Graiul românesc din Sêfdû



Yüklə 4,91 Mb.
səhifə3/53
tarix08.12.2017
ölçüsü4,91 Mb.
#34203
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   53

2. Discul cel mare din tesaurul de la Petrosa. (I. Discus sive lanx).

Acest disc masiv de aur ne înfâţişeză după technica şi decoraţiunile sale, •aracterul cel mai archaic din tdte obiectele descoperite la Petrdsa, ér prin iimensiunile sale el formeză cea mai grandidsă reliquiă din acest nepreţuit esaur. Diametrul sëû este aprôpe de 56 centimetri, greutatea sa de 7 chi-ogranie 1540, ér valôrea sa în aur pur de 24.000 fr.

întregă decoraţiunea acestui vas este formată din doue grupe de motive, na pe marginea interioră şi alta la mijloc.

Decoraţiunea de pe marginea interi6ră se compune din doue sirurï de •erle formate din corpul vasuluï, ér în lăuntrul acestor şirurî serpenteză jur riprejur o liniă duplă, ale căreî unghiuri ascuţite sunt acoperite cu linii aralele verticale.

Este un gen archaic de ornamentaţiune, ce ne apare şi pe ceramica neo-tică din ţinuturile pelasge.

Cu deosebire acesta formă de ornamentare ne presintă o perfectă ase-

XXI. O fibulă în forma unei paseri maï micï (fibula minor), ornată cu petre
-eţi<5se (Părechia la nr. VI).

XXII. O pateră simplă (patera), seu strachină rotundă, de mărimea celei de sub nr. II.

XXIII. O catena de aur lungă cam de doue palme şi puţin maï grdsă ca o penă
; gâscă. Ion Lemnariul, descoperitoriul tesauruluî, declarase în cursul procesului, că cele
Sue fibule mijlocit au fost legate cu o catena de aur. Se parc a fi aceeaşi. Din acesta
tenă însă, după cum scrie Odobesco, nu mal esistă astă-di de cât o mică bucată
m de 11 cm.

După raportul logofătului K y r lacov, arendaşul mănăstirii St. George-nou din Bu-rescî, adresat în 12 Iulie 1838, se mal aflau între obiectele, ce compuneau tesaurul de Petrosa:

XXIV. XXV. Doue strachine de aur (patellae) de forma unor farfurii de cosi-
riu, şi

XXVI. Un al treilea u r ci or aş (capis) de aceeaşi mărime ca cele de sub nr. IX. XX.

acă vom face acum o comparaţiune între obiectele, ce s'aû putut regăsi şi între acelea,

n au remas înstrăinate, atât în ce privesce numeral cât şi feliul lor, se pare a résulta,

^portantul tesaur de la Petrdsa, a fost împărţit în ddue jumătăţi aprôpe egale, din

n numai o parte s'a putut reafia in cursul procesului, ér ceea laltă jumătate a rémas

ntru tot-de-una înstrăinată. Tot ast-fcl scrie şi lorgulescu (Diet. jud. Buzău, p. 389):

rendaşul moşiei, Frun dă-Verde, aflând, vine şi împarte cu găsitorii obiec-

au présentât .... apoi vinde repede unele obiecte, ascundênd ceea ce i cuvenit».

I




213. — Fragment de ceramică din ruinele primei cetăţi preisto­rice de la Hissarlik (Troia). După Schlie­mann, Ilios, p. 266, fig. 33.
mënare cu desemnul de pe un vas de kit descoperit de Schliemann în prima cetate preistorică de pe colina de la Hissarlik (Troia).

Decoraţiunea de pe marginea interioră a discului celui mare de Ia Pet roşa.



Am pute presupune, aşa dar, că din punct de vedere al decorului şi al artei, aceste doue obiecte aparţin la una şi aceeaşi epocă preistorică de civilisaţiune.

în acesta privinţă mai avem si un alt specimen important de comparaţiune.

O vechia pictură de vas ne înfăţişeză p*c Apollo ţinend în mâna dreptă o pateră, decorată pe margini cu aceleaşi forme de liniî. simple dar ele­gante, ce le prcsintă şi discul cel grandios de la Petrdsa.

214. — Decoraţiune pe marginea esterioră a unei patere apollinice. Formă mărită. După Lenormant, Élite de mon. cdr. II. p!. XXXVI.

Avem aicî aşa dar o decoraţiunc esecutată după regulcle hieratice ale timpurilor eroice, seu vechi pelasge.

Acest desemn se mai bucură până în dilele ndstre de favdrea poporuluT român ca un vechia simbol tradiţional. El face parte din ornnmentica na­ţională a populaţiuniî pastorale de la CarpaţÎ.

Pe scdrţele de casă lucrate de ţerancle române din comuna MoroienI (judeţul Dâmboviţa) am vëdut noi înşine în anul 1903 următorele decoruri.

Fig. 215.



Fig. 216.

215. 216. — Specimine de ornamen t aţiun e pe ţesăturele ţeranelor române din comuna Moroienî, jud. Dâmboviţa în România.


Idea fundamentală a acestui desemn cercular, ce decoreză marginile vasului cru de la Petrosa, î-şî are originea sa în sistemul de architectură al popo-luî pelascr. Este numaî o simplă imitaţiune a formelor esteridre, ce le presintă



murii cercularï aï vechilor cetăţi pelasge seu cyclopice (A se vede pag. 475).

217.— Roseta din centrul

discului celui marc de la

Petrdsa.


Un caracter archaic î-1 are si decoraţiunea de la mijlocul discului. Ea este formată din d(5ue rosete concentrice. Roseta maî mică, re­présenta un vcchiu simbol al s<5reluî. Ea se compune din 24 foî de petale, si este, după stilul seu întru tote asemenea rosetelor de pe vec' i'e monumente de architectură si aurăria ale Myceneî, Orchomenuluî şi Troici.

218.— Roseta în o dia­demă de aur descoperita în ruinele acropolei din Mycena. După Perrot et Chipiez, La Grèce primitive, p. 969, fig. 539.



219. — Roseta sculptată pe plafondul uneî camere funerare preistorice din Orchomen în Beoţia. După Perrot et Chi­piez, La Grèce primi­tive, p. 543, fig. 220.



220.— Roseta unei agrafe de aur din ruinele acro­polei preistorice de la Hi s-s ari i k (Troia). După Schliemann, llios. p. 616.



Er roseta cea mai mare e formată din o liniă duplă, ce se recurbeză ca un rîu în drépta şi în stânga în jurul roseteî celei mal mici.

Acelaşi model de ornamentaţiune ni se presintă forte adese ori pe armele de bronz, ce s'au descoperit pe ieritoriul Daciei (Fig. 221. 222).



• ^ Decoraţiune pe mâneriul unei

sabie de bronz descoperite în comitatul

Haiducilor pe teritoriul Ungariei din

coce de Tisa. După Ha m pel, Alterth.

d- Bronzzeit. PI. XXIV, fig. 5.

222. — Decoraţiune pe mâneriul unei sabie de bronz descoperite în Tran. silvania pe teritoriul districtului Rupea (Reps), în apropiere de Olt. După Archiv de Vereincs f. siebenb. Lndskunde, N. F. XIII. PI. II. 1-a.



Discul cel mare de la Pctrosa nu are caracterul unul vas de lux, pentru usurile domestice. După forma si ornamcntaţiunea sa, ci cr.i destinat ser­viciului religios şi aparţinea fără îndoielă unu! vechiu templu pclasg din nordul Dunării ele jos ').

Astă-dî acest disc este tăiat în patru bucăţî, de mărime aprope egală, încă din timpul, când el ajunse în manile destructorului Anastase Verussi.

3. Patera decorată cu figuri din tesaitrul de la Petrôsa reprezentând serbătorea Hyperborcilor în onor ea Mamei marî.

Ma m me s vinde mi a.

lanns ("/«mv, "Icov) figurat pe patera de la Petrôsa ca primul^ rege al Hyperboreilor.

(II. Patera, ftiulrj).





Acesta pateră formeză una din cele mai venerabile reliquie ale tesaurulul din Petrôsa, nu numai prin arta, cu care este lucrată, dar tot-o-dată şi prin subiectul, ce-1 représenta ornamentele sale.

Din tete obiectele, ce constitue inventariul tesauruluî de la Pctrosa, acesta pateră a suferit mai puţin de peripeţiclc, prin carï a trecut acest preţios tesaur. Ea se află şi astă-dî în o stare aprope perfectă de conservaţiune. Se ar pare, că si destructorii acesteî monu­mentale comori au avut 6rc-care respect reli­gios de frumseţa deosebită a acestui vas.

Forma paterei e circulară, înălţimea sa dim­preună cu suportul este de Oni112, ér dia­metrul de Oru257.


223. — Statuetă de nur représen­tant! pe Ga e a seu T err a Mater tronând m mijlocul paterei de la Petrôsa. Mărime originală.

întregă decoraţiunea acestui vas ne înfăţi-seză. o mare serbătore religiosă în onôrea di­vinităţii Ga ea, Terra Mater, ce dă rôde pămentnluT.

frumôse patere. Deiţa e înfăţişată şcdend. Ea portă o tunică lungă fără mânecî, e încinsă peste mijloc si ţine cu amêndôuc manile lângă pept un pahar de


Figura principală în acesta decoraţiunc o formeză o statuetă de aur a divinităţii Gaea, înaltă de Om075, ce se ridică în mijlocul acesteî

') O patera de bronz descoperită la Pompcji cu asemenea m ot i ve de ornamcn-

formă conică. Tronul s C ii este rotund, fără spate, si ornat cu o viţă de aur, încărcată cu foî şi cu strugurï. Deita se distinge prin o figură nobilă, ma-iestosă şi plină de bunătate. Tipul eï nu este nicï grecesc, nicî gotic. După trăsurile sale caracteristice el représenta o fisionomiă de la Istrul de jos.

în jurul acestei statuete se vëd sculptate în corpul paterei o serie de figuri simbolice: un păstoriu, care fiind culcat pe pătnont, se deşteptă înaintea maiestăţii divine si redimându-se pe mânî, cercă se se ridice în sus ; lângă păstoriu un câne, urmeză apoï un m ans de asin, un leu, doi asini faţă în faţă ') şi un leopard.

în cultul cel vechiu al rasei pelasge, Gaea seu Terra Mater, Magna deum Mater, era tot-o-dată divinitatea particulară a munţilor, jr^rrjp ôpYJa, mama păstorilor, p/^P vcjuîa, si stăpâna ferelor sëlbatece, Mater f e rar u m !). Acest caracter primitiv al divinităţii Gaea ni-1 pune în evidenţă şi meda­lionul, ce încunjură statueta.

Pe cele mal vechi monumente de sculptură şi pictură, Gaea era repre-sentată sedend, ca matronă, ca ddmnă si stăpână, seu după cum se esprimă Varro: «ea era înfăţişată şedond, fiind-că, pe când tete se mişcă în jurul eï, singură stă nemişcată» s).

Pe teritoriul Daciei vechi, Gaea seu Terra Mater ne apare în teogonil, in legende, precum si în cult, ca o divinitate primordială. Patria el era lângă Ocean o s potamos, seu îs t r u. în timpurile romane, Gaea era adorată în Dacia ca o divinitate principală, sub numele de TERRA MATER <). Aici ea mal portă şi numele de TERRA DACIA si locul eï de onore este imediat după Jupiter Optimus Maximus şt înainte de Genius Populi Romani B).

taţiune, se află reprodusă, la Rich, Diet. d. antiq. rom. ct grecq. 1861, pag. 461. *) Eroul Pers e u căletorind pe la Hyperborel, după cum ne spune poetul Pindar (Pyth. X. 30), i aflase pe aceştia sacrificând cleuluî Apollo hecatombe de asini. Ér Clemens Alexandrinus (Protrcpt. p. 25, edit. Oxon.) scrie: oï(3oç Ticêppopfoioiv ôviuv tisiTÉUetat Ipoîç. — Pastorii românï de la Carpaţî maî ţin şi astă-dt pe lângă turmele lor cele marî un anumit numCr de a s in r. Acest animal rernâne tot-de-una ne­despărţit de turme şi este întrebuinţat de păstori pentru transportul obiectelor necesari în timpul dileî.



') Ferele sălbatice, scrie ApoHoniu Rhodiu (I. v. 1144), se umiliaă pe lângă pi-ciôrele Mamei marî.

") Varro, la Augustin, De civitate Dei, Vf. 24: quod sedcns fingatur, circa earn cum omnia movcantur, ipsamnonmoveri.

*) C. I. L. voi. III, nr. 996. 1284. 1285. 1364. 1152. 1154. — Cf. ibid. nr. 1063. 1100. 1101. ') C. I. L. voi. III, nr. 1351:

.i o ai

TER.RAE • DAC ET • CENIO • P • R



22-t. — Seyaient din paiera de la Petrôsa. Apollo, deu! Jumineï, al păstoriei şi armoniei, asistă la serbătorea II y p e r bo r e i l o r în oiiorea divinităţii Terra Mater. Lângă défi se vede figurat lanus. rebele Hyperboreilor. avcnd pe cap ornamente a r i ni a s p ic e. Iu mâna dreptă o diademă, ca însemne ale demnii aţii, Iu stânga un arc cu corda înfăşurată şi jos ca atribut un déliai, emblema puterii sale peste ir.ărî. Lângă lanus un prunc, person! fi ca ţiunea anului nou, aduce ca dar un coş cu un spic mare de grâu, et în mâna stâncă ţine o palmă, simbol al tuturor succeselor fericite. — După reproducţiunea fototipică de S o ti e n Smith. The Treasure

of Petrossa. (London, 1S69) PI. I.

Reminiscenţe din cultul ei cel vechia le maî aflăm şi astă-dî în ţinuturile de la Istru si Ia Cârpa ţi. în descântecele tradiţionale ale poporului român, vechia Mamă a d ei l or este adorată ca Maica Domnului. Ea şede pe un scaun (tron) de aur, da ajutoriu celor suferind? şi are acelaşi atribut, un pahar de aur, ori de argint '), după cum ne-o înfâţişeză şi statueta de pe patera de la Petrdsa.

A doua parte a ornamentaţiuniî, ce decoreză patera de la Petrôsa, se compune din o serie de 16 figuri, de del şi deiţe, ce formeză un cerc so­lemn pe marginea interioră a vasului, aducând omagiele lor supremei di­vinităţi pelasge Gaea, ce troneză în mijlocul paterei. Ér de asupra acestei frumdse serie de figuri se întind pe marginea vasului, ca un decor, patru viţe de via, încărcate cu fol şi cu struguri, în cea mal frumdsă desvoltare a lor.

O parte din aceste divinităţi archaice se mal pot uşor recundsce, după tipul, după atitudinea, după locul şi simbôlele lor, şi noi putem chiar se precisăm însemnătatea lor religidsă la Dunărea de jos.

Cea de ântâiû figură, ce domineză în acesta decoraţiune sacramentală e Apollo. Locul seu de onôre este în faţa divinităţii Gaea. El este înfăţişat şedend, îmbrăcat în formă antică cu un vestmânt larg, ce-î acopere numai partea din jos a corpului, în mâna stângă acest deu naţional al Hyperboreilor ţine lira Getică 2) redimată pe genuche, ér în mâna dreptă o mică vergea, plectrum, destinat a face se vibreze cordele instrumentului. La piciorele marelui deu al luminii se vede figurat un grifon culcat, însă vigilând. El simboliseză munţii de aur al Arimaspilor şi Hyperboreilor, şi caracteriseză în particular pe Apollo Hyperboreul.

Religiunea lui Apollo, ca deu al luminii fîsice şi intelectuale, este originală a ginţii pelasge. Primul centru al cultului seu a fost la Hyperboreiï de la Carpaţî şt Dunăre 3).

Aici lângă marea negră se afla templul şeii cel mal ilustru. De aici, după cum ne spun tradifiunile vecin religiose, plecase L a ton a persecutată de Junona, şi după ce retăci mal mult timp prin lume neprimită de nime, în



') Ast-fel într'un descântec publicat de Teodorescu (Poesiî pop. p. 386):
este un scaun de aur dar pe scaun cine şede? şede Maica Domnului .

Ibid. p. 334;

I rodi ţa cea maï mare

C'un pahar de-argint în pôle . .



Cu pahar în mâna stângă. ') Staţii Silv. IU. i. 17. 3) Diortori Siculi lib. II. c. 47. — Despre adorarea lui Phoebus lângă Pontul eiixin •"nmtcscc ?' P°ctu' Mân i li u (Astronomicon. lib. IV. v. 753).

urmă fecidra hyperboreă află un asii în insula cea pustia Delos, unde născu pe Apollo şi pe Diana, în fie-care an, seu după alte legende, la fie-care nouă-spre-dece anî, Apollo venîa la Hyperboreï, la adoratoriï sëï favoriţi. Ér după altă legendă, Apollo supërându-se pe Joe a părăsit Olympul şi a venit la «gintea cea sfântă a Hyperboreilor» J).

De la CarpaţÎ si de la Istru religiunea luî Apollo, dusă de triburile pa­storale pelasge se propagă şi estinse peste Elada, Asia micit şi Egipet.

Apollo este un dcu tutelar al regiunii de la CarpaţÎ şi Dunărea de jos. Pe o mulţime de monete bătute în Dacia înainte de cucerirea Romanilor, Apollo este figurat ca deul luminii încălecat pe calul Sôreluï2), seu, după cum î-1 numesc colindele nôstrc, este «Sôre tênër călare»5). Pe una din aceste monete el portă numele de AIIAYS (Aplus) în limba naţională a Pelasgilor hyperborel 4).

In epoca romană, Apollo are în Dacia epitetul de «D e u s Bonus» 6), după cum sub numele de «Bunul Dumnedeu» mai este cântat si astă-dî în co­lindele, ce ne reamintesc vechiul cult apollinic al poporului român.

A ddua divinitate, ce se pote bine recunôsce în acesta seria de figuri (nr. 6), este Ops séû Opis, ori Apia, după cum o numiau Pelasgiî din Scythia 6). Ea este representată ca o matronă venerabilă şedend pe un tron cu spate şi învelită pe cap. Simbolul putere! sale este un sceptru scurt 7) cu o flore în verf. Opis, în religiunea cea vechia a Pelasgilor din Italia, era o divinitate forte apropiată de Flora 8). Ea représenta cons ivi a Terra, pamêntul, care primesce seminţe si le restitue eu fructe.

A opta divinitate figurată pe marginile vasului de la Petrdsa, este deul Marte, un tip robust, ţincnd în mână o diademă regală.

Lângă densul ne apare Venus, cea mal toneră şi cea mal frumosă dintre tdte deiţele representate pe acesta pateră. Este un tip cu o espresiune atât de via si atrăgătore, în cât ne face se contemplăm lung acesta figura si

') Apollouii Bhodii Argon lib. IV. v. 612.



') Archiv d-Vcreines f. sicbe nb. Landcskunde, N. F. XIII Bând, Taf. XIV.-Trompetta Carpaţilor, nr. 939 (din 1871J pag. 4.

3) Gestionari u l nostru istoric.' Rcspunsurî din corn Citira-Radu-Vodă, j. Brăila.

4) A se vede maî sus pag. 127, nota 1.

s) C. I. L. voi, IU, nr. 1133: Dco bono puero Posphoro Apollini Pythio.— Ibid. voi. VIU, nr. 2665: Deus bonus puer.

•) Herotlotl lib. IV. c. 59.

') Macrobii Sat. I. 12: Sunt qui dicant -hanc deam (Opem) potcntiam haberc Ju-nonis, ideoque sceptrum regale in sinistra mânu ei additum.

e) Ovldii Fast. lib. V. v. 263 seqq. - Cf, Varro. L. L. lib. V. 74.

Hmirăm, cât de măiestru a fost artistul, care a esecutat dccoraţiunea acestei

patere sacre.

A ll-a figură este Hercule. El şede pe capul verulul erymantic şi ţine în mâna dreptă busduganul.

Urmeză apoi Castor şi Pollux (nr. 13. 14) avênd fie-care în mână câte un sbiciu, simbol al domesticim cailor sălbatici1).

Fără îndoielă că şi cele-lalte 9 figurî intermediare representaû ôre-carï divinităţi vechi pelasge. După ideile severe religiose ale poporului pelasg nicî nu se putea se aibă loc pe o pateră de sacrificiu alte figuri de cât ale deilor.

însă noi aflăm aicî un alt sistem de divinităţi, de cum î-1 formase mito-lo^ia gtecescă. Formele lor iconografice si atributele lor difer. De aceea ca-racterisarea acestor divinităţi din urmă presintă maî multe dificultăţi.

După cum seim, o mare parte din vechile divinităţi ale rasei pelasge erau ex ordine avorum, strămoşi vechi, cărora pentru binefacerile şi gloria lor neperitôre li se acordase un cult religios.

între aceste figurî de de! si deiţe, ce decoreză patera cea sfântă de la Petrosa, se distinge prin tipul seu eroic, prin costumul seu resboinic şi prin atitudinea sa maiestosă un rege hyperboreu. Locul sëû de onôre este imediat după Apollo. Ne apare aşa dar, într'un rang mal înalt şi cu o pu­tere mal mare de cât tdte cele-lalte divinităţi representate pe patera de la Petrosa, cum sunt Opis, Marte, Venus, Hercule, Dioscurii etc., cu cscepţiune însă de Gaea şi de Apollo.

în ce privesce imaginea sa, acest rege venerat al Hyperboreilor, e figurat ca un om cu barbă, îmbrăcat într'o tunică frumosă de zale, de formă Getică, si încins peste mijloc; peste tunică, el portă o chlamidă flotantă, ce-î acopere numai spatele; are pantaloni strimţi, seu iţarî, şi un fel de călţunî de formă Dacă, ce-î acopere numai partea din jos a piciôrelor. Ér jos lângă piciorele sale se vede figurat un delfin. Ca simbol principal, regele hyperboreu are în mâna stângă un arc puternic, a cărui cordă e înfăşurată pe lângă lemn, er m mâna dreptă ţine diadema, sa regală, de sigur în semn de venera-ţmne către Gaea şi Apollo. La stânga lângă regele hyperboreu se vede figurat un mic băiat (puer), neavônd alte haine pe densul de cât un mic suman pe spate, ér pe cap el portă un coş cu un spic mare de grâu, şi în mâna stângă o palmă.

T^ V V A

ara îndoielă, că acest glorios rege, figurat pe patera cea sacră de la

e monetele oraşului Istros se vëd adese ori representate doue capete tinere, ce e a fi D'oscurii. Ei au avut un cult particular în oraşele Pontului (Eckhel, °°*- -»». P. I. voi. II, pa14,

Petrdsa, represintă pe un strămoş al ginfil hyperboree, căruia pentru meritele sale i se acordase onorile uneî apoteose şi o ântâietate faţă de cele maî multe divinităţi naţionale ale Hyperboreilor.

Tradiţiunile istorice, ce ne au rernas despre ceî maî distinşi regi aï naţiunii pelasge, ér de altă parte, reminiscenţele religiuniï archaice, ce mai resună şt astă-dî în colindele române, ne uşureză sarcina, ca sO putem recunôsce si acesta figură enigmatică.

Unul dintre ceî iluştrii strămoşi aï ginteï pelasge, contemporan cu Saturn, a fost Ianu.s, primul rege al ItalieT. După originea sa, acest lanus era din ţera Hyperboreilor. Urmând curentul cel vechiu de migraţiune al semin­ţiilor pelasge, lanus trecuse cu o parte din Hyperboreî în Italia încă înainte de Saturn.

Despre densul scrie Plutarch: «După cum ne spun istoricii, lanus venise din Perrhaebia si trecând în Italia el se aşedă între barbariî de acolo, le schimbă limba şi modul de vieţă, i învaţă şi aduse, ca so trăiescă îm­preună în mod onest şi se lucreze pămentub i). Pcrrhaebia, despre care vorbiau în anticitate fântânele istorice, la cari se provocă Plutarch, nu este alta de cât regiunea Hyperboreilor de la Carpaţî şi Dunăre. Aşa numiţiî Perrhaebî, ce locuiau în partea de nord a Thessalieî erau numai triburî emigrate, j-uiavaciat 2), din munţii şi câmpiele Hyperboreilor.

In acesta privinţă maî avem şi alte date importante istorice. Unul din vechii Pontifici romani, Praetextatus, care luase parte cu Constantin cel Mare la întemeierea Constantinopoluluî, spunea, după cum scrie Lydus, că imperiul divin al lui lanus se aflase în regiunea celor d ô u e Ur s e s). După ideile vechî geografice, sub constelaţiunea celor doue Urse se aflau locuinţele Geţilor şi ale Dacilor. Tot în regiunea nordică a ceriului era localisât lanus si la Marcianus Capella.

lanus, după Fastele lui Ovidiu, învértesce polul nordic al ceriului '), numit de alţi autorï Geţi eus polus, Geticum plaustrum 6). Ér Roscher, unul din cel mal distins! mitologi moderni, constată cu multă dreptate, că este o împrejurare forte remarcabilă, că sanctuariul luî lanus din Roma se afla situat în partea de nord-ost a forului.

') Plutai-clil Quaest. Rom. c. 22. ') Strabonis Geogr. lib. IX. 5. 12.

') Lydi De mensibus lib. IV. 2: civajiiv aitiv s!v«i ii va jJouXsta: t-f1 ixaisf-a; S'iaYixevTjV.

') A se vede pag. 618, nota 6. s) Martialis Epigr. IX. 46. 1-2. - Claudiaul Bell. Get. v. 268.

în ce privesce genealogia sa, lanus era după vechile tradiţiunî un fiu al lui Apollo *), al dcului prin escelenţă hyperboreû, de lângă Istru.

Venim acum la istoria religiosă a luï lanus.

După cum scrie Macrobiu, în timpul domniei luï lanus t6te casele erau cuprinse de religiune şi vertuţT, — o epocă cu moravuri fericite, — pentru cart i se decretase onor! divine. lanus a fost cel de ântâiu, care a întemeiat temple în Italia si a introdus rituri pentru serviciele divine 2). Din acesta causa, la ceremoniile religiose, lanus era invocat tot-de-una cel de ântâiû în rugăciuni, ca prin densul se se potă apropia de divinitatea, căreia i se aducea sacrificiu. Sunt unii, continuă Macrobiu, carï spun, că lanus este unul şi acelaşi cu Apollo si Diana, si că sub numele luï se esprimă amêndôue aceste divinităţi. In cântecele cele mal vechî ale Sălilor, el era celebrat ca deorum deus şi era invocat In ceremoniale sacre romane ca lanus pater, adecă părintele deilor si al ômenilor.

Peste tot lanus era considerat si adorat ca cel mal vechiu dintre del, anti-quissimus divum3), vetustissimus deorum4).

lanus era păditoriul porţilor ceriului, el închidea şi deschidea mările, el era părintele isvorclor si al rîurilor 5). Poetul Oviiliu, în Fastele sale, ne înfă-ţişeză pe lanus rostind urmatorele cuvinte: «Tot ce vcdî, ceriul, marea, norii si pămentul stau sub manile ndstre, se le închidem si deschidem. Eu unul singur am dreptul se învârtesc polul ceriului. Eu veghiez la porţile ceriului . . . însuşi Joe nu pote se intre si se esă fără voia mea» 6).


Yüklə 4,91 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   53




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin