Foaia de parcurs

5. Prezentarea generală şi succintă a Foii de parcurs

Competitivitatea înseamnă livrarea valorii şi satisfacerea clienţilor locali şi externi ai întreprinderilor autohtone. În acest context, preţul contează cel mai mult. Prin urmare, costurile de producţie şi performanţa afacerii - prin intermediul calităţii produsului, eficienţei producerii, politicii fiscale şi, în special, al inovării şi productivităţii – sînt determinanţii cruciali ai competitivităţii. Dotările şi caracteristicile naţionale în domenii precum ar fi disponibilitatea forţei de muncă, calitatea rezultatelor educaţionale, capitalul de cunoştinţe şi de cercetare, infrastructura, calitatea mediului înconjurător, stabilitatea politică, statul de drept, uşurinţa desfăşurării afacerilor şi relaţiile industriale – toate îşi au rolul lor.

În prezent, competitivitatea este determinată de factori care generează schimbări cu impact asupra performanţei comerciale a companiilor moldoveneşti. Aceste „motoare” ale schimbării sînt determinate de reduceri bugetare la nivel mondial în sectoarele public şi privat, în special pe piaţa UE, piaţă exportatoare considerabilă pentru Republica Moldova. Necesitatea de a asigura o bază de cost competitiv este rezultatul orientării spre creşterea eficienţei cu accent pe industriile de suport („lean manufacturing”) şi creşterea productivităţii prin utilizarea de noi tehnologii prietenoase mediului, îmbunătăţirea organizării muncii şi dobîndirea de cunoştinţe noi.

Pieţele europene şi ale CSI sînt pieţe importante de export pentru companiile moldoveneşti. Creşterea nivelului veniturilor pe pieţele vecine este generatoare de cerere suplimentară. Extinderea pe noi pieţe necesită consolidarea de aptitudini şi acumularea de experienţe. Tehnologiile convergente, cum ar fi TIC, biotehnologia, nanotehnologia şi ştiinţele cognitive prezintă noi produse şi oportunităţi de afaceri şi de servicii, ce au dus la dezvoltarea unui set nou de aptitudini şi practici de lucru. Reglementările specifice, responsabilităţile extinse ale producătorilor, documentaţia de export şi import, aspectele legale, contractuale şi de protecţie a proprietăţii intelectuale diferă de la ţară la ţară. De aceea companiile trebuie să-şi formeze abilităţile şi cunoştinţele necesare în această privinţă.
Foaia de parcurs acoperă majoritatea acestor provocări, în corespundere cu analiza şi criteriile prezentate mai sus. Priorităţile şi acţiunile Foii de parcurs sînt structurate în componente separate. Suplimentar, sînt preconizate componente sectoriale. Componentele Foii de parcurs sînt următoarele:

1. 
   Resursele umane;
   
2. 
   Accesul la resursele financiare;
   
3. 
   Infrastructura transportului;
   
4. 
   Infrastructura energetică;
   
5. 
   Infrastructura calităţii;
   
6. 
   Societatea informaţională;
   
7. 
   Facilitarea comerţului;
   
8. 
   Impozitarea şi administrarea fiscală;
   
9. 
   Ştiinţă, tehnologii şi inovaţii;
   
10. 
    Concurenţa.
    

Foaia de parcurs abordează problemele de o importanţă majoră pentru ameliorarea competitivităţii Republicii Moldova, în special avînd în vedere oportunităţile şi provocările deschise de ZLSAC. Selectarea acestor probleme se bazează pe experienţa agenţiilor guvernamentale şi pe opiniile acestora privind provocările pe termen scurt şi mediu cu care se confruntă ţara în procesul realizării obiectivelor stabilite sau implicite ale Acordului de Asociere şi ZLSAC.

Fiecare problemă a fost reflectată în Matricea de politici, prin corelarea obiectivelor ZLSAC cu recomandările de politici concrete, cu acţiunile necesare şi indicatorii competitivităţii. În cazurile relevante, indicatorii derivă din Indicele Competitivităţii Globale (GCI), Indicele de Performantă Logistică (LPI), Doing Business şi Enabling Trade Report. Alţi indicatori sînt utilizaţi în caz de necesitate.
Majoritatea obiectivelor şi acţiunilor prevăzute în aceste componente sînt direcţionate către factorii de competitivitate la nivel orizontal şi la nivel de economie. Însă fiecare componentă include, de asemenea, obiective specifice şi acţiuni care ţintesc factori la nivel de industrie şi de firmă. Aceste obiective şi acţiuni au fost identificate pe baza ipotezei schiţate în tabelul următor, care prezintă modul în care constrîngerile orizontale afectează industriile şi anumite sectoare. Aceste industrii au fost selectate dintre cele cu potenţial mai mare pentru creşterea competitivităţii, în special avînd în vedere oportunităţile şi provocările deschise de ZLSAC. Gradul de influenţă a factorilor, desemnaţi ca fiind critici, importanţi şi de suport, a fost stabilit în dependenţă de poziţia atribuită ţării în clasamentele internaţionale ce evaluează competitivitatea acesteia la nivel global, de ţară, de ramură şi de întreprindere. Viziunea este ipotetică şi se întemeiază pe constrîngerile şi problemele de ordin general şi specifice declanşate de factorii care influenţează economia ca un tot întreg.
Tabel: Factorii principali ce influenţează competitivitatea în anumite sectoare

	Produse agricole primare	Produse agricole procesate	Produse industriale	Servicii Financiar	IT	Transport & logistică	Învăţămînt superior	Servicii de sănătate
Abilităţi	S	I	C	C	C	I	C	I
Infrastructură	C	C	C	S	S	C	S	C
Impozitare	I	I	I	S	C	I	I	S
Acces la finanţe	C	C	C	S	C	I	I	C
Facilitarea comerţului	C	C	C	I	I	C	S	S
Inovaţii şi cercetare	S	C	C	I	I	I	S	C
Managementul calităţii	C	C	I	S	S	C	S	S
Reglementari sectoriale	C	C	C	I	I	I	S	S
Calitatea serviciilor publice	I	C	C	I	I	C	C	I

Notă: C -critic; I- important; S- de suport.

Tabelul reprezintă nişte ipoteze, care se bazează pe evaluarea constrîngerilor existente pentru competitivitate la nivel de ţară. Aceste ipoteze au fost testate prin analize suplimentare, care au fost consultate cu asociaţiile de business şi firmele ce operează în sectoarele selectate, precum şi cu alte părţi interesate. Astfel, au fost identificate constrîngerile specifice ramurilor şi particularităţile la nivel de întreprindere, fiind propuse măsuri specifice sectoarelor vizate.

La etapa iniţială, Foaia de parcurs propune, de rînd cu acţiuni la nivel orizontal, pentru fiecare componentă a competitivităţii, acţiuni specifice sectoriale cu efect maxim asupra domeniului.
Consiliul pentru Competitivitate va organiza, monitoriza şi propune acţiuni suplimentare adecvate pentru creşterea competitivităţii sectoarelor în corelare cu provocările de moment. În cadrul fiecărei componente obiectivele şi acţiunile la nivel de ramură includ, în primul rînd, identificarea interlocutorilor relevanţi şi agrearea metodei de lucru. Rezultatul acestei activităţi vor fi măsurile luate la nivel de ramură şi revizuirea măsurilor la nivel de ţară. Măsurile alese vor varia în funcţie de natura acestora şi vor include acţiuni de îmbunătăţire a serviciilor disponibile pentru dezvoltarea afacerilor şi a infrastructurii de suport a afacerilor, campanii de diseminare a informaţiilor despre oportunităţile existente.
Descrierea fiecărui domeniu abordat în Foaia de parcurs
Resursele umane. Forţa de muncă cu abilităţi şi competenţe necesare pentru o mai mare valoare adăugată şi o economie mai sofisticată va extinde abilitatea întreprinderilor din Republica Moldova de a concura şi valorifica o gamă mai largă de oportunităţi de afaceri. Echiparea forţei de muncă cu cunoştinţe şi abilităţi de a asimila tehnologii noi şi de a produce bunuri şi servicii competitive pe pieţele internaţionale, de a participa la nivel internaţional în procesul de creare a valorilor depinde în mare măsură de calitatea educaţiei, de atenţia acordată dezvoltării ştiinţelor şi de accesul la serviciile de cercetare şi formare profesională. Astfel, educaţia şi formarea profesională reprezintă factorul cheie al competitivităţii naţionale. Investiţia eficientă în capitalul uman prin sistemul de educaţie şi formare trebuie să reprezinte o componentă esenţială a strategiei unei ţări pentru a asigura un nivel înalt de creştere economică durabilă bazată pe cunoaştere şi de ocupare a forţei de muncă, ce asigură deopotrivă împlinirea pe plan personal, creşterea bunăstării şi coeziunea socială.
Avansarea Republicii Moldova în clasamentul competitivităţii internaţionale în perioada 2010-2013 de pe locul 94 pe locul 87 nu a fost determinată de capitalul uman. În perioada de referinţă performanţele în domeniul dezvoltării capitalului uman au înregistrat un declin considerabil, fapt care explică vulnerabilitatea creşterii economice şi a competitivităţii naţionale. Diminuarea calităţii educaţiei este cumulată cu declinul demografic şi exodul forţei de muncă şi a talentelor. Pînă în anul 2050 se aşteaptă o scădere cu 25% a forţei de muncă în ansamblu pe republică. Investiţia în calitatea educaţiei nu poate fi abordată doar prin prisma mijloacelor alocate, deoarece bugetul educaţional nu este decît unul din factorii din ecuaţia care transformă cunoştinţele în creştere economică. Pentru perspectiva imediată este necesară dezvoltarea unui cadru strategic intersectorial de amplificare a competenţelor pentru competitivitate, dezvoltarea unor mecanisme eficiente de asigurare a calităţii educaţiei, crearea sistemului inteligent de informare şi analiză a competenţelor necesare pieţei muncii, asigurarea accesului la servicii de formare pe tot parcursul vieţii, aprecierea şi promovarea bunelor practici. În urma identificări principalelor provocări pentru competitivitatea naţională au fost prevăzute o serie de reforme ce trebuie să fie realizate imediat şi în perspectivă medie.
Infrastructura. În Republica Moldova este imperios necesară îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei infrastructurii, care afectează dezvoltarea economică, în special a infrastructurii comerţului, tehnologiilor informaţionale, infrastructurii de mediu, a transportului şi logisticii, infrastructurii de transport feroviar, drumurilor, porturilor şi transportului aerian, infrastructurii de depozitare, facilităţilor de transloading şi transbordare. Infrastructura fizică reprezintă un factor de bază al competitivităţii unei economii, inclusiv al performanţei exporturilor sale. Calitatea acesteia influenţează direct competitivitatea agenţilor economici sub aspectul preţurilor şi calităţii oferite, precum şi a termenelor de livrare, atît pe piaţa internă, cît şi în exterior. O infrastructură fizică bună poate asigura transportarea mai rapidă a mărfurilor cu costuri reduse şi riscuri mai mici de deteriorare a mărfii - o condiţie deosebit de importantă în dezvoltarea sectorului de bunuri, cu precădere a transportării de produse agroalimentare, care sînt uşor alterabile. Totodată, calitatea proastă a infrastructurii de transport, capacităţile reduse ale serviciilor de transport – preţurile necompetitive determinate de structura neconcurenţială a pieţei, mijloacele de transport învechite, deficitul de echipament specializat, cum ar fi semi-remorci cu control al temperaturii ş.a. – sînt factori care au implicaţii negative asupra competitivităţii. În contextul susţinerii productivităţii sectorului naţional de bunuri, pe lîngă cadrul general de măsuri ce vizează sporirea competitivităţii naţionale, la nivel de sectoare documentul include măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii în agricultură, industrie şi mediu, îmbunătăţirea serviciilor de sănătate, educaţie şi logistică. Vizavi de impactul produs asupra competitivităţii sectorului de bunuri, asigurarea calităţii infrastructurii transporturilor reprezintă un factor de importanţă esenţială pentru dezvoltarea unor activităţi ale sectorului de servicii, în special transportul de mărfuri şi persoane, sănătatea şi educaţia, contribuind la diminuarea costurilor de transport (consumul de combustibili şi întreţinerea mijloacelor de transport), precum şi pentru garantarea siguranţei mărfurilor sau persoanelor transportate. În cazul serviciilor de sănătate, precum şi al celor de educaţie în contextul reformei sistemului de învăţămînt, îmbunătăţirea infrastructurii transporturilor ar putea contribui la eficientizarea cheltuielilor publice destinate acestor domenii de activitate.
Infrastructura calităţii. Dinamica evoluţiei economice mondiale, precum şi importanţa procesului de globalizare condiţionează, în mod inevitabil, necesitatea armonizării sistemelor de reglementare şi a infrastructurii aferente, întru promovarea producţiei şi comerţului la nivel global. Apartenenţa Republicii Moldova la ţările care s-au angajat să implementeze şi să respecte practicile OMC şi ale UE în ceea ce priveşte comerţul internaţional impune o revizuire a sistemului propriu al infrastructurii calităţii pe toate dimensiunile sale: metrologie, standardizare, testare şi calitate/acreditare, care reprezintă unul dintre pilonii de bază ai funcţionalităţii relaţiilor comerciale moderne. Principiul liberei circulaţii a bunurilor necesită elaborarea unui cadru legislativ-normativ coerent, care ar asigura eliminarea barierelor de limitare a comerţului, nu doar a celor ce ţin de tarife şi de restricţionare cantitativă, dar şi a tuturor acţiunilor cu efecte similare, în special a celor ce ţin de infrastructura calităţii, prin stabilirea unui sistem de evaluare a calităţii eficient, competent, sigur şi avînd la bază definirea clară a principiilor fundamentale. Crearea unui mediu favorabil şi a premiselor adecvate pentru atingerea performanţelor în ceea ce priveşte calitatea produselor implică în mod inevitabil promovarea unei culturi avansate europene.
Este necesar un sistem eficient de reglementare în domeniul vizat pentru protecţia consumatorilor şi a statului, pe de o parte, şi pentru evitarea impunerii unor restricţii şi bariere inutile în desfăşurarea activităţii antreprenoriale, pe de altă parte, axiomatică fiind, în acest sens, existenţa a două elemente fundamentale: reguli şi monitorizări excelente. Optimizarea reglementărilor tehnice depinde foarte mult de infrastructura calităţii, ale cărei elemente-cheie sînt următoarele: standardizarea (pentru reguli), metrologia (pentru asigurarea uniformităţii şi trasabilităţii măsurărilor), acreditarea (pentru monitorizare), evaluarea conformităţii (pentru atestarea conformităţii sau neconformităţii).
Competitivitatea economiei moldoveneşti pe piaţa UE este asociată şi cu prezentarea dovezii certificării privind managementul mediului (ISO 14000). Atît producătorii de bunuri, cît şi furnizorii de servicii, trebuie să cunoască procesele din cadrul întreprinderii şi să-şi minimizeze efectele negative asupra mediului, în special asupra factorilor de mediu (aer, apă, sol etc.).
În multe ţări sistemele avansate de măsurări reprezintă una din forţele motrice pentru dezvoltarea industriei, iar multiplele oportunităţi de testare se utilizează pentru fabricarea noilor produse. Un sistem al calităţii eficient contribuie, de asemenea, la dezvoltarea sectorului de producere a echipamentelor şi utilajelor industriale. În orice ţară dezvoltată sau în curs de dezvoltare serviciile ce ţin de măsurare constituie circa 8% din PIB.
În vederea creării unor condiţii favorabile pentru reprezentanţii mediului antreprenorial şi ai administraţiei publice în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii produselor, este necesară promovarea unei culturi europene avansate prin elaborarea metodologiilor tehnice, dezvoltarea resurselor de muncă şi a industriei, inclusiv prin implicarea cercetărilor din sfera ştiinţei şi inovării.
Actualmente, cînd globalizarea pe plan mondial devine tot mai persistentă, toate ţările industriale urmează să-şi armonizeze sistemele de reglementare şi infrastructura calităţii, în scopul dezvoltării producţiei şi comerţului. Republica Moldova s-a angajat, de asemenea, să aplice practicile OMC şi ale Uniunii Europene în domeniul vizat. Sistemul infrastructurii calităţii, existent în Moldova, nu este pe deplin compatibil cu sistemul internaţional.
Perfecţionarea sistemului necesită investiţii considerabile în bunuri imobile, echipament şi dezvoltarea resurselor umane, precum şi în reorganizarea instituţiilor existente şi modificarea actelor legislative în domeniu. Infrastructura calităţii îmbunătăţită impune, la rîndul ei, o dezvoltare conceptual nouă a reglementărilor tehnice şi a sistemelor de protecţie a consumatorilor. Luînd în considerare situaţia actuală, se simte necesitatea imperioasă a unei asistenţe din partea organismelor internaţionale.
Societatea informaţională. Aceasta este o societate post-industrială, în care informaţia este produsă, comunicată şi folosită intens. Tehnologiile şi competenţele implicate au şi vor avea un efect profund asupra economiei şi societăţii. Rata de creştere înregistrată de economia digitală în ţările UE este de şapte ori mai mare faţă de cea pentru restul economiei. Republica Moldova nu are zăcăminte de petrol, cărbune, minereuri, păduri extinse sau alte bogăţii naturale, pe care le-ar putea exploata. Unicele resurse valoroase pe care le posedă sînt pămîntul şi oamenii, care ar trebui să fie folosite efectiv şi eficient pentru a asigura prosperitatea ţării. Din această perspectivă, edificarea societăţii bazate pe cunoaştere, informaţie şi tehnologie, care presupune utilizarea la maximum a potenţialului uman în baza beneficiilor pe care le oferă tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor - un amplificator al capacităţilor intelectuale ale oamenilor - este o soluţie iminentă pentru creşterea competitivităţii economiei în ansamblu şi a sectorului TIC.
Administrarea publică. Eficienţa administrării publice are efecte importante asupra competitivităţii economiei în ansamblu. Receptivitatea acesteia şi viziunea sa strategică în domeniul serviciilor prestate întreprinderilor şi al investiţiilor publice vor fi cruciale pentru succesul continuu al sectorului privat din Republica Moldova. Este necesară consolidarea capacităţilor şi buna guvernanţă economică pentru a asigura o creştere a competitivităţii. Cea mai recentă ediţie a raportului Indicelui Global al Competitivităţii a subliniat că există trei factori dintre cei mai problematici în dezvoltarea afacerilor în Republica Moldova: i) corupţia, ii) instabilitatea politică şi iii) birocraţia guvernamentală. Un accent deosebit în acest document se pune pe facilitarea comertului şi pe administrarea fiscală şi vamală.
Facilitarea comerţului şi vama. Facilitarea comerţului se referă la reducerea costurilor de comercializare asociate cu deplasarea mărfurilor peste frontiere, precum şi a celor întîlnite la frontieră. Aceasta cuprinde toate barierele non-tarifare pentru comerţ, inclusiv costurile de după frontieră, asociate cu mediul instituţional şi de afaceri, serviciile în sprijinul comerţului şi infrastructură fizică în serviciile de logistică, de transport şi TIC. Facilitarea comerţului are impact atît asupra competitivităţii exportului, cît şi asupra concurenţei interne. Facilitarea comerţului susţine în mod semnificativ o sursă-cheie a competitivităţii, factorul total de productivitate, printr-un efect de tranzacţie şi un efect de producţie, favorizînd realocarea resurselor pentru sectoarele mai productive.
Impozitarea şi administrarea fiscală. Guvernele, prin acţiunile sale în domeniul fiscal şi monetar, influenţează calitatea mediului economic general de afaceri. Structura sistemului de impozitare produce efecte asupra competitivităţii. Foaia de parcurs nu sugerează modificări la sistemul actual de impozitare, ci are drept scop asigurarea faptului că sistemul de impozitare este optimizat pentru susţinerea competitivităţii şi recomandă măsuri pentru a-l face mai eficient din punct de vedere economic, simplu din punct de vedere administrativ, flexibil, transparent şi echitabil.
Ştiinţă, tehnologie/cercetare şi dezvoltare. Pentru a concura în mod efectiv, întreprinderile din Republica Moldova trebuie să corespundă sau să depăşească capacitatea inovatoare a altor companii de pe piaţa globală. Ştiinţa şi tehnologia se bazează pe inovaţia tehnologică, ce este un amestec de elemente necesare pentru a aduce produse şi procese competitive pe piaţă. În Republica Moldova creşterea competitivităţii va putea să fie asigurată prin sporirea productivităţii bazată pe adaptarea tehnologiilor moderne existente, pe elaborarea şi implementarea inovaţiilor, perfecţionarea tehnologiilor proprii sau îmbunătăţirea substanţială a situaţiei din alte domenii în care, în pofida atingerii unui nivel inovaţional anumit de dezvoltare, acesta nu este suficient pentru a genera sporirea productivităţii. La nivel de firmă, întreprinderile mari şi mijlocii, pentru a-şi menţine competitivitatea, urmează să dezvolte produse şi procese de ultimă generaţie şi să avanseze spre activităţi cu o valoare adăugată înaltă. O astfel de evoluţie necesită crearea unui mediu favorabil activităţilor de inovare şi urmează să fie susţinută atît de sectorul public, cît şi de cel privat. În special, aceasta presupune finanţarea suficientă a sferei de cercetare şi dezvoltare, mai ales de către sectorul privat, prezenţa unor instituţii de cercetare ştiinţifică dezvoltate, capabile să genereze cunoştinţe fundamentale necesare pentru elaborarea noilor tehnologii, colaborarea extinsă în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice între universităţi şi sectorul real al economiei, protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi asigurarea accesului la fondurile cu capital de risc şi la finanţarea bugetară pentru elaborări inovaţionale.
Concurenţa. Concurenţa este crucială pentru competitivitate, deoarece produce o presiune descendentă asupra preţurilor şi o presiune ascendentă asupra varietăţii şi calităţii serviciilor şi produselor disponibile, dar şi din cauza că ea creează stimulente pentru utilizarea de către întreprinderi a posibilităţilor deschise de alte măsuri menite să amelioreze competitivitatea, propuse de către Foaia de parcurs. Concurenţa impune evaluarea permanentă a mediului concurenţial şi publicarea rapoartelor anuale pe diferite sectoare, care vor include recomandări şi modul în care este necesar să fie susţinută decizia politică de ameliorare a mediului concurenţial şi reducerea barierelor administrative în sectoarele cu potenţial de creştere şi export.
În rezutatul identificări principalelor provocări pentru competitivitatea naţională, în acest document este stabilit un set de reforme ce implică realizarea imediată şi în perspectivă medie.