HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

ART. 2

Ieşirea din institut

Can. 686 - & 1. Superiorul general, cu consimţământul consiliului său, poate să acorde unui membru cu voturi perpetue indult de exclaustrare, dintr-un motiv grav, pentru o perioadă nu mai mare de trei ani, iar dacă este vorba de un cleric, cu consimţământul prealabil al Ordinariului locului în care trebuie să locuiască. Prelungirea indultului sau acordarea lui pentru o perioadă mai mare de trei ani sunt rezervate Sfântului Scaun, ori, dacă este vorba de un institut de drept diecezan, Episcopului diecezan.

& 2. Acordarea indultului de exclaustrare pentru monahii aparţine de drept exclusiv Scaunului Apostolic.

& 3. La cererea Superiorului general, făcută cu consimţământul consiliului său, exclaustrarea poate fi impusă de Sfântul Scaun pentru un membru al unui institut de drept pontifical, sau de Episcopul diecezan pentru un membru al unui institut de drept diecezan, din motive grave, respectându-se echitatea şi caritatea.

Can. 687 - Călugărul exclaustrat este considerat liber de obligaţiile ce sunt incompatibile cu noua stare de viaţă, dar rămâne dependent de Superiorii săi şi în grija lor, precum şi de Ordinariul locului, mai ales dacă este cleric. Poate purta haina institutului, dacă nu este stabilit altfel în indult. Este totuşi lipsit de voce activă şi pasivă.

Can. 688 - & 1. Cine vrea să iasă din institut la expirarea timpului profesiunii, îl poate părăsi.

& 2. Cine cere, dintr-un motiv grav, să părăsească institutul în perioada profesiunii temporare într-un institut de drept pontifical, poate să obţină indultul de plecare de la Superiorul general, cu consimţământul consiliului; în institutele de drept diecezan şi în mănăstirile despre care vorbeşte can. 615, indultul, pentru a fi valid, trebuie confirmat de Episcopul casei la care aparţine călugărul.

Can. 689 - & 1. La expirarea profesiunii temporare, dacă au survenit motive juste, un membru poate fi exclus de la depunerea profesiunii următoare de către Superiorul major competent, audiind părerea consiliului său.

& 2. O boală fizică sau psihică, chiar survenită după profesiune, care, după părerea specialiştilor, îl face pe călugărul despre care vorbeşte & 1 inapt să ducă viaţa în institut constituie un motiv ca el să nu fie admis la reînnoirea profesiunii sau la depunerea profesiunii perpetue, în afară de cazul când boala a survenit din neglijenţa institutului sau ca urmare a muncii efectuate în institut.

& 3. Dacă un călugăr devine dement în perioada voturilor temporare, deşi nu poate să depună o nouă profesiune, totuşi nu poate fi îndepărtat din institut.

Can. 690 - & 1. Cine a ieşit în mod legitim din institut după noviciat sau după profesiune poate fi admis din nou de către Superiorul general, cu consimţământul consiliului, fără obligaţia de a repeta noviciatul; este totuşi de datoria aceluiaşi Superior să stabilească o perioadă corespunzătoare de probă înainte de profesiunea temporară şi durata voturilor înainte de profesiunea perpetuă, conform cann. 655 şi 657.

& 2. Superiorul unei mănăstiri autonome se bucură de aceeaşi facultate, cu consimţământul consiliului său.

Can. 691 - & 1. Profesul cu voturi perpetue să nu ceară indult de a pleca din institut decât din motive foarte grave, cântărite cu atenţie în faţa lui Dumnezeu; să înainteze cererea la Superiorul general al institutului, care, împreună cu votul propriu şi cu cel al consiliului său, să o transmită autorităţii competente.

& 2. În cazul institutelor de drept pontifical, acest indult este rezervat Scaunului Apostolic; în cazul institutelor de drept diecezan, îl poate acorda şi Episcopul diecezei în care se află casa căreia îi aparţine călugărul.

Can. 692 - Indultul de a părăsi institutul, acordat în mod legitim şi notificat respectivului călugăr, dacă în momentul notificării nu a fost refuzat de acesta, include ipso iure dispensa de voturi, precum şi de toate obligaţiile ce decurg din profesiune.

Can. 693 - Dacă respectivul călugăr este cleric, indultul nu este acordat până când clericul nu găseşte un Episcop care să-l încardineze în dieceză sau cel puţin să-l primească pentru încercare. Dacă este primit pentru încercare, după cinci ani este încardinat ipso iure în dieceză, dacă Episcopul nu l-a refuzat.
ART. 3

Eliminarea din institut

Can. 694 - & 1. Trebuie considerat eliminat ipso facto din institut călugărul care:

1. a abandonat în mod notoriu credinţa catolică;

2. a încheiat căsătorie sau a atentat căsătoria, chiar şi numai civil.

& 2. În aceste cazuri, Superiorul major, împreună cu consiliul său, fără nici o întârziere, adunând dovezile, să întocmească o declaraţie asupra faptului, ca să se constate din punct de vedere juridic că eliminarea a fost efectuată.

Can. 695 - & 1. Un membru trebuie să fie eliminat pentru delictele prevăzute în cann. 1397, 1398 şi 1395, cu excepţia cazului când, pentru delictele despre care vorbeşte can. 1395, & 2, Superiorul consideră că eliminarea nu este numaidecât necesară şi că pot fi luate în alt mod măsuri suficiente pentru corijarea călugărului, precum şi pentru restaurarea justiţiei şi repararea scandalului.

& 2. În cazurile de mai sus, Superiorul major, adunând dovezile cu privire la faptele săvârşite şi la imputabilitate, să aducă la cunoştinţa călugărului care trebuie eliminat motivul şi dovezile, dându-i posibilitatea de a se apăra. Toate actele, semnate de Superiorul major şi de notar, împreună cu răspunsurile scrise şi semnate de călugărul respectiv, să fie trimise Superiorului general.

Can. 696 - & 1. Un călugăr poate fi eliminat şi din alte motive, cu condiţia ca ele să fie grave, externe, imputabile şi dovedite, din punct de vedere juridic, cum sunt: neglijarea continuă a obligaţiilor vieţii consacrate; repetatele încălcări ale legămintelor sacre; neascultarea încăpăţânată faţă de dispoziţiile legitime ale Superiorilor în lucru grav; scandalul grav cauzat de comportamentul culpabil al respectivului călugăr; susţinerea cu încăpăţânare sau răspândirea de învăţături condamnate de magisteriul Bisericii; aderarea publică la ideologii infectate de materialism şi ateism; absenţa nelegitimă, despre care vorbeşte can. 665, & 2, timp de un semestru; alte motive de aceeaşi gravitate stabilite de dreptul propriu al institutului.

& 2. Pentru eliminarea unui călugăr cu voturi temporare, sunt suficiente chiar şi motive mai puţin grave, stabilite de dreptul propriu.

Can. 697 - În cazurile despre care vorbeşte can. 696, dacă Superiorul major, audiind părerea consiliului său, a apreciat că trebuie întreprins procesul de eliminare:

1. să adune sau să completeze dovezile;

2. să-l avertizeze pe călugărul respectiv, în scris sau în faţa a doi martori, că va avea loc eliminarea în cazul că nu se îndreaptă, arătându-i în mod clar motivul eliminării şi acordându-i deplina posibilitate de a se apăra; în cazul când avertismentul s-a dovedit zadarnic, să procedeze la al doilea avertisment, după ce au trecut cel puţin cincisprezece zile;

3. dacă şi acest al doilea avertisment s-a dovedit zadarnic, iar Superiorul împreună cu consiliul său a apreciat că necorijarea este destul de evidentă, şi că apărările călugărului sunt insuficiente după cincisprezece zile de la ultimul avertisment, să trimită Superiorului general toate actele, semnate de Superiorul însuşi şi de notar, împreună cu răspunsurile călugărului, semnate de el însuşi.

Can. 698 - În toate cazurile despre care vorbesc cann. 695 şi 696, rămâne întotdeauna inviolabil dreptul călugărului de a comunica cu Superiorul general şi de a-i prezenta direct apărările proprii.

Can. 699 - & 1. Superiorul general, împreună cu consiliul său care, pentru validitate, trebuie să fie format din cel puţin patru membri, să procedeze în mod colegial la evaluarea cu atenţie a probelor, a argumentelor şi a apărărilor şi, dacă printr-o votare secretă a fost decisă eliminarea, să emită decretul în care, pentru validitate, să fie expuse cel puţin în mod sumar motivele în drept şi în fapt.

& 2. În mănăstirile autonome, despre care vorbeşte can. 615, decizia de eliminare îi aparţine de drept Episcopului diecezan, căruia Superiorul trebuie să-i prezinte actele aprobate de consiliul său.

Can. 700 - Decretul de eliminare nu are valoare decât dacă a fost confirmat de Sfântul Scaun, căruia trebuie să i se trimită decretul şi toate actele; dacă este vorba de institute de drept diecezan, confirmarea o dă Episcopul diecezei unde se află casa în care călugărul este înscris. Totuşi, ca să fie valid, decretul trebuie să menţioneze dreptul de care se bucură cel eliminat de a recurge la autoritatea competentă în termen de zece zile de la primirea notificării. Recursul are efect suspensiv.

Can. 701 - Prin eliminarea legitimă, încetează ipso facto voturile, precum şi drepturile şi obligaţiile care decurg din profesiune. Totuşi, dacă membrul este cleric, nu poate să exercite ordinele sacre până când nu va găsi un Episcop care să-l primească sau cel puţin să-i permită exercitarea ordinelor sacre, după o perioadă corespunzătoare de probă, conform can. 693.

Can. 702 - & 1. Cei care ies în mod legitim din institut sau au fost eliminaţi din el în mod legitim nu pot să revendice nimic de la institut pentru vreo activitate desfăşurată în el.

& 2. Totuşi, institutul să respecte echitatea şi caritatea evanghelică faţă de călugărul care se separă.

Can. 703 - În caz de grav scandal extern sau de daună foarte gravă care ameninţă institutul, Superiorul major sau, dacă amânarea ar fi riscantă, Superiorul local, cu consimţământul consiliului său, poate elimina imediat un membru din casa călugărească. Dacă este necesar, Superiorul major să aibă grijă să iniţieze procedura de eliminare conform dreptului sau să supună totul judecăţii Scaunului Apostolic.

Can. 704 - În raportul care trebuie trimis Scaunului Apostolic, aşa cum prevede can. 592, & 1, să se facă menţiune despre acei membri care, într-un mod sau altul, s-au separat de institut.
CAPITOLUL VII

Călugării înălţaţi la episcopat

Can. 705 - Călugărul înălţat la episcopat continuă să fie membru al institutului său, dar, în virtutea votului de ascultare, este supus exclusiv Pontifului Roman şi nu este legat de acele obligaţii pe care el le apreciază cu prudenţă că sunt incompatibile cu noua sa stare.

Can. 706 - Călugărul menţionat mai sus:

1. dacă prin profesiune a pierdut dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, are uzul, uzufructul şi administrarea bunurilor care îi revin; Episcopul diecezan şi ceilalţi, despre care este vorba în can. 381, & 2, dobândesc proprietatea în folosul Bisericii particulare; toţi ceilalţi, în folosul institutului sau al Sfântului Scaun, după cum institutul are sau nu capacitatea de a poseda;

2. dacă prin profesiune nu a pierdut dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, recuperează uzul, uzufructul şi administrarea bunurilor pe care le avea; acelea care îi revin ulterior le câştigă pe deplin pentru sine;

3. în ambele cazuri, însă, trebuie să dispună conform voinţei donatorilor de bunuri pe care nu le primeşte în vederea persoanei sale.

Can. 707 - & 1. Călugărul Episcop emerit îşi poate alege sediul de locuinţă chiar şi în afara caselor institutului său, dacă nu a fost prevăzut altfel de Scaunul Apostolic.

& 2. Cât priveşte întreţinerea sa adecvată şi demnituoasă, dacă a slujit unei dieceze, să se respecte can. 402, & 2, dacă institutul propriu nu a voit să se îngrijească el de această întreţinere; în caz contrar, Scaunul Apostolic să prevadă altfel.
CAPITOLUL VIII

Conferinţele superiorilor majori

Can. 708 - Superiorii majori se pot asocia cu folos în conferinţe sau consilii pentru ca, prin forţe unite, să se străduiască fie pentru a atinge mai din plin scopul propriu al fiecărui institut, rămânând inviolabile autonomia, caracterul şi spiritul propriu ale fiecăruia, fie pentru a trata chestiuni comune, fie pentru a instaura o coordonare adecvată şi o colaborare cu Conferinţele Episcopilor şi chiar cu fiecare Episcop.

Can. 709 - Conferinţele Superiorilor majori să aibă statute proprii aprobate de Sfântul Scaun, singurul care poate să le acorde şi personalitate juridică şi sub a cărui direcţiune supremă rămân.

TITLUL III

Institutele seculare

Can. 710 - Institutul secular este un institut de viaţă consacrată în care credincioşii, trăind în lume, tind la desăvârşirea dragostei şi se străduiesc să contribuie la sfinţirea lumii mai ales lucrând în interiorul ei.

Can. 711 - Un membru al unui institut secular nu-şi schimbă, în virtutea consacrării sale, starea canonică, fie laicală, fie clericală, în cadrul poporului lui Dumnezeu, respectându-se dispoziţiile dreptului care privesc institutele de viaţă consacrată.

Can. 712 - Rămânând neschimbate dispoziţiile cann. 598 - 601, constituţiile să stabilească legămintele sacre prin care sunt asumate sfaturile evanghelice în institut şi să determine obligaţiile pe care le produc aceste legăminte, respectându-se întotdeauna în modul de viaţă secularitatea proprie a institutului.

Can. 713 - & 1. Membrii acestor institute îşi manifestă şi îşi exercită consacrarea în activitatea apostolică şi, asemenea unui ferment, se străduiesc să pătrundă toate realităţile cu spiritul evanghelic, pentru consolidarea şi dezvoltarea Trupului lui Cristos.

& 2. Membrii laici participă, în lume şi din lume, la funcţia Bisericii de a evangheliza fie prin mărturia vieţii creştine şi a fidelităţii faţă de consacrarea proprie, fie prin sprijinul pe care îl dau pentru a orândui realităţile temporale potrivit cu planul lui Dumnezeu şi a face ca lumea să fie pătrunsă de puterea Evangheliei. Colaborează apoi, potrivit cu modul lor de viaţă seculară, şi la slujirea comunităţii ecleziale.

& 3. Membrii clerici, prin mărturia vieţii lor consacrate, mai ales în preoţie, îi ajută pe confraţii lor cu o caritate deosebită, iar în rândul poporului lui Dumnezeu, lucrează la sfinţirea lumii prin slujirea lor sacră.

Can. 714 - Membrii institutelor seculare să-şi ducă viaţa în condiţiile obişnuite ale lumii, fie singuri, fie fiecare în familia sa, fie într-un grup de viaţă frăţească, conform constituţiilor.

Can. 715 - & 1. Membrii clerici încardinaţi în dieceză depind de Episcopul diecezan, cu excepţia acelor lucruri care privesc viaţa consacrată în institutul propriu.

& 2. În schimb, cei care, conform can. 266, & 3, sunt încardinaţi în institut, dacă sunt destinaţi activităţilor proprii ale institutului sau conducerii institutului, depind de Episcop aşa cum depind călugării.

Can. 716 - & 1. Toţi membrii să participe activ la viaţa institutului, conform dreptului propriu.

& 2. Membrii aceluiaşi institut să păstreze comuniunea între ei, veghind cu grijă la unitatea de spirit şi la fraternitatea autentică.

Can. 717 - & 1. Constituţiile să stabilească modul propriu de conducere, durata oficiului Superiorilor şi felul în care aceştia sunt desemnaţi.

& 2. Nimeni să nu fie desemnat Superior general dacă nu a fost încorporat definitiv în institut.

& 3. Cei care deţin conducerea institutului să aibă grijă să fie păstrată unitatea de spirit a acestuia şi să promoveze participarea activă a membrilor.

Can. 718 - Administrarea bunurilor institutului, care trebuie să exprime şi să stimuleze sărăcia evanghelică, este reglementată de normele Cărţii a V-a, Bunurile materiale ale Bisericii, precum şi de dreptul propriu al institutului. De asemenea, dreptul propriu să precizeze obligaţiile, mai ales de natură economică, ale institutului faţă de membrii care lucrează în cadrul lui.

Can. 719 - & 1. Ca să poată răspunde cu fidelitate vocaţiei lor şi ca activitatea lor apostolică să derive din unirea lor cu Cristos, membrii să se consacre cu sârguinţă rugăciunii, să depună mult zel în citirea Sfintelor Scripturi, să respecte perioadele anuale de reculegere şi să facă exerciţii spirituale în conformitate cu dreptul propriu.

& 2. Celebrarea Euharistiei, pe cât posibil zilnică, să fie izvorul şi forţa întregii lor vieţi consacrate.

& 3. Să se apropie în mod liber de sacramentul Pocăinţei, pe care să-l primească des.

& 4. Să beneficieze în mod liber de necesara direcţiune spirituală şi să ceară, dacă vor, sfaturi de acest gen chiar de la Superiorii lor.

Can. 720 - Dreptul de a admite în institut pentru perioada de probă ori pentru asumarea legămintelor sacre, fie temporare, fie perpetue sau definitive, aparţine Superiorilor majori împreună cu consiliul lor, conform constituţiilor.

Can. 721 - & 1. Este admis în mod invalid la probaţia iniţială:

1. cine nu a împlinit încă vârsta de optsprezece ani;

2. cine este deja legat printr-un legământ sacru într-un institut de viaţă consacrată sau este încorporat într-o societate de viaţă apostolică;

3. cine este căsătorit, cât timp durează căsătoria.

& 2. Constituţiile pot să stabilească şi alte impedimente, chiar pentru validitatea admiterii, sau să adauge alte condiţii.

& 3. În plus, ca cineva să fie primit, trebuie să aibă maturitatea necesară pentru a trăi corect viaţa proprie a institutului.

Can. 722 - & 1. Probaţia iniţială să fie instituită cu scopul ca toţi candidaţii să cunoască mai bine vocaţia lor divină, îndeosebi aceea specifică a institutului, şi să fie formaţi în spiritul şi în modul de viaţă ale institutului.

& 2. Candidaţii să fie instruiţi cum se cuvine pentru a duce viaţa conform cu sfaturile evanghelice şi să fie învăţaţi să transforme în întregime această viaţă în apostolat, folosind acele forme de evanghelizare care corespund mai mult scopului, spiritului şi caracterului institutului.

& 3. În constituţii să fie stabilite modul şi durata acestei probaţii ce nu trebuie să fie mai scurtă de doi ani, înainte de a fi asumate pentru prima dată în institut legămintele sacre.

Can. 723 - & 1. La expirarea timpului destinat probaţiei iniţiale, candidatul, care este socotit apt, să-şi asume cele trei sfaturi evanghelice, întărite de un legământ sacru, sau să plece din institut.

& 2. Această primă încorporare, nu mai mică de cinci ani, potrivit constituţiilor, să fie temporară.

& 3. La expirarea timpului acestei încorporări, membrul judecat apt să fie admis la încorporarea perpetuă sau definitivă, adică făcută prin legăminte temporare ce trebuie reînnoite mereu.

& 4. Cu privire la anumite efecte juridice ce trebuie stabilite în constituţii, încorporarea definitivă este echivalentă celei perpetue.

Can. 724 - & 1. După prima asumare a legămintelor sacre, instruirea trebuie să continue fără întrerupere, conform constituţiilor.

& 2. Membrii să fie instruiţi în egală măsură în lucrurile divine şi umane; însă Superiorii institutului să aibă o grijă deosebită cu privire la formarea lor spirituală.

Can. 725 - Institutul îşi poate asocia, printr-un legământ stabilit de constituţii, alţi credincioşi, care să tindă la perfecţiunea evanghelică potrivit cu spiritul institutului şi să participe la misiunea lui.

Can. 726 - & 1. La expirarea timpului încorporării temporare, un membru poate să părăsească în mod liber institutul sau poate fi exclus de la reînnoirea legămintelor sacre, dintr-un motiv just, de către Superiorul major, ascultând părerea consiliului.

& 2. Un membru încorporat temporar, care cere de bunăvoie aceasta, poate să obţină, dintr-un motiv grav, de la Superiorul general, cu consimţământul consiliului, indultul de a pleca din institut.

Can. 727 - & 1. Un membru încorporat în mod perpetuu, care ar vrea să părăsească institutul, chibzuind în mod serios motivele în faţa lui Dumnezeu, să ceară de la Scaunul Apostolic, prin Superiorul general, indultul de a pleca, dacă institutul este de drept pontifical; altminteri, chiar de la Episcopul diecezan, după cum este stabilit în constituţii.

& 2. Dacă este vorba de un cleric încardinat în institut, să se respecte dispoziţia can. 693.

Can. 728 - Acordându-se în mod legitim indultul de a pleca, încetează toate legămintele, precum şi drepturile şi obligaţiile care provin din încorporare.

Can. 729 - Un membru este eliminat din institut conform cann. 694 şi 695; în plus, constituţiile să stabilească şi alte motive de eliminare, cu condiţia să fie în mod proporţional grave, externe, imputabile şi dovedite juridiceşte, şi să se respecte procedura stabilită în cann. 687 - 700. Celui eliminat i se aplică dispoziţia can. 701.

Can. 730 - Ca un membru al unui institut secular să treacă la un alt institut secular, să se respecte dispoziţiile cann. 694, && 1, 2, 4 şi 685; însă pentru trecerea la un institut călugăresc sau la o societate de viaţă apostolică ori de la acestea la un institut secular, este necesară permisiunea Scaunului Apostolic, la ale cărui dispoziţii trebuie să se rămână.
SECŢIUNEA A II-A

Societăţile de viaţă apostolică

Can. 731 - & 1. Institutelor de viaţă consacrată li se aseamănă societăţile de viaţă apostolică, ai căror membri, fără voturi călugăreşti, urmăresc scopul apostolic propriu al societăţii şi, ducând viaţa frăţească în comun conform unui stil propriu, tind la desăvârşirea dragostei prin respectarea constituţiilor.

& 2. Între aceste societăţi, există unele ai căror membri îşi asumă sfaturile evanghelice printr-un legământ stabilit de constituţii.

Can. 732 - Dispoziţiile stabilite în cann. 578 - 597 şi 606 se aplică şi societăţilor de viaţă apostolică, rămânând totuşi neatinsă natura fiecărei societăţi; societăţilor despre care vorbeşte can. 731, & 2 li se aplică în plus şi cann. 598 - 602.

Can. 733 - & 1. O casă este înfiinţată şi o comunitate locală este constituită de către autoritatea competentă a societăţii cu consimţământul prealabil, dat în scris, al Episcopului diecezan care trebuie consultat atunci când are loc desfiinţarea lor.

& 2. Consimţământul pentru a înfiinţa o casă include şi dreptul de a avea cel puţin un oratoriu în care să se celebreze şi să se păstreze Preasfânta Euharistie.

Can. 734 - Conducerea societăţii este determinată de constituţii, respectându-se, în funcţie de natura fiecărei societăţi, cann. 617 - 633.

Can. 735 - & 1. Admiterea, probaţia, încorporarea şi instruirea membrilor sunt stabilite de dreptul propriu al fiecărei societăţi.

& 2. Cât priveşte admiterea într-o societate, să se respecte condiţiile stabilite în cann. 642 - 645.

& 3. Dreptul propriu trebuie să stabilească modul cum se face probaţia şi instruirea, mai cu seamă intelectuală, spirituală şi apostolică, adaptată scopului şi caracterului societăţii, astfel încât membrii, cunoscând vocaţia divină, să fie pregătiţi în mod adecvat pentru misiunea şi viaţa societăţii.

Can. 736 - & 1. În societăţile clericale, clericii sunt încardinaţi în societatea însăşi, în afară de cazul când constituţiile stabilesc altfel.

& 2. Cât priveşte planul de studii şi primirea hirotonirilor, să se respecte normele date pentru clericii seculari, rămânând neschimbat & 1.

Can. 737 - Încorporarea comportă pentru membri obligaţiile şi drepturile stabilite în constituţii; pentru societate, însă, grija de a-i călăuzi pe membrii ei la scopul vocaţiei lor, conform constituţiilor.

Can. 738 - & 1. Toţi membrii sunt supuşi propriilor lor Superiori, conform constituţiilor, în lucrurile ce privesc viaţa internă şi disciplina societăţii.

& 2. Ei sunt supuşi şi Episcopului diecezan în lucrurile care privesc cultul public, grija faţă de suflete şi celelalte activităţi apostolice, ţinându-se seama de cann. 679 - 683.

& 3. Legăturile dintre un membru încardinat în dieceză şi Episcopul său propriu sunt reglementate de constituţii şi de convenţii particulare.

Can. 739 - Pe lângă obligaţiile la care sunt supuşi în calitate de membri, conform constituţiilor, membrii unei societăţi sunt supuşi şi obligaţiilor comune ale clericilor, dacă nu rezultă altfel din natura lucrului sau din context.

Can. 740 - Membrii trebuie să locuiască în casa sau comunitatea constituită în mod legitim şi să respecte viaţa comună, conform dreptului propriu, de către care sunt reglementate şi absenţele din casă sau comunitate.