nu numai să conducă grupul de alpinişti de la Armata descoperind noi şi noi posibilităţi de escaladă în diverşi pereţi, dar să se şi remarce ca iniţiator al tineretului, autor de cărţi, fotograf, conferenţiar, realizator de emisiuni la radio şi televiziune, explorări de peşteri. Întreaga linie a alpinismului românesc între 1948-1982 poartă amprenta lui Emilian Cristea.

Toma Boerescu, cabanier, campion de schi şi pionier al organizaţiei Salvamont, s-a remarcat în Bucegi în special la premiera Surplombei Mari din Peretele Gălbenelelor. Activitatea sa se remarcă în primul rând în Munţii Făgăraşului unde i se datorează realizarea refugiului de la Lacul Călţun. Profesorul Alexandru Beldie este fără îndoială expertul absolut în materie de botanică. Lucrarea sa „Flora şi vegetaţia munţilor Bucegi" este completată de cărticica „Flori din munţii noştri" adresată tuturor iubitorilor de munte precum şi de remarcabilul ghid al Bucegilor.

Inginerul Radu Ţiţeica este autorul hărţii turistice „Bucegi - Gârbova" 1:30000 rămasă până în zilele noastre lucrare de referinţă şi care a însoţit drumeţii după 1935. Împreună cu fratele său Şerban a cutreierat cu minuţiozitate abruptul prahovean şi a publicat o hartă detailată a acestei zone de alpinism.

Din generaţia următoare cităm doar câteva nume din memorie, fără o ordine ierarhică şi fără pretenţia de a-i fi citat pe cei mai importanţi în totalitate, cu contribuţie în Bucegi: Emil Fomino (Fisura Roşie); Aurel Irimia (Fisura Albastră şi multe alte trasee); Andrei Ghiţescu, iniţiator al mai multor trasee de mare interes; Alexandru Floricioiu (Fisura Albastră traseul direct, Fisura Mare); Ladislau Karacsonyi (Traseul Lespezilor, 23 August); Tudor Hurbean, Matei Schenn, Emil Coliban (Traseul Speranţei iarna, mai multe trasee în pereţii Văii Albe şi Coştilei); Mircea Opriş (Traseul Speranţei, Dinamo '69); Dan Vasilescu (Traseul Hermann Buhl); Viorel Nicolaescu (Innominata, Fisura Albastră solo); Vlad Petcu (Diedrul Pupezei); Iosif Gheţie (Fluturele de Piatră); Florin Ularu (Memorialul Cristea); Gheorghe Enache (Fisura Mult Dorită); Igor Popovici şi Robert Domneşteanu (Fisura Albastră iarna); Dumitru Chivu (Cele Trei Surplombe iama). Lista rămâne incompletă prin forţa lucrurilor iar istoria Bucegilor continuă cu noi realizări tehnice şi cu noi performanţe sportive: escalade la liber, rotpunkt şi solo, vara sau iarna.

Alpiniştii din Buşteni au adus o contribuţie considerabilă la dezvoltarea alpinismului românesc, începând cu Butmăloiu şi Gelepeanu. Ştafeta a preluat-o Costică Conteş, camarad al lui N. Baticu şi Toma Boerescu; Nicu Pandrea, schior şi autorul traseului Fisura Grotelor; Nae Jitaru din lotul de schi şi coautor al premierei Traseului Speranţei; C. Nemeş (Turnul Seciului); C. Puşcaş, N. Marian şi P. Cristina, morţi pe munte; D. Chivu; M. Enache, alpinist şi antrenor de schi al copiilor din Buşteni; schiorii de marc performanţă Gh. Cristoloveanu, G. Bălan şi D. Cristea sunt de asemenea buştenari. Să-l amintim şi pe Gică Enache îngrijitorul devotat al Refugiului Coştila şi pe salvamontiştii din Buşteni mereu la datorie.

În încheiere trebuie menţionată apariţia şi activitatea Salvamont, începând cu anul 1969 la Sinaia sub conducerea lui Mihai Sârbu şi a fratelui său Dan Sârbu cuprinzând şi construcţia refugiului Salvamont de pe Furnica la 2030 m. De remarcat că de la dispariţia Buletinului Clubului Alpin Român şi până astăzi (1948 - 2000) nu există nici o publicaţie de alpinism, o cronică alpină sistematică care să consemneze escaladele noi (premiere) sau performanţele deosebite. Informaţiile se obţin cu mare greutate printr-o adevărată muncă de cercetare din publicaţiile vremii - ziare, reviste, almanahuri şi câteva cărţi, buletine informative ale federaţiei de alpinism şi ale diverselor asociaţii, apărute la intervale neregulate şi fără continuitate. Aceasta este cauza pentru care peste 70 de trasee alpine din Bucegi nu apar descrise în cartea de faţă. Acest ghid descrie cca 210 trasee alpine.

LOCALITĂŢI DE ACCES
Sinaia situată pe Valea Prahovei pe DN 1 la 130 km de Bucureşti, 41 km de Braşov, la o altitudine cuprinsă între 800 şi 1000 m sub munţii Furnica şi Piatra Arsă, este cea mai renumită staţiune montană din ţară, numită şi Perla Carpaţilor. Cadrul natural dominat de crestele munţilor ce depăşesc 2000 m, pădurile de conifere, minunatul complex al Peleşului, mănăstirea, numeroase trasee turistice, de schi şi săniuş, cazarea în hoteluri de două la patru stele şi în numeroase vile fac ca Sinaia să fie căutată de turişti de toate vârstele şi gusturile.

Obiective turistice: Complexul Peleş format din Castelul Peleş, Pelişorul, Foişorul, Corpul de Gardă, Economatul; Mănăstirea Sinaia cuprinde Biserica Mică (ctitorită de marele spătar Mihai Cantacuzino în 1695), Biserica Mare, muzeul Mănăstirii Sinaia, mormântul lui Tache Ionescu; Cazinoul construit în 1912 după modelul celui din Monte Carlo; în parcul oraşului muzeul Rezervaţia Bucegi prezintă vizitatorilor mediul natural al munţilor Bucegi şi al bazinului hidrografic al văii Prahovei.

Traseele turistice l, 2 care pornesc din Sinaia fac accesul spre Platou şi Valea Ialomiţei. Traseul auto 1 face legătura cu Valea Ialomiţei şi Platou. Escalada se practică pe traseele alpine 1-5 de la stânca Sf. Ana.

Schiul. Sinaia este una dintre cele mai importante staţiuni de practicare a schiului (vezi cap. Schi).

Mijloace de transport pe cablu. Telecabina Sinaia - Cota 1400, diferenţă de nivel 590 m, lungime 2328 m, capacitate 37 persoane; telecabina Cota 1400 - Cota 2000, diferenţă de nivel 606 m, lungime 1950 m, capacitate 29 persoane.

Poiana Ţapului situată pe Valea Prahovei pe DN 1 la 134 km de Bucureşti, 860 -900 m altitudine.

Buşteni este capitala alpinismului românesc fiind situat pe Valea Prahovei pe DN 1 la 136 km de Bucureşti, 35 km de Braşov, la altitudinea de 885 - 925 m, la poalele muntelui cu valoare de simbol, Caraimanul.

Punct de plecare pentru traseele turistice 5, 6, 7 de acces spre Platou, Vârful Omul şi Valea Ialomiţei.

Alpinismul - din Buşteni se face practic accesul spre majoritatea traseelor alpine din abruptul prahovean.

Schiul este mult mai puţin reprezentat comparativ cu Sinaia (vezi cap. Schi).

Mijloace de transport pe cablu: telecabina Buşteni - Babele, diferenţă de nivel 1238 m, lungime 4350 m.

Obiective turistice: Monumentul Eroilor (Crucea Eroilor sau Crucea Caraimanului) pe traseele 13, 14; Babele şi Sfinxul cu telecabina până la Babele sau traseul turistic 6; Cascada Urlătoarea pe traseul 4; Muzeul memorial ,,Cezar Petrescu"', Biserica Domnească; Castelul Cantacuzino.

Azuga este situată pe Valea Prahovei pe DN 1 la 139 km de Bucureşti, la altitudinea de 900 - 1000 m, are una din cele mai lungi pârtii de schi din ţară. De aici se face legătura cu Cabana Diham (traseul 10).

Predeal, importantă staţiune turistică se află la o distanţă ceva mai mare de Munţii Bucegi dar reprezintă un punct important de plecare spre aceştia prin munţii Dihamului.

Pârâul Rece este un complex turistic situat pe versantul nordic, pe DN 73A, Predeal - Râşnov, la 8 km de gara Predeal, la altitudinea de 800 m.

Traseele turistice de aici fac legătura cu Cabana Diham şi Valea Glăjeriei.

Râşnov este situat la intersecţia DN 73 (Braşov - Câmpulung) şi DN 73A (Predeal -Şercaia), la 12 km de Braşov, străbătut de calea ferată Braşov - Zărneşti, altitudini 650-700 m. De aici porneşte traseul turistic 18 spre Valea Mălăeşti - Vârful Omul.

Obiective turistice: Cetatea ţărănească, basilica din sec. XIV.

Bran (cu satele adiacente Poarta şi Şimon) este situat în partea nord-vestică a masivului, în culoarul Bran-Rucăr, pe DN 73 (Braşov - Câmpulung - Piteşti), 24 km de Braşov, altitudine 700-900 m.

Trasee turistice de acces (19, 20, 21, 24, 25) spre Vârful Omul, Mălăieşti şi Valea Ialomiţei.

Obiective turistice: Castelul Bran; Muzeul etnografic în aer liber; Muzeul Vămii; monumentul Reginei Maria.

Branul oferă numeroase posibilităţi de cazare în vile şi pensiuni cochete.

Moieciu de Sus situat în culoarul Bran-Rucăr, pe DN 73 (Braşov - Câmpulung -Piteşti), la 27 km de Braşov, altitudine 950-1100 m.

Traseele turistice (26, 27) care pornesc de aici fac legătura spre culmea Strunga şi mai departe cu Valea Ialomiţei.

Pietroşiţa situată pe Valea Ialomiţei, pe DN 71 (Sinaia - Târgovişte), la 37 km de Târgovişte; de aici porneşte traseul turistic 29.

Moroieni este situat pe versantul sudic, pe DN 71 (Sinaia - Târgovişte), la 42 km de Târgovişte, altitudine 700-800 m. De aici se face accesul pe Valea Ialomiţei până la Hotel Peştera pe drumul auto nemodernizat (traseul auto 2).
CABANE, HOTELURI MONTANE ŞI REFUGII
Cuibul Dorului aşezată pe muntele Păduchiosu, altitudine 1160 m, 76 locuri, tel. [phone], acces pe DN 71 (Sinaia - Târgovişte) şi pe traseul auto 1 spre Şaua Dichiului.

Hotel Alpin Cota 1400 situat pe muntele Furnica la 1400 m altitudine, categoria**, acces din Sinaia pe traseul auto 4, pe poteca marcată cu bandă roşie (traseul turistic l) sau telecabina Sinaia - Cota 1400.

Brădet aşezată pe muntele Furnica la cota 1300 m, tel. [phone], accesul acelaşi ca pentru Hotel Alpin.

Valea cu Brazi situată pe muntele Furnica la cota 1500 m, acelaşi acces ca pentru Hotel Alpin.

Mioriţa este aşezată pe muntele Furnica la 1987 m altitudine, 50 locuri, acces din Sinaia cu telecabina sau pe poteca spre Vârful cu Dor (traseul turistic 1).

Refugiul Salvamont (2030 m) în apropierea staţiei amonte a telecabinei Sinaia -Furnica, rezervat echipei Salvamont sau pentru eventuale cazuri de urgenţă.

Valea Dorului, cabană de schi la capătul aval al telescaunului de pe Muntele Furnica - Valea Dorului, acces cu telecabina din Sinaia.

Piatra Arsă situată pe Platoul Bucegilor, muntele Jepii Mari, altitudine 1950 m, 112 locuri, tel. [phone], accesibilă pe drumul alpin auto Sinaia - Babele (traseul auto l) precum şi pe Piciorul Pietrei Arse din Sinaia (traseul 2) sau pe traseele turistice 2, 5 şi 15 de la Peştera, Buşteni, Furnica, Babele.

Babele situată pe muntele Babele la 2200 m, 84 locuri, acces cu telecabina din Buşteni şi Peştera sau pe traseele turistice 6 şi 15; pe traseul auto 1.

Caraiman situată la marginea platoului deasupra văii Jepilor, la altitudinea de 2025 m, 40 locuri, tel. [phone], acces de la staţia de telecabină Babele sau pe poteca din Valea Jepilor marcaj cruce albastră, traseul turistic 6.

Cabana Omul aşezată pe Vârful Omul, 2505 m, 35 locuri, tel. [phone], acces pe traseele turistice 15, 16,17, 18, 19, 20, 21, 22, 23 de la Babele, Buşteni, Râşnov, Bran şi din Valea Ialomiţei.

Mălăieşti situată în Valea Mălăieşti. Cabana a ars în 1998 şi urmează a fi refăcută, acces de la Buşteni pe traseul turistic 7, Predeal pe traseele turistice 12 şi 7, Râşnov pe traseul 18, Bran pe traseul 24.

Hotelul Peştera situat în Valea Ialomiţei pe muntele Cocora, altitudine 1610 m, categoria ***, tel. [phone], acces pe drumul alpin auto din Sinaia prin Şaua Dichiului (traseu auto 1) sau din Moroieni (traseu auto 2), cu telecabina de la Babele sau pe traseele turistice l, 2, 6, 26, 29 din Sinaia, Buşteni, Bran, Valea Ialomiţei.

Cabana Padina este situată în Valea Ialomiţei, pe muntele Colţi, la mică distanţă în aval de Peştera Ialomiţei, la altitudinea 1525 m, acces pe drumul auto de pe Valea Ialomiţei (traseele auto l, 2), traseul turistic 29 spre Hotel Peştera şi traseul 28 din Leaota.

Cabana Bolboci situată în Valea Ialomiţei pe malul lacului de acumulare Bolboci, muntele Bolboci, altitudine 1460 m, 60 locuri, tel.[phone], acces pe drumul alpin auto din Sinaia prin Şaua Dichiului (traseu auto 1) sau din Moroieni (traseu auto 2) şi pe traseele turistice 1 şi 30 din Sinaia.

Cheile Zănoagei situată în Valea Ialomiţei în apropierea barajului lacului de acumulare Bolboci, la 1400 m altitudine, 40 locuri, tel. [phone], accesul acelaşi ca la Cabana Bolboci.

Scropoasa în Valea Ialomiţei pe malul lacului Scropoasa, la 1205 m altitudine, acces de la Cabana Cheile Zănoagei pe poteca ce străbate cheile marcaj cruce albastră (traseul turistic 29) sau din aval pe la uzina electrică Dobreşti.

Izvorul Tătarului pe Valea Ialomiţei între Padina şi Bolboci, altitudine 1500 m, 15 locuri, tel. [phone], acces similar cu cel pentru Padina.

Gura Dihamului în Valea Cerbului, altitudine 987 m, 95 locuri, tel. [phone], acces auto de la Buşteni 5 km.

Diham situată pe muntele Diham la 1320 m altitudine, 74 locuri, tel. [phone], acces pe drum auto (6) din Predeal, poteca marcată cu triunghi albastru de la Gura Dihamului (traseul turistic 9) sau traseele turistice 10, 11, 12 din Buşteni, Azuga, Predeal.

Poiana Izvoarelor situată în şaua dintre vârfurile Diham şi Căpăţâna Porcului, altitudine 1455 m, 80 locuri, tel. [phone]. Acces pe drumul auto 6 din Predeal şi pe poteca marcată cu bandă roşie de la Gura Diham (traseul turistic 8). Ultimele trei cabane înlesnesc accesul în zona Morarul - Bucşoiul - Mălăieşti.

Refugiul Coştila aşezat în Valea Coştilei la 1670 m altitudine, este principalul punct de plecare pentru traseele de alpinism din zona muntelui Coştila, acces pe potecă din Buşteni prin Poiana La Măsurătoarea Urşilor (vezi 61 de la trasee alpine).
TURISM AUTO
Munţii Bucegi şi Leaota precum şi Munţii Dihamului sunt înconjuraţi de o reţea formată din drumurile naţionale ce leagă între ele localităţile: Sinaia - Predeal - Râşnov - Câmpulung - Târgovişte - Sinaia (DN 1 - DN 73A - DN 73 - DN 72A - DN 71). Din acestea se ramifică mai multe drumuri forestiere şi alpine care pătrund în masiv facilitând accesul turiştilor. Acestea sunt, în general, practicabile pentru automobilişti, dar este bine ca înainte de a porni la drum să ne informăm asupra stării lor.

1. Drumul alpin: Pasul Păduchiosu (1100 m) - Cabana Cuibul Dorului (1160 m) -Şaua Dichiului (1610 m) - Babele (2200 m) - Coştila (2490 m) se desprinde din DN 71 (Sinaia - Târgovişte) la mică distanţă la nord de Pasul Păduchiosu, la cca 8 km de Sinaia şi permite accesul pe Platoul Bucegilor până la cota 2490 m. Drumul prezintă o ramificaţie în Şaua Dichiului (1610 m) spre Valea Ialomiţei care intersectează în partea de jos a muchiei Dichiului drumul Moroieni - Cheile Zănoagei - Bolboci - Padina -Peştera. La mică distanţă la nord de Şaua Lăptici (1830 m) drumul prezintă o ramificaţie spre est, spre Cabana Piatra Arsă. De precizat că din DN 71 spre Cabana Cuibul Dorului există o scurtătură pe care nu o recomandăm decât automobilelor de teren. Distanţe: Sinaia - Pasul Păduchiosu 9 km; Sinaia - Cabana Babele 29,5 km; Sinaia - Cabana Piatra Arsă 27 km; Sinaia - Cabana Bolboci 26 km, Sinaia - Hotel Peştera 33 km.

2. Drumul: Moroieni (cca 700 m) - Sanatoriul Moroieni (1000 m) - Pripor -Brânduşa - Muchia Dichiu (cca 1480 m) - Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) - Cabana Bolboci (1460 m) - Hotel Peştera (1610 m) se desprinde spre nord din DN 71 în localitatea Moroieni, intersectează o ramificaţie a drumului alpin 1 descris mai sus, la vest de Şaua Dichiului, la cca 3 km distanţă de aceasta, permiţând continuarea spre Sinaia sau Platoul Bucegilor. De la Peştera drumul se prelungeşte şi se ramifică până la stânele din Obârşia, Doamnele şi Bătrâna (Piatra Hoţilor).

3. Drumul Pietroşiţa - Dobreşti permite accesul auto pe Valea Răteiului şi Valea Brăteiului. Un drum forestier desprins de la Tabăra Cerbu face legătura cu drumul de pe plaiul Pripor - Brânduşa descris mai sus (traseul auto 2). Distanţe: Târgovişte -Pietroşiţa 37 km; Pietroşiţa - Ramificaţia spre Dobreşti din DN 71 5 km; Ramificaţia spre Dobreşti din DN 71 - Tabăra Cerbu 7 km.

4. Drumul Sinaia - Cota 1400 cu o ramificaţie spre Poiana Stânei (Poiana Reginei). Drumul este modernizat şi, în general, este deschis tot timpul anului. Distanţe: Sinaia -Cota 1400 10 km; Sinaia - Poiana Stânei 9,5 km.

5. Drumul Buşteni - Gura Dihamului urmează partea inferioară a văii Cerbului, cca 4 km. În afară de vederi panoramice asupra Bucegilor şi mai ales a Coştilei, drumul permite accesul la potecile Gâlma - Valea Cerbului - Omul (marcaj bandă galbenă, traseul turistic 16), Gura Dihamului - Poiana Izvoarelor (traseul turistic 8 marcaj bandă roşie) şi Gura Dihamului - Cabana Diham (traseul turistic 9 marcaj triunghi albastru).

6. Drumul La Şipote - Poiana Izvoarelor se ramifică din DN 73 A, la cca. 6,5 km de gara Predeal, pasul La Şipote, spre Şaua Baiului - Cabana Diham şi Cabana Poiana Izvoarelor.

7. Drumul Râşnov - Uzina Electrică Râşnov permite accesul în Valea Mălăieşti şi Valea Ghimbavului, 8 km, traseul turistic 18.

8. Drumul forestier Bran - Poarta - Valea Poarta are lungimea de cca 6 km din DN 73 (Braşov - Piteşti). Acces la potecile Clincea - Ţigăneşti - Omul (traseul turistic 19 marcaj bandă roşie), Urlătoarea Mică - Ciubotea - Omul (traseul turistic 20 marcaj triunghi galben) şi Valea Gaura - Omul (traseul turistic 21 marcaj cruce roşie).

9. Drumul forestier Bran - Şimon - Valea Şimon (Valea Cătunului este parţial modernizat, are cca 10 km lungime de la DN 73 şi permite accesul la poteca (traseul turistic 37, marcaj triunghi galben) spre stâna Gaura - Valea Gaura - Omul (traseul turistic 21, marcaj cruce roşie).

10. Drumul Bran - Moeciu de Jos - Moeciu de Sus - Valea Turcu - Valea Bângăleasa, lungime cca 15 km de la ramificaţia din DN 73. Acces la potecile spre coama Strunga, respectiv traseele turistice marcate cu triunghi roşu (26) spre Şaua Bătrâna şi cruce roşie (27) spre Şaua Strunga.

Ultimele trei drumuri oferă vederi panoramice asupra versantului vestic al Bucegilor: Ţigăneşti - Scara - Omul - Guţanu - Grohotişul - Strunga şi acces spre zonele de alpinism din acest versant extrem de pitoresc, pe nedrept neglijat şi puţin cunoscut.