Horia sima

2. MORMÂNTUL DE LA JILAVA

Capitanul, Nicadorii si Decemvirii, dupa ce au fost strangulati în noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 în padurea Tâncabesti, de catre jandarmii asezati în spatele lor cu frânghiile în mâna, au fost adusi la Jilava în aceleasi brekuri în care s-a savârsit crima, si trupurile lor fara viata au fost azvârlite într-o groapa dinainte pregatita.

Dupa cum anunta comunicatul oficial al guvernului, Corneliu Codreanu si ceilalti legionari ar fi încercat „sa fuga de sub escorta” si, dupa somatiile de rigoare, jandarmii ar fi tras în ei, omorându-i pâna la unul. Pentru a fi în concordanta cu comunicatul, simulând încercarea lor de fuga, înainte de a-i arunca în groapa, jandarmii au tras salve de gloante în trupurile lor înca neracite. Dar în graba cu care au lucrat, ca sa nu-i prinda zorile cu mortii lânga ei, au uitat corpul delict, streangurile de la gâturile celor sugrumati.

Groapa a fost sapata într-o vâlcea acoperita cu o padurice de salcâmi, în partea de sud-vest a Fortului, la o distanta de cca. 200 de metri de statia de cale ferata Jilava.

Dar la câteva zile dupa savârsirea crimei, echipa de asasini revine la Jilava cu noi ordine. Au desfacut groapa si au turnat peste trupurile aflate în fundul ei o mare cantitate de acid sulfuric, adus în bidoane. care a fost motivul acestei macabre operatii, realizata tot noaptea, la lumina felinarelor? Fara îndoiala ca Armand Calinescu se gândea la reclamatiile ulterioare ale familiilor care ar fi putut cere sa li se predea trupurile celor " fugiti de sub escorta", pentru a fi înmormântati crestineste. Pentru aceasta eventualitate îndepartata, dar totusi chinuitoare, trebuia sa dispara orice urma a crimei, nemairamânând din trupurile martirilor decât resturi de oase calcinate , amestecate cu tarâna. Vitriolul turnat în cantitati considerabile peste ei trebuia sa grabeasca disparitia lor fizica, pentru a nu se afla cum au fost executati(cu streangul de gât), dar sa nu fie nici cel putin posibila deshumarea si identificare lor, nemaiexistând în fundul gropii nimic, nici din falnicul trup al Capitanului si nici al camarazilor lui.

Cu aceasta masura, nelinistea lor nu s-a terminat. Dar daca într-o noapte, un grup de legionari ar patrunde în incinta Fortului si ar ridica trupurile, ascunzându-le în alta parte si provocând o grava tulburare în tara? Caci Capitanul chiar mort, în posesia legionarilor, ar deveni un mit exploziv, capabil sa provoace rasturnare regimului. Mormântul trebuia fortificat, pentru ca nimeni sa nu poata patrunde la locul unde zac osemintele lor. Au adus zidari, au turnat la nivelul suprafetei o placa de beton ce cântarea 30.000 de kg si era groasa de 30-35 cm. Cele trei vagoane de ciment varsate deasupra garantau inviolabilitatea mormântului.

Mormântul avea o lungime de 13 metri si 3 metri latime. Deasupra lui era o movila de pamânt destul de mare, în forma de trapez, înalta de aproape 1,50 metri. În vârful movilei era înfipta crucea cu numele martirilor. Sub movila, invizibila dinafara, se afla uriasa lespede de beton. Sub lespede se mai gasea un strat de caramida si apoi începea groapa propriu-zisa, care acea o adâncime de 1,50 metri. În fundul ei zaceau martirii neamului.

Singura concesie ce au facut-o calaii sentimentului public, îngrozit de atâta cruzime, a fost ca au lasat sa se puna o cruce la mormânt cu numele celor ucisi.

3. LUCRARILE DE DESHUMARE

Sefii de regiuni si judete au fost convocati la Casa Studenteasca, Duminica, 24 Noiembrie, pentru a pregati reînhumarea sfintelor oseminte ale Capitanului. Luând parte la aceasta sedinta, împreuna cu secretarul general al Miscarii, am stabilit urmatorul program, care a fost transmis imediat prin radio si presa.

„Din ordinul Comandantului, saptamâna care vine, începând de Luni, 25 Noiembrie, va fi închinata în întregime memoriei, eroismului si jertfei nemuritoare a întemeietorului Miscarii Legionare.

În toate zilele din aceasta saptamâna, legionarii vor înalta rugaciuni la toate bisericile din tara pentru odihna sufletului Capitanului, cel mai mare erou si martir al neamului nostru.

Miercuri seara, în 27 Noiembrie, sfintele oseminte ale Capitanului, Nicadorilor si Decemvirilor vor fi depuse la Biserica Sf. Ilie Gorgani, unde preotii vor rosti ziua si noaptea rugaciuni, iar comandantii legionari si toate gradele legionare vor face de veghe la capatâiul celor adormiti în Domnul.

Toate drapelele studentimii si ale marilor unitati legionare vor fi aduse la Biserica Sf. Ilie Gorgani, pentru a fi închinate Capitanului.

Reînhumarea va avea loc Sâmbata, 30 Noiembrie, la Casa Verde.

Unitatile tuturor organizatiilor din provincie, cu drapele lor, vor fi prezente în capitala, în dimineata zilei de sâmbata.

În aceasta zi, a celei mai mari jertfe din istoria neamului nostru, legionarii de pe întreg cuprinsul tarii vor tine post negru si vor trai într-o adânca reculegere”.

În conformitate cu dispozitiile luate în sedinta aceasta, organizatia capitalei a luat masurile necesare cum sa se procedeze la lucrarile de deshumare.

Marti 26 Noiembrie, la orele 10 dimineata, patrund în fort echipele de lucru si se concentreaza în fata mormântului. La colturile lui strajuieste o garda de legionari în camasi verzi. Tinând seama de faptul ca trebuia ridicata uriasa placa de beton, s-a deplasat la Jilava si un grup de ingineri, acelasi grup care a lucrat si la blocul Carlton, prabusit din cauza cutremurului. Echipa îl avea în frunte pe inginerul Stefan Draganescu, ajutat de inginerul Florescu, de Pantazescu si Trofin. La început, tehnicienii au facut planul ca lespedea sa fie sparta cu aparate speciale si apoi bucatile din ea sa fie înlaturate de pe mormânt. S-a renuntat mai târziu la metoda sfarâmarii, dupa ce comandantii legionari prezenti au staruit ca placa sa fie scoasa întreaga, fiind o piesa istorica, ce trebuie pastrata asa cum este. S-a avut în vedere si eventualitatea ca, în cursul operatiei de spargere, sa nu fie atinse si trupurile din groapa, nestiindu-se exact la ce adâncime se aflau. S-a renuntat la distrugerea placii si dintr-un sentiment de pietate: sa se respecte linistea celor ce-si dormeau somnul de veci sub lespede.

Echipa de ingineri a elaborat un alt plan, care prevedea ridicarea întreaga a placii si asezarea alaturi de mormânt. Aceasta lucrare era mult mai anevoioasa, cerea unelte speciale si o forta motrica. Pe de alta parte ar fi durat mai mult decât simpla ei spargere.

La Jilava s-a deplasat si Comisia Speciala de Ancheta, în frunte cu presedintele comisiei, consilierul Eugen Banescu, împreuna cu membrii ei: Apostolide, Vintila Cristescu si Gerota. Comisia era însotita de medicul legist Valentin Sava si de comandantul închisorii Jilava, colonelul Opris.

Consilierul Eugen Banescu vroia ca în cursul acelei zile, la ora 4 dupa masa, sa procedeze la identificarea osemintelor. Dar hotarându-se ca lespedea sa fie ridicata întreaga, lucrarile s-au prelungit pâna a doua zi dimineata si atunci consilierul, pierzându-si rabdarea, a spus celor dimprejurul lui, dar suficient de tare ca sa auda si altii: „Sa se termine odata cu comedia asta”.

Înainte de a se ajunge la lespede, trebuia data la o parte uriasa movila de pamânt de deasupra ei, înalta de 1,50 metri. O echipa e legionari din Tara Motilor începe lucrul. „Bulgarii de pamânt se rostogolesc cu iuteala fulgerului, scrie reporterul de la Buna Vestire. Cu mâinile înclestate pe târnacop, alti pe cazemate si lopeti, legionarii muncesc de zor si n-au pic de odihna pâna nu vad placa de beton. Dupa 4 ore de lucru le iau locul studentii de la Politehnica si apoi grupul legionar „Dealul Negru”. Abia spre seara a putu fi îndepartata imensa cantitate de pamânt aflata deasupra placii. Fiind la sfârsitul lui Noiembrie si noaptea venind timpuriu, s-au instalat reflectoare puternice, care au permis continuarea lucrarilor fara întrerupere în tot cursul noptii”.

Odata lespedea de beton dezvelita, a început operatia de ridicare a ei. Au fost sapate galerii sub placa si prin ele introduse sine de cale ferata, proptite în afara în doua grinzi de fier, asezate de-o parte si de alta a mormântului. Cum oamenii nu puteau ridica aceasta uriasa greutate de 30.000 de kg, s-a folosit forta motoarelor. Sub actiunea masinilor, placa s-a desprins de stratul de caramizi si a început sa se înalte încet. Abia la orele doua noaptea, dupa mari sfortari, placa a fost ridicata si asezata alaturi de mormânt.

Odata acest obstacol eliminat, Miercuri, 27 Noiembrie, la orele 6 dimineata, încep sapaturile pentru a se ajunge la osemintele din fundul gropii. În vederea deshumarii, sunt prezente toate gradele legionare din Capitala, în frunte cu comandantii Bunei Vestiri, Ilie Gârneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Mile Lefter. Mai sunt de fata la actul deshumarii doamna Elena Codreanu, sotia Capitanului, în mare doliu; domnul profesor Codreanu cu doamna Codreanu, sotia lui; familia Doru Belimace si aproape toate familiile martirilor care zac în aceasta groapa.

Abia la ora zece dimineata stratul de pamânt, adânc de un metru si jumatate, a fost scos si au aparut primele corpuri. În acel moment, parintele Boldeanu a facut cea dintâi slujba de pomenire a sufletelor celor adormiti de doi ani sub lespedea de piatra.

Primele relicve au aparut mai înainte, odata cu saparea galeriilor sub lespede. Din mormanul de pamânt au fost scoase trei oscioare calcinate, bucati de lant si o bucata de tabla, ce pare a fi rupta de la bidoanele de tinichea, în care a fost adus vitriolul varsat peste trupurile martirilor. Relicvele sunt adunate gramajoara si asezate deasupra mormântului, aprinzându-se lumânari în jurul lor. Primele obiecte întâlnite de legionari în groapa au fost geamantanul Capitanului si o carticica de rugaciuni, tot a Capitanului. Se pare ca ucigasii au uitat aceste lucruri si le-au aruncat în groapa mai târziu, dupa ce începusera sa azvârle pamânt peste trupuri. În continuare, îl citam pe reporterul de la Buna Vestire, care a facut o dare de seama amanuntita a actului deshumarii.

Apar osemintele

„Sapându-se mai departe si curatindu-se tarâna cu mare grija, s-a dat apoi peste primul rând de oseminte. Corpurile martirilor erau asezate cu fata în jos, unul lânga altul, unele chiar suprapuse. Din cauza imensei cantitati de acid sulfuric turnat în groapa, corpurile martirilor sunt aproape negre, însa toate bine conservate.

Faptul ca nu s-au descompus, identificarea facându-se pe alocuri cu usurinta, se datoreaza placii de beton, care n-a permis patrunderea apei si a aerului în groapa.

Îmbracamintea si încaltamintea în special a fost gasita în buna stare.

Toti martirii poarta haine vargate, uniforma detinutilor, iar în picioare ghete sau bocanci.

Primele oseminte scoase sunt identificate ca fiind ale decemvirului Ion Caratanase, gasindu-se în buzunarul bluzei vargate o guma de sters, un briceag, un port-tigaret si o cutie de chibrituri.

Sub bluza vargata familia a recunoscut flanela ce i-o trimisesera la închisoare.

Vin apoi la rând ramasitele pamântesti ale lui Stefan Georgescu, care sunt recunoscute dupa portmoneu si îmbracaminte.

În preajma lui s-a gasit un geamantan de piele care continea articole de toaleta, o Biblie si o iconita îmbracata în argint.

Stefan Curca este recunoscut dupa trasaturile si conformatia fetei, precum si dupa verigheta de aur gasita la deget.

Ion Trandafir este recunoscut imediat de familie dupa cojocul ce-l purta în permanenta, precum si dupa lenjerie si îmbracaminte.

Gavrila Bogdan, ale carui oseminte au fost scoase imediat dupa cele ale lui Ion Trandafir, este identificat abia la urma dupa fularul de la gât, dupa dantura, lenjeria de corp si tabachera de lemn în care se mai gaseau câteva tigari.

De la marginea gropii sunt scoase apoi alte oseminte, ce par de asemenea a fi greu de identificat. Pâna la urma ele sunt recunoscute ca fiind ale decemvirului Ion Atanasiu, dupa o hârtiuta pe care este scrisa o rugaciune”.

Apar osemintele Capitanului

„Din mijlocul gropii, dintre decemviri, sunt scoase alte oseminte care sunt recunoscute imediat. Sunt ale Capitanului, având la gât cele trei cruciulite, un saculet mic de pamânt, o iconita-medalion si verigheta.

Ochii tuturor se umplu de lacrimi. Ramasitele sunt luate cu mare grija, asezate într-un cearsaf si puse apoi pe platforma de ciment ce se gaseste asezata în partea de nord a mormântului.

Doamna Elena Codreanu, sotia Capitanului si parintii Capitanului, cu ochii scaldati în lacrimi, aseaza flori multe, multe…”

Ceilalti martiri

„De lânga Capitan este desprins apoi corpul lui Iosif Bozântan, recunoscut dupa dantura si îmbracaminte.

Al noualea este scos Ion Grigore State. Si acesta este recunoscut de sotie cu multa usurinta, dupa verigheta si îmbracaminte.

Vlad Radu, scos din marginea de nord a mormântului, este identificat dupa medalionul de la gât, carticica de rugaciuni din buzunarul bluzei vargate si tabachera, în care se gaseau intacte doua tigari. Mai greu este identificat Ion Pele, deoarece nu se afla nimeni din familia lui. Este recunoscut totusi dupa conformatia fetei, bricheta si tabachera”.

Nicadorii

„Ultimii scosi sunt nicadorii. Asezati unul lânga altul, într-un colt al gropii.

Primul este scos Nicky Constantinescu, recunoscut imediat de fratele sau. Nicky avea la gât o bucata de frânghie.

Caranica Ion poarta la gât o cruciulita, iar Doru Belimace este recunoscut imediat de parintii sai dupa îmbracaminte.

Platforma de ciment în greutate de peste 30.000 de kg., asezata de asasini deasupra mormântului din cine stie ce calcule, de data aceasta serveste drept platforma pentru identificarea osemintelor.

Corpurile martirilor sunt asezate pe platforma în ordinea gasirii lor în groapa, învelite în giulgiuri albe. Platforma îti face impresia unui admirabil strat de flori, albul imaculat la pânzei împletindu-se cu varietatea florilor.

Plâng parintii, fratii, surorile, plâng rudele, plâng camasile verzi, toata lumea plânge.

În noaptea care se lasa pe nesimtite se aprind proiectoarele, facând tot mai stralucitoare si mai impunatoare trista ceremonie a deshumarii. Rând pe rând osemintele sunt ridicate de legionari si asezate cu multa grija în cele patrusprezece sicrie”.